RASPUNDEREA ADMINISTRATIVA

1. FORMELE RASPUNDERII ADMINISTRATIVE

2. RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA

3. PRINCIPIUL LEGALITATII ACTIVITATII ADMINISTRATIEI IN FRANTA, GERMANA SI

ANGLIA

FORMELE RASPUNDERII ADMINISTRATIVE

Raspunderea Administrativ-Disciplinara - Conditii. Sanctiuni. Procedurà.

Situatie jur prin care se concretizează raportul sancţionator fâră caracter contravenţional,
stabilit între subiectul activ al faptei, care sâvârşeste cu vinovâţie o abatere adm-discipl şi
subiectul activ al răspunderii, anume aut care aplicà sanctiunea

Pentru a se invoca ràspund adm-disciplinară, trebuiesc îndeplinite urmàtoarele conditii :

• Sàvârsirea unei fapte consideratâ de lg adm ça fiind o abatere disciplinarâ, aceasta dând naştere
unui raport sanctionator fără caracter contravenţional;
• Fapta sa fie sâvârşità cu vinovâţie, de unde rezultà cà ràspunderea se întemeiazà pe culpà;
• Prin faptà sa se producâ o anumită perturbare a vietii sociale;
• Autorul faptei sa aibă capacitate de drept adm. Autorul abaterii poate fi: o persoanà fizicâ, un funct
pub, un organism nestatal, un organ al adm pb;
• Subiectul activ al raportului jur de tragere la ràspundere va fi întotdeauna un organ al adm pb

Sanctiunile care pot fi aplicate în caz de abateri adm-disciplinare îmbracà mai multe modalitàti:
• amenda
• dobânzi si penalitâti de întârziere pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare;
• dizolvarea unui organ ales
• demiterea primarului etc.

Aplicarea sanctiunilor administrativ-disciplinare se realizeazâ conform unei proceduri.

Aceastâ procedurà este de régula de naturà cvasicontencioasà, si cuprinde norme referitoare la :
• constatarea faptei, a legàt de cauzalitate dintre fapta şi rezultatul vâtàmàtor;

1
• termenele de prescripţie sau de decâdere;
• stabilirea organ adm pb compétent sa constate sàvârsirea abaterii si sa realiz actul de constatare
• exercitarea câilor de atac;
• modalitàti de executare etc.
Forma răspunderii adm-disciplinare: suspendarea din funcţie a preçedintelui Rom ça
ràspundere adm-disciplinarà a şefului statului, suspendarea din funcţie a ministrilor ça forma de
ràspundere adm-disciplinarà a acestora.

Trâsâturile specifice râspunderii administrativ-disciplinare

Răspunderea adm-disciplinară prezintà urmàtoarele trâsàturi :
1. Este o situatie jur care dà nastere unui raport juridic sancfionator fără caracter contravenţional
2. Subiectul activ al răspund adm-disciplinare este o aut pb ce trebuie sa sanctioneze fapta ilicitâ
sâvârsità de o pers fizicà (functionar public) sau jur.
3. Subiectul pasiv al răspund adm-discipl poate fii un organ de stat, pentru care intereseazà
calitatea de pers de dr pb si pers jur ; o organiz nestatalà, o pers fiz cu sau fară calitatea de funcţ pb
4. Temeiul obiectiv al acestei forme de ràspundere îl constituie abatere adm-discipl prin care se
încalcà o normà de drept adm.
5. Temeiul subiectiv al râspund adm-discipl este constituit de vinovàţia cu care a fost sâvârsità fapta,
în lipsa acesteia neexistând ràspundere.
6. Sancfiunile adm-discipl nu sunt privative de libertate spre deosebire de sancţiunile pénale
Sanctiunile adm-discipl sunt cuprinse în acte normative diferite: legi, ordonanţe simple si
ordonanţe de urgenţà ale Guv, hot de Guv, ordine ale ministrilor, hot ale consiliilor loc si jud,
regulam de ordine interioarà etc

