GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICA

Departamentul Studii Superioare de Master
Catedra de Stiinte Juridice
Drept Public

REFERAT:
Caracteristica sanctiunilor contraventionale(privarea de drep de a detine anumite
functii; aplicrea punctelor de penalizare).

Autorul: Iamandii Irina,

Grupa: 125,MP

Conducatorul stiintific:

Chiper Natalia,doctor,

Conferentiar universitar
 Chisinau 2020

Introducere
Dreptul apare ca un ansamblu organizat si logic a carui structura implica o retea de relatii a
caror organizare si ierarhizare constituie pana la urma un sistem. SISTEMUL DREPTULUI -
este rezultatul unitatii ramurilor si institutiilor dreptului.

Existenta acestui sistem, exclude posibilitatea ca dreptul sa fie privit ca o simpla alaturare a unui
numar,mai mare sau mai mic de norme juridice.
Societatea moderna se caracterizeaza printr-o amplificare fara precedent a activitatii normative.
Numarul mare de acte normative impune organizarea lor, ordonarea lor in raport de anumite
criterii.

Caracteristica sistemului consta in prezenta obligatorie a unei structuri comune, care

reuneste elementele si care-si pune, in cele din urma, amprenta pe aceste elemente.

Sistemul dreptului este un sistem in continua miscare, adaptare la evolutia societatii, la

amploarea unor fenomene sociale transpuse in raporturi juridice. Putem spune ca dreptul
contraventional ca ramura de drept, cu institutiile sale specifice este rezultatul acestei adaptari si
prin urmare trebuiesc cunoscute si aprofundate din acest punct de vedere.

Cunoastem ca ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile
sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, in baza unei metode specifice de reglementare
si a unor principii comune.

Astfel,Dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblu de norme juridice strict

determinate de legislaţia contravenţională, care oglindeşte instituţiile juridice de bază, cum ar fi
contravenţia, contravenţionalitate,sancţiunea contravenţională, răspunderea contravenţională şi
procedura contravenţională, şi care are drept scop protecţia juridică a unor valori sociale
determinate, soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activității de combatere a
contravenţionalităţi
Răspunderea contravenţională este o formă de răspundere juridică, reglementată de normele
dreptului contravenţional, ea se ocupă de date reale şi concrete ca: contravenţia, persoanele ce
pot fi trase la răspundere ,cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei, sancţiunile
contravenţionale, organele competente de a aplica sancţiunea.

Regimul juridic al răspunderii contravenţionale este reglementat prin normele juridice ale
Codului Contravenţional şi alte acte normative.
  Aplicarea acestei forme de răspundere este mai eficientă în practică deoarece rolul ei este de a
pedepsi  pentru  atentarea  la  drepturile  şi  libertăţile  legitime ale persoanei,  proprietăţii, 
ordinii publice şi a altor valori ocrotite de lege. De aici rezultă că pentru protejarea acestor
valori, trebuie să fie sancţionată orice încălcare a legii.

Aplicarea răspunderii contravenţionale este un proces real şi practic, aplicarea unei sancţiuni
sub formă verbală nu are nici un sens. În practică un rol important îl au trăsăturile,
particularităţiel şi principiile răspunderii contravenţionale fapt de a fi diferenţiată de alte forme
de răspundere.
  Răspunderea ca fenomen social are un caracter complex. Cuvîntul „răspundere”, ce derivă din
latinescul„respondere”, în jurisprudenţă e utilizat cu sensul de „a răspunde de faptele sale”, dar
în acelaşi timp şi arepara prejudiciile cauzate răspunderea este totdeauna legală, nimeni nu poate
fi judecător în propria cauză.
Răspunderea juridică este un raport juridic între stat (organele sale reprezentative) şi persoana
care asăvîrşit o încălcare de lege, care este obligată să suporte aplicarea faţă de ea a măsurilor
statale de limitare , prevăzute de sancţiunea normei încălcate, în scopul asigurării stabilităţii
raporturilor sociale şi al îndrumăriimembrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept.
 
