OBIECTUL DE

PREJUDICIU ]N
CADRUL
RĂSPUNDERII
CIVILE
CONTRACTUALE

A realizat : Darii Alexandrina

 Cuprins:
1.Răspunderea contractuală
2.Obiectul de prejudiciu în
cadrul răspunderii civile
contractuale.
3.Noţiunea şi condiţiile
survenirii răspunderii civile
contractuale.
4.Daunele – interese.
5.Concluzie
6.Bibliografie
 Introducere
Orice abatere de la normele de drept, care urmează a fi supusă
măsurilor de răspundere se consideră că cauzează un prejudiciu.
Aceasta frânează desfăşurarea ordonată a raporturilor sociale,
crează în cadrul acestora neregularităţi, impedimente, fapt prin
care se cauzează daune unor participanţi la raporturi în particular
sau societăţii în întregime. Astfel, în virtutea legăturii
indispensabile între raportul juridic şi normele de drept,
conchidem, că nu se poate de violat norma de drept fără să fi
violat raportul juridic, aşa cum nu se poate de violat raportul
juridic fără a viola norma de drept. în acest sens, norma juridică şi
raportul social reglementat de această normă constituie un obiect
unic, inseparabil al prejudiciului.
 1. Noţiuni generale privind răspunderea contractuală.
Instituţia răspunderii civile detotdeauna a constituit «cheia de boltă» a jurisprudenţei. Necătând
la faptul că respectivului compartiment al dreptului îi este dedicată pe parcursul timpului o
deosebită atenţie, se poate afirma cert faptul că soluţii unice în diversele probleme legate de
răspunderea juridică nu totdeauna sunt găsite.
Însăşi răspunderea juridică este necesar de a fi privită sub două aspecte şi anume ca răspundere
pozitivă - pentru faptele pozitive sau negative - acţiuni sau abstenţiuni - ce urmează a fi comise în
viitor, şi răspundere negativă - pentru faptele pozitive sau negatorii - acţiuni sau abstenţiuni - ce
au fost comise în trecut.
În literatura de specialitate sunt întâlnite afirmaţii, conform cărora, răspunderea pozitivă nu
poate fi referită la fapte negative. Totodată afirmăm, că această poziţie este deja depăşită,
deoarece, legislaţia cunoaşte cazuri, în care persoanele suportă măsuri de răspundere pentru
fapte negatorii - cauzatoare de daune - viitoare în virtutea activităţii bazate pe riscul cauzării
acestei daune sau probabilitatea sigură de a le cauza. Exemplu în acest sens poate servi
prevederile Legii Republicii Moldova privind plata pentru poluarea mediului, care stabileşte, care
în articolul 7 stabileşte, că plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor mobile se varsă în
momentul vămuirii combustibilului importat.
Modalităţile răspunderii contractuale : într-un contract debitorul poate încălca prevederile
acestui contract prin cele trei forme - prin neexecutare, prin executare necorespunzătoare şi prin
executare cu întârziere.
 2. Obiectul de prejudiciu în cadrul
răspunderii civile contractuale

