– Codul civil în vigoare

Art. 1538
(1) Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă
la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.
(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în
natură a obligaţiei principale, fie clauza penală.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să
dovedească vreun prejudiciu.
(5) Dispoziţiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenţiei prin
care creditorul este îndreptăţit ca, în cazul rezoluţiunii sau rezilierii
contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parţială
făcută de acesta din urmă. Sunt exceptate dispoziţiile privitoare la arvună.

Art. 1539:
Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei
principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost
stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit. În acest
din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi
a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve,
executarea obligaţiei.

Art. 1540:
(1) Nulitatea obligaţiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale.
Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligaţiei principale.
(2) Penalitatea nu poate fi cerută atunci când executarea obligaţiei
a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului.

Art. 1541:
(1) Instanţa nu poate reduce penalitatea decât atunci când:
a) obligaţia principală a fost executată în parte şi această executare a
profitat creditorului;
b) penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de
părţi la încheierea contractului.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusă trebuie
însă să rămână superioară obligaţiei principale.
(3) Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

Art. 1542:
Obligaţia principală indivizibilă
Atunci când obligaţia principală este indivizibilă, fără a fi solidară,
iar neexecutarea acesteia rezultă din fapta unuia dintre codebitori,
penalitatea poate fi cerută fie în totalitate celui care nu a
executat, fie celorlalţi codebitori, fiecăruia pentru partea sa. Aceştia
păstrează dreptul de regres în contra celui care a provocat neexecutarea.

Art. 1543: Obligaţia principală divizibilă

(1) Atunci când obligaţia principală este divizibilă, penalitatea este, de
asemenea, divizibilă, fiind suportată numai de codebitorul care este vinovat de
neexecutare şi numai pentru partea de care acesta este ţinut.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică atunci când clauza penală a fost stipulată
pentru a împiedica o plată parţială, iar unul dintre codebitori a împiedicat
executarea obligaţiei în totalitate. În acest caz, întreaga penalitate poate fi
cerută acestuia din urmă, iar de la ceilalţi codebitori numai proporţional
cu partea fiecăruia din datorie, fără a limita regresul acestora împotriva celui
care nu a executat obligaţia.

 Noţiune

– Clauza penală este acea convenţie accesorie şi condiţionată de

imposibilitatea neexecutării obligaţiei principale, executării defectuoase sau
executării cu întârziere din culpa debitorului în temeiul căreia acesta din urmă
este ţinut să execute o anumită prestaţie.
– Cu alte cuvinte, clauza penală este convenţia prin care părţile evaluează cu
anticiăaţie cuantumul daunelor-interese pentru eventualitatea neexecutării,
executării defectuoase sau cu întârziere a obligaţiei principale.

Drept comparat

Drept francez
– asemănător mecanismului instituit de Codul civil Român
– regula este caracterul compensatoriu
– deosebire: instanţa de judecată poate modifica cuantumul clauzei penale
atât în sensul majorării cât şi în sensul diminuării (art. 1152 şi art. 1231 C. civ.
Francez)

Dreptul german
– clauza penală are o natură juridical hibridă
– deosebire: utilitatea clauzei penale rezultă în principal din caracterul
cominatoriu, punitiv şi în secundar din posibilitatea de stabilire anticipată a
daunelor interese care urmează a fi plătite în caz de neexecutare a obligaţiilor
contractuale.
– când analizează diminuarea clauzei penale, judecătorul trebuie să ţină cont
nu numai de interesul patrimonial al creditorului, ci şi de interesul său legitim
– Codul de comerţ German (H.G.B), spre deosebire de codul civil, înlătură
prerogativa instanţei de judecată de a micşora cuantumul clauzei penale.
– Totodată, în virtutea dispoziţiilor Codului de comerţ German, creditorul are
dreptul de a solicita completarea despăgubirilor, atunci când dauna suferită
excede cuantumul penalităţii prevăzută în contract
– De asemenea, instanţele germane pronunţă soluţii de anulare a clauzelor
contrare legii şi bunelor moravuri sau a celor care reprezintă un abuz de drept.

Dreptul englez
– Expresia clause penale desemnează acea prevedere contractuală prin care
părţile determină anticipat despăgubirile (damages) datorate de debitor în
cazul neexecutării contractului (in the event of breach) având un evident
caracter compensator.
– În al doilea rând, clauza penală (penalty) este aceea prin care se urmăreşte
constrângerea debitorului la executarea contractului sub sancţiunea plăţii unei
sume de bani mult mai mari decât prejudiciul efectiv suferit prin executarea
obligaţiilor contractuale.
– Regimul juridic este diferit pentru cele două categorii de clauze. Se
consideră că numai clauzele calificate drept liquadated damages au eficacitate
juridică. Daunele lichidatorii se acordă în cuantumul stabilit în contract,
creditorul nefiind ţinut să probeze existenţa şi întinderea prejudiciului. În
cazul clauzei penalty, creditorul poate obţine compensaţia numai pentru
reparaţiunea prejudiciului în limita valorii lui. El nu este îndreptăţit la suma
prevăzută în contract dacă nu a suferit o asemenea pagubă.
– Dacă suma stipulată în penalty nu acoperă prejudicial, creditorul are
dreptul de opţiune între a cere dauna pe temeiul clauzei penale, situaţie în
care va obţine numai suma stipulată în contract, sau a acţiona în baza violării
contractului, obţinând despăgubiri pentru întreg prejudiciul.
– Distincţia dintre penalty si liqudated damages este o problemă de
interpretare şi depinde de intenţia comună a părţilor existentă la momentul
stabilirii clauzei penale.

1.3. Mecanism de funcţionare. Delimitare faţă de alte instituţii

Clauza penală şi gajul

Una dintre deosebiri este generată de mecanismul de funcţionare al celor două

instituţii, respectiv:
– în cazul clauzei penale, prestaţia asupra căreia părţile au convenit se execută
ulterior, bunul rămânând în posesia debitorului,
– pe când, de esenţa gajului este deposedarea debitorului de bunul grefat.
O altă deosebire rezultă din natura juridica de garanţie reală a gajului. Astfel,
spre deosebire de clauza penală, în virtutea gajului, creditorul are
prerogativele preferinţei şi urmăririi

Clauza penală şi obligaţia alternativă

Obligaţia alternativă:

– Art. 1461:
(1) Obligaţia este alternativă atunci când are ca obiect două prestaţii
principale, iar executarea uneia dintre acestea îl liberează pe
debitor de întreaga obligaţie.
(2) Obligaţia rămâne alternativă chiar dacă, la momentul la care se naşte, una
dintre prestaţii era imposibil de executat.

– Art. 1462:
(1) Alegerea prestaţiei prin care se va stinge obligaţia revine debitorului, cu
excepţia cazului în care este acordată în mod expres creditorului.
(2) Dacă partea căreia îi aparţine alegerea prestaţiei nu îşi exprimă opţiunea în
termenul care îi este acordat în acest scop, alegerea prestaţiei va aparţine
celeilalte părţi.

Pluralitatea există, dar numai în ceea ce priveşte obiectul obligaţiei, nu şi în

ceea ce priveşte executarea acesteia, deoarece executarea uneia dintre prestaţii
are ca efect stingerea obligaţiei. In obligatione, debitorul datorează
creditorului două sau mai multe prestaţii, iar, in solutione, este ţinut să
execute doar una dintre ele.

În situaţia obligaţiei care rezultă din clauza penală, există, de fapt, două
raporturi obligaţionale distincte, în pofida caracterului accesoriu al acesteia.

