Capitolul I

Contravenţia

Într-un stat de drept, valorile sociale proprii sistemului respectiv sunt apărate
printr-un complex de norme juridice, de natură penală sau contravenţională.
Legea contravenţională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea
penală, sancţionând fapte care, din punct de vedere al pericolului social, nu pot fi
considerate infracţiuni sau nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât nu întrunesc
elementele constitutive ale unei fapte încriminate în Codul Penal.
Domeniul contravenţiilor este reglementat în România de O.G. nr. 2/2001,
privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 1 din acest act normativ, „constituie contravenţie fapta săvârşită
cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului
sau după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau
al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General
al Municipiului Bucureşti.”
Raportat la noţiunea generală a contravenţiei, se poate delimita mai uşor sfera
ilicitului contravenţional de domeniul celorlalte specii de ilicit, adică sfera
contravenţiilor de cea a infracţiunilor, a delictelor civile, a abaterilor disciplinare etc.
În această ipostază, definiţia generală a contravenţiei serveşte drept criteriu pentru
legiuitor în opera sa de legiferare a contravenţiilor.

Trăsăturile contravenţiei

Din analiza prevederilor art. 1 al O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi luând în calcul
similitudinile existente între domeniul penalului şi cel al contravenţionalului se
desprind următoarele trăsături ale contravenţiei:

a) Vinovăţia. Prin vinovăţie se înţelege starea de voinţă a unei persoane în

momentul încălcării unei norme juridice, vinovăţia reprezentând atitudinea psihică a
făptuitorului faţă de fapta comisă şi de urmările acesteia.

b) Fapta săvărşită să fie stabilită şi sancţionată drept contravenţie prin acte

normative.
Contravenţiile pot fi stabilite şi sancţionate prin următoarele tipuri de acte
normative:
1
 - Legi → constituţionale;
→ organice;
→ ordinare.
- hotărâri ale Guvernului, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă
- hotărâri ale autorităţilor administrative locale.

c) Pericolul social al faptei. În cuprinsul O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, se face referire la
pericolul social al contravenţiei rezultând implicit importanţa dată de legiuitor acestei
trăsături definitorii a faptei de natură contravenţională, sens în care „sancţiunea
stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”,
aspect ce dovedeşte fără tăgadă importanţa acestui element în definirea faptei de
natură contravenţională.

Elementele constitutive ale contravenţiei

Contravenţia, ca formă de conduită ilicită, presupune îndeplinirea mai multor

elemente, în lipsa cărora aceasta se situează în afara dreptului contravenţional şi nu
poate constitui temei al răspunderii contravenţionale.

a) Obiectul contravenţiei îl reprezintă valorile sociale care nu sunt ocrotite

prin legea penală şi cărora li se aduce atingere prin fapta concretă.
De regulă, contravenţiile sunt grupate în acte normative având unul sau mai
multe obiecte generale care rezultă din însuşi titlul actului.
Astefel, Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor
norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, are ca obiect atât
relaţiile privitoare la regulile de convieţuire socială, cât şi cele privitoare la liniştea şi
ordinea publică.

b) Subiectul contravenţiei este persoana (fizică sau juridică) care săvârşeşte o

contravenţie. Pentru ca o persoană fizică să fie subiect al contravenţiei trebuie să
îndeplinescă în mod cumulativ următoarele condiţii:
- să aibă vârsta de minim 14 ani;
Articolul 11 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că „minorul sub 14
ani nu răspunde contravenţional”.
- să fie responsabilă;
- să aibă libertate de voinţă şi acţiune;
Această condiţie presupune că făptuitorul a luat singur hotărârea de a comite
fapta şi a trecut la săvârşirea acesteia, fără a exista vreo presiune exercitată asupra sa
din partea unei terţe persoane.
2
 - să aibă o anumită calitate (subiect calificat).
În afara condiţiilor care rezultă din interpretarea dispozţiilor legale, actele
normative care reglementează contravenţii în diferite domenii de activitate prevăd
pentru subiectul activ al contravenţiei o anumită calitate ( conducător auto,
comerciant, titular al dreptului de deţinere a armei letale, artificier etc.)

c) Latura obiectivă este reprezantată de acţiunea sau inacţiunea prin care se

săvârşeşte o contravenţie.
Cele mai multe contravenţii se săvârşesc printr-o acţiune, respectiv o activitate,
o conduită interzisă de lege.
Astfel, art. 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată,
sancţionează contravenţional „tulburarea fără drept a liniştii locuitorilor prin
pruducerea de zgomote, cu orice aparat sau obiect prin strigăte sau larmă”.
Alte contravenţii se săvârşesc printr-o inacţiune, respectiv printr-o
neconformare a atidudinii făptuitorului, cerinţelor unei anumite norme, iar persoana în
cauză nu face ceea ce dispoziţiile uinui act normativ, care constată şi sancţionează
contravenţii îl obligă.
Astfel, art. 39 din O.U.G. nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi
actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată, prevede că „persoanele care
îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sunt obligate să ceară înscrierea în
cartea de imobil la noua locuinţă în termen de 15 zile de la mutare”.

d) Latura subiectivă se referă la atitudinea psihică a făptuirorului faţă de fapta

săvârşită şi de urmările acesteia.

Sancţiunile contravenţionale

A. Sancţiunnile contravenţionale principale : sunt prevăzute de art. 5 alin. 2

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi
completările ulterioare.
 Avertismentul contravenţional
Constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra
„pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta
dispoziţiile legale”.
Avertismentul se aplică atunci când fapta comisă are gravitate redusă.
Agentul constatator ţinând cont de prevederile legii, dar şi analizând în context
circumsanţele în care s-a săvârşit fapta poate aplica sancţiunea avertismetului
contravenţional verbal sau scris.