Opinia 1 Opinia 2 Opinia 3

Conform uneia din opinii, drept
obiect de prejudiciere în raporturile
de răspundere civilă sunt considerate răspundere civilă ca fiind ansamblul de
a fi acele acţiuni sau abstenţiuni
pretinse de către subiectul activ de la
subiectul pasiv la încadrarea în
raport, adică conduita părţilor în
raport.
O altă opinie apreciază obiectul de
prejudiciu în raporturile juridice de
acţiuni şi abstenţiuni ce le poate
pretinde subiectul activ faţă de
subiectul pasiv şi care în caz de
necesitate primul este în posibilitate să
le ceară executarea sau respectarea
acestora, chiar şi prin intermediul
forţei coercitive a statului.
Într-o altă opinie, obiectul de
prejudiciu al raportului juridic de
răspundere civilă este privit nu doar
ca potenţialul de acţiuni sau
abstenţiuni pe care le pretinde
subiectul activ din partea subiectului
pasiv, dar asamblează în noţiunea
respectivă şi aşa categorie cum ar fi
valorile materiale sau nemateriale.
Obiectul raportului juridic de răspundere
civilă ca fiind acele acţiuni sau abstenţiuni
pe care le pretinde subiectul supraordonat de
la subiectul subordonat. Noţiunea de obiect
de prejudiciu civil în sens de conduita ce o
urmăreşte subiectul activ către cel pasiv,
inclusiv şi acele valori sau scopuri materiale
pe care le urmăresc părţile încadrându-se în
raport, altfel spus, în acest sens obiectul
raportului juridic cuprinde două categorii:
obiectul de conţinut al raportului de
răspundere -intrinsec şi obiectul de rezultat
(scop) al raportului - extrinsec.
 3. Noţiunea şi condiţiile survenirii
răspunderii civile contractuale