Clauza penală nu poate avea natura juridică a unei obligaţii alternative,

deoarece în temeiul clauzei penale debitorul nu are un drept de opţiune între
obligaţia principală şi cea accesorie, aceasta din urmă fiind subsecventă şi
condiţionată de neexecutarea obligaţiei principale (Art. 1538 alin. (3) din
C. civ.)

Clauza penală şi obligaţia facultativă

Obligaţia facultativă

– Art. 1468:
(1) Obligaţia este facultativă atunci când are ca obiect o singură prestaţie
principală de care debitorul se poate însă libera executând o altă prestaţie
determinată.
(2) Debitorul este liberat dacă, fără culpa sa, prestaţia principală devine
imposibil de executat.

Deosebirea esenţială dintre obligaţia facultativă şi clauza penală este că

aceasta din urmă este strâns legală de culpa debitorului, pe când, în cazul
obligaţiei facultative dreptul de opţiune se naşte în ipoteza imposibilitaţii
executării obligaţiei principale din cauze care nu pot fi imputabile debitorului.

Clauza penală şi arvuna

– arvuna se deosebeşte de clauza penală, întrucât este un contract real şi nu
un contract consensual ;
– în ipoteza arvunei se execută o prestaţie efectivă, pe când în cauza clauzei
penale penalitatea este eventuală, condiţională.

Clauza penală şi clauza de dezicere

– Suma care reprezintă dezicerea este un preţ al exercitării unui drept (de
renunţare la contract), suma care reprezintă clauza penală este echivalentul
valoric al neexecutării în natură a contractului;
– Dezicerea priveşte formarea contractului, clauza penală vizează executarea
contractului.

Clauza penală şi clauzele limitative de răspundere

– Clauzele limitative de răspundere nu au caracter cominatoriu, clauza penală
are un caracter cominatoriu;
– Clauzele limitative de răspundere sunt stipulate în favoarea debitorului,
clauza penală este stipulată în favoarea creditorului;
– În prezenţa unei clauze penale, instanţa este scutită de travaliul evaluării
prejudiciului.

Cosmin Şovar
Avocat în cadrul FIRON BAR-NIR

Rezolutiune contract, restituire sume si obligarea la

daune-interese
Reclamanții sunt proprietarii terenului situat în satul Măgura, în suprafață de 500mp.
Intre reclamanți și pârât a intervenit contractul intitulat Contractul de construcție casă Măgura, având ca
obiect edificarea de către pârât a unei construcții cu destinația de locuință, pe terenul proprietatea
reclamanților în schimbul unui preț de 50.000 eur. Constructorul s-a obligat să elaboreze toată
documentaţia necesară şi să întreprindă toate demersurile pentru obţinerea tuturor avizelor şi
autorizaţiilor legale necesare, precum şi să efectueze racordarea la toate utilităţile pentru predarea casei
la cheie. In cuprinsul contractului s-a prevăzut și un termen de execuție. Cât privește modalitatea de
plată, părțile au stabilit ca 60% din prețul convenit să se achite în avans, iar diferența la finalizarea
lucrărilor.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, pârâtul
nu a finalizat lucrările de construire la care s-a obligat, construcția fiind în stadiul numit generic la roșu,
nefiind efectuate lucrările de finisaje și închiderile exterioare și interioare, instalațiile interioare și
exterioare, branșamente experioare de utilități și alte lucrări (garduri, sistematizare verticală).
Cu privire la legea aplicabilă, instanța reține ca situația juridică supusă judecății intră sub incidența Noului
Cod civil în vigoare la momentul semnării contractului.
Conform dispozițiilor art. 1516 Cod civil neexecutarea nejustificată de către debitor a obligațiilor născute
dintr-un contract valabil încheiat dă dreptul creditorului să obțină rezoluțiunea sau rezilierea contractului.
Optând pentru acest remediu procesual, reclamantul are sarcina dovedirii raportului juridic, a îndeplinirii
propriilor obligații și a neexecutării obligațiilor de către debitor. Cu probele administrate, reclamanții au
făcut dovada existenței raportului juridic dintre părți, cât și a îndeplinirii propriilor obligații izvorâte din
acesta, respectiv a achitării avansului. Pârâtul în schimb nu și-a îndeplinit obligația de a finaliza lucrările
de construcție la termenul stipulat în contract. Conform art. 1872 Cod civil beneficiarul are dreptul să
obțină rezoluțiunea contractului în cazurile în care, fără justificare, lucrarea sau serviciul nu se execută în
modul convenit și într-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu împrejurările, antreprenorul nu remediază
lipsurile constatate și nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului sau nu
execută alte obligații ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului.
In cazul de față având în vedere că lucrările de construcție nu au fost executate în termenul asumat de
către pârât prin convenție, instanța constată că cererea reclamanților privind rezoluțiunea parțială este
întemeiată, motiv pentru care va dispune rezoluțiunea parțială a Contractului de constructție casă, astfel
cum a fost modificat prin actul adițional, cu privire la lucrările de construire neefectuate și evidențiate la
punctul 3 în raportul de expertiză depus la dosarul cauzei. Totodată în virtutea principiului restabilirii
situației anterioare, având în vedere că reclamanții au achitat pârâtului și contravaloarea lucrărilor
neefectuate, evaluate potrivit concluziilor expertizei la suma de 15.361 eur, instanța, în temeiul
dispozițiilor art. 1554 alin. 1 Cod civil, va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamanți și a acestei
sume.
In ce privește capătul de cerere de obligare a pârâtului la plata sumei de 100 eur/zi de întârziere,
respectiv a sumei de 13.100 eu, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 30.04.2015 –
08.09.2015, instanța constată că prin contractul de antreprizăa pentru lucrări de construcții încheiat,
părțile au stabilit ca depășirea termenului de execuție duce la penalități pentru constructor de 0,2% pe zi
de întârziere. Clauza contractuală menționată are natura juridică a unei clauze penale prin care părțile au
înteles sa stabilească anticipat prejudiciul suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor
contractuale, destinată a produce efecte chiar și în caz de rezoluțiune a convenției. Cum pârâtul nu și-a
executat obligația de finalizare a construcției la termenul stabilit prin contract, instanța va obliga pe acesta
să suporte și penalități de întârziere.

Dosar Judecătoria Bacău: Admite cererea. Dispune rezoluţiunea parţială a contractului de construcţie
casă, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional încheiat la data de 19.11.2014, cu privire la lucrările
de construire neefectuate. Obligă pârâtul să achite reclamanţilor suma de 15.361 Euro reprezentând
contravaloarea lucrărilor de construire neefectuate. Obligă pârâtul să achite reclamanţilor suma de 13.100
Euro cu titlu de penalităţi de întârziere calculate pentru perioada 30.04.2015 – 08.09.2015. Obligă pârâtul
să achite reclamanţilor suma de 5.509 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi suma de 2.440 lei
reprezentând onorariu de avocat. .