3
 În forma verbală avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra
faptei săvârşite, pericolul social al acesteia, solicitându-se ca pe viitor să se
conformeze dispoziţiilor legale.
Avertismentul scris se aplică prin întocmirea procesului – verbal de constatare a
contravenţiei şi indicarea în mod expres a acestei sancţiuni.
 Amenda contravenţională
Este o sancţiune contravenţională cu caracter administrativ şi constă în plata
unei sume de bani care variază în funcţie de natura şi gravitatea faptei. „De regulă,
actele normative prevăd pentru fiecare contravenţie în parte o limită minimă şi una
maximă pentru ca amenda să poată fi aplicată ţinându-se seama de împrejurările
concrete în care a fost săvârşită contravenţia”.
Sunt de asemenea, cazuri în care actele normative de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor într-un anumit domeniu (Regulamentul vamal, valorile imobiliare şi
bursele de valori) nu prevăd limite minime şi maxime ale amenzilor, ci calcularea şi
aplicarea lor pe bază procentuală (din valoarea mărfii sau a capitalului vărsat).
 Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii
Este reglementată de O.G. nr. 55/2002, modificată şi completată prin O.U.G.
nr.108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, aprobată prin Legea nr.
28/2004.
Această sancţiune contravenţională se stabileşte întotdeauna alternativ cu
amenda şi poate fi aplicată numai de către instanţa de judecată.

B. Sancţiunile contravenţionale complementare

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilo, sancţiunile contravenţionale complementare sunt
următoarele:
a) Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
b) Suspendarea sau anularea după caz, a avizului, acordului sau a
autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
c) Închiderea unităţii;
d) Blocarea contului bancar;
e) Suspendarea activităţii agentului economic;
f) Retragerea licenţei sau avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru
activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
g) Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în stare iniţială.

Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei

În funcţie de pericolul social, faptele prin care se încalcă prevederile legale sunt
calificate ca infracţiuni sau contravenţii. Pot exista situaţii când, anumite fapte
prevăzute de acte normative ce constată şi sancţionează contravenţii, deşi în mod
4
obiectiv prezintă pericol social, datorită unor stări de fapt nu pot fi considerate
contravenţii şi nu pot fi sancţionate. Toate aceste stări, împrejurări constituie cauze
care înlătură caracterul contravenţional al faptei.
În principiu, cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei prevăzute
de art. 11 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 sunt următoarele:
a) Legitimă apărare;
În derularea relaţiilor sociale dintre membrii societăţii pot apărea şi anumite
situaţii de conflict, sub formă mai gravă sau mai puţin gravă. În astfel de situaţii,
persoana consideră că interesele sau drepturile sale sunt lezate sau puse pe nedrept în
pericol este pusă în situaţia de a răspunde într-un fel sau altul la actele de agresiune
îndreptate împotriva sa ori a unui interes al său.
b) Starea de necesiate;
Nu constituie contravenţie fapta prevăzută de un act normativ ce constată şi
sancţionează contravenţii într-un anumit domeniu de activitate care a fost săvârşită de
o persoană pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel,
viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun al său ori al altuia
sau un interes general.
c) Constrângerea fizică;
Nu constituie contravenţie fapta prevăzută de un act normativ ce constată şi
sancţionează contravenţii într-un anumit domeniu de activitate care a fost săvârşită
din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
Pentru a ne afla în situaţie de constrângere fizică trebuie să fie îndeplinite
următoarele condiţii care reies chiar din analiza definiţiei date acestei noţiuni:
- constrângerea fizică să fie de natură a îngrădi libertatea de voinţă şi acţiune
a contravenientului;
- constrângerea fizică exercitată asupra unei persoane să fie de natură să nu îi
poată opune rezistenţă.
d) Constrângerea morală;
Nu constituie contravenţie fapta prevăzută de un act normativ ce constată şi
sancţionează contravenţii într-un anumit domeniu de activitate care a fost săvârşită
din cauza unei constrângeri morale exercitată prin ameninţare cu un pericol grav
pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
e) Cazul fortuit;
Cazul fortuit constă în intervenţia unui eveniment sau a unei întâmplări ce nu
putea fi prevăzută înlăturată şi care determină producerea rezultatului socialmente
periculos.
În materie contravenţională întâmplările neprevăzute se pot datora unor cauze
multiple, respectiv fenomenelor naturii (cutremure, inundaţii etc.) sau cauze personale
(stări grave ale sănătăţii etc.).
f) Iresponsabilitatea;

5
 Iresponsabilitatea este o situaţie de incapacitate psihică, respectiv persona în
cauză nu poate înţelege semnificaţia acţiunilor sau inacţiunilor sale. Ea se poatedatora
unor cauze naturale, boli psihice sau tulburări psihice determinate de ma mulţi factori,
Starea de iresponsabilitate a unei persoane se stabileşte pe cale medicală.
g) Beţia involuntară completă;
Pentru ca beţia să producă efecte juridice trebuie să fie involuntară şi completă.
Astfel, o persoană care lucrează într-un mediu cu vapori ( alcool, eter, terbentină etc.)
şi accidental, datorită ineficinţei măsurilor de protecţie a muncii sau a altor cauze
inhalează vapori şi ajungând în stare de beţie completă săvârşeşte o contravenţie, în
acest caz caracterul contravenţional al faptei sale este înlăturat.
h) Eroarea de fapt;
Nu constituie contravenţie fapta prevăzută de un act normativ ce constată şi
sancţionează contravenţii într-un anumit domeniu de activitate, atunci când făptuitorul
în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoaşte existenţa unei stări, situaţii sau
împrejurări de care depinde caracterul contravenţional al faptei (lipsa de vinovăţie).
i) Infirmitatea;
Infirmiatea este o cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei numai
dacă are legătură cu fapta săvârşită de cel în cauză, respectiv persoana care a comis o
contravenţie tocmai datorită infirmităţii de care suferă.
j) Minoritatea.
Plecând de la prevederea legală care stipulează că minorul sub 14 ani nu
răspunde contravenţional, implicit rezultă şi faptul că minoritatea înlătură caracterul
contravenţional al faptei comise.
Se poate spune că sub această limită de vârstă, minorul se află încă în perioada
de dezvoltare fizică şi psihică şi nu dispune de capacitatea de reprezentare a faptelor
comise şi urmărilor acestora.

