MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI

CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU“ DIN ARAD
FACULTATEA DE ŞTIINŢE UMANISTE ŞI SOCIALE
LICENŢĂ ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
ANUL. III

DISCIPLINA

RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ ÎN DREPTUL ADMINISTRATIV

SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE PRINCIPALE

Coordonator: Student:
Conf. Doc. Iovănaş Eugenia Dărău Ionela Alexandra

-2022-
 Raspunderea contraventionala face parte din raspunderea administrativa, este forma ei
cea mai grava. Unele sanctiuni contraventionale se aplica de catre organele administratiei de
stat (avertismentul, amenda) si altele de catre organele judecatoresti (obligarea la prestarea
unei activitati in folosul comunitatii).

Potrivit art.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al

contraventiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată
prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local
al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului
județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Sancţiunea administrativă este o măsură de răspundere şi se aplică în scopul educării

persoanei, care a comis o contravenţie administrativă, în spiritul respectării legilor, precum şi
în scopul de a se preveni comiterea unor noi contravenţii atât de către contravenientul însuşi,
cât şi de alte persoane. Pentru comiterea contravenţiilor administrative poate fi aplicată o
sancţiune contravenţională principală şi/sau una sau mai multe sancţiuni contravenţionale
complementare.

Sancţiunile contravenţionale principale sunt:

 avertismentul;

 amenda contravențională;

 prestarea unei activități în folosul comunității

SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE PRINCIPALE:

A. Avertismentul consta în atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra

pericolului social al faptei savârsite, însotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
Putem afirma ca este o sanctiune morala si este importanta pe linia realizarii functiei
educatoare a raspunderii contraventionale.
Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa.
Avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a
contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

B. Amenda contraventionala are caracter administrativ si se aplică pentru fapte cu un grad

de pericol social mai mare decat în cazul aplicării avertismentului, fiind întalnită cel mai
frecvent în legislaţie
 Limita minima a amenzii contraventionale este de data de actul normativ si are anumite
limite minime si maxime generice functie de emitentul actului normativ si limite si maxime
specifice functie de fapta si domeniul faptei ilicite.
Avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana
fizica sau juridica.
Pentru contraventiile savârsite de minorii care au împlinit 14 ani minimul si maximul
amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta savârsita se reduc la jumatate.

C. Prestarea unei activitati în folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si

numai pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore. Prestarea unei activitati în folosul
comunitatii se poate aplica numai contravenientilor persoane fizice. Aceasta sanctiune se
stabileste alternativ cu amenda.
De asemenea aceasta sanctiune poate fi aplicata prin inlocuire a sanctiunii principale
amenda, in cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la
ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite. In acesta situatie
organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza
teritoriala s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii
contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama de partea
din amenda care a fost achitata.

Contravenţia se diferenţiază de infracţiune a cărei reglementare se regăseşte într-un cadru