Raspunderea Administrativ-Patrimoniala

Consideratii générale
Angajarea răspunderii adm-patrimonială se poate face în trei moduri :
a) prin actiune îndreptată numai împotriva aut pârâte;
b) prin actiune îndreptată exclusiv împotriva funct public;
c) prin actiune îndreptată concomitent împotriva autr si funct public.
Categoria de acte juridice avute în vedere pentru râspund adm-patrim sunt:
- toate actele adm fie cà acest act este în forma tipicà sau asimilată
- contractele administrative prin care se vatàmà drepturile sau interesele unor persoane.
- contractele încheiate de aut pb care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor prop publică,
executarea lucràrilor de interes pb, prestarea serviciilor pb, achizitiile pb

2
Compet de solutionare a act privind răsp adm-patrim apartine instanţ judecàt, respectiv sectiilor de
contencios adm ale tribun jud si a municip Buc, sectiilor de contencios adm şi fiscal, ale curtilor de
apel si Inaltei Curţi de Casatie si Justitie. Identificàm o forma obiectivâ a ràsp adm-patrim pentru
prejud cauzate prin erorile judiciare sàvârsite în procesele pénale si o ràsp subiectivâ bazatâ pe
vinovàtie, pe culpă, pt cazul prejud produse prin acte adm de aut, tipice sau asimilate.

Ràspunderea solidarâ a aut pb şi a funcţr pentru prejudiciile produse prin actele adm
În cazul in care reclamantul cunoaste paguba si întinderea acesteia, trebuie sa formuleze
actiunea pentru repararea prejudiciilor materiale şi morale odată cu cererea de anulare totalà sau
parţialà a unui act sau de obligare la emiterea lui.
Ràspunderea administrativ-patrimonialâ intervine pentru actele administrative ilegale, nu si în
cazul în care pagubele s-au produs prin acte administrative légale. Actiunea în daune poate fi
formulată şi personal împotriva funcţ care a élaborât actul, sau nu 1-a élaborât desi trebuia sà-1
elaboreze, precum si posibilitatea de chemare în garantie a sup ierarhic acestui functionar.
Dacâ elaborarea actului adm s-a fâcut cu încàlcarea normelor rde conduitâ profesionalâ,
funct public i se pot aplica si sanctiuni disciplinare. Pentru admiterea unei acţiuni de acordare de
despàgubiri materiale şi morale sunt necesare urmàtoarele conditii spéciale, alàturi de altele prevàz
de legea contenc adm:
a) Actul atacat, tipic sau asimilat, sa fie ilegal, pentru cà râsp patrimonialâ a adm nu poate
interveni pentru actele ei légale ;
b) Actul atacat sa fi cauzat prejudicii materiale sau morale;
c) Sa existe o legàt de cauzalitate între actul adm ilegal şi prejudiciu.

RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA

Definitia si trasaturile esentiale ale contraventiei

Constituie contravenţie fapta săvârsită cu vinovăţie, stabilità şi sancţionatà prin lege,

ordonanţă, prin hot a Guv sau prin hot a cons loc al comunei, orasului, municipiului sau al
sectorului municip Buc, a cons jud ori a Consiliului Gen al municip Buc.
Din définitie rezultâ urmàtoarele tràsàturi ale contravenţiei:
a) Fapta sâvârsitâ cu vinovàţie
Pentru existenta unei contravenţii este necesarà vinovătia, adicà acţiunea sau inacţiunea
prin care a fost sàvârşità contraventia sa se întemeieze pe intentie sau pe culpà.
Vinovàtia este definità ça atitudinea psihică a persoanelor care, sâvârsind cu voinţà
neconstrânsà o fapta ce prezintà pericol social, a avut, în momentul executàrii, reprez faptei ci a
urmàrilor socialmente periculoase ale acesteia sau, deçi nu a avut reprezentarea faptei şi a
urmàrilor, a avut posibilitatea realâ, subiectivà a acestei reprezentàrii. Celé doua forme ale