Cauzele care înlătură răspunderea contravenţională pentru fapta comisă

Tragerea la răspundere juridică a făptuitorului şi aplicarea sancţiunilor

contravenţionale nu se pot face în anumite situaţii, determinate de lege.
Cauzele care înlătură răspunderea contraenţională pentru fapta comisă sunt:
a) Prescripţia;
Prescripţia constituie un caz legal de neangajare a responsabilităţii făptuitorului
pentru contravenţia săvârşită şi neaplicarea sau executarea unei sancţiuni
contravenţionale după îndeplinirea termenului de prescripţie.
Aceste cazuri sunt determinate de depăşirea anumitor termene procedurale
prevazute de art. 13 şi 14 din O.G. nr. 2/2001 modificată, ele operând ca o sancţiune
făptuitorului, respectiv de a-l obliga la executarea acestei sancţiuni.
În conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 modificată, prescripţia este de
două feluri:
6
 - Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale;
 Potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001 modificată, aplicarea sancţiunii
contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. În cazul
contravenţiilor continue, termenul de 6 luni curge de la data constatării faptei.
 Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-astabilit că ea
constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe timpul cât s-a aflat
în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a
facut în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Prescripţia operează totuşi dacă
sancţiunea nu a fost aplicată în termen de 1 an de la data săvârşirii faptei, respectiv
constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
 Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru
aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

- Prescripţia executării sancţiunii contravenţionale.

 Potrivit prevederilor art. 14 din O.G. nr. 2/2001 modificată, executarea
sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul – verbal de constatare a
contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data
aplicării sancţiunii.
b) Lipsa plângerii prealabile;
Deşi nu este prevăzută în mod expres în O.G. nr. 2/2001 modificată, ca o cauză
care înlătură răspunderea pentru fapta comisă, aplicarea ei în domeniul
contravenţional se impune datorită prevederilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 61/1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a
ordinii şi liniştii publice, republicată.
Plângerea prealabilă trebuie depusă în termen de 6 luni de la data săvârşirii
contravenţiei.
Plângerea prealabilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii fără de care se
consideră că nu a fost formulată.
Se consideră că nu există plângere prealabilă :
- când persoana vătămată nu a formulat plângerea;
- când plângerea a fost formulată după expirarea termenului de 6 luni;
- când plângerea a fost formulată de o altă persoană decât cea vătămată.

c) Retragerea plângerii prealabile;

Retragerea plângerii prealabile este un act juridic unilateral prin care persoana
vătămată, după ce a formulat plângerea prealabilă, retractează această plângere.
Pentru ca retragerea plângerii prealabile să fe legală, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să aibă loc în cazurile prevăzute de lege;
- persoana vătămată să-şi manifeste voinţa de retragere a plângerii fără
echivoc;
7
 - să intervină până la rămânerea irevocabilă a actului de constatare a
contravenţiei.
d) Împăcarea parţilor;
Prin analogie cu dreptul penal, împăcarea este personală şi produce efecte
numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a sancţiunii contravenţionale.

e) Decesul contravenientului.
Este o cauză care determină stingerea răspunderii contravenţionale. Decesul
făptuitorului după săvârşirea contravenţiei face imposibilă aplicarea sau executarea
sancţiunii contravenţionale, deoarece, spre deosebire de alte forme de răspundere
juridică, răspunderea contravenţională este personală şi nu se transmite pe cale de
succesiune.

8
 Capitolul II

Constatarea faptelor de natură contravenţională

Paleta faptelor de natură contravenţională este foarte vastă, ea acoperind toate

domeniile de activitate şi ale vieţii economice şi sociale în care pot avea loc încălcări
ale dispoziţiilor legale.
Având în vedere că există un număr foarte mare de acte normative ce
reglementează sistemul contravenţional şi că fiecare domeniu are particularităţile sale
în ceea ce priveşte activitatea de constatare, este necesară cunoaşterea şi interpretarea
corectă a acestora de către toţi cei care au fost investiţi cu competenţa de a le constata.
Potrivit prevederilor art.15 alin. 2 din O.U.G. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, pot avea calitatea de agenţi constatatori:
- primarii;
- ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor,
special abilitaţi;
- persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai
autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai
consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti;
- alte persoane prevăzute în legi speciale.
În art.15 alin 3 din acelaşi act normativ sunt precizate domeniile în care au
competenţă să constate contravenţii ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor:
- apărarea ordinii publice;
- circulaţia pe drumurile publice;
- regulile generale de comerţ;
- vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare
ţigărilor şi băuturilor alcoolice;
- alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.

Modalităţi de sesizare în cazul săvârşirii contravenţiilor

Majoritatea faptelor incriminate ca fiind contravenţii se constată prin sesizare

din oficiu sau directă şi oferă avantajul că agentul constatator percepe în mod
nemijlocit fapta şi împrejurările în care aceasta s-a comis.

9
 Despre săvârşirea altor contravenţii se poate lua la cunoştinţă şi indirect, ceea
ce înseamnă că între contravenţia care s-a săvârşit şi agentul constatator se interpune o
altă persoană, instituţie sau mijloc tehnic, ce îi furnizează datele despre aceasta,
autorul şi împrejurările în care s-a săvârşit, sesizarea indirectă.
Sunt considerate moduri de sesizare indirectă:
- sesizările primite de la instanţele de judecată, parchet, unele organe de
cercetare penală, organele de grăniceri etc.;
- sesizările primite de la organizaţiile economice cu capital de stat, mixt sau
privat, precum şi cele primite de la instituţii publice sau private;
- sesizările primite de la cetăţeni, de la responsabilii cărţilor de imobil, de la
administratorii locurilor de cazare, responsabilii asociaţiilor de locatari etc.;
- sesizărilor instituţiilor de ocrotire socială;
- materialele difuzate prin mijloacele de informare în masă din care rezultă
comiterea unor fapte de natură contravenţională;
- mijloacele tehnice din dotarea poliţiei.

Cauzele de nulitate absolută şi relativă a procesului – verbal de

constatare a contravenţiei

Constatarea faptelor de natură contravenţională se face prin întocmirea

(completarea) unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, Pentru a avea forţă
probantă, acest document trebuie întocmit cu respectarea anumitor condiţii de fond,
fără de care documentul de constatare întocmit este lovit de nulitate.
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei poate fi declarat nul din oficiu sau
poate fi anulat de către instanţa de judecată pentru anumite vicii de conţinut.

A. Cauzele de nulitate absolută ale procesului – verbal de constatare a

contravenţiei

Nulitatea din oficiu se dispune în cazul omiterii consemnării în procesul-verbal

de constatare a contravenţiei de către agentul constatator a menţiunilor privind:
- numele, prenumele şi calitatea agentului constatator;
- numele şi prenumele contravenientului;
- fapta săvârşită;
- data comiterii faptei;
- semnătura agentului constatator;
- obiecţiunile contravenientului.