SURSA: portal.just.ro
Prin sentința comercială 269/07.10.2010 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de
reclamant SC"S"SRL BACAU și a fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 1000
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei de interes serios și legitim al reclamantei, aceasta a fost
respinsă având în vedere că unul din condițiile interesului pentru a justifica sesizarea
instanței de judecată, este ca acesta să fie legitimă, corespunzător cerințelor legii
materiale și procesuale, când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv
recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic
și social pentru care a fost recunoscut. A fost reținut că interesul reclamantei în
promovarea prezentei acțiuni, este urmărirea realizării dreptului său de a solicita
penalități de întârziere conform clauzelor contractualelor, respectiv art.6.12 din
Contractul de antrepriză generală nr.221/12.07.2007 încheiat între părți, potrivit
scopului economic pentru care a fost încheiat acest contract.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că între părți s-a încheiat Contractul de antrepriză generală
nr.221/12.07.2007, având ca obiect executarea de către pârâtă a lucrărilor de construcții
montaj la obiectivul "clădire spații comerciale, birouri și locuințe S+P+2E+M situat în
Bacău, str. Vasile Alecsandri nr. 54 bis la un preț de 650.000 Ron (cu TVA inclus), pe baza
documentației la execuție pusă la dispoziție de către reclamantă.
Pentru o parte din lucrările efectuate, pârâta a emis facturile nr. 2775305 din
03.10.2007, nr.2775306/03.10.2007 și nr.64/01.02.2008 în valoare totală de 91.589,61
lei, achitată de către pârâtă cu OP nr.62/03.10.2007 și OP nr.9/24.03.2008, rămânând de
executat lucrări în valoare de 558.410,39 lei până la data de 07.08.2008, dată când a
intervenit rezilierea contractului.
Ca urmare, reclamanta a calculat în baza art.6.12 din contract penalități de întârziere în
procent de 0,1% aplicat la valoarea lucrărilor neexecutate pentru un număr de 206 zile
începând cu data de 14.01.2008 (dată de referință luată din întâmpinarea pârâtei, prin
care afirma că la această dată lucrările erau în plină desfășurare) și până la data de
07.08.2008, data rezilierii contractului conform procesului verbal de conciliere directă
(fila 24) încheiat în data menționată, valoarea penalităților de întârziere solicitate sunt în
cuantum de 115.032,46 lei.
Conform art.3.1 din contract, durata de realizare a lucrărilor este de 5 luni
calendaristice, exceptând condițiile meteo nefavorabile, conform graficului de execuție,
care constituie anexa nr.2 la contract, iar conform art.3.2 lucrările trebuiau să fie
începute în maxim 15 zile de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor de
execuție și urmau să se deruleze conform graficului de execuție a lucrărilor.
Deși s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei anexa nr.2 la contract,
pentru a se verifica în funcție de graficul de execuție a lucrărilor, momentul din care
reclamanta a început calculul penalităților de întârziere, având în vedere că durata de
realizare a lucrărilor a fost stabilită la 5 luni calendaristice, exceptând condițiile meteo
nefavorabile, reclamanta a arătat că nu sunt în posesia acestui înscris, astfel că data de
14.01.2008 stabilită ca moment de începere a calculului penalităților de întârziere este
unul nerealist și nedovedit, știut fiind că lucrările în construcții nu se pot executa pe
timp de iarnă, acest lucru fiind înserat în dispozițiile art.3.1 din contract.
..........
ROMÂNIA

DOSAR NR(...)

Nr. în format vechi 272/2007

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.239

 Şedinţa publică de la 06.05.2008

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...)

Pe rol pronunţarea asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă S.C.

U. D. S.R.L., împotriva sentinţei comerciale nr.11014/30.11.2006
pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială
în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. D. O. (...) E.
(...) T..

Dezbaterile în fond şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în

şedinţa publică din data de 29.04.2008, fiind consemnate în încheierea de
şedinţă întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din
prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a
amânat pronunţarea la data de 06.05.2008, când în urma deliberării a
pronunţat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra cererii de a p e l d e faţă,

Deliberând constată că, reclamanta S.C. D. O. (...) E. (...) T. a

chemat în judecată pe pârâta S.C. U. D. S.R.L. solicitând să se constate
intervenită rezilierea antecontractului de antrepriză nr.1/5.07.2004 încheiat
între părţi în temeiul art.7.4. lit.a din contract, obligarea pârâtei la restituirea
sumei de 197.245,22 (RON) echivalentul a 53.848 Euro reprezentând
contravaloarea lucrărilor achitate şi neexecutate conform contractului de
antrepriză precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente
sumei de restituit de la data de 21.04.2005 până la achitarea debitului, cu
cheltuieli de judecată. Ulterior reclamanta a precizat cuantumul dobânzii
pentru perioada 21.04.2005 până la introducerea acţiunii, respectiv
13.810,95 RON şi a solicitat dobânda până în ziua efectuării plăţii.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea

reclamantei la plata sumei de 82.123.963 RON reprezentând diferenţa
dintre cheltuielile S.C. U. D. S.R.L. efectuate cu montajul materialelor şi
forţa de muncă pentru realizarea halei, în stadiul constatat prin expertiza de
evaluare la data încetării contractului şi sumele de bani achitate de
reclamanta-apelantă.

Prin sentinţa comercială nr.11014/30.11.2006 pronunţată de T r i b u

n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...) a fost
admisă acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă S.C. D. O. (...) E. (...) T.
Otopeni în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. U. D. S.R.L. T. şi s-a
respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională.

S-a constatat intervenită rezilierea contractului de antrepriză

nr.1/05.07.2004 încheiat între părţi în baza art.7.4 lit.a din contract şi
pârâta-reclamantă a fost obligată să restituie suma de 53.198,50 Euro
echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. din data plăţii reprezentând
contravaloare lucrări achitate şi neexecutate, precum şi la plata dobânzii
legale aferente de la data de 21.04.2005 până la achitarea debitului, plus,
13.594,10 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că,

probele relevă faptul că obligaţiile contractuale ale beneficiarului au fost
îndeplinite până la faza de recepţie finală efectuându-se plăţi de 70 % din
valoarea totală stabilită în antecontract iar antreprenorul a executat lucrări
de construcţie în proporţie de 43,9% şi ca urmare rezultă o sumă încasată
necuvenit pentru lucrări neexecutate de 53.848 Euro faţă de stadiul fizic al
lucrărilor real executate în teren.

Împotriva sentinţei precitate a formulat apel pârâta-reclamantă S.C.

U. D. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând
admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul
respingerii acţiunii introductive a intimatei reclamante, a admiterii cererii
sale reconvenţională şi obligarea acesteia la plata sumei de 82.123,963
RON (22.499,716 Euro) reprezentând cheltuielile pe care le-a efectuat
asupra imobilului ce face obiectul contractului de antrepriză
nr.1/05.07.2004.

Ulterior apelanta a precizat că solicită admiterea apelului, schimbarea

în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii în totalitatea a capătului de
cerere privind obligarea sa la plata sumei de 53.198,5 Euro şi al admiterii
cererii sale reconvenţionale şi obligarea reclamantei pârâte la plata sumei
de 20.535 Euro, sumă stabilită de expertiză pe care şi-o însuşeşte,
reprezentând contravaloarea lucrărilor realizate de aceasta şi neachitate de
partea adversă.

Apelanta prezintă succint situaţia de fapt cu privire la raportul existent

între aceasta şi intimată, raport relevat de contractul de antrepriză
nr.1/05.07.2004 în care apelanta a avut calitatea de antreprenor şi intimata
calitatea de beneficiar.

Obiectul acestui contract a constat în ridicarea unei construcţii tip

hală.

Întrucât beneficiara nu a avut o documentaţie în raport de care să se

calculeze valoarea contractului sau structura exactă ce urmează a fi
edificată, apelanta a acceptat demararea lucrărilor în baza unor schiţe
sumar efectuate la faţa locului.

Se arată că, a efectuat numeroase demersuri pentru ca intimata să-i

predea proiectele de execuţie E. şi E. în baza cărora să poată încadra
exact costurile şi cantităţile de materiale aferente halei respective dar că
de-abia la 20.01.2005, după circa 7 luni i-a predat doar proiectul E..

