Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Noțiune
2. Condițiile excepției de neexecutare
3. Funcționarea excepției de neexecutare
4. Efectele excepției de neexecutare
5. Calificarea juridică a excepției de neexecutare și a contractului și scopurile sale
1.Noțiune:
În concepţia legiuitorului, excepţia de neexecutare este o cauză justificată de nerespectare a
principiului forţei obligatorii (de fapt de suspendare a forţei obligatorii a contractului).
În principiu, prestaţiile promise reciproc de părţile contractante trebuie să fie executate simultan.
Regula simultaneităţii executării prestaţiilor, regulă de bază sau efect special al contractelor
sinalagmatice este prevăzută expres de art. 1555 alin. (1) C. civ: „Dacă din convenţia părţilor sau din
împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să
le execute în acest fel”.
Astfel se explică faptul că, o parte are dreptul să refuze executarea obligaţiilor sale până în momentul
în care cealaltă parte îşi execută propriile obligaţii. Această posibilitate se numeşte excepţie de neexecutare a
contractului (exceptio non adimpleti contractus).
4. neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia de neexecutare, faptă care l-a
împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia
– neexecutarea imputabilă creditorului constituie un impediment în aplicarea oricărui
remediu pentru neexecutarea pe care creditorul însuşi a împiedicat-o (art. 1517 C. civ.)
– este vorba de ceea ce e cunoscut sub denumirea de mora creditoris, fără a se rezuma totuşi
la ipotezele de culpă constatată a creditorului