10
 B. Cauzele de nulitate relativă ale procesului – verbal de constatare a
contravenţiei

În practică se ivesc situaţii când lipsa unor menţiuni, deşi nu atrag nulitatea
absolută, pot costitui cauze care duc la anularea procesului-verbal de constatare a
contravenţiei, întrucât creează greutăţi organelor competente să-l pună în aplicare.
- nu se menţionează locul săvârşirii contravenţiei sau calitatea făptuitorului
(când este cazul);
- amenda stabilită a fost calculată greşit;
- nu se indică datele de stare civilă ale contravenientului;
- procesul-verbal este completat cu un scris ilizibil;
- nu se face încadrarea juridică a faptei sau aceasta se face greşit;
- agentul constatator se rezumă să reproducă în procesul-verbal textul
articolului din actul normativ care prevede contravenţia fără a descrie pe
scurt în ce a constat ea, în ce împrejurări s-a produs, locul, modul şi
mijloacele folosite pentru săvârşirea ei, precum şi alte date care să redea cu
claritate vinovăţia făptuitorului şi pericolului social al faptei;
- lipsa martorului sau motivul lipsei acestuia, atunci când situaţia impune;
- în cazul concursului de contravenţii, când contravenţiile au fost constatate
prin acelaşi proces-verbal, amenda se stabileşte pentru fiecare contravenţie
în parte.

Activităţile pe care le desfăşoară agentul constatator cu ocazia

constatării unei contravenţii

În activitatea practică de constatare a contravenţiilor, după sesizarea despre

săvârşirea unei contravenţii, agentul constatator desfăşoară următoarele activităţi:

1. Verifică dacă are competenţă să constate şi să sancţioneze acea contravenţie;

Condiţia esenţială pentru ca agentul constatator să poată constata şi sancţiona o

contravenţie este aceea a competenţei, adică a dreptului de a exercita o astfel de
activitate.
În materie contravenţională competenţa este de două feluri: materială şi
teritorială.
Competenţa materială a agenţilor constatatori rezultă din prevederile actelor
normative care stabilesc şi sancţionează contravenţii în diferite domenii de activitate
şi unde sunt prevăzuţi, în mod expres, în calitate de agenţi constatatori.
Competenţa teritorială reprezintă dreptul agenţilor constatatori de a constata
numai contravenţiile săvârşite pe teritoriul de competenţă al unităţii administrativ-
teritoriale din care fac parte.
11
 2. Identifică şi legitimează contravenientul;

Datele de identitate ale contravenientului se trec în procesul-verbal numai din

actul de identitate al acestuia sau cele rezultate în urma verificărilor efectuate în
evidenţele poliţiei sau la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor.

3. Stabileşte fapta şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită;

Agentul constatator stabileşte, prin consultarea actului normativ care

reglementează regimul juridic încălcat, fapta săvârşită.
Tot cu această ocazie stabileşte împrejurările concrete în care fapta a fost
săvârşită în scopul individualizării acesteia, condiţiile de loc şi timp, ţinând cont de
starea psihofizică a contravenientului, de numărul şi calitatea contravenienţilor, etc.,
elemente de care se ţine seama la stabilirea cunatumului amenzii.

4. Face încadrarea juridică a faptei comise;

Pentru a putea face încadrarea juridică a faptei contravenţionale, agentul

constatator trebuie să consulte conţinutul actului normativ încălcat, pentru a indica
articolul, alieatul, litera, punctul, precum şi numărul şi anul emiterii acestuia.

5. Stabileşte existenţa sau inexistenţa vreuneia dintre cauzele care înlătură

caracterul contravenţional al faptei sau răspunderea pentru fapta comisă;

Dacă agentul constatator stabileşte că peste fapta care s-a comis se suprapune o
stare de fapt care ar putea să înlăture caracterul contravenţional al acesteia, va întocmi
procesul-verbal de constatare a contravenţiei cu respectarea condiţiilor de fond şi
formă, explicându-i contravenientului să se adreseze instanţei de judecată care are
competenţa de a constata existenţa unei cauze care înlătură caracterul contravenţional
al faptei, potrivit prevederilor art. 11 alin. 5 O.G. nr. 2/2001, modificată.

6. Explică făptuitorului fapta săvârşită, pericolul social al acesteia, sancţiunea ce i

se aplică şi modalitatea de plată a amenzii;

7. Stabileşte sancţiunea principală ţinănd cont de condiţiile şi împrejurările în care

s-a comis fapta;

Aceste condiţii şi împrejurări pot fi de natură să agravaze sau să atenueze

sancţiunea ce i se va aplica contravenientului.

12
 8. Stabileşte dacă prin contravenţia comisă s-au produs magube materiale, există
bunuri supuse confiscării sau se impune aplicarea altor sancţiuni
complementare;

Cu ocazia desfăşurării acestei activităţi, agentul constatator stabileşte pagubele

produse, cine este partea vătămată şi, respectiv, partea civilmente responsabilă, care
sunt bunurile, valorile sau obiectele supuse confiscării, cine sunt proprietarii ori
deţinătorii acestora precum şi persoanele cărora trebuie să li se aplice aceste sancţiuni
complementare.
Toate aceste date sunt absolut necesare pentru a fi menţionate în conţinutul
procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

9. Completează (întocmeşte) procesul-verbal de constatare a contravenţiei;

Activitatea de constatare a contravenţiei se materializează, în final, prin
închierea procesului-verbal pe care agentul constatator îl poate întocmi atât în
prezenţa cât şi în lipsa contravenientului, pe baza constatărilor personale şi a probelor
administrate.

10.Îi aduce la cunoştinţă contravenientului că are dreptul să facă obiecţiuni

referitoare la actul de constatare;

Atât obieţiunile contravenientului cât şi lipsa acestora, trebuie evidenţiată în

mod expres în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, în caz contrar actul de
constatare este nul din oficiu.

