DAUNELE-INTERESE IN NOUL COD CIVIL

Codul Civil reglementeaza drepturile creditorului, la art.1516, care prevede faptul ca acesta “are dreptul la
indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei”. In cazul in care, prin neexecutarea la timp, fara justificare sau
culpabila a obligatiei, acestuia i se cauzeaza un prejudiciu, creditorul are dreptul la daune-interese. Se observa,
deci, ca raportul juridic dintre parti care izvoraste dintr-un contract este guvernat de principiul fortei obligatorii – pacta
sunt servanda, principiu care implica si regula conformitatii executarii, precum si dreptul la remedii, in caz de
neexecutare.
Principiul mentionat, precum si categoriile de remedii la care are dreptul creditorul obligatiei neexecutate sunt
reglementate de Codul Civil, Cartea a V-a, Titlul V, Capitolul II, art.1516-art.1557.
Initial, vom face o prezentare punctuala a remediilor pentru neexecutarea contractelor, astfel cum sunt reglementate
de Codul Civil. Astfel, art.1516 instituie premisa dreptului creditorului la remedii[1], reunind cele trei dimensiuni ale
conformitatii executarii, si anume: cantitativa, calitativa si temporala. Prin urmare, in cazul in care exista o
neexecutare, de orice natura, in principiu, creditorul are dreptul la remedii. In functie de natura obligatiei
incalcate/neexecutate, de caracterul esential sau nu al obligatiei incalcate/neexecutate, de caracterul imputabil al
neexecutarii si de intinderea acesteia, urmeaza sa se aplice regulile stabilite pentru remediile ce pot fi invocate de
catre creditor. Reamintim ca aceste remedii sunt: executarea silita in natura, invocarea exceptiei de neexecutare,
rezolutiunea, rezilierea si executarea prin echivalent. In doctrina[2], s-a considerat ca si institutia termenului
suplimentar de executare constituie, in final, un “remediu” al neexecutarii, insa consideram ca acesta este mai
degraba o conditie prealabila pentru a putea invoca aplicarea normelor privind executarea silita a obligatiilor. Astfel,
aceasta conditie, cum am numit-o, este instituita prin art.1522 alin.(3) care stabileste ca “prin notificare trebuie sa se
acorde debitorului un termen de executare, tinand seama de natura obligatiei si de imprejurari. Daca prin notificare
nu se acorda un asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculate din ziua
comunicarii notificarii”. In lipsa punerii in intarziere si in cazul in care debitorul nu este de drept in intarziere, conform
art.1523 Cod Civil, singurul remediu pe care il poate invoca creditorul este acela al invocarii exceptiei de
neexecutare, care ii da dreptul de a suspenda executarea propriei obligatii pana la data la care debitorul va executa
obligatia sa.
In schimb, indiferent de imputabilitatea, intinderea si gravitatea neexecutarii, creditorul poate solicita debitorului
daune-interese. De asemenea, acordarea de daune-interese nu este conditionata de punerea in intarziere a
debitorului, conform art.1522 alin.(4), ”creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-
interese (...)” chiar inainte de expirarea termenului de executare oferit debitorului prin efectul punerii in intarziere.
„Daunele-interese” sunt chiar despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca in cazul
neexecutarii obligatiei, fiind reglementate de Codul Civil in sectiunea a 4-a privind executarea prin echivalent.
Astfel, Codul prevede dreptul creditorului la repararea integrala a prejudiciului suferit, acesta cuprinzand
pierderea efectiv suferita (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat, de care acesta este lipsit (lucrum
cessans). Inclus in notiunea de reparare integrala este si prejudiciul nepatrimonial, atunci cand este dovedit.
Pentru a putea cere daune-interese, conditiile sunt urmatoarele:
 sa existe o neexecutare a unei obligatii asumate de catre debitor (neexecutare totala, partiala, esentiala, secundara,
etc.);
 sa existe o culpa sau vinovatie a debitorului, conditie ce reiese din sintagma „neexecutare fara justificare”, art.1530
Cod Civil;
 sa existe un prejudiciu cauzat de neexecutarea/executarea defectuasa a obligatiei debitorului (prejudiciul trebuie sa
fie cert, previzibil, material/moral, sa nu provina din culpa creditorului);
 sa existe un raport de cauzalitate intre neexecutare/executare defectuasa si prejudiciul suferit de catre creditor.
Daunele-interese sunt de doua feluri: compensatorii si moratorii. Daunele-
interese compensatorii sunt despagubiri în bani care se platesc creditorului pentru a repara prejudiciul ce i-a fost
cauzat prin neexecutarea totala sau partiala ori executarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre
debitor. Daunele-interese moratorii sunt despagubirile în bani care reprezinta echivalentul prejudiciului provocat
creditorului prin întârzierea executarii obligatiei de catre debitor. In plus, Codul de Procedura Civila
reglementeaza o institutie asemanatoare, anume aceea a penalitatilor pentru neexecutarea obligatiei stabilite prin
titlul executoriu.