RĂSPUNDEREA CONTRAVENTIONALĂ

1. Bazele constituţionale şi legale ale răspunderii administrativ-

contraventionale.
2. Elementele constitutive, definiţia şi trăsăturile contravenţiei.
3. Sancţiunile contravenţionale.
4. Cauzele care înlătură răspunderea administrativ-contraventionala
5. Procedura contraventionala.
6. Cai de atac.

Bazele constituţionale şi legale ale răspunderii administrativ-

contravenţionale.

Texte constituţionale care reglementează expres instituţia contravenţiei:

> Art. 15 alin. 2 - „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii
penale sau contravenţionale mai favorabile."
> Art. 44 alin. 9 - „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni
ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."

Texte constituţionale cu relevanţă implicită: art. 16, art. 21, art. 23 alin. 13, art.
53 etc.

DE RETINUT:

Textele constituţionale tratează distinct instituţia infracţiunii de cea a contravenţiei,

ceea ce duce la concluzia “rangului" constitutional al instituţiei contravenţiei şi la
consecinţa imposibilităţii desfiinţării sale prin lege sau alt act normativ subsecvent,
precum şi la interdicţia „absorbirii” sale în sfera ilicitului penal.

Reglementări importante în materie contravenţională (sunt avute în vedere

numai actele normative „cadru”, nu şi cele din domenii speciale, cum ar fi O.U.G.
nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice):

➢ O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (M. Of. nr.
410/25.07.2001), cu modificările şi completările ulterioare;

1
 ➢ O.G. nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi
în folosul comunităţii (M. Of. nr. 642 din 30/08/2002;

➢ O.U.G. nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale (M. Of.

nr. 747 din 26/10/2003), aprobată prin Legea nr. 28/2004.

2. Elementele constitutive, definiţia şi trăsăturile contravenţiei.

Iniţial, contravenţia reprezenta o specie a infracţiunii, faptă de natură penală,

aparţinând sferei trihotomice a ilicitului penal, alături de „crime” şi „delicte”.
Dezincriminarea contravenţiei a operat prin Decretul nr. 158/1954, iar în 1968 a
fost adoptată prima lege-cadru în materie contravenţională - Legea nr. 32/1968, în
vigoare până în anul 2001.

2.1. Elementele constitutive:

➢ Obiectul contravenţiei = valorile sociale apărate de normele dreptului pozitiv,

cu excepţia celor apărate de dreptul penal.
➢ Prin contravenţie se pot încălca nu doar norme de drept administrativ, ci şi
norme de drept comercial, de dreptul muncii, drept financiar etc.
➢ Latura obiectivă = acţiunea, inacţiunea sau faptele'comisiv- omisive ale
făptuitorului, prin care se încalcă norme de drept imperative, punându-se în
pericol valori sociale care nu sunt apărate de dreptul penal.
➢ Latura subiectivă = atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşită şi
de urmările acesteia.
➢ Poate fi vorba despre culpă sau intenţie, în funcţie de dispoziţiile actelor
normative în materie contravenţională, gradul de vinovăţie fiind relevant la
momentul individualizării sancţiunii aplicate.

➢ Subiectele răspunderii contravenţionale:

Regula: calitatea de contravenient o poate avea orice persoană fizică sau

juridică, română sau străină.

Pentru angajarea răspunderii, este necesară existenţa discernământului, a stării

2
de responsabilitate, a libertăţii de decizie şi de acţiune şi, uneori, o anumită calitate a
făptuitorului.

Derogări:
o minorii până la 14 ani nu răspund contravenţional;
o minorii între 14-16 ani răspund contravenţional, însă limitele amenzii
aplicabile se reduc la jumătate şi nu pot fi obligaţi la prestarea muncii în
folosul comunităţii;
o minorii între 16-18 ani răspund contravenţional şi pot fi obligaţi inclusiv la
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (pe o durată de 25 până la
150 de ore); de asemenea, limitele amenzii aplicabile se reduc la jumătate;
o militarii în termen nu răspund contravenţional, ci li se aplică de către
conducătorul unităţii militare măsuri disciplinare.

2.2. Definiţia şi trăsăturile contravenţiei:

Definiţia legală - „Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi

sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin
hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti (art. 1 din O.G. nr. 2/2001).