11.Aduce la cunoştinţă contravenientului că are dreptul să depună plângere în

termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării copiei procesului-verbal
de constatare a contravenţiei;

12.Înmânează contravenientului o copie a procesul-verbal de constatare a

contravenţiei împreună cu înştiinţarea de plată pe bază de semnătură;

13.Pune în vedere contravenientului ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale, cu

referire concretă la ceea ce a făcut sau nu a făcut acesta.

13
 Capitolul III

Aplicarea şi executarea sancţiunilor contravenţionale.

Căile de atac şi executarea silită în materie
contravenţională

Aplicarea sancţiunii constituie a doua fază procedurală privind răspunderea

contravenţională şi ea urmează firesc după constatarea faptei de către agentul
constatator.
Aplicarea sancţiunii presupune din partea agentului constatator o apreciere cât
mai corectă a pericolului social al faptei contravenţionale pentru a realiza o justă
individualizare a acesteia.

Criteriile de care se ţine seama la aplicarea sancţiunilor contravenţionale

Criteriile de care se ţine seama la aplicarea sancţiunilor contravenţionale sunt

prevăzute în art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

A. Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ

În dreptul contravenţional, sancţiunea are o limită minimă şi una maximă şi nu

va putea fi coborâtă sub minimul legal, dar nici ridicată peste maximul prevăzut de
lege.

B. Sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei

săvârşite

Pentru stabilirea gradului de pericol social al contravenţiei, agentul constatator

va ţine seama de:

 Împrejurările în care s-a săvârşit contravenţia

Din categoria împrejurărilor care determină agravarea sancţiunilor

contravenţionale fac parte:
- săvârşirea faptelor cu intenţie directă;
14
 - atitudinea arogantă sau necuviincioasă a contravenientului faţă de agentul
constatator, parte vătămată, martori etc.;
- contravenţia a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună;
- prin contravenţie s-au produs pagube materiale;
- contravenientul a părăsit locul comiterii contravenţiei;
- la săvârşirea contravenţiei au fost atraşi minori;
- atitudinea recalcitrantă faţă de cetăţenii care au încercat să-l prevină;
- contravenţia s-a produs pe timp de noapte;
- contravenţia s-a produs într-un loc sau local public;
- la săvârşirea contravenţiei, contravenientul a folosit metode şi mijloace de
natură să agravaze pericolul social al faptei etc.

Din categoria împrejurărilor care determină atenuarea sancţiunilor

contravenţionale fac parte următoarele:
- stăruinţa contravenientului pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise;
- caracterul neintenţionat al faptei;
- numărul neînsemnat al bunurilor obţinute prin săvârşirea contravenţiei;
- contravenientul este minor;
- comiterea faptei în locuri izolate sau de către o singură persoană etc.

 Modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia

Modul de săvârşire al contravenţiei reprezintă actul (acţiunea sau inacţiunea)

desfăşurat de contravenient pentru consumarea acesteia.
Mijloacele de săvârşire a faptei contravenţionale sunt reprezentate de
instrumetele, obiectele, uneltele, sculele etc. Filosite pentru comiterea acesteia.

 Scopul umărit de contravenient şi urmarea produsă prin săvârşirea faptei

contravenţionale

A ţine seama de scopul urmărit, înseamnă a constata dacă făptuitorul a urmărit

şi realizat scopul ce şi l-a propus, adică de perseverenţa sau indiferenţa făptuitorului
în realizarea scopului urmărit de el.
Orice faptă pentru a fi contravenţie trebuie să aducă atingere uneia dintre
valorile sociale apărate prin lege, ceea ce înseamnă că fiecare faptă contravenţională
trebuie să aibă neapărat anumite urmări socialmente periculoase.
Aceste urmări constau în prejudiciul ce se cauzează valorilor sociale ocrotite
prin lege.

 Circumstanţele personale ale contravenientului (starea materială, precum

şi alte date privind persoana acestuia, cunoscute de agentul constatator)
15
 Aplicarea şi executarea sancţiunilor contravenţionale principale

A. Aplicarea şi executarea sancţiunii avertismentului contravenţional

Avertismentul –prevăzut de art. 7 din O.G. nr.2/2001 modificată, este

sancţiunea cea mai uşoară care se aplică făptuitorului şi constă în atenţionarea verbală
sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de
recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
Avertismentul se aplică verbal când contravenientul este prezent la locul
constatării contravenţiei şi constă în a explica persoanei:

- prevederile legale încălcate prin fapta sa;

- gravitatea şi urmările produse sau care se puteau produce;
- recomandarea ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.
Avertismentul se aplică în scris, pe baza procesului-verbal, în următoarele
situaţii:
- când actul normativ încălcat prevede expres această sancţiune;
- când bunurile supuse confiscării sunt în cantitate mică şi de valoare redusă;
- prin săvârşirea contravenţiei s-au produs pagube materiale minore;
- contravenientul este minor.

B. Aplicarea şi executarea sancţiunii amenzii contravenţionale

Potrivit prevederilor art. 8 alin.1 din O.G. nr.2/2001 modificată, amenda

contravenţională are caracter administrativ. Ea este sancţiunea pricipală cea mai
importantă şi constă într-o sumă de bani care trebuie plătită de persoana care
săvârşeşte o contravenţie.
Există trei modalităţi de achitare a amenzii contravenţionale:
1. Plata pe loc a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ
pentru fapta săvârşită
Potrivit prevederilor art.28 alin.1 din O.G. nr.2/2001 modificată,
contravenientul poate achita pe loc jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul
normativ pentru contravenţia săvârşită pe bază de chitanţă.
În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această modalitate trebuie
menţionată în mod expres.
2. Plata a jumătate din minimul amenzii pentru fapta săvârşită în termen de
cel mult 48 de ore

16
 Potrivit art.28 alin 1 din O.G. nr.2/2001 modificată, contravenientul poate să
achite în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului- verbal,
jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fapta săvârşită.
Agentul constatator va face menţiune despre aceasta în procesul-verbal.
În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această modalitate trebuie
menţionată în mod expres.
Contravenientul are obligaţia să predea sau să trimită copia de pe chitanţa de
plată, organului din care face parte agentul constatator, în termenul prevăzut în
procesul-verbal, adică cel mult 48 de ore de la data încheierii acestuia.
3. Plata integrală a amenzii stabilite de către agentul constatator.
Această modalitate de plată a amenzii contravenţionale se aplică în următoarele
situaţii:

- când contravenientul a beneficiat de dreptul de a plăti jumătate din minimul

amenzii în 48 de ore, dar nu a uzat de acest drept;
- când actul normativ prevede în mod expres că făptuitorul nu beneficiază de
prevederile art.28 alin 1 din O.G. nr.2/2001 modificată, sau nu face nicio
precizare cu privire la modalitatea de plată a amenzii.