Obligaţiile contractuale trebuie să fie

executate întocmai şi de bună – voie, în
caz contrar, realizarea acestora se vor
obţine silit, prin hotărîre judecătorească.
Dacă una din părţi nu execută prestaţiile
care-i revin, la fel, se poate obţine
executarea acestora prin echivalent. În
aceste condiţii, se naşte obligaţia
debitorului de a repara prejudiciul
cauzat creditorului, aceste despăgubiri
numindu-se şi daune interese.
 (Doctrina). Răspunderea contractuală este obligaţia
debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat
creditorului său prin neexecutare, executare
necorespunzătoare sau întîrziată a obligaţiilor contractuale.
Condiţiile răspunderii contractuale:
1. Fapta ilicită, prejudiciul.
2. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.
3. Vinovăţia.
Fapta ilicită – reprezintă neexecutarea propriu-zisă,
executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaţiilor
contractuale.
Prejudiciu – consecinţele dăunătoare de natură
patrimonială, nepatrimonială, efecte ale încălcării
obligaţiilor contractuale prin neexecutarea obligaţiilor
asumate. Evaluarea prejudiciilor patrimoniale poate fi
realizată la momentul încheierii contractului sau ulterior.
Prejudiciile nepatrimoniale se vor repara în cazuri şi
condiţiile prevăzute de lege.
Prejudiciul trebuie să fie cert, adică să aibă existenţă
sigură, neîndoielnică. Sînt certe atît prejudiciile actuale cît
şi cele viitoare, în măsura în care pot fi evaluate sau
prezintă suficiente elemente pentru a fi determinate.
Raport de cauzalitate – adică între
neexecutarea obligaţiilor contractuale
şi prejudiciile cauzate creditorului,
trebuie să existe o legătură.
Vinovăţie – reprezintă condiţia
generală a răspunderii civile. În
principiu, forma vinovăţiei nu
interesează, însă dovedirea ei ne
interesează în cazul obligaţiilor de
rezultat în care vinovăţia debitorului
este prezumată deoarece debitorul nu a
obţinut pentru creditor rezultatul
datorat. În schimb, în cazul
obligaţiilor de mijloc, unde debitorul e
obligat să depună toată diligenţa
pentru a obţine rezultatul dorit de
creditor, dacă se demonstrează că el
nu a făcut acest lucru, atunci debitorul
e vinovat de cauzarea prejudiciului.
 4. Daunele interese
Daunele interese reprezintă despăgubirile
băneşti pe care debitorul e obligat să le
plătească creditorului pentru a repara
prejudiciul care a apărut în urma neexecutării
obligaţiilor contractuale. Pentru a cere daunele
interese, trebuie să fie întrunite cele 3 condiţii.
În acest mod, creanţa iniţială este înlocuită cu
alta, care are ca obiect o sumă de bani ce
reprezintă echivalentul prejudiciului suferit, nu
în sensul că obligaţia de bază s-a transformat
în alta. Daunele interese întotdeauna sînt
stabilite în pact.
Instanţa de judecată nu va putea să-l oblige pe
debitor să execute în natură o altă prestaţie
decît cea care a fost stabilită, însă dacă
executarea în natură nu este posibilă nici silit,
atunci repararea prejudiciului se va face printr-
o sumă bănească.
 Punerea în întîrziere a debitorului de către creditor
Prin punerea în întîrziere se
înţelege că debitorul, în urma
somaţiei primite după scadenţă
din partea creditorului, nu şi-a
executat obligaţia. Punerea în
întîrziere are loc prin
înştiinţarea debitorului de către
creditor asupra faptului că
debitorul trebuie să-şi execute
imediat obligaţiunile, înştiinţare
care se face de obicei printr-o
notificare adresată debitorului
prin intermediul executorilor
judecătoreşti de pe lîngă
judecătoria domiciliului său
Clasificarea daunelor interese
1. Compensatorii.
2. Moratorii.
Compensatorii – reprezintă
despăgubirile băneşti care se
acordă creditorului de către
debitor pentru neexecutarea
totală sau parţială sau
executarea necorespunzătoare
a obligaţiilor contractuale.
Moratorii – reprezintă
despăgubirile băneşti egale cu
prejudiciul care a fost cauzat
prin executarea cu întîrziere a
obligaţiilor debitorului.
Deosebiri dintre daunele interese compensatorii şi
moratorii:
1. Daunele interese compensatorii înlocuiesc
executarea în natură a obligaţiilor.
2. Daunele interese moratorii se alătură cu
executarea în natură sau cu plata daunelor
interese compensatorii. Astfel, debitorul nu poate
să fie obligat în acelaşi timp să plătească daune
interese compensatorii şi să execute în natură
prestaţiile la care s-a obligat, în schimb, cînd
execută cu întîrziere obligaţiile, el va putea fi
obligat şi la plata daunelor interese
compensatorii. Exemplu: nu plăteşte pînă la data
de 20, pentru aceasta se stabileşte o amendă.
Evaluarea daunelor interese poate fi făcută prin:
§ Acordul părţilor în contract (convenţională).
§ Printr-o hotărîre judecătorească (judiciară).
§ Direct prin lege (legală).
 Evaluarea judiciară
În principiu, debitorul va fi obligat numai la
repararea prejudiciului previzibil la momentul
încheierii contractului. Debitorul de bună –
credinţă este obligat sa plătească daunele interese
pentru cauzele prevăzute, în întregime iar
instanţele nu au dreptul sa le reducă, chiar daca li
s-ar părea ca sunt excesive. Este reparat numai
prejudiciul direct, care se găseşte în legătură
cauzală cu faptul care a generat neexecutarea
contractului.
Evaluarea legală
§ Creditorul nu trebuie sa facă dovada că prin
întîrziere la executare i s-a cauzat un prejudiciu.
§ Creditorul nu poate pretinde ca echivalent al
prejudiciului decât dobînda stabilita de lege.
§ Daunele-interese sunt datorate, de regulă, de la
data chemării în judecată.
§ Nu este permisă plata anticipată a dobînzii şi
este interzisă, în principiu, dobîndă la dobîndă
(anatocism).
 Concluzie
Scopul răspunderii civile este, în principiu, de a
repara un prejudiciu, această obligație de
reparațiune urmărind totodată că fapta
susceptibilă a produce prejudiciul să nu mai fie
săvârșită. Funcția preventiv-educativă a
răspunderii civile, indiferent de ce formă a
acesteia, aduce în centrul atenției aspecte ce sunt
strict personale ale făptuitorului, starea sa
mintală, elemente de ordin psihologic ce l-au
determinat pe făptuitor să săvârșească fapta,
acestea fiind necesare pentru fundamentarea
subiectivă a răspunderii. Culpabilitatea conduitei
autorului faptei este o condiție esențială, deoarece
nu vom putea discuta despre prezența și
aplicabilitatea răspunderii civile acolo unde nu
există vinovăție.