De aceea, în baza bunelor relaţii cu intimata, apelanta din proprie

iniţiativă a obţinut un proiect de execuţie de la un proiectant autorizat,
realizat conform cu schiţa iniţială a imobilului şi indicaţiile acesteia.
 În aceste condiţii costurile stabilite anterior au fost depăşite. Aceste
cheltuieli au fost expuse în detaliu de către apelantă într-un raport de
prezentare a situaţiei de lucrări pe care intimata reclamantă nu l-a acceptat.

Ca urmare apelanta la data de 17.02.2005 a trimis intimatei

reclamante adresa cu nr.5 prin care i-a notificat rezilierea contractului de
antrepriză nr.1/5.07.2004 sesizând o serie de abateri contractuale.

Intimata a răspuns acesteia cu cererea de chemare în judecată de

faţă, apelanta formulând la rându-i cerere reconvenţională.

Apelanta consideră că instanţa de fond a constatat netemeinic şi

nelegal rezilierea contractului reţinând culpa exclusivă a acesteia în
neexecutarea obligaţiilor contractuale şi respingându-i cererea
reconvenţională.

1. O primă critică a sentinţei apelate se referă la faptul că instanţa de

fond şi-a fundamentat hotărârea pe o expertiză judiciară care nu reflectă
totalitatea activităţilor privind construirea imobilului în cauză şi costurile
aferente acestora.

Deşi apelanta a formulat obiecţiuni la acel raport de expertiză i-au

fost respinse de instanţa de fond în mod nejustificat.

1.1. Astfel, expertul nu a introdus unele elemente esenţiale în

stabilirea rezultatului final.

Instanţa de fond greşit a respins apărările apelantei contrar probelor

administrate în cauză care relevă efectuarea a o serie de activităţi
necuprinse în raportul de expertiză contestat.

De altfel, costul acestor activităţi ca şi cel al materialelor de

construcţie aferente nu au fost avute în vedere de expert în calculele sale,
apelanta în mod nejustificat fiind obligată la plata unor sume de bani în timp
ce cererea reconvenţională i s-a respins.

1.2. Modul de calcul al cheltuielilor efectuate cu edificarea halei este

greşit în sensul că expertul a folosit o altă monedă decât cea în care a fost
stabilit preţul contractului.
 În concret prima metodă de calcul privind coeficientul de actualizare
folosită de expert are la bază cursul leu/dolar, ignorând faptul că preţul
contractului este exprimat în euro. Or, acest coeficient de actualizare este
inferior coeficientului de actualizare leu/euro fapt ce a generat obţinerea
unui rezultat final incorect în calculul expertului.

Expertul ar fi trebuit să includă în calculele sale diferenţa de bani

rezultată din raportul leu/USD şi leu/EUR.

1.3. Expertiza tehnică judiciară administrată în cauză conţine

inadvertenţe în ceea ce priveşte raportul dintre cantităţile de materiale
folosite şi instrucţiunile prevăzute în proiectele de execuţie folosite.

Probele relevă că apelanta a ocazionat cheltuieli mai mari decât

cuantumul sumei iniţial determinate aşa cum rezultă şi din raportul de
expertiză extrajudiciară depus de apelantă.

Astfel expertul nu s-a deplasat la faţa locului pe şantier pentru a

efectua măsurătorile privind cantitatea de materiale de construcţie folosite
de apelantă, sau cantităţile de balast dislocate.

Expertiza întocmită astfel numai pe baza analizei unor înscrisuri este

defectuoasă şi O..

Apelanta în baza art.295 alin.3 C.pr.civ. a solicitat în concluzie

refacerea probei cu expertiză tehnică judiciară în stabilirea cu exactitate a
stadiului lucrărilor de construcţie a halei, activităţile efectuate în acest sens
şi cheltuielilor aferente acestor activităţi.

Apelanta a solicitat admiterea apelului cum l-a formulat.

În drept se invocă art.282 şi urm. C.pr.civ., art.295 alin.2 C.pr.civ.

Ca probe s-au propus înscrisuri, interogatoriu şi expertiză tehnică

judiciară.

Cererea a fost timbrată cu 150 RON taxă judiciară de timbru şi cu

3,30 RON timbru judiciar.
 Faţă de dispoziţiile instanţei, apelanta a depus precizări cu privire la
cuantumul pretenţiilor reciproce ale părţilor, contestate şi transformate în
moneda naţională în raport de care apelanta a completat timbrajul cu 3016
RON taxă judiciară de timbru şi cu 5 RON timbru judiciar.

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.

În esenţă intimata solicită ca apelanta să completeze cererea sa cu

anumite elemente potrivit disp. art.287 alin.1 pct.1 C.pr.civ.

Astfel se susţine că apelanta a reluat unele aspecte din cererea

reconvenţională şi că la 28.01.2005 s-a încheiat între părţi minuta nr.22
prin care au convenit asupra unor aspecte şi urmare căreia pârâta i-a trimis
la 08.02.2005 adresa nr.080 prin care anunţa că nu poate executa lucrarea
în condiţiile stabilite prin contract propunând încetarea contractului
nr.1/2004 deşi oferta de preţuri presupunea materiale de înaltă calitate.

Deci rezilierea contractului s-a produs din vina exclusivă a pârâtei

care a refuzat continuarea executării contractului în termenii stabiliţi deşi a
încasat 70% din valoarea acestuia, restul de 30% urmând a fi achitaţi la
momentul recepţiei finale.

Intimata contestă înscrisurile depuse ca nefiind pertinente şi

concludente în susţinerea afirmaţiilor privind executarea lucrării.

Nu se specifică concret costurile despre care face vorbire apelanta.

A existat preţ ferm şi proiect de execuţie.

Probele relevă că expertul a fost la faţa locului.

Intimata se opune la efectuarea probei cu expertiza tehnică judiciară

căci nu ar conduce la alt rezultat faţă de cele aflate la dosar.

În cauză apelanta a solicitat şi curtea a încuviinţat proba cu înscrisuri

şi proba cu expertiză tehnică în construcţii, probe administrate în cauză.

Părţile au solicitat şi curtea a încuviinţat participarea la efectuarea

expertizei a câte unui expert consilier parte care şi-au exprimat punctele de
vedere ce s-au ataşat la dosar.
 Intimata şi consilierul expert parte au avut obiecţiuni faţă de raportul
de expertiză, obiecţiuni la care experta a răspuns.

La rândul său curtea din oficiu a dispus refacerea răspunsului la

aceste obiecţiuni de către expertă iar consilierul expert parte al intimatei să
revadă calculul din lucrare.

Atât experta cât şi consilierul parte al intimatei au răspuns

exprimându-şi punctele de vedere depuse la dosar (vezi filele 159 şi urm.,
252 şi urm., 261-262, 268-269 din dosar).

S-au depus şi înscrisuri în copie de către apelantă.

Pronunţarea a fost amânată pentru data de 06.05.2008 pentru când

intimata a depus note scrise.

Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele

administrate în cauză curtea reţine că apelul apare fondat în parte pentru
considerentele de mai jos.

La data de 05.07.2004 apelanta S.C. U. D. S.R.L. T. în calitate de

antreprenor a încheiat cu intimata S.C. D. O. (...) E. (...) T. S.R.L. Otopeni
în calitate de beneficiar antecontractul nr.1 având ca obiect executarea
unei hale depozitare cu spaţiu pentru activităţi speciale.

La punctul 2.5 din acest contract părţile au convenit că execuţia

lucrărilor va putea fi începută de antreprenor numai după obţinerea de
către acesta sau de către beneficiar a autorizaţiei de construcţie şi a tuturor
avizelor prevăzute de lege.

La cap.III din acelaşi contract părţile au stabilit că durata execuţiei

lucărilor este de 3 luni, de la data care beneficiarul va da liber de folosinţă a
terenului şi a tuturor documentelor legale necesare începerii construcţiei.