În această situaţie agentul constatator va completa doar rubrica „stabilesc

amendă” din cadrul procesului – verbal, ţinând cont de criteriile de aplicare a
sancţiunii.

C. Aplicarea şi executarea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul

comunităţii

Sancţiunea contravenţională de prestare a unei activităţi în folosul comunităţii

se stabileşte întotdeauna alternativ cu amendă şi poate fi aplicată numai de instanţa de
judecată.
Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi aplicată şi
minorilor. Având în vedere prevederile art.18,alin.1 din O.G. nr.2/2001 modificată, se
poate aplica minorilor doar dacă la data săvârşirii faptei au împlinit vârsta de 16 ani.
Activitatea se prestează pe o durată cuprinsă între 25 de ore şi 150 de ore.
Competenţa aplicării sancţiunii privind prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită
contravenţia.
Instanţa apreciată asupra legalităţii şi temeiniciei procesului – verbal şi
pronunţă una dintre următoarele soluţii:

- aplică sancţiunea amenzii;

17
 - aplică sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, dacă
apreciază că aplicarea amenzii contravenţionale nu este îndestulătoare ori
contravenientul nu dispune de mijloace materiale şi financiare pentru plata
acesteia;
- anulează procesul – verbal.

Hotărârea prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii este irevocabilă.
Aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale complementare

A. Aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale complementare

privind confiscarea bunurilor

Confiscarea, ca sancţiune complementară poate fi aplicată numai împreună cu

sancţiunea principală.
Sancţiunea complementară a confiscării bunurilor destinate, folosite sau
rezultate din contravenţii se ia în cazul în care actul normativ încălcat prevede în mod
expres această sancţiune, iar agentul constatator are competenţă să constate şi să
aplice sancţiunea contravenţională principală pentru fapta comisă.
În toate situaţiile, agentul constatator va descrie în procesul – verbal bunurile
confiscate şi va lua în privinţa lor masurile de conservare sau de valorificare
prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul – verbal.
Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul bunurilor
confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientului, în
procesul – verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a
proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.
Potrivit O.G. nr. 2/2001 modificată sunt supuse confiscării următoarele
categorii de bunuri:
- bunurile destinate săvârşirii contravenţiei;
Aceste bunuri sunt menţionate în mod expres, prin lege, ca fiind destinate
pentru săvârşirea unor contravenţii.
- bunuri folosite la săvârşirea contravenţiei;
În această situaţie bunurile trebuie să fi servit la săvârşirea contravenţiei, adică
să constituie un mijloc de care făptuitorul s-a folosit pentru comiterea faptei sale, iar
lăsarea lor pe mai departe asupra făptuitorului ar face să persiste o stare permanentă
de pericol, prin aceea că făptuitorul sau alte persoane le-ar putea folosi din nou la
săvârşirea altor contravenţii.
- bunurile rezultate din săvârşirea contravenţiei.
Aceste bunuri nu au existat înainte de săvârşirea faptei contravenţionale, ele
fiind rezultatul comiterii acesteia.

18
 Bani supuşi confiscăriisunt depuşi la unităţile Trezoreriei Statului pe numele
contravenientului, la dispoziţia organului din care face parte agentul constatator până
la rămânerea definitivă a sancţiunii. Banii confiscaţi se fac venit la bugetul local sau
la bugetul de stat în funcţie de emitentul actului normativ ale cărei prevederi au fost
încălcate de contravenient.
În cazul în care în urma contatării contravenţiei au rezultat bunuri supuse
confiscării, agentul constatator va preda aceste bunuri, spre păstrare, la camera de
corpuri delicte, care sunt organizate la sediul I.G.P.R., I.P.J., D.G.P.M.B., la secţiile
de poliţie din capitală, la poliţiile numicipale şi orăşeneşti din localităţile unde
funcţionează parchete locale, până la rămânerea definitivă a soluţiilor juridice de
confiscare.
Predarea bunurilor se face în termen de 24 de ore de la încheierea procesului –
verbal de constatare a contravenţiei, pe baza raportului scris aprobat de şeful
organului de poliţie sau locţiitorul acestuia şi înregistrat la secretariatul unităţii din
cadrul căreia funcţionează camera de corpuri delicte. Acest raport va conţine
obligatoriu şi datele de stare civilă ale persoanei de la care s-au ridicat bunurile, la el
fiind ataşată copia procesului – verbal de constatare a contravenţiei.
În aceste acte, agentul constatator va face descrierea amănunţită a fiecărui
obiect, respectiv: denumirea, marca, modelul, seria, anul de fabricaţie, dimensiunea,
starea calitativă, aspectul, starea de funcţionare, uzura, cantitatea, unitatea de măsură
şi alte date necesare individualizării şi identificării acestora.
În toate cazurile de confiscare a bunurilor, procesul – verbal de constatare a
contravenţiilor se încheie în trei exemplare, originalul rămâne la agentul constatator, o
copie o înmânează contravenientului, iar cea dea doua copie însoţeşte bunurile
confiscate la camera de corpuri delicte sau la unitatea unde se vor depune bunurile
perisabile.

B. Aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale complementare a

despăgubirilor civile

Potrivit prevederilor art. 23 alin 1 din O.G. nr.2/2001modificată, în situaţia în

care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă şi există tarif de evaluare a
acesteia, persoana împuternicită să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu
acordul persoanei vătămate, făcând menţiune despre aceasta în procesul – verbal de
constatare a contravenţiei.
În această situaţie, agentul constatator va completa procesul – verbal de
constatare a contravenţiilor în 3 exemplare, iar copia a II-a o va înmâna părţii
vătămate.