3
vinovàtiei, şi anume intentia (prin care se urmàreste un rezultat prin sàvârsirea faptei) ci culpa (prin
care desi nu se urmàreste un rezultat, acesta trebuia sa fie prevâzut).
Contravenţia se poate sâvârsi fie printr-o acţiune, fie printr-o inactiune, prin care se pune
în pericol o anumità valoare socialà (ordinea pb, viaţa şi sânàtatea oamenilor, mediul ambiant etc.)
Acţiunea ilicità poate sa constea în sàvârsirea unei fapte interzise prin normele juridice
Contravenţia poate fi sâvârsitâ si prin neîndeplinirea obligaţilor stabilité prin norme

b) Stabilirea şi sancţionarea faptei prin acte normative

Stabilirea si sancţonarea faptelor contravendonale se face prin legi, ordon şi hot ale guv sau prin
alte acte normative émise de organe ale adm centrale sau locale, astfel:
• Parlam Rom - emite legi prin care se pot stabili si sancţiona contravenţii în toate dom de activitate;
• Guv Rom - emite ordonanţe sau hotàrâri în orice dom de activitate;
• Autorit adm pub loc sau jud - émit hotàrâri care stabilesc şi sancţioneazà contravenţii în toate
dom de activit la nivel local, pentru care acestora le sunt stabilité atribuţii prin lege;
• Consil loc ale sectoarelor municip Buc pot stabili si sanctiona contraventii în următ dom:
salubritate; activit din piete curàtenia si igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor si spatiilor verzi, a
spatiilor si locurilor de joacà pentru copii; amenajarea si curâţenia spatiilor din jurul blocurilor de
locuinte, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor si obiectiv sportive aflate în adm lor;
întreţinerea strâzilor si trotuarelor, a scolilor si a altor instit de educaţie si culturâ; întretinerea
clàdirilor împrejmuirilor si altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi resturilor menajere.

c) Fapta care prezintâ un anumit grad de pericol social

Legea contravenţionalà apàrà valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penalà.
Pericolul social reprez acea tràsâturà esenţialâ care indicâ mâsura în care fapta contravenţionalà
aduce atingere uneia dintre valorile sau rel soc ocrotite printr-un act normativ
Gradul de pericol social al unei fapte este déterminat de important si rolul rel soc care au fost
prejudiciate de acea fapta. În funcţie de gradul de pericol social al faptei si de val socialà încàlcatà
infractiunile pot fi crime sau delicte.
Periculozitatea socialà a unei fapte trebuie apreciată de mai mulţi factori, printre care:
obiectul încâlcàrii, anume norma jur încàlcatà, rel socialà prejudiciatà, împrejuràrile concrète în
care a fost sàvârsità, felul si intensitatea vinovàţiei, urmàrile faptei, pers care a sàvârşit fapta etc.
Se iau în vedere si alte aspecte ça, autorit care a emis norma jur prin care s-a réglem
abaterea, întinderea teritorialà a aplicàrii acelei norme juridice, subiectul care a sâvârçit
abaterea, organul care constata abaterea ci aplicâ sanctiunea, naturà sanctiunii etc.

