MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI

CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU“ DIN ARAD
FACULTATEA DE ŞTIINŢE UMANISTE ŞI SOCIALE
LICENŢĂ ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
ANUL. III

DISCIPLINA

RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ ÎN DREPTUL ADMINISTRATIV

SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE COMPLEMENTARE

Coordonator: Student:
Conf. Doc. Iovănaş Eugenia Ciurar Iosif

-2022-
 Contravenția constituie o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare
prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului,
municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului
General al Municipiului București.
Contravenția se poate săvârși fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune, prin care se
pune în pericol o anumită valoare socială ca, de exemplu, ordinea publică, viața și sănătatea
oamenilor, mediul ambiant etc.
Acțiunea ilicită poate să constea în săvârșirea unei fapte interzise prin normele
juridice. Astfel, potrivit art. 26, lit.a din Legea nr.60/1991 privind organizarea și desfășurarea
adunărilor publice, constituie contravenție organizarea unei adunări publice nedeclarate.
Contravenția poate fi săvârșită și prin neândeplinirea obligațiilor stabilite prin norme
juridice ca, de pildă, nerespectarea orelor de desfășurare a unei adunări publice (Legea nr.
60/1991, art. 26, lit. b).
Contravenția prezintă un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, fapt care
determină ca și sancțiunile care se aplică în cazul contravențiilor să fie mai puțin aspre decât
în cazul infracțiunilor.
Severitatea mai scăzută a sancțiunilor contravenționale se referă, mai ales, la faptul că,
în cazul săvârșirii de contravenții, în majoritatea covârșitoare a situațiilor, nu se aplică măsuri
privative de libertate, ci sancțiuni de altă natură, de regulă plata unor amenzi.
Uneori, prin săvârșirea de fapte antisociale se aduc prejudicii mari valorilor sociale
ocrotite. Dacă, în astfel de cazuri, faptele respective nu întrunesc elementele unor infracțiuni,
fiind socotite contravenții, nu este exclus ca amenzile contravenționale aplicate persoanelor
vinovate de săvârșirea acelor fapte să depășească cu mult amenzile penale. În astfel de
împrejurări aplicarea de amenzi foarte mari este mult mai eficientă decât sancțiunea
contravențională a închisorii privative de libertate, întrucât ar lipsi societatea de aportul unor
persoane utile vieții economico-sociale.
Gradul de pericol social al unei fapte este determinat de importanța și rolul relațiilor
sociale care au fost prejudiciate de acea faptă.
Ținând seama de aceasta, fapte care într-o anumită etapă sunt socotite infracțiuni, pot
fi considerate, într-o altă etapă, contravenții sau invers.
Periculozitatea socială a unei fapte trebuie cercetată și apreciată într-un context dat de
mai mulți factori, printre care obiectul încălcării, anume norma juridică încălcată, relația
socială prejudiciată, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, felul și intensitatea
vinovăției, urmările faptei, considerente cu privire la persoana care a săvârșit fapta etc.

Totodată, pentru deosebirea contravenției de infracțiune sau de abaterile

disciplinare, trebuie avute în vedere și alte aspecte ca, de pildă, autoritatea care a emis
norma juridică ce a stabilit abaterea, întinderea teritorială a aplicării acelei norme juridice,
subiectul care a săvârșit abaterea, organul care constată abaterea și aplică sancțiunea,
natura sancțiunii etc.
Sancțiuni contravenționale complementare

a) Confiscarea este o sancțiune contravențională complementară, ea constând în

reținerea forțată a unor bunuri, anume a celor care au servit la săvârșirea contravenției, dacă
aceste bunuri aparțin contravenientului.
Uneori, confiscarea are un caracter temporar. Astfel, autovehiculele sau remorcile
staționate neregulamentar pot fi blocate sau ridicate, transportate și depozitate în spații special
amenajate stabilite de consiliile locale, până la eliberarea acestora proprietarilor lor.
Bunurile confiscate trec în patrimoniul statului fără plată.
 b) Suspendarea activității și anularea autorizației de funcționare
De exemplu, în cazul servirii de băuturi alcoolice consumatorilor aflați în vădită stare
de ebrietate, minorilor, precum și al refuzului responsabililor sau patronilor localurilor publice
de a acorda sprijin organelor de poliție în restabilirea ordinii publice, se poate suspenda
activitatea localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 și 30 de zile.
Această sancțiune are un caracter complementar, ea aplicându-se pe lângă sancțiunea
principală, amenda sau închisoarea contravențională.
Nu este însă o sancțiune obligatorie, lăsându-se la aprecierea agentului constatator
dacă să dispună sau nu suspendarea activității agentului economic.

c) Inchiderea contului bancar este o măsură ce echivalează, în fapt, cu suspendarea

sau chiar cu încetarea activității agentului economic, întrucât îl pune în imposibilitate pe
acesta de a-și desfățura activitatea în viitor.

Stabilirea și constatarea contraventiei

Prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în
toate domeniile de activitate. Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau
județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate în care
acestora li s-au stabilit atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt
stabilite contravenții prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului.
Astfel, se pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate;
activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi,
a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul
blocurilor de locuințe; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor;
întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și a altor instituții de educație și cultură;
întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea
gunoaielor și a resturilor menajere.
Conform art. 15 din O.G. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal
încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează
contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de
Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți
conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor
județene, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.

Aplicarea și executarea sancțiunilor contravenționale

Potrivit art. 21 din O.G. 2/2001, în cazul în care prin actul normativ de stabilire și
sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de
constatare, aplică și sancțiunea.
Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul
constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de
îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se
aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.
Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie
proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările
în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit,
de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de
celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit art. 31 din O.G. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data
înmânării sau comunicării acestuia.
Potrivit art. 37 din O. G. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile
precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie
titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită
calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut
de lege;
b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.

Aceste organe, vor comunica din oficiu organelor de specialitate ale direcțiilor
generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, și unităților
subordonate acestora, în a căror raza teritorială domiciliază sau își are sediul contravenientul,
procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sau, după caz, dispozitivul
hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea.
Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.
Executarea sancțiunilor contravenționale complementare se face potrivit dispozițiilor
legale. Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în
condițiile legii. În caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile
confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie
de îndată celui in drept.
Executarea sancțiunii închisorii contravenționale se face în locurile și în modalitățile
prevăzute de legea specială.

Executarea sancţiunilor contravenţionale

Potrivit art. 37 din O.G. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile

precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie
titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Avertismentul se adresează oral atunci când
contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicată de agentul
constatator. Împotriva actelor de executare se poate face contestaţie la executare, în condiţiile
legii. Executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se face potrivit dispoziţiilor
legale. Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în
condiţiile legii, în caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile
confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie
de îndată celui în drept.

Bibliografie:
1. Alexandru Negoiță, Drept administrativ, Ed. Sylvi București, 1998

2. Vedinaș Verginia, Drept administrativ, Editia a VII-a revăzută și actualizată,

Ed. Universul Juridic, 2012

3. Romulus Iulian Gheorghiu, Drept Administrativ, Ed. Economică, Bucureşti,

2005