După V.Guţuleac „răspunderea juridică” este o notiune care are o bază reală şi ocupă un loc
central în fie care din ramurile sistemului de drept. Justiţia nu poate fi înfăptuită decît prin
raporturile de constrîngere.Răspunderea juridică apare în cazul acţiunii sau inacţiunii ce
contravine prevederilor unei norme de drept. Ea atrage după sine o anumită consecinţă juridică,
adică pedeapsa prevăzută de normele juridice materiale.
  Răspunderea juridică conţine mai multe forme de răspundere: penală, civilă, administrativă.
După părerea lui Sergiu Furdui mai există şi o altă formă cum este răspunderea contrvenţională. 
Autorul, aceastăidee o stipulează din definiţie că: răspunderea contraventională este un raport
juridic de constrîgere, adică forma răspunderii juridice  identificată cu raportul juridic
contrvenţional de constrîngere, stabilit între stat şi contravenient, al cărui conţinut îl constituie
dreptul statului de a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea
contravenţiei şi obligaţia corelativă a acestuia de a suporta măsurile respective.
Cu toate acestea, procesul de aplicare propriu-zisă a dreptului, de realizare a acestuia nu poate
fi desprins de ideea de sancţiune, de pedeapsă, de răspundere, căci răspunderea juridică şi
sancţiunea sunt, au fost şi rămân veritabile instrumente pentru realizarea dreptului.
Astfel, Djuvara M., consideră că sancţiunea juridică este actul prin care în mod silit se obţine
executarea unei obligaţii ce nu se face de bună voie .
 Dumitru Baltag, la rândul său consideră că sancţiunea poate fi definită ca fiind consecinţa
stabilirii unei răspunderi juridice a făptuitorului, rezultat al săvârşirii de către acesta a unei fapte
ilicite determinate.
Astfel, sancţiunea juridică este instituţia juridică constituită dintr-un ansamblu de norme de
drept ce cuprinde raporturile juridice prin intermediul cărora dreptul îşi găseşte aplicarea
propriu-zisă şi prin care se asigură finalitatea acţiunii de tragere la răspundere juridică a tuturor
celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul apărării societăţii civile şi a individului
împotriva atingerilor sau vătămărilor aduse prin săvârşirea de fapte ilicite, în vederea restabilirii
drepturilor, intereselor şi valorilor încălcate, cu perspectiva diminuării fenomenului antisocial şi
antiuman, spre menţinerea şi promovarea ordinii juridice şi binelui public.
Printre diversele tipuri de sancţiune juridice un loc important îl ocupă sancţiunea
contravenţională, care reprezintă o măsură de constrângere sau de reeducare, aplicată
contravenientului în scopul corectării şi reeducării acestuia, precum şi prevenirii comiterii
contravenţiilor.
Sancţiunea contravenţională este definita ca o măsură de constrangere sau de reeducare aplicată
contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia şi al prevenirii de comitere a
unor noi contravenţii atat de către contravenientul însuşi, cât şi de către alte persoane.

Sancţiunea contraventionala dispune de anumite trasaturi caracteristice:

 Este o masura coercitiva ce se concretizeaza intr-o anumita privatiune, sau

restrictie,sau obligatie silita, impusa persoanei vinovate de comiterea contraventiei;
 Este un mijloc de reeducare,adica,pe linga caracterul sau represiv, are un puternic rol si
efect educativ,de impiedicare a repararii conduitei antisociale, de indepartarea
contravenientului, de formare si permanentizare in constiinta acestuia a convingerii ca
respectarea legii este o necesitate;
 Este un mijloc de constringere statala,deoarece nu pate fi aplicata decat de stat, prin
organe competente, in numele legii;
 Se aplica numai in cazul comiterii uneu contraventii,adica nu exista sanctiune fara
contraventie;
 Se aplica numai fata de contavenient,adica nu poate fi aplicata decat celui vinovat de
comiterea contraventiei,neexistand deci raspundere contraventionala pentru fapta altei
pesoane;
 Se aplica in scopul prevenirii comiterii de noi contraventii, adica prin aplicarea si
executarea sanctiunii contraventionale nu se urmareste cauzarea unor suferinte fizice si
morale contravenientului, ci indreptarea acestuia, prevenirea comiterii in viitor de noi
 contraventii sau alte fapte cu pericol social concomitent, prin efectul exemplaritatii sale,
ea serveste si actiunii de preventie generala.
In vederea obtinerii scopului sau, sanctiunea contraventionala indeplineste anumite
functii:
 Functia de constrangere, ceea ce presupune ca sanctiunea impune restrictii celui
vinovat de comiterea contraventiei si reprezinta echivalentul pe plan sanctionar
al gradului de pericol social al contaventiei.Constrangerea reprezinta un element
important pentru eficienta scopului sanctiunii, fiindca exprima corelatia dintre
gravitatea contraventiei si severitatea sanctiunii;
 Functia de reeducare,ceea ce presupune ca aplicarea si executarea sanctiiunii
contraventionale urmareste scopul de a forma o atitudine carecta fata de
societate, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convetuire
sociala.Reeducarea reprezinta transformarea constiintei contravenientului,
combaterea si lichidarea conceptiilor si deprinderilor antisociale;
 Functia de exemplaritate,ceea ce presupune ca sanctiunea contraventionala
influenteaza asupra altor persoane nestatornice de a se abtine in a comite
contraventii,exercitind asupra acestora convingerea privind inevitabilitatea
raspunderii contravientionale in cazul daca vor comite contraventii;
 Functia de eliminare,ceea ce presupune ca in cazul contraventiilor cu un grad
sporit de pericol social,contravenientul poate fi izolat temporar de
societate.Eliminarea are loc numai in cazurile strict prevazute de lege si se
realizeaza ori de cate ori sanctiunea arestului administrativ se executa in locuri
de detinere.

In cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede

altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.

Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu

are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndata organului
sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie
scrisa pe procesul-verbal.

Sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu

gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost
savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea
produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise
în procesul-verbal.
 Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite.

După caracterul sancţiunii, destinaţia, modul de aplicare etc., sancţiunile contravenţionale ar

putea avea următoarea clasificare:

1. Potrivit subiectului răspunderii contravenţionale, sancţiunile se pot grupa în:

- sanctiuni aplicate persoanei fizice;

- sanctiuni aplicate persoanei juridice.

2. Potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:

- sanctiuni principale;

- sanctiuni complementare.

3. Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se pot grupa în:

- sanctiuni morale (avertismentul);

- sanctiuni materiale (amenda; munca în folosul comunităţii);

- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul de a

desfăşura o anumită activitate).

- sancţiuni de prevenire (acumulatoare) – aplicarea punctelor de penalizare .

4. Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:

-aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o

anumită activitate, munca neremunerată în folosul comunităţii);

-aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de

penalizare);

- aplicate atat de către instanţa de judecată, cat şi de către agentul constatator.

Sancţiunea contravenţională
Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de
corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie.
Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt:
a) avertismentul;
 b) amenda;
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
e) aplicarea punctelor de penalizare;
f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau
port şi folosire a armei);
g) munca neremunerată în folosul comunităţii;
h) arestul contravenţional.
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii, privarea de dreptul special şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni
complementare. Minorii pot fi sancţionaţi complementar doar cu privarea de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate.
Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sînt:
a) amenda;
b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată şi ca sancţiune
complementară.
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura
o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea
contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a
acestei activităţi.
Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an.
Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de
persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau
deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.
Aplicarea punctelor de penalizare,constructia termenologica:– este reacţia statului la
săvârșirea unei fapte contravenţionale prin aplicarea de către organul împuternicit faţă de
făptuitorul ei a constrângerii statale prevăzute de legea contravenţională, în modul şi în
termenele stabilite de lege, în limitele sancţiunii contravenţiei comise, precum şi obligaţia
contravenientului de a suporta sancţiunea aplicată.
  Privarea de dreptul special:
În cazurile şi în mărimea prevăzute de sancţiunea normei contravenţionale din capitolele XII
şi XIII ale cărţii întîi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei,
odată cu aplicarea sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune
complementară.
Dacă aplicarea sancţiunii în modul prevăzut la alin.(1) condiţionează acumularea a 15 puncte
de penalizare, agentul constatator remite cauza contravenţională spre examinare în instanţa de
judecată competentă, care, odată cu sancţiunea principală şi cu aplicarea punctelor de penalizare,
aplică privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an ca
sancţiune complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării
contravenţiei pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre judecătorească, de
dreptul de a conduce vehicule.
Punctele de penalizare se anulează la prezentarea documentului confirmativ care atestă
trecerea programului special de instruire pentru anularea punctelor de penalizare aprobat de
Guvern.
Modul de evidenţă a punctelor de penalizare şi modul de asigurare a accesului titularului de
permis de conducere la informaţia despre punctele de penalizare se stabilesc de Guvern.
Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanța de judecată pe un termen de la
6 luni la 3 ani, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2).
Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care
foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus
atribuindu-i cu bună ştiință un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate
produsă de alcool sau de alte substanțe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a
acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.
Privarea de dreptul de deţinere sau port şi folosire a armei se dispune de instanţa de judecată
pentru un termen de la 2 ani la 5 ani în funcţie de gravitatea contravenţiei prevăzute în partea
specială a cărţii întîi.
La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de
deţinere sau port şi folosire a armei, persoana este repusă în acest drept în modul stabilit de
Guvern.
Concluzie:

Terminologia juridică niciodată nu s-a aflat într-o stare stabilă, ea mereu este într-un proces
continuu de schimbare, în funcție de evoluția raporturilor sociale și a normelor juridice.

Din informațiile prezentate mai sus concludem că, dreptul contravențional este o ramură de
drept autonomă în sistemul național al dreptului, având propriul obiect de studiu, metodă proprie
de reglementare, principii fundamentale de drept contravențional și sistem terminologic
propriu. Dreptul contravențional poate fi definit ca o totalitate de norme juridice strict
determinate, instituite de legislația contravențională, cu scopul de a ocroti drepturile și
libertățile legitime ale persoanelor, alte valori sociale determinate, pentru a soluționa cauze
contravenționale, precum și a preveni comiterea contravențiilor.

Dreptul contravențional se caracterizează prin mobilitate. Având în vedere multitudinea de

relații sociale pe care le reglementează normele dreptului contravențional, evoluția lor și modul
în care sunt reglementate aceste relații, s-ar putea spune că ramura dreptului contravențional este
ramura cea mai dinamică din sistemul nostru de drept. Specificul activității contravenționale
impune transformări rapide și în plan juridic, modificările legislative având un ritm mult mai
alert decât în alte ramuri ale dreptului, care se bucura de stabilitate.

Aplicarea şi realizarea propriu-zisă a dreptului, nu poate fi desprinsă de sancţiune, de

pedeapsă, de răspundere, căci răspunderea juridică şi sancţiunea sunt, au fost şi rămân veritabile
instrumente pentru realizarea dreptului. Sancţiunea juridică fiind o instituţie juridică constituită
dintr-un ansamblu de norme de drept ce cuprinde raporturile juridice prin intermediul cărora
dreptul îşi găseşte aplicarea propriu-zisă şi prin care se asigură finalitatea acţiunii de tragere la
răspundere juridică a tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul apărării
societăţii civile şi a individului împotriva atingerilor sau vătămărilor aduse prin săvârşirea de
fapte ilicite, în vederea restabilirii drepturilor, intereselor şi valorilor încălcate, cu perspectiva
diminuării fenomenului antisocial şi antiuman, spre menţinerea şi promovarea ordinii juridice şi
binelui public. Aplicarea sancţiunii contravenţionale va fi considerată legitimă numai dacă se
aplică în limitele fixate de Partea Specială a Codului Contravenţional şi în strictă conformitate cu
dispoziţiile Părţii Generale a acestuia.
Bibliografie:
1. Gutuleac V.,Drept contraventional.Chisinau 2016.
2. Furdui Sergiu,Drept Contraventional, Chsinau:Cartier Juridic,2005.
3. Codul Contraventional al Republicii Moldova nr.218 din 24.10.2008.Publicat in
Monitorul Oficial nr.3-6 din 16.01.2009,in viguoare din 31.05.2009.
4. Borac L.,Citeva consideratii cu privire la definirea raspunderii juridice.Drept,nr.4,1994.
5. Djuvara M.,Teoria generala a dreptului,Bucuresi:ALL.1995.
6. Baltag Dumitru.Teoria raspunderii si responsabilitatii juridice.Chisinau 2007.
7. Auger Pierre.,Rouuseau Louis-Jean et coll.,Methodologie de la recherche
termenologique,Office de la langue francaise,Quebec, Editure officiel du Quebec,1978.
8. Constitutia Republicii Moldova adoptata la 29 iulie 1994, nr.01,publicata in Monitorul
Oficial in 12.08.1994.