restrictiv, pe fiecare valoare socială ocrotită, cu o stabilitate juridică rigidă, în Codul Penal al
României. Potrivit O.G. nr.2/2001 contravenţia este definită ca fiind fapta săvârşită cu
vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau, după caz,
prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti. Prin Legea de aprobare nr.180/20026 , O.G. nr.2/2001 i s-au adus anumite
modificări şi completări care îmbunătăţesc unele din textele iniţiale.
În urma prezentării procedurii de executare a amenzilor, reglementată de O.G . nr.2/2001
putem enumera următoarele instituții implicate: organele din care fac parte agenții constatatori
(care au și rolul principal), organele speciale ale unităților administrativ teritoriale din raza de
domiciliu al contravenientului (administrațiile financiare), ANAF, instanțele de judecată din
raza de competență unde s-a săvârșit contravenția, serviciul executări civile din cadrul
instanțelor din raza de competență unde s-a săvârșit contravenția, serviciile specializate din
cadrul primăriilor unde domiciliază contravenientul.
Alături de infracţiune, contravenţia este singura faptă ilicită care aduce atingere unor
valori sociale generice, respectiv, prin săvărşirea unei contravenţii, se aduce atingere unor
valori care interesează întreaga comunitate. Dacă prin alte forme de ilicit se aduce atingere, în
general, unor relaţii sociale care reglementează buna desfăşurare a activităţii într-un anumit
domeniu sau unor drepturi subiective ori interese legitime, prin săvârşirea unei contravenţii se
lezează valori care sunt ale întregii comunităţi. Spre exemplu, răspunderea civilă se angajează
prin săvârşirea unei fapte ilicite care produce un prejudiciu unei persoane; în cazul abaterii
disciplinare se aduce atingere unor relaţii care ocrotesc raporturile de muncă; răspunderea
administrativ disciplinară a funcţionarului public se declanşează de asemena, în cazul
comiterii unei fapte care aduce atingere raporturilor de serviciu; aplicarea unei amenzi
judiciare de către instanţă de judecată prevăzute de Codul de procedură civilă şi Codul de
procedură penală are loc în condiţiile în care se încalcă regulile care reglementează
desfăşurarea în bune condiţii a procesului civil sau a procesului penal. Când o faptă este
prevăzută întrun text legal, ca fiind contravenţie, se consideră că acea faptă aduce atingere
unor valori sociale generice.
Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrângere sau reeducare, care
se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi prevenirii săvârşirii
contravenţiilor. Sancţiunile juridice nu constitue mijloace de răzbunare a societăţii, ci de
prevenire a săvârşirii faptelor ilicite. Sancţiunea contravenţională nu prezintă un scop în sine
ci un mijloc de ocrotire a relaţiilor sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate.
Faţă de Legea nr.32/1968, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a
introdus un sistem nou sancţionator, diversificat, mai suplu şi, cel puţin teoretic, mai
funcţional, s-a apreciat în doctrina.1
Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea trei tipuri de sancţiuni
(avertismentul, amenda şi confiscarea administrativă), Ordonanţa are o concepţie modernă,
stabilind în art. 5, alin. 1, că sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare. 2
Cea mai blândă sancţiune contravenţională principală, avertismentul, este reglementată de
art.7 din O.G. nr.2/2001 şi constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra
pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
Amenda, apreciată ca fiind sancţiunea contravenţională cea mai importantă, specifică
dreptului administrativ, este o sancţiune pecuniară ce afectează contravenientul prin
diminuarea patrimoniului său, fapt pentru care a fost denumită sancţiunea patrimonială.
3
Amenda contravenţională constă în luarea silită din patrimoniul contravenientului a unei
sume de bani şi trecerea acesteia în patrimoniul statului, al instituţiilor publice sau al unităţilor
administrativteritoriale.
Prestarea unei acţiuni în folosul comunităţii, ca sancţiune contravenţională principală, a
fost introdusă relativ recent, pe fondul procesului de armonizare a legislaţiei României cu
legislaţia ţărilor Uniunii Europene.4
Sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute de O.G. nr.2/2001 sunt:
confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea sau
anularea avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea
unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic, retragerea
licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni sau pentru activităţi de comerţ exterior,
temporar sau definitiv; desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea lui iniţială.5

BIBLIOGRAFIE:
1. Poenaru, I., Răspunderea pentru contravenții, Ed. Lumina Lex, București,1998;
2. Petrescu, R. N., Drept administrativ, Ed. Hamangiu, București, 2009;
1 I. Poenaru, Răspunderea pentru contravenţii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 57.
2 R. N. Petrescu, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj – Napoca, 2004, pag. 511

3 V. Dongoroz, op. cit. pag. 498

4 A. Iorgovan, op. cit., pag. 417.

5 Alexandru Ţiclea, op.cit, p.47
3. Dongoroz, V., Tratat de drept procesual penal, Ed. Acdemiei Române, București,
2000;
4. Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, Ediția a patra revazută și adaugită, București, Ed.
C.H. Beck, 2005;

5. Ticlea, A., Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul juridic, București, 2009;