Trăsături:

A. Reprezintă o faptă săvârşită cu „vinovăţie” (intenţie directă/indirectă,

culpă cu/fără previziune):

O.G.nr.2/2001 nu defineşte noţiunea de „vinovăţie” în materie contravenţională,

astfel încât, după cum se arată îri doctrină, au aplicabilitate, prin analogie, principiile
în materie stabilite de Codul penal.
Aşadar, regăsim ca forme ale vinovăţiei:
➢ intenţia directă = făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte
producerea ori comiterea acelui rezultat;
➢ intenţia indirectă = făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte
producerea ori comiterea acelui rezultat, dar acceptă această posibilitate;

3
 ➢ culpa cu previziune (uşurinţa) = făptuitorul prevede rezultatul faptei sale,
nu-l acceptă şi socoteşte fără temei că nu se va produce;
➢ culpa fără previziune (neglijenţa) = făptuitorul nu prevede rezultatul
faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

B. Fapta şi sancţiunile aplicabile trebuie să fie expres prevăzute în actele

normative enumerate în art. 1 din O.G. nr.2/2001:

Organele competente să adopte acte normative în materie contravenţională:

➢ Parlamentul - prin legi, în orice domeniu de reglementare;
➢ Guvernul - prin hotărâri şi ordonanţe, în orice domeniu;
➢ Consiliile judeţene/locale - prin hotărâri, în toate domeniile de activitate
pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care
în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe
sau hotărâri ale Guvernului;
➢ Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti - prin hotărâri,
în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curăţenia şi
igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi
locurilor de joacă pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul
blocurilor de locuinţe, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi
obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi
trotuarelor, a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultură, întreţinerea
clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea
gunoaielor şi a resturilor menajere.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de

activitate din competenţa consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili
şi sancţiona contravenţii.
(a se vedea art. 2 din O.G. nr. 2/2001)

Dispoziţii obligatorii ale actelor normative care reglementează contravenţii:

➢ descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să
se aplice pentru fiecare dintre acestea;
➢ în cazul sancţiunii cu amenda se vor stabili limita minimă şi maximă a
acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori;

4
 In cuprinsul acestor acte normative se pot stabili şi tarife de determinare a
despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor.

Principiul legalităţii în materie contravenţională presupune:

➢ legalitatea „contravenţionalizării” = reprezintă contravenţii numai faptele

calificate ca atare prin legi, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului şi alte acte
normative prevăzute de lege;
➢ legalitatea sancţionării contravenţionale =
o posibilitatea aplicării numai a acelor sancţiuni stabilite de
organele competente în materie contravenţională;
o redactarea şi emiterea actelor normative contravenţionale cu
respectarea dispoziţiilor impuse de legiuitor.

3. Sancţiunile contravenţionale.

3.1. Criterii de clasificare:

a. Actul normativ care le reglementează:

o sancţiuni prevăzute în legea-cadru (O.G. nr. 2/2001);

o sancţiuni prevăzute în legi speciale (de exemplu O.U.G. privind

circulaţia pe drumurile publice).

b. Natura sancţiunilor:
o sancţiuni principale;
o sancţiuni complementare.

3.2. Sancţiunile contravenţionale principale:

Sunt prevăzute de art. 5 alin. 2 din OG nr. 2/2001:

a) avertismentul;
b) amenda contravenţională;
c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (reglementată în detaliu de O.G.
nr. 55/2002).

5
DE REŢINUT:

- în unele acte normative speciale care reglementează contravenţii, sunt reţinute ca

sancţiuni aplicabile numai avertismentul şi amenda.

A. AVERTISMENTUL:

➢ constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului

social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile
legale;

➢ se poate aplica oricărui contravenient, persoană fizică sau juridică;

➢ se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă;

➢ se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a

contravenţiei nu prevede expres această sancţiune.

B. AMENDA CONTRAVENŢIONALĂ:

➢ limita minimă a amenzii contravenţionale este de 25 RON;

➢ limita maximă nu poate depăşi:

o 100.000 RON, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă;

o 50.000 RON, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;

o 5.000 RON, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori
ale Consiliului General al municipiului Bucureşti;

o 2.500 RON, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale
comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

6
C. PRESTAREA UNEI ACTIVITĂŢI ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII:

Principii generale consacrate de O.G. nr. 2/2001:

➢ sancţiunea muncii în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege
şi pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore:
➢ se stabileşte întotdeauna alternativ cu amenda;
➢ poate fi dispusă de instanţă şi în ipoteza în care contravenientul nu a
achitat amenda contravenţională în termen de 30 de zile de rămânerea
definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite;
➢ minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat cu
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;
➢ poate fi aplicată de către instanţă, ca o modalitate de înlocuire a
executării sancţiunii amenzii, chiar dacă nu este prevăzută de către
actul normativ, alternativ cu amenda contravenţională – Decizia RIL a
ÎCCJ nr.7/2010.
Reglementarea specială se regăseşte în O.G. nr. 55/2002 privind regimul
juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Principii consacrate de acest act normativ:

> sancţiunea poate fi prevăzută numai în legi sau în ordonanţe ale Guvernului;
> se stabileşte întotdeauna alternativ cu amenda şi poate fi aplicată numai de
instanţa de judecată;
> se aplică numai contravenienţilor persoane fizice;
> poate fi aplicată numai dacă există consimţământul contravenientului în acest
sens;
> activitatea în folosul comunităţii se prestează în domeniul serviciilor publice,
pentru întreţinerea locurilor de agrement, a parcurilor şi a drumurilor, păstrarea
curăţeniei şi igienizarea localităţilor, desfăşurarea de activităţi în folosul căminelor
pentru copii şi bătrâni, al orfelinatelor, creşelor, grădiniţelor, şcolilor, spitalelor şi al
altor aşezăminte social-culturale;
> se execută după programul de muncă ori, după caz, programul şcolar al
contravenientului, pe o durată totală cuprinsă între 50 de ore şi 300 de ore, respectiv
maximum 3 ore pe zi, sau 6-8 ore pe zi în zilele nelucrătoare.

3.3. Sancţiuni contravenţionale complementare:

7
 Sancţiunile complementare sunt reglementate în art. 5 alin.3 din O.G. nr. 2/2001:
> confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
> suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei
de exercitare a unei activităţi;
> închiderea unităţii;
> blocarea contului bancar;
> suspendarea activităţii agentului economic;
> retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi
de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
> desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

DE REŢINUT:

- Prin legi speciale (pentru diverse domenii de activitate) pot fi stabilite şi alte
sancţiuni principale sau complementare.
De exemplu, în art.96 al O.U.G.nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe
drumurile publice, se arată că sancţiunile complementare au ca scop înlăturarea unei
stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege; sancţiunile
complementare prevăzute de acest act normativ sunt: aplicarea punctelor de
penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, confiscarea
bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în această ordonanţă de
urgenţă ori folosite în acest scop, imobilizarea vehiculului, radierea din oficiu a
înmatriculării sau înregistrării vehiculului.

Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei.

Pot fi aplicate mai multe sancţiuni complementare, de natură diferită, în
adiţionarea unei singure sancţiuni principale.

4. Cauzele care înlătură răspunderea administrativ- contraventională:

Sunt enumerate în art. 11 alin.1 şi 2 din O.G. nr. 2/2001:

„(1) Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de

8
necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei
involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta
săvârşită.

(2) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional.

DE RETINUT:

Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de

instanţa de judecată, nu şi de agentul constatator – art. 11 alin.5 din O.G.
nr.2/2001.

5. Procedura contravenţională consacrată de O.G. nr. 2/2001:

5.1. Constatarea contravenţiei:

➢ Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele

anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează
contravenţia, persoane denumite în mod generic „agenţi constatatori”:

➢ Pot fi agenţi constatatori: primarii, agenţii şi ofiţerii din cadrul Ministerului de

Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri
şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de
prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al
municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi
speciale.

➢ Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod

obligatoriu:

o data şi locul unde este încheiat;

o numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul

constatator;

o datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal,

9
 ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului;

o descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a

fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la
aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;

o indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează

contravenţia;
o indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie;
o posibilitatea achitării în termen de 15 zile a jumătate din minimul amenzii
prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate;
o termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.
➢ Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi
de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză
sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre
aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor
(care nu poate fi tot un agent constatator);
➢ În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au
condus la încheierea procesului-verbal în acest mod;
➢ Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii, constatate în acelaşi
timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

Lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului

constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru
persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa
denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a
semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se
constată și din oficiu.

5. 2. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale:

➢ Agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi

sancţiunea, dacă nu se prevede altfel în actul normativ;
➢ Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei,
agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal
10
 de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să
aplice sancţiunea;
➢ Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să
fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se
seama de:

• împrejurările în care a fost săvârşită fapta;

• modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia;
• scopul urmărit; *
• urmarea produsă;
• circumstanţele personale ale contravenientului;
• celelalte date înscrise în procesul-verbal.