În cap.V pct.5.2 părţile au convenit că antreprenorul este obligat să

efectueze şi să înlocuiască materialele, echipamentele etc. care nu
corespund planurilor general şi de detaliu, proiectului de execuţie şi
standardelor de calitate convenite.
 În privinţa plăţii preţului părţile la cap.VI pct.6.2 din contract au stabilit
că preţul lucrării este de 179.280 euro fără TVA.

Clauza penală inclusă la cap.VII pct.7.3 relevă că „neplata în termen

a lucrărilor executate şi recepţionate conduce la rezilierea contractului din
iniţiativa antreprenorului, clientul fiind obligat la plata de daune-interese
reprezentând 19% din valoarea lor estimată de experţi la data rezilierii lui.

Din analiza clauzelor contractuale precitate rezultă că ambele părţi s-

au obligat să obţină autorizaţia de construcţie şi a tuturor avizelor necesare
şi prevăzute de lege. De asemenea, beneficiarul s-a obligat să dea liber de
folosinţă a terenului şi a tuturor documentelor legale necesare începerii
construcţiei de către antreprenor.

De vreme ce antreprenorul a început execuţia lucrării înseamnă că

beneficiarul i-a dat liber de folosinţă a terenului şi a documentelor legale.

Potrivit contractului antreprenorul chiar era obligat să înlocuiască

materialele, echipamentele etc. … care nu corespund planurilor general şi
de detaliu, proiectului de execuţie şi standardelor de calitate convenite,
ceea ce a şi făcut.

Or, beneficiarul prin refuzul plăţii cheltuielilor efectuate de antreprenor

şi expuse în detaliu într-un raport de prezentare a încălcat clauza din
contract precitată.

Probele relevă că părţile au acceptat începerea execuţiei lucrărilor

doar pe baza planurilor faza E. anexe ale autorizaţiei de construire. De
asemenea, probele relevă că proiectul de construcţii fază E. (privind
fundaţiile şi structura metalică) nu a fost predat apelantei iar planşele fază
E. prezentate expertului sunt incomplete. În fine proiectul E. (privind
instalaţi termică, electrică şi sanitară) s-au predat apelantei la 20.01.2005,
adică, după aproape 7 luni de la începerea lucrării (vezi fila 108 dosar).

Din înscrisul întocmit la 09.09.2004 rezultă că i s-a solicitat apelantei

executarea unor lucrări în afara contractului şi anume „Pe zona etapei 1 se
va face nivelare şi balastare” (vezi fila 107 din dosar).
 Probele constatând inclusiv în corespondenţa dintre părţi relevă că
între părţi s-au ivit neînţelegeri având la bază lipsa proiectului de execuţie
şi neplăţii situaţiei de lucrări, finalizate cu propunerea antreprenorului de a
înceta contractul de antrepriză nr.1/2004 /vezi filele 109-111 din dosar) şi la
care intimata a răspuns cu adresa nr.33/11.02.2005 (vezi fila 112 din
dosar).

Se remarcă că între altele aceste neînţelegeri se datorează şi

clauzelor contractuale care nu cuprind obligaţii clare pentru fiecare parte
precum în privinţa proiectelor de execuţie etc. …

Coroborând însă clauzele contractuale cu întreg materialul probator

administrat în cauză rezultă că apelanta a efectuat o serie de cheltuieli care
au condus la depăşirea costurilor stabilite iniţial aşa cum rezultă din situaţia
de lucrări prezentate din 26.01.2005 şi pe care intimata nu a acceptat-o la
plată. (vezi filele 99-105 şi 270-278 din dosar). Se remarcă că valoarea
cuprinsă în această situaţie de plată fără TVA este de 5.657.508.787 ROL
şi de 6.732.435.457 ROL cu TVA.

Acest refuz al intimatei a determinat-o pe apelantă să aplice clauza

penală privind rezilierea contractului.

Faţă de această împrejurare intimata a răspuns cu acţiunea din

cauza de faţă prin care solicită şi constatarea intervenirii rezilierii
antecontractului de antrepriză nr.1/5.07.2004.

Aşadar lucrările au fost sistate în stadiul fizic în care s-au găsit la

momentul respectiv.

Probele relevă că, ambele părţi contractante au contribuit la ivirea

neînţelegerilor privind îndeplinirea obligaţiilor asumate de către acestea
prin contract şi că nu a existat cale de conciliere.

Astfel construcţia în litigiu a fost terminată de către intimată cu alt

D.or.

Având în vedere că obligaţiile asumate de părţi prin contract sunt

reciproce, fiecare dintre aceste obligaţii constituie cauza juridică a obligaţiei
corelative. Prin urmare, reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor implică
simultaneitatea de executare a acestor obligaţii ceea ce în speţă probele
relevă contrariul.

Din această perspectivă este fondată soluţia instanţei de fond cu

privire la constatarea intervenţiei rezilierii antecontractului de antrepriză
nr.1/05.07.2004.

În ceea ce privesc pretenţiile deduse judecăţii probele relevă că

cererea principală formulată de intimata reclamantă sub acest aspect apare
nefondată în timp ce cererea reconvenţională apare fondată în parte.

În concret părţile confirmă că lucrarea contractată a fost executată în

parte dar, fiecare dintre acestea pretind că li se cuvine plata anumitor sume
cu titlu de lucrări plătite şi neexecutate respectiv, de lucrări executate şi
neplătite.

Pentru stabilirea pretenţiilor datorate de către părţi în cauză s-a

administrat inclusiv proba cu expertiză de specialitate.

Expertiza efectuată în faţa instanţei de fond nu reflectă situaţia reală

a pretenţiilor stabilite a fi datorate de către pârâta reclamantă întrucât nu
vizează toate lucrările efectuate de către apelanta pârâtă.

Din practicaua sentinţei comerciale apelate rezultă că, apelanta a

depus la dosar înscrisuri cu privire la lucrările executate, că a formulat
obiecţiuni la raportul de expertiză şi că instanţa de fond a considerat
suficientă susţinerea orală a expertului citat pentru termenul fixat la data de
23.11.2006.

Se mai reţine că expertul deşi a folosit în lucrare două metode de

calcul şi anume metoda 1, introducerea în preţuri de D. 1981 a cantităţilor
stabilite la stadiul fizic şi metoda 2, evaluarea pe bază de procente folosind
P 135/1999 anexa 45, nu a efectuat calculul respectiv în baza contractului
având în vedere preţul fix al lucrării.

Astfel fiind situaţia în apel s-a admis cererea părţilor privind refacerea
probelor, încuviinţând apelantei inclusiv proba cu expertiză de specialitate
având în vedere şi criticile din cererea de apel vizând raportul de expertiză
judiciară administrat în faţa instanţei de fond.

Totodată s-a încuviinţat părţilor şi câte un consilier expert parte.

Lucrarea a fost efectuată şi depusă la dosarul cauzei. Tot astfel s-a

depus punctul de vedere al consilierilor experţi parte.

S-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză inclusiv din oficiu de

către instanţă ca şi la punctul de vedere al consilierului expert al intimatei.

Răspunsurile date s-au depus la dosarul cauzei.

Concluziile raportului de expertiză nu au fost însuşite de intimată în

primul rând pentru că nu s-a întemeiat pe clauzele contractuale cu privire la
preţul fix al lucrării.

În subsidiar, intimata consideră că fie şi în baza metodei alese de

expertă totuşi consilierul său expert a stabilit că i se cuvine suma de 27.211
Euro.