Delimitarea răspunderii contravenţionale de alte forme ale răspund jur

4
a) Deosebirile dintre contravenţie şi infracţiune
In afarà de gradul diferit de pericol social, contravenţia (prezinta un pericol mai redus iar
urmàrile sunt mai restrânse) se deosebeçte de infractiune (infractiunea prezintâ un pericol social mai
ridicat cu consecinte mai grave) si sub alte aspecte. Infractiunile pot fi stabilité numai prin lege, ça act
al Parlam în timp ce contraventiile pot fi stabilité si prin acte norma émise de aut adm pb
Sanctiunea specificà şi mai frecventâ, în cazul infractiunilor, este privarea de libertate, în timp
ce, în cazul contraventiilor sanctiunea cea mai des utilizată este amenda.
Sanctiunile pénale pot fi aplicate numai de càtre instant judec, în timp ce sanctiunile
contraventionale sunt aplicate de càtre aut adm pb. Pe lângâ criteriile extrinseci de deosebire
între infracfiune ci contraventie unii autori prevâd anumite criterii intrinseci. Principalul criteriu
intrinsec al delimitârii este obiectul ocrotirii juridice.
b) Deosebirile dintre contravenţie şi abaterea disciplinară
Abaterea disciplinarâ se aseamànà cu contraventia, ambele fiind fapte antisociale
sâvârsite printr-o acfiune sau inacţune care détermina crearea unei stàri de pericol si prin care se
încalcà anumite valori. Sfera efectelor lor antisociale este diferitâ: in cazul abaterii disciplinare sunt
afectate rel din int unitàtii unde a fost sâvârsità abaterea, în timp ce, în cazul unei contravenţii,
chiar dacà aceasta a fost sâvârsità tôt în cadrul unei unitâţi, pericolul social produs prin acea faptà
depâseste acea unitate, implicând o sfera mult mai largà de interese sociale.
Sanctiunea disciplinară este aplicată de şeful ierarhic al celui care a sàvârsit abaterea
disciplinară, în timp ce sanctiunea contravenţionalà este aplicată de o persoana sau de un organ
anume prevàzut de norma juridicà care stabileste acea contravenţie.
c) Râspunderea contravenţionalâ şi râspunderea civilă
Este posibil ca printr-o faptâ socotită contravenţie, sa se producà daune altor persoane. Chiar dacâ
persoana care a sàvârsit acea faptà este exoneratâ de răsp contravent, ea ràmâne obligatà sa
repare prejudiciul pe care 1-a provocat prin fapta sa. Exonerarea de răsp contrav priveste numai
aplicarea de sancţiuni contravenţionale si nicidecum obligaţia de a repara pagubele produse prin
acea faptà.
In ceea ce priveste despâgubirile civile, pe care contravenientul este obligat sa le plăteascâ
pàrţii vàtàmate, pentru pagubâ pe care aceasta a suferit-o ça urmare a sâvârsirii contravenţiei, în
procesul-verbal, dupa descrierea faptei cauzatoare de prejudiciu, se va menţiona, în mod
amânuntit, în ce a constat paguba, de ex, ce bunuri au fost distruse, degradate ori însusite de la
partea vàtâmatâ, cui aparţin bunurile respective, precum si orice ait élément necesar pentru
evaluarea cât mai ;xactâ a pagubei si pentru identificarea părţii vàtàmate
Agentul constatator aplică sancţiunea contravenţionalà, calculeaza valoarea prejudiciului, si
aduce la cunostinţa pàrţii vàtàmate măsura adoptatâ, pentru ça aceasta sa poatâ obţine de la
contravenient suma datoratà de acesta.

5
Subiectii si conditiile raspunderii contraventionale

a) Subiecţii ràspunderii contravenfionale

Subiect al unei contravenfii este persoana implicatà în savârsirea unei contravenţii. Pot fi
subiecte ale contravenfiei numai pers fiz. In categ pers fizice, pot fi deosebite urmàtoarele exceptii:
- minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice farâ capacitate de exercitiu
- minorii între 14-18 ani pot fi subiecfi ai contravenţiei, însâ minimul si max amenzii stabilité în
actul norm pentru fapta sâvârsità se reduc la jumàtate
- iresponsabilii nu ràspund contraventional datoritâ lipsei facultàţilor psihice care nu le permit sa
înteleagà pericolul social al faptelor lor.
Pentru a fi subiect al contraventiei, pers fiz trebuie sa acţioneze în deplinâ libertate de voinţà si
acçiune, adicâ hotàrârea de a sâvârsi fapta respectivà sa nu-i fie impusà din exterior.
Amenzile aplicate persoanei juridice vor putea fi imputate persoanelor fizice care se fac
vinovate de încâlcarea normelor respective.
b) Cauzele care înlâturâ caracterul contraventional al unei fapte
Caracterul contraventional al faptei este înlàturat în cazul légitimei apàrări, stàrii de necesitate,
constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, betiei involuntare complète, erorii de
fapt, precum si infirmitàtii, dacà are legàturà cu fapta sâvârsitâ.
Cauzele de înlàturare a caracterului contraventional al faptei sunt acele stări, împrejuràri sau
situatii a câror existenta, în timpul sàvârsirii faptei face ça realizarea vreuneia din tràsàturile esenţiale
ale contraventiei sa devina imposibilà.
b.l. Légitima apărare
In unele situatii apârarea interesului legitim al unei persoane nu se mai poate face prin
intervenţia organ respectiv, şi necesitâ acţiunea imediatà a celui aflat în pericol sau a unei alte
persoane care îi vine în ajutor. Fapta sâvârsitâ în asemenea condiţii se considéra a fi sâvârsitâ în
stare de légitima apârare. Poate invoca starea de légitima apârare persoana care sàvârseste o
contraventie pentru a înlâturâ un atac material, direct, imediat si injust îndreptat împotriva sa, a altuia
sau împotriva unui interes général si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori
interesul gén. Pentru ca fapta sa fie sâvârsitâ în légitima apârare trebuie sa se îndeplineascà mai
multe cond :
• Fapta de apârare sa fie ràspunsul la un atac, trebuie deci sa fie precedatâ de un atac
• Atacul sa fie material, direct, imediat si injust.
Atacul este material când se realiz prin acţiuni sau inacţiuni de natura sa punà în pericol,
d.p.d.v fizic, valoarea soc împotriva càreia este îndreptat.