Căile de atac şi executarea silită în materie contravenţionlă

19
 A. Căile de atac în materie contravenţională

Împotriva procesului – verbal de constatare a contravenţiei, a sancţiunilor

contravenţionale principale, a sancţiunilor contravenţionale complementare şi a
celorlalte măsuri aplicate de către agenţii constatatori, contravenienţii au dreptul de a
uza de căile de atac puse la dispoziţie de lege.
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi
completările ulterioare, prevede două căi de atac şi anume plângerea şi recursul.

Plângerea. Este o cale prin care se atacă la judecătorie fie o hotărâre dată de un
organ obştesc sau administrativ în cazuri specificate de legea specială.
Plângerea constituie o cale specifică de atac în materia contravenţională,
precizată ca atare de actele normative care prevăd şi sancţionează contravenţiile
începând cu O.G.nr.2/2001 modificată.
Plângerea se poate face în termen de 15 zile de la data înmânării sau
comunicării copiei procesului – verbal de constatare a contravenţiei. Termenul se
calculează pe zile libere, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Are dreptul să depună plângere:
- contravenientul cu privire la orice sancţiune sau măsură dispusă în procesul
– verbal de constatare;
- partea vătămată numai în ceea ce priveşte despăgubirea, stabilită pe bază de
tarif;
- persoana căreia îi aprţin bunurile confiscate, dacă este alta decât
contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.
Potrivit prevederilor Deciziei nr. 953/2006, care a abrogat art. 32 alin 1 din
O.G. nr.2/2001 modificată (ce prevedea faptul că „plângerea însoţită de copia de pe
procesul – verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face
parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să îmnâneze
depunătorului o dovadă în acest sens.”), plângerea se depune la judecătoria în a cărei
rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.
Instanţa de judecată poate pronunţa următoarele soluţii:
- menţinerea procesului – verbal şi respingerea plângerii dacă aceasta este
neîntemeiată, tardivă sau inadmisibilă.
- admiterea plângerii şi anularea procesului – verbal;
- admiterea în parte a plângerii şi modificarea sancţiunii prin reducerea ei ori
înlocuirea ei, modificarea sau anularea despăgubirilor ori a altor sancţiuni
complementare sau măsurilor dispuse prin procesul – verbal de constatare a
contravenţiilor;
- admiterea plângerii şi anularea procesului – verbal pentru motive de nulitate
din oficiu.
20
 Recursul. Plângerea se soluţionează printr-o hotărâre, care poate fi atacată prin
recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a
tribunalului.
Poate declara recurs oricare din părţile în drept, iar motivarea recursului nu este
obligatorie.Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei.
Competenţa soluţionării recursului aparţine tribunalului în a cărui rază
teritorială se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată.
Cererea de recurs se depune la judecătoria care a soluţionat plângerea.
Recursul se judecă în complet format din 3 judecători, iar judecata se face
comform art. 316 din Codul de procedură civilă, după regulile de apel.
Tribunalul poate hotărâ: respingerea recursului sau casarea hotărârii cu reţinere
sau cu trimitere.

B. Executarea silită în materie contravenţională

Executarea sancţiunilor contravenţionale se poate face de către contravenient de

bună voie, fără a interveni nicio forţă coercitivă a statului, ceea ce demonstrează că
sancţiunea respectivă şi – a atins scopul pentru care a fost aplicată de către agentul
constatator, sau poate fi executare silită, la solicitarea organului din care face parte
agentul constatator de către un alt organ al statului pe baza unui titlu executoriu, care
poate fi o hotărâre judecătorească sau dispoziţiile legale privind executarea silită a
creanţelor bugetare ale statului.
În conformitate cu prevederile art. 39 alin. 1 din O.G. NR. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, punerea
în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu
se exercită calea de atac împotriva procesului – verbal de constatare a
contravenţiei în termenul prevăzut de lege;
b) de către instanţa de judecată, în celelalte cazuri.
În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de
la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul
din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază
teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea
obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-
se cont de partea de amendă care a fost achitată.
Urmărirea punerii în executare a sentinţelor se realizează de către serviciul de
executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s-a săvârşit contravenţia, în
colaborare cu serviciile specializate din primării.

21
 Capitolul IV

Completarea şi comunicarea procesului – verbal

de constatare a contravenţiei

Procesul – verbal de constatare a contravenţiei are următoarele părţi

componente:
- proces – verbal de constatare a contravenţiei propriu zis – Anexa 1;
- înştiinţarea de plată;
- adresa pentru trimiterea procesului – verbal de constatare a contravenţiei
către organul financiar al localităţii în care domiciliază sau işi are sediul
contravenientul, în vederea executării silite în cazul în care contravenientul
nu achită amenda în termenul prevăzut de lege – Anexa 2;
- adresa pentru trimiterea procesului – verbal de constatare a contravenţiei
persoanelor în drept – Anexa 3.

Condiţiile de fond şi formă ale procesului – verbal

de constatare a contravenţiei

A. Condiţiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească procesul –

verbal de constatare a contravenţiei

În conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001, modificată, procesul – verbal

de constatare a contravenţiei, indierent că este tipizat, scris de mână sau dactilografiat,
trebuie să cuprindă, obligatoriu următoarele elemente sau menţiuni:
a) Data (ziua, luna, anul) şi locul unde a fost încheiat;
b) Numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte
agentul constatator;
c) Datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric
personal, ale contravenientului;
d) Descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi
locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce
22
 pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube
pricinuite;
e) Indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează
contravenţia;
f) Indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca
urmare producerea unui accident rutier;
g) Posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din
minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede acest
lucru;
h) Termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune
plângerea;
i) Obiecţiunile contravenientului, la rubrica alte menţiuni, cu privire
la conţinutul procesului – verbal şi mijloacele de probă pe care le aduce.

B. Condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească procesul –

verbal de constatare a contravenţiei

Pe lângă respectarea condiţiilor de fond menţionate anterior, la întocmirea

procesului – verbal de constatare a contravenţiei, agentul constatator trebuie să ţină
cont de următoarele condiţii de formă:
a) procesul – verbal de constatare a contravenţiei se completeză cu pix (cu
pastă de culoare neagră sau albastră), folosind pentru imprimarea copiilor
indigoul;
b) scrisul va fi citeţ şi se vor respecta regulile ortografiei române, barându-
se cu linii orizontale sau anulându-se spaţiile sau cuvintele care nu sunt
necesare sau nu corespund realităţii;
c) antetul unităţii de poliţie, numele şi prenumele agentului constatator, al
contravenientului sau al altor persoane menrţionate în conţinutul
procesului verbal, denumirile de localităţi, străzi, societăţi comerciale
etc., în scopul evitării unor confuzii sau neclarităţi, se scriu cu majuscule;
d) nu se admit corecturi, ştersături, modificări sau adăugiri ulterioare. Dacă
în timpul completării procesului – verbal, agentul constatator face unele
greşeli, documentul va fi anulat şi se va întocmi un alt proces – verbal de
constatare a contravenţiei;
e) nu sunt admise prescurtările. Acestea pot fi totuşi făcute cu condiţia să
fie explicate pe marginea formularului procesului verbal de constatare a
contravenţiei sau când sunt cunoscute (str., b-dul., nr., mun., jud.)
f) se întocmeşte, de regulă, în două exemplare, din care originalul rămâne
la agentul constatator, iar copia este înmânată contravenientului pe bază
de semnătură;

23
 g) când sancţiunea principală aplicată contravenientului este însoţită şi de
sancţiunea complementară privind confiscarea, ori dacă prin fapta
comisă s.au produs pagube materiale, procesul verbal se încheie în trei
sau mai multe exemplare, pentru a se înmâna câte o copie persoanelor în
drept, sau pentru a însoţi bunurile confiscate la camera de corpuri delicte
sau la societatea nominalizată pentru a le valorifica;
h) dacă este necesară întocmirea procesului – verbal de constatare a
contravenţiei în mai multe exemplare, acest lucru se face prin
xerocopiere sau prin folosirea unor copii volante pe care se va trece seria
şi numărul procesului verbal original întocmit.

Comunicarea procesului – verbal de

constatare a contravenţiei

În situaţiile în care:
- contravenientul nu a fost de faţă la constatarea contravenţiei;
- a refuzat să primească o copie a procesului – verbal;
- nu a putut să ia la cunoştinţă despre conţinutul acestuia;
- există persoană vătămată;
- sunt bunuri confiscate care aparţin altor persoane decât contravenientului,
funcţionarul desemnat cu ţinerea evidenţei sau agentul constatator va face
atâtea copii, după exemplarul II al procesul – verbal de constatare a
contravenţiei, câte sunt necesare pentru a fi comunicate, în termenul de cel
mult o lună de la data încheierii, persoanelor în drept.

24
 Anexa nr.1
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE
_______________________________________________

PROCES VERBAL Seria_____Nr.______________

Încheiat astăzi______________în localitatea______________ judeţul(sectorul)_______________________

Agent constatator___________________________din____________________________________________
(grad, nume, prenume) (unitatea)
Constat că _________________________________fiul lui ___________________şi al__________________
cu domiciliul(sediul) în ________________________________________ str._________________________________
nr.___,bl.___, sc.___, apt.___, judeţ_______________________act de identitate_______seria______ nr._________
eliberat de _________________________________CNP___________________________cod unic de înregistrare la
Reg. Com._____________________________, reprezentată de______________________________act de identitate
______ seria_____nr________eliberat de______________________CNP__________________________________în
calitate de _______________________________________________
În ziua de _______________, ora _____________, locul_______________________a săvârşit urmăroarele:
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
Faptele comise sunt prevăzute de art. ______________________ din _____________________________şi
art.______________din_______________ sancţionate de art_______________________din__________________cu
amendă de la__________________________până la_____________________şi ______puncte penalizare.
Stabilesc AVERTISMENT/AMENDĂ______________________________(_______________)lei.
Contravenientul declară: „Mă angajez/nu mă angajez” să achit în termen de 48 de ore, la centrele special
amenajate ale dir. taxe şi impozite ale primăriilor în contul nr.____________________ jumătate din minimul
amenzii, adică suma de _________________lei, iar chitanţa de plată a amenzii şi copia procesului verbal să le
remit unităţii emitente la termenul menţionat.
În baza art.________________ din_______________dispun confiscarea/ridicarea în vederea confiscării
a_________________________________________________________________(conform procesului verbal anexat),
aparţinând________________________________________, domiciliat în ___________________________________
CNP_________________________care vor fi depuse la ________________________________până la valorificare.
În temeiul art. _______ din____________dispun următoarele măsuri complementare_________
_____________________________________conform art.____________________________din__________________
Contravenientul nu este de faţă/refuză/nu poate lua la cunoştinţă despre conţinutul procesului verbal,
fapt atestat de martorul _____________________________________ domiciliat în___________________________
str.___________________________________ nr._____ bl.______, judeţul __________________________________
act ident._______seria_____nr.________ emis de________________________ CNP__________________________
Nu a fost de faţă nici un martor deoarece ______________________________________________________
Menţiuni(obiecţiuni) ale contravenientului: ____________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
Contravenientul poate face plângere împotriva procesului verbal de constatare în 15 zile de la
comunicarea procesului verbal. Aceasta se depune la unitatea din care face parte agentul constatator.
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal.
Am luat la cunoştinţă
Agent constatator, Martor, Contravenient,

25
 ÎNŞTIINŢARE DE PLATĂ
Amenda se achită la centre special amenajate ale dir. taxe şi impozite ale primăriilor, după care chitanţa
şi copia procesului verbal vor fi remise în termen de 15 zile de la comunicare, unităţii emitente.
În caz de neplată a obligaţiilor se va trece la executare silită.

AGENT CONSTATATOR Am primit copia procesului verbal şi înştiinţarea de plată

Contravenient

Anexa nr. 2

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

_______________________________________________
_______________________________________________

CĂTRE
____________________
____________________

În temeiul art.___________________________din________________________________
Trimitem alăturat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ____________ nr. _____
__________comise de _____________________________în vederea executării silite,

ŞEFUL UNITĂŢII

Recomandat nr.__________________________ din____________________Loc pentru francare

Ştampila cu data prezentării

Ştampila cu data primirii

26
 Anexa nr. 3

CĂTRE
Domnul(doamna)________________________

ŞEFUL UNITĂŢII

Recomandat nr._____________________din_________________________Loc pentru francare

Ştampila cu data prezentării

27
 Bibliografie

 Ordonanţa de Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare;
 Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de
convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată;
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa,
domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români,
republicată.

28