Din această perspectivă Curtea reţine că experta a justificat că în

privinţa preţului ferm în contract „acesta nu este defalcat pe elemente de
construcţii” şi de aceea a „utilizat devize pe categorii de lucrări” având în
vedere că în practica judiciară există un precedent „la stabilirea valorii
lucrărilor de construcţii care precedent ţine seama de recomandările
M.L.P.A.T. privind utilizarea preţurilor din – D. de preţuri unitare pe articole
de deviz din anul 1980-1981 – valori actualizate cu coeficienţi aprobaţi prin
Ordine M.L.P.A.T. şi acum M.T.C.T. trimestrial”, mod de tratare „agreat de
instanţele judecătoreşti” (vezi fila 269 din dosar).

D. de preţuri utilizate sunt „C”, „T S”, „S”, seria 1980. Aceste cataloage
se utilizează în proiectare pentru construcţii industriale şi nicidecum cele
pentru populaţie gen S. cum susţine intimata prin consilierul său expert
(vezi fila 262 dosar).

Expertiza astfel întocmită a reţinut valoarea lucrărilor şi defalcat sub

aspectul lucrărilor prevăzute în contract şi a celor suplimentare.
 Şi consilierul expert parte al intimatei a reţinut că totalul lucrărilor
acceptate pentru contravaloare lucrări conform contract, valoarea este de
470.407 S. apă, 10.853 RON iar valorile necuprinse în contract reprezintă
13.218 RON.

Aşadar se recunosc inclusiv lucrările suplimentare necuprinse în

contract.

Mai mult, consilierul expert al intimatei deşi critică metoda aleasă de

expertă pentru calcul totuşi face aceste calcule folosind aceeaşi metodă
dar, într-un stil propriu pentru că eliminarea anumitor procente aplicate de
expertă în calculul său nu au nici un suport legal, argumentele sale fiind
neconvingătoare comparativ cu cele expuse de expertă în lucrare şi în
răspunsurile sale la obiecţiunile formulate în acest sens şi la care s-a făcut
referire deja.

Mai mult concluziile expertei sunt susţinute şi de consilierul expert

parte al apelantei. De fapt, pretenţiile apelantei se susţin în parte şi anume
20.535 Euro, faţă de valoarea din situaţia de lucrări întocmită de apelantă
şi refuzată la plată de intimată respectiv, 22.499,716 Euro.

Prin urmare, expertiza aşa cum a fost completată în coroborare cu

întreg materialul probator administrat în cauză constituie o probă
concludentă şi mult mai lămuritoare decât punctul de vedere al consilierului
expert parte al intimatei.

În fine, nu este lipsit de relevanţă faptul că deşi se critică faptul că

lucrarea nu a avut în vedere preţul ferm din contract, consilierul expert
parte al intimatei nu a făcut un astfel de calcul totodată ocolind răspunsul
expertei că nu se putea face un calcul raportat la acest preţ dat fiind stadiul
fizic al lucrării care, nu a fost terminată de apelantă.

Concluzionând Curtea reţine că, nici un expert nu s-a raportat la

preţul ferm din contract nici la fond şi nici în apel dar că, numai experta B.
M. şi consilierul expert parte al apelantei au explicat de ce nu s-a putut
efectua lucrarea bazându-se pe clauza contractuală privind preţul ferm aşa
cum s-a expus deja şi că intimatei i s-a dat posibilitatea prin consilierul
expert parte să susţină contrariul. De aceea o nouă expertiză cu aceleaşi
obiective aşa cum a solicitat intimata nu se justifică.

Altfel, nu pot fi analizate decât aspecte care au făcut obiect al

dezbaterilor şi orice chestiune care se plasează în afara acestora rezultate
din notele scrise depuse de intimată nu pot face obiect de analiză.

În urma probelor administrate în a p e l C u r t e a reţine că apar

fondate în parte criticile aduse de apelantă şi în baza art.296 C.pr.civ. va
admite apelul, va schima în parte sentinţa apelată în sensul că pe fond va
admite în parte acţiunea principală şi în baza art.969 cu ref. la art.1169 Cod
civil va respinge ca nefondate capetele de cerere privind pretenţiile şi
dobânda legală aferentă.

De asemenea, va admite în parte cererea reconvenţională şi va

obliga reclamanta pârâtă către pârâta reclamantă la plata sumei de
72.933,091 RON (20.535 EURO) reprezentând contravaloare lucrări. Suma
s-a acordat în moneda naţională pentru că în cererea reconvenţională aşa
a fost solicitată şi nu este posibil să modificăm în apel moneda de plată.

Văzând art.274 şi 276 C.pr.civ. Curtea va obliga reclamanta pârâtă

către pârâta reclamantă la plata sumei de 6.053,79 RON cheltuieli de
judecată fond şi apel, sumă rezultată în urma compensării cheltuielilor de
judecată.

Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la

constatarea intervenirii rezilierii antecontractului de antrepriză
nr.1/05.07.2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE
 Admite apelul formulat de apelanta S.C. U. D. S.R.L. B, cu sediul ales
în(...), sector 1, la Societatea Civilă de Avocaţi N. & Asociaţii împotriva
sentinţei comerciale nr.11014/30.11.2006 pronunţată de T r i b u n a l u l
B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...), în
contradictoriu cu intimata S.C. D. O. (...) E. (...) T. S.R.L., cu sediul în
localitatea Otopeni,(...) A, judeţ I şi în consecinţă:

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că pe fond:

Admite în parte acţiunea principală şi respinge ca nefondate capetele

de cerere privind pretenţiile şi dobânda legală aferentă.

Admite în parte cererea reconvenţională.

Obligă reclamanta pârâtă către pârâta reclamantă la plata sumei de

72933,091 RON (20535 Euro) reprezentând contravaloare lucrări.

Obligă reclamanta pârâtă către pârâta reclamantă la plata sumei de

6053,79 RON cheltuieli de judecată fond şi apel, sumă rezultată în urma
compensării cheltuielilor de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la

constatarea intervenirii rezilierii antecontractului de antrepriză
nr.1/05.07.2004.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06.05.2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...)

GREFIER
 (...) (...)

Red.Jud.M.B.

E..F.D.

Nr. ex.4

Fond/ T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială

Preşedinte: E. O.

Clauza penală. Note din doctrină şi jurisprudenţă

16 iulie 2015 Drept Civil Jurisprudenta
Art. 1538 NCC: Clauza penala
(1) Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul
neexecutarii obligatiei principale.

(2) In caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura a obligatiei principale, fie clauza
penala.

(3) Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita.

(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu.

(5) Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care creditorul este indreptatit ca, in
cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din
urma. Sunt exceptate dispozitiile privitoare la arvuna.