6
 Atacul este direct când este îndreptat nemijlocit împotriva unei valori sociale ( ex act de a lovi )
Atacul este imediat atunci când pericolul este actual, iminent, adicâ întn atac si pei icolul produs
exista o perioadâ foarte scurtà de timp.
Atacul este injust atunci când este înfâptuit eu încâlcarea normelor juridice Ràspunsul violent la
o acjiune permisà de lege nu mai este considérât légitimé apârare.
• Atacul sa fie periculos. Atacul trebuie sa punà în pericol grav persoana
• Apârarea sa fie prevâzutâ si sancdonatà de un act normativ ça fiind contravende
• Apârarea sa fie necesară pentru înlâturarea atacului.
• Apârarea sa fie propordonalâ eu intensitatea atacului.
Este considérât în légitima apârare si acela care, din cauza tulburàrii sau temerii, a depàsit
limitele unei apàrâri propordonale eu gravitatea pericolului ci eu împrejuràrile în care s-a produs atacul.
Apârarea dispropordonatà fa{à de agresor constituie o împrejurare care înlâturà dreptul celui
atacat de a bénéficia de privilegiul legitimei apâràri.
b.2. Starea de necesitate
Se aflà în stare de necesitate persoana care sâvârseste o contravenţie pentru a salva de la un
pericol iminent şi care nu putea fi înlàturat altfel, viaţa, integritatea corporalà sau sànâtatea sa, a altuia
sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes général.
Pentru ça sàvârsirea unei contravenţii sa fie consideratà în stare de necesitate, este necesarâ
îndeplinirea urmâtoarelor condiţii :
-fapta sa fie sâvârsitâ ça urmare a unui pericol neprevàzut (cutremur, inundaţe, incendiu, defectarea
imprevizibilà a unei instalaţii etc.)
-pericolul sa fie iminent, adicà pe cale de a se produce în acel moment,
-pericolul sa fie real, adicâ producerea lui sa fie certà, iar nu posibilà sau imaginarâ ;
-pericolul sa fie inevitabil, producerea lui nu poate fi înlâturatà decât prin sàvârsirea faptei contravenţ
-fapta sa fie sâvârsitâ spre a salva viata, integritatea corporalà sau sànâtatea faptuitorului, a altei
persoane, un bun material ori un interes général ;
-prin sàvârsirea contravenţiei sa nu se producâ urmàri mai grave decât în cazul când faptuitorul
contravenţiei nu ar fi intervenit.
b.3. Constrângerea fizică sau morală
Nu este consideratà contravenţie fapta sâvârsitâ de o persoana, în cazul în care au fost
exercitate presiuni asupra faptuitorului sau acţiuni coercitive spre a-1 obliga sa comitâ contraventia.
Constrângerea se poate realiza fie sub aspect fizic, faptuitorul neputând rezista acesteia, fie
sub aspect moral, prin ameninţarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altei persoane, ce nu
putea fi înlàturat în alt mod decât prin sàvârsirea contravenţiei.
Constrângerea fizicâ trebuie sa fie de naturà sa paralizeze libertatea de voinţà a faptuitorului.