➢ Pentru una şi aceeaşi contravenţie pot fi aplicate numai o sancţiune

contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare;
➢ Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica oricărui
contravenient, persoană fizică sau juridică;
➢ Dacă printr-un act normativ, fapta nu mai este considerată contravenţie,
ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data
intrării în vigoare a noului act normativ;
➢ Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va
aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai
gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor
actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia;
➢ Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6
luni de la data săvârşirii faptei. În cazul contravenţiilor continue termenul
curge de la data încetării săvârșirii faptei.

3.4. Executarea sancţiunilor contravenţionale:

> AVERTISMENTUL: se aplică în scris sau verbal.

> AMENDA:
♦ în situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi dacă
a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal acestuia i se va comunica şi

11
 înştiinţarea de plată, în care se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării
amenzii şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 30 de zile de la comunicare, în caz
contrar urmând să se procedeze la executarea silită;
♦ Contravenientul poate în termen de cel mult 15 zile de la data încheierii
procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul
amenzii prevăzute în actul normativ (asa-numitul sistem al „ablaţiunii’’), agentul
constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal; în actul
normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod
expres;

♦ în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la data

rămânerii definitive a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, va fi sesizată
instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii
cu munca în folosul comunităţii;

♦ Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de

constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de 2 luni
de la data aplicării sancţiunii.

ACTIVITATEA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII:

♦ Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se pune în executare

de către prima instanţă de judecată, prin emiterea unui mandat de executare;
♦ Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se execută în raza
unităţii administrativ-teritoriale în care contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa;
♦ Activitatea în folosul comunităţii se prestează în domeniul serviciilor publice,
pentru întreţinerea locurilor de agrement, a parcurilor şi a drumurilor, păstrarea
curăţeniei şi igienizarea localităţilor, desfăşurarea de; activităţi în folosul căminelor
pentru copii şi bătrâni, al orfelinatelor, creşelor, grădiniţelor, şcolilor, spitalelor şi al
altor aşezăminte social-culturale;
♦ Contravenientul se prezintă de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile de la primirea
mandatului de executare, la primarul unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi
are domiciliul sau reşedinţa, pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii;

12
 ♦ în executarea mandatului, primarul stabileşte de îpdată conţinutul activităţii ce
urmează să fie prestată de contravenient, condiţiile în care acesta execută sancţiunea,
precum şi programul de lucru;
♦ începerea executării sancţiunii constând în prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii se face în cel mult 5 zile de la primirea mandatului de executare;
♦ Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se execută după
programul de muncă ori, după caz, programul şcolar al contravenientului, pe o durată
cuprinsă între 50 de ore şi 300 de ore; în cazul minorilor, activitatea se prestează pe
o durată cuprinsă între 25 de ore şi 150 de ore;
♦ Programul activităţii este de maximum 3 ore/zi, iar în zilele nelucrătoare de 6-8
ore/zi;
♦ Primarul are obligaţia să asigure evidenţa sancţiunilor aplicate
contravenienţilor şi a executării sancţiunilor, în condiţiile ordonanţei.

6. Căi de atac.

6.1. Formularea plângerii:

➢ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a

sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării
sau comunicării acestuia la judecătoria în raza căreia s-a săvârșit
contravenția ori la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau
sediul contravenientul;

➢ Prin Decizia Curţii Constituţionale nr.953/2006 s-a stabilit că sunt

neconstituţionale dispoziţiile art.32 alin.1 din O.G.nr.2/2001, care prevedeau
obligativitatea depunerii plângerii, însoţită de copia de pe procesul-verbal de
constatare a contravenţiei, la organul din care face parte agentul constatator,
întrucât prin această procedură se putea ajunge la blocarea accesului liber la
justiţie;

➢ Plângerea suspendă executarea sancţiunilor contravenţionale

3.5. Procedura de judecată:

13
 ➢ Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor se soluţionează cu precădere;
➢ Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile;
➢ Se va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a
făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi
în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în
măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei;

➢ Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă

aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe
celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice
alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi
temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii
stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării;

➢ Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi

atacată cu apel, la secţia de contencios administrativ a tribunalului;

➢ Motivarea apelului nu este obligatorie; motivele de apel pot fi susţinute şi

oral în faţa instanţei;

➢ Apelul suspendă executarea sentinţei judecătoriei.

14