Clauza penala reprezinta o conventie accesorie cu toate consecintele decurgand din aceasta calificare, dar in
acelasi timp reprezinta si o pedeapsa privata reparatorie. Asadar, clauza penala reprezinta, in primul rand, o
pedeapsa civila si numai apoi, doar in masura in care s-a produs un prejudiciu este si o reparatie. [B.
Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 487]

Scopul clauzei penale este determinarea anticipata a cuantumului despagubirilor ce vor fi platite de catre
debitor, iar nu crearea unei posibilitati pentru debitor de a se libera de obligatia principala asumata printr-o
alta prestatie. Asadar, debitorul nu are drept de optiune intre executarea obligatiei principale si plata clauzei
penale, deci nu poate refuza executarea oferind clauza penala. Insa, dupa cum rezulta din art. 1538 alin. (2)
NCC, creditorul, in caz de neexecutare, poate cere fie indeplinirea obligatiei principale, fie clauza penala
(spre exemplu, cand creditorul aduce obligatia la indeplinire pe cheltuiala debitorului, inseamna ca a optat
pentru executarea in natura, deci debitorul va fi obligat la restituirea cheltuielilor, fiind fara relevanta
imprejurarea ca acestea intrec cuantumul clauzei penale) [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in
reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 195]

Clauza penala este datorata numai daca sunt intrunite conditiile necesare acordarii de despagubiri, insa
creditorul nu trebuie sa faca dovada existentei prejudiciului [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil
in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 196]
In caz de dubiu, o prevedere contractuala prin care debitorul se obliga sa achite creditorului o suma de bani
in caz de neexecutare, fara a face referire la renunţarea din partea creditorului la dreptul de a cere
executarea in natura specifica a obligaţiei asumate de catre cocontractant, trebuie interpretata nu ca o clauza
de razgandire, ci ca fiind o clauza penala [Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila şi pentru cauze cu
minori şi de familie, Decizia civila nr. 186/2009 – JURINDEX201028195]

Natura juridica a daunelor interese moratorii legale este diferita de natura juridica a clauzei penale, intrucat
legea prezuma in mod absolut prejudiciul invocat reprezentand dobanda legala in cazul in care o parte nu-si
incaseaza creanta la scadenta, prejudiciu care este dat de lipsa de folosinta a sumei de bani reprezentand
creanta.
Reclamantul nu este obligat sa faca dovada ca prin intarzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu, intrucat
legea porneste de la ideea ca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu
constand in cuantumul penalitatilor datorate pe perioada intarzierii la executare. [Judecatoria Barlad,
Sentinta nr. 2960/2013, portal.just.ro]

Art. 1539 NCC: Cumulul penalitatii cu executarea in natura

Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul
in care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din
urma caz, creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu renunta la acest
drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei.

Art. 1540 NCC: Nulitatea clauzei penale

(1) Nulitatea obligatiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe
aceea a obligatiei principale.

(2) Penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile
debitorului.

Nu este exclus ca o clauza penala sa fie stabilita ulterior incheierii contractului, iar atunci ea se va prezenta
ca o conventie distincta, dar tot accesorie, fiind de aplicat tot regula accesorium sequitur principalem. Clauza
penala poate supravietui rezolutiunii, deoarece ratiunea ei este de a dezdauna pe creditor in caz de
inexecutare a contractului. Dar clauza penala isi va produce efectele specifice doar in ipoteza in care
rezolutiunea e imputabila debitorului. Prin urmare, in ipoteza in care contractul devine imposibil de executat
datorita unui caz fortuit, clauza penala nu se va activa. In general, destinul clauzei penale depinde de natura
contractului, de specificul prestatiilor acestuia, dar si de clauzele concrete care au dus la neindeplinirea lor.
[P. Vasilescu, Drept civil. Obligatii, Editura Hamangiu 2012, p. 539]

Art. 1541 NCC: Reducerea cuantumului penalitatii

(1) Instanta nu poate reduce penalitatea decat atunci cand:
a) obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului;
b) penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului.

(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusa trebuie insa sa ramana superioara obligatiei
principale.

(3) Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.

Premisa esentiala pentru ca un debitor sa solicite aplicarea mecanismului reglementat de art. 1541 NCC, o
reprezinta buna-credinta a acestuia, avand in vedere ca ratiunile pentru care legiuitorul a edictat textul de
lege au avut in vedere buna-credinta a debitorului si echitatea. Prin urmare, un debitor de rea-credinta nu
poate pretinde reducerea clauzei penale. Pe de alta parte, legiuitorul a avut in vedere ideea de a preveni o
anumita inegalitate economica existenta la momentul incheierii contractului, care ar trebui reechilibrata,
eventual, prin dreptul acestuia de a solicita reducerea penalitatilor de intarziere. Dupa ce a fost indeplinita
conditia bunei-credinte a debitorului, care de altfel este prezumata, ulterior, urmeaza a se demonstra toate
conditiile cerute de lege pentru a face aplicarea textului de lege expres, care are un caracter exceptional si
care va trebui aplicat in extremis si cu foarte multa circumspectie de catre judecator. [B. Oglinda, Dreptul
afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 494]

Abuzul de drept ar trebui sa fie sanctionat cu nulitatea clauzei constatate a fi abuziva, iar obligativitatea
reducerii penalitatii prevazute in clauza penala sa existe doar in conditiile in care partile nu au evaluat in mod
corect prejudiciul posibil de produs prin neexecutarea obligatiilor de catre debitor. De altfel, aceeasi
interpretare ar trebui sa fie data dispozitiei din art. 1541 alin. (1) lit. b) din noul Cod civil, in care legiuitorul
se refera la prejudiciul ce putea fi prevazut la incheierea contractului, fara ca una dintre parti sau ambele sa
fi fost de rea credinta sau sa abuzeze de dreptul pe care il are/au, de a stipula in contract o clauza penala prin
intermediul careia sa se imbogateasca fara just temei. [S. Angheni in Noul Cod civil, Studii si comentarii.
Volumul III, Partea I. Cartea a V-a, Despre obligatii, Editura Universul Juridic Bucuresti 2014, p. 799]

Este posibil ca insasi clauza penala sa prevada diminuarea sa in caz de neexecutare numai partiala, caz in
care judecatorul va diminua clauza penala, conform vointei partilor. Chiar daca partile nu au prevazut insa o
astfel de diminuare a clauzei penale in caz de neexecutare doar partiala, este firesc sa i se permita
judecatorului sa diminueze raspunderea debitorului proportional cu gravitatea neexecutarii. Textul este de
ordine publica, astfel ca partile nu ar putea sa prevada, in cuprinsul clauzei penale, ca este aplicabila
intocmai si in caz de neexecutare partiala. Potrivit alin. (3), o astfel de stipulatie ar trebui considerata
nescrisa. Cu toate acestea, daca, potrivit naturii sale, obligatia nu este divizibila, este posibil ca executarea ei
doar in parte sa atraga raspunderea potrivit clauzei penale in ansamblul sau, pentru ca, in acest caz,
executarea partiala nu a profitat creditorului.
(…) Judecatorul are o putere de apreciere limitata, reducerea clauzei penale putand opera numai
proportional, in raport de beneficiul pe care executarea partiala l-a procurat creditorului.
(…) In situatia in care, apreciaza ca penalitatea este vadit excesiva, judecatorul nu va mai fi tinut sa reduca
doar proportional cu partea neexecutata din obligatie, ci va aprecia pe criterii de echitate. [D. Ungureanu in
Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1634-1635]

Alineatul (2) fixeaza o limita pentru judecator in reducerea clauzei penale, stipuland ca penalitatea astfel
redusa trebuia insa sa ramana superioara obligatiei principale. Mai mult, chiar daca judecatorul ar aprecia
clauza penala ca fiind vadit excesiva, el nu poate opera o reducere a sa sub cuantumul obligatiei principale.
[D. Ungureanu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1635]

In ceea ce priveste caracterul vadit excesiv credem ca termenul „vadit” vizeaza, nu doar o penalitate excesiva,
ci una atat de excesiva, in mod evident, incat judecatorul nu are nevoie de niciun fel de verificari suplimentare
pentru a constata acest aspect. Existenta dreptului judecatorului de a cenzura clauzele penale vadit excesive
va trebui sa fie exercitata de acesta cu maxima responsabilitate, avand o vedere o posibila viitoare abundenta
de aparari de fond ale debitorilor rau-platnici, intemeiate pe art. 1541 NCC. Sub acest aspect, judecatorul va
trebui sa tina seama, in primul rand, de natura juridica a clauzei penale, care, inainte de a fi o modalitate de
reparare a prejudiciului, este o sanctiune pentru debitorul care nu-si executa obligatia, un mijloc de
descurajare a acestuia. (…) Ori de cate ori debitorul considera clauza penala ca ar fi vadit excesiva, este
normal ca acesta sa fie obligat sa o probeze in conditiile art. 243 NCPC. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor.
Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012, p. 492-493]