7
Constrângerea psihicà (moralâ) este si ea o cauzà care anihileazâ libertatea de voinţà a faptuitorului,
situaţie care caracterul contravendonal al faptei sale.
b.4.Cazul fortuit
Cazul fortuit constà în intervenţia unei întâmplàri ce nu putea sa fie prevăz sau înlâturatà
si care détermina producerea rezultatului socialmente periculos. Faptuitorul este exonérât de
râspunderea contraventionalà, deoarece nu a avut posibilitatea sa prevadà factorul extern care a
déterminât producerea rezultatului.
In cazul fortuit, imprevizibilitatea este obiectivà, generalà, legatà de limitele cunoasterii
umane. In cazul în care, spre exemplu, contravenţia s-a produs ça urmare a neglijenţei, a lipsei de
prevedere a conducàtorului autovehiculului, în situaţia sa, imprevizibilitatea este subiectivà,
personalà, deci atrage râspunderea juridicà.
Imprejurarea neprevâzutâ se poate datera unor fenomene ale naturii (furtunà, inundade
etc.), unor boli (de pildă, un atac de cord) sau de comportamentul unor persoane, cum ar fi apariţa
bruscà în fafa autovehiculului a unui copil, situade care obligâ pe conducàtorul auto sa schimbe direcţa
de mers, trecând peste linia ce sépara benzile de circulaţie.
b.5. Eroarea de fapt
Prin eroarea de fapt se întelege necunoasterea sau cunoasterea gresità de càtre faptuitor, în
momentul sàvârsirii contravenţei, a existencei unei împrejuràri de care depinde caracterul contravenţ al
faptei sale. Dacâ el ar fi cunoscut în mod corect acea împrejurare, el nu ar mai fi sàvârsit fapta respectivà.
Rezultà o contradicţie între realitatea obiectivâ si reprezentarea sa subiectivà, care îl împiedicâ pe
faptuitor sà-çi dea seama de caracterul contravenţional al faptei sale.
Faptuitorul nu poate invoca eroarea de drept, adicà necunoasterea unei norme juridice.
Eroarea de drept nu înlâturâ caracterul contraventional al faptei, potrivit princip cà nimeni nu se poate
apâra invocând necunoasterea legii.
b.6. Iresponsabilitatea
Nu constituie contravenţie dacà faptuitorul, în momentul sàvârsirii faptei, fie din cauza alienaţei
mintale, fie din alte cauze, nu putea să-si dea seama de acţunile sau inacţunile sale ori nu putea fi
stàpân pe ele. Astfel, în momentul sàvârsirii faptei, persoana iresponsabilà nu posedâ discernâmânt
spre a putea aprecia în mod corect fapta sa, consecinţele acesteia, caracterul ei licit sau ilicit.
Starea de iresponsabilitate poate fi permanentà, de exemplu o debilitate mintalâ congenitalà,
sau temporarâ (intermitentà), producându-se nurnai în anumite momente, de ex în cazul unei epilepsii.
In orice situaţie, starea de iresponsabilitate, trebuie constatatà de organul médical compétent
printr-o expertizà. In urma acestor expertize, deşi faptuitorul nu v-a ràspunde contraventional poate fi
supus unor màsuri de siguranţâ cu caracter médical ex: de obligarea la un tratament méd de
specialitate.
b.7. Infirmitatea

8
 Infirmitatea poate sa constituie o cauză çare inlatura caracterul contravenţonal al faptei.
Infirmitatea poate fi incapacitatea flzicà cu caracter permanent a unei persoane, care consta in lipsa
unui organ sau nefuncţonarea acestuia.
Pentru înlâturarea caracterului contravenţonal al faptei trebuie înlocuite urmâtoarele cond :
- infirmitatea sa existe în momentul comiterii faptei
- sa existe o leg de cauzalitate între fapta şi starea de infirmitate
- fapta sa fie prevâzutà de legea contravenţională
b. 8. Béţia involuntară compléta
Fapta celui care, în momentul sàvârsirii acesteia, se afla, datorită unor împrejuràri independente de
voinţa sa, în stare de beţie compléta, provocata de alcool sau altà substanţă, nu constituie contravenţie.
Distincţia între beţia completa si cea incompletà se difera in functie de gradul de intensitate, iar
între beţia voluntarà si cea accidentalà (provocată fara voia persoanei care a ajuns în acea stare).
Beţia este o stare psihicâ anormalà, urmare a efectelor produse organismului, în spécial asupra
facultàţlor mintale, de anumite subst consumate de persoana în cauzà, cea mai frecventâ fiind alcoolul.
Beda accidentalà compléta poate fi consecinţa inhalàrii unor vapori de alcool, neofalină, diluanţi
chimici sau alte subst din mediu în care pers isi desfasoarà activit curentâ sau se aflà din întâmplare,
situade în care persoana nu mai este responsabilâ de faptele sale. In cazul în care o asemenea
persoana sàvârşeşte o contravenţie exoneratâ de râspundere. Beţia intenţionatà constituie o
circumstanţâ agravanta la stabilirea răsp contravenţionale
b.9. Minoritatea
Fapta sâvârsitâ de un minor sub 14 ani nu este considerată contraventie chiar dacâ prezintâ
caracteristicile unei contravenţii. Lipsa discernâmântului îl exonereazà pe minor de răsp contravent
Pentru minorii între 14-18 ani, sanctJunea contravenţionalà se reduce la jumàtate.
c) Cauzele care înlâturâ ràspunderea contraventionalâ
Sunt situatii când, desi persoana care a savarsit contravenţia îndeplineste toate condi|iile pentru
a râspunde contravenţional, aceasta nu va râspunde datorità trecerii unei perioade de timp în care nu s-
a aplicat sau nu s-a exécutât o sanctiune.
c. 1. Prescripţia aplicării sancţiunii contraventionale
Prescriptia aplicării sanctiunii contraventionale constituie o cauză de înlàturare a ràsp contravent
Prin prescriptia aplicării sanctiunii contraventionale se înţelege punerea organelor abilitate de
lege în imposibilitatea de a trage la răsp contravenţ si de a aplica o sanctiune contravenientului datorità
trecerii, în anumite condiţii, a unei perioade de timp de la data sàvârsirii faptei
Terrnene care prescriu posibilitatea aplicârii sanctiunii contraventionale:
• termenul gén de 6 luni, care curge de la data sàvârsirii faptei
• termenul de 6 luni în cazul contraventiilor continue, care curge de la data constatàrii faptei
• termenul de un an de la data sàvârsirii faptei, când fapta a fost urmârità ça infracţiune ci ulterior

9
s-a stabilit cà ea constituie contraventie
• allé termene prevàzute prin legi spéciale
c.2. Prescriptia executârii sancţiunii contraventionale
În cazul prescriptiei executării sanctiunii sanctiunea a fost aplicata dar pentru că a trecut un
anumit interval de timp nu mai poate fi executatà.
Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie dacâ procesul-verbal de constatare a
contraventiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lunâ de la data aplicârii sanctiunii.
Prescriptia aplicării sanctiunii contraventionale cât ci prescriptia executării sanctiunii
contraventionale înlâturà ràspunderea contraventională, dar nu înlâturâ si efectele contraventiei care au
cauzat prejudicii si care necesitâ despăgubirea persoanelor prejudiciate, acestora fiindu-le aplicabile
termenele reglementate prin legislaţia civilà.

PRINCIPIUL LEGALITATII ACTIVITATII ADM IN FRANTA, GERMANIA SI ANGLIA

FRANTA . Legalitatea treb inteleasa in sens larg,ca fiind orice constrangere legala/juridica careia
executivul i se supune;”principiul legalit aplicat adm exprima deci regula potrivit careia adm treb s
actioneze conf legii/dreptului”. Executivul treb s actioneze in conformitate cu legea scrisa(Constitutia,
statutele, reglementele). Constitutia celei de-a 5-a Republici are o semnificatie centrala in diviziune ade
baza a puterilor intreorganele statului. Const franceza difera de cea germana,de ex in acee ac a Parlam
din franta are doar autoritate legislativa limitata; ac aut garanteaza c aorice incalcari ale libertatii si
proprietatii se intemeiaza pe o baza legitima de Pamant. In alte domenii, executivul are functii legislative
proprii si ac sunt exercitate prin promulgarea ordonantelor sau a regulamentelor. Adm treb sa se
supuna tratatelor internationalen, ea trebuind sa respecte dr Uniunii E uropene, care este acum
recunoscut de catre Consiliul de Stat dupa o oarecare ezitare la inceput, in sensul ca i se recunoaste
efectul direct si superioritatea. Garantia legalitatii activitatii adm este exercitata in primul rand de catre
tribunalele adm si la varf de catre Consiliul de Stat. Cel mai imp mijloc procedural pt testarea legalitatii
actelor adm este recursul pt exces de putere prin car ecererile/ revendicarile/ reclamatiile se pot baza pe
lipsa de jurisdictie, defecte procedurale si formale: incalcarea statutului sau abuz de putere
discretionara.
ANGLIA. In Marea Britanie, constrangerile legale asupra adm deriva din impletirea a 2 principii
constitutionale fundamentale:suveranitatea parlam si al 2 principiu stabileste ca adm este supusa dr
comun in forma in care este acesta modificat de Parlament. Orice act al puterii guvernamentale, adica
oriceact care afecteaza drepturile legale, indatoririle sau libertatile oricarei persoane, treb sa aiba in
mod evident o proveniennta strict legala. Persoana afectata poate recurge l aCurtile de justitiesi, daca
provenienta legala nu se dovedeste a fi perfect in ordine, Curtea va invalida actul,pe car epersoana
poate sa il ignore in siguranta. O componanata suplimantara a dominatiei legii este egalitatea in fata