Cu privire la caracterul vadit excesiv al clauzei penale, judecatorul are in vedere, in primul rand, limita
obligatiei principale, sub care nu poate cobori, in nicio circumstanta si oricata bunavointa ar avea debitorul.
Insa, sub acest aspect, judecatorul, tinand seama se imprejurari, ar putea sa aplice reducerea penalitatii
atunci cand aceasta este intr-adevar vadit excesiva, iar nu in orice imprejurare in care cuantumul acesteia
este vadit mai mare. [B. Oglinda, Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul, Editura Universul Juridic,
Bucuresti 2012, p. 493]

Art. 1542 NCC: Obligatia principala indivizibila

Atunci cand obligatia principala este indivizibila, fara a fi solidara, iar neexecutarea acesteia rezulta din fapta
unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi ceruta fie in totalitate celui care nu a executat, fie celorlalti
codebitori, fiecaruia pentru partea sa. Acestia pastreaza dreptul de regres in contra celui care a provocat
neexecutarea.

Art. 1543 NCC: Obligatia principala divizibila

(1) Atunci cand obligatia principala este divizibila, penalitatea este, de asemenea, divizibila, fiind suportata
numai de codebitorul care este vinovat de neexecutare si numai pentru partea de care acesta este tinut.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci cand clauza penala a fost stipulata pentru a impiedica o plata
partiala, iar unul dintre codebitori a impiedicat executarea obligatiei in totalitate. In acest caz, intreaga
penalitate poate fi ceruta acestuia din urma, iar de la ceilalti codebitori numai proportional cu partea fiecaruia
din datorie, fara a limita regresul acestora impotriva celui care nu a executat obligatia.

9. Contract de antrepriză. Rezoluţiune cu daune interese. Condiţii Reclamanta a făcut dovada

existenţei creanţei şi a contractului de antrepriză, neexecutarea obligaţiei fiind prezumată, în
condiţiile în care pârâta nu a dovedit executarea prin niciun mijloc de probă. În ceea ce priveşte
imputabilitatea neexecutării obligaţiei contractuale, culpa debitorului în materie contractuală este
prezumată, potrivit dispoziţiilor art. 1548 C.civ., cât timp acesta nu a făcut dovada existenţei unei
cauze exoneratoare de răspundere juridică. Sentinţa civilă nr. 4811/16.04.2014, definitive. VEZI
CULEGERE SPETE 2016 – PG 218 – 224!!!

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 19.08.2013, reclamanta RA SRL a
chemat în judecată pe pârâtele CCC SRL şi SEC SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe
care o va pronunţa, să dispună: - rezoluţiunea contractelor de execuţie lucrări nr. 165/24.08.2010
şi nr. 103/10.05.2012, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale;

- obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei totale de 6.686 lei, compusă din: 5.000 lei,
reprezentând plată parţială conform contract de prestări servicii nr. 165/24.08.2010 şi contract de
prestări service nr.103/10.05.2012, servicii care nu au mai fost efectuate conform contractelor
arătate; 936 lei, cu titlu dobândă legală de la data plăţii sumei de 5.000 lei ( 25.08.2010) şi până
la data introducerii cererii de chemare în judecară (dobândă calculată conform OG nr. 9/2000 de
6,5 % pe an); 250 lei, reprezentând onorariu avocat pentru redactarea ordinului de începere şi
executare integrală a lucrărilor conform chitanţei nr. 106/23.10.2012; 500 lei, reprezentând
cheltuielile ocazionate cu invitarea pârâtelor Ia mediere astfel cum rezultă din factura fiscală nr.
39/02.07.2013 şi chitanţa nr. 36/02.07.2013 emise de Biroul de Mediator Bercenaru Marian,
precum şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 6.686 Iei de la data introducerii cererii de
chemare în judecată până la data restituirii efective

; - obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că prin contractul de execuţie nr. x/24.08.2010,
pârâta CCC SRL, reprezentată prin director general SI, s-a angajat să execute şi să finalizeze
lucrări de branşament apă şi dosar abonat pentru locaţia de la sediul societăţii reclamante situat
în Bucureşti, contra sumei de 8.650 lei inclusiv TVA. A mai susţinut reclamanta că, în derularea
contractului, pârâta a emis factura fiscală nr. x/24.08.2010 pentru suma de 2.500 lei, ce a fost
achitată prin chitanţa nr. x/24.08.2013, precum şi factura fiscală nr. x/25.08.2010 pentru suma de
2.500 lei, care a fost de asemenea achitată prin chitanţa nr. x/25.08.2010, învederând totodată că,
după încasarea sumei de 5.000 lei, pârâta urma să demareze începerea lucrărilor de branşament
apă iar la predarea lucrării, trebuia să achite şi diferenţa în cuantum de 3.650 lei, lucrare care însă
nu a mai fost începută. În continuare, reclamanta a precizat că, timp de aproximativ 2 ani de zile,
pârâta a tot amânat începerea lucrărilor sub diferite pretexte, iar pe data de 10.05.2012 directorul
executiv al pârâtei CCC SRL, respectiv SI, a garantat că lucrarea se va efectua cu cealaltă firmă a
sa, anume pârâta SEC SRL, reprezentată de director general SI, motiv pentru care s-a semnat
contractul de execuţie nr. x/10.05.2012, specificându-se în cel de-al doilea contract că a fost
achitată suma de 5.500 lei, conform contract nr. x/24.08.2010 încheiat cu pârâta CCC SRL.
Văzând totuşi că nu se demara începerea lucrărilor cu niciuna din cele două firme debitoare, în
octombrie 2012, a precizat reclamanta că a redactat (prin domnul avocat LEF contra sumei de
250 lei conform factura fiscală nr. X/23.10.2012 şi chitanţă nr. X/23.10.2012) şi

transmis un ordin de începere şi executare integrală a lucrărilor, ordin primit de către pârâta CCC
SRL în data de 30.10.2012, iar de către pârâta SEC SRL în data de 15.11.2012, fără însă vreun
rezultat. Având în vedere pasivitatea celor două pârâte, precum şi dispoziţiile art. 15 din fiecare
contract de execuţie lucrări, a apelat la Biroul de Mediator MB pentru a încerca soluţionarea
amiabilă a acestui litigiu, iar mediatorul, în baza contractului de premediere nr. 51/02.07.2013, a
procedat la invitarea celor două societăţi pârâte pentru data de 25.07.2013, ora 1300, când urma
să discute posibilitatea soluţionării amiabile a acestui litigiu, dar din păcate la acel termen nu s-a
prezentat niciuna dintre cele două pârâte astfel cum rezultă şi din procesul verbal privind
prezenţa părţilor la şedinţa de mediere, înregistrat la Biroul de Mediator MB sub nr.
X/25.07.2013.

În final, reclamanta a solicitat să se admită cererea astfel cum a fost formulată şi să se dispună
rezoluţiunea contractelor de execuţie lucrări nr. X/24.08.2010 şi nr. X/10.05.2012 pentru
neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale şi, pe cale de consecinţă, să fie obligate în
solidar pârâtele la plata sumei totale în cuantum de 6.686 lei plus dobânda legală calculată de la
data introducerii cererii de chemare în judecată până la data restituirii efective a debitului datorat.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 969 şi următoarele din Vechiul Cod
Civil (Codul Cuza), art. 1872 din Noul Cod Civil, art. 14 din ambele contracte de execuţie
invocate, OUG nr