10
legii, care asigura egalitate formala in aplicarea legii. Legalitatea conduitei administrativ este garantata
partial prin mijloacele doctrinei”ultra vires”:daca executivul actioneaza in afara sferei in care este
autorizat s ao faca, actiunea sa este „ultra vires” si, de aceea , ilegala. Libertatea de actiune adm nu
este totusi limitata numai de legea scrisa. Constrangeri procedurale semnificative apar de asemenea
din principiile „justitiei naturale”de ex, regula ca nimeni nu poate fi judecator pt cauza sa proprie sau ca
un individ are dreptul la o audiere judiciara.
GERMANIA autoritatea executiva treb exercitata in acord cu statutul si legea;exercitarea sa este
de asemenea supusa respectarii dr fundamentale. Principiul traditional al legalitatii activ adm este extins
pt a forma un principiu general al constitutionalitatii activitatii administratiei.. principiul legalitatii insusi
consta in 2 elemente: primatul statutului si cerinta unui statut de a exista o lege emisa de parlament.
Primatul legii/actului emis de parlament este un termen folosit pt a descrie superioritatea sursei
statutare formale asupra tuturor surselor secundare ale dreptului. Scopul miscarii constitutionale liberale
cauta sa limiteze puterea monopolizata a guv printr-o separare a puterilor asigurand astfel dr individuale
ale cetatenilor. Ac miscare sustinea ca executivul putea sa incalce sfera dr individuale, numai daca
Parlamentul, ca reprezentant al cetatenilor implicati isi daduse anterior consimtamnatul prin legislatie. In
afara zonei rezervate , monarhul contiunua sa se bucure de puteri nelimitate in luarea de de dcizii. O
pb in plus care s-a amplificat cand legea fundamentala a intrat in vigoare a fost aceea ,daca si in ce
masura, adm serv cere o autoritate statutala. Aici indiv treb protejat nu doar de incercarile nestavilite de
amestec in dr saleci se de decizia arbitrara de ai refuza serv satului. Una din cele mai mari pb este in
leg cu intrebarea ce se pune cu privire la gradul de precizie pe care treb sa il aiba legea adica pana
unde treb sa fie det comportamentul adm de catre legile emise de parlament. Cu cat sunt dr
fundamentale mai amenintate sau cu cat este mai mare efectul asupa lor cu atata treb sa fie mai
precisa si mai resctrictiva autoritatea actului emis de parlament. Adm treb sa acorde o atentie constanta
dr fundam iar aceasta afecteaza interpretarea temeiului autoritatii ca si exercitarea libertatii de actiune.
Dr adm german in sectiunea 35 a Actului Procedurilor Administrative traseaza o distinctie conceptuala
si teoretica intre actele adm ca decizii individuale si ordonante sau reglementari ,ca modalitati de
conducere generale sau abstracte ale adm . Pt a fi legal un act adm treb sa fie emis de catre
autoritatea responsabila prin procedura legala prescrisa si in forma corecta si nu poate sa contina nici
un defect de substata. Un act adm este ilegal daca apare printr-o aplicare improprie a regulilor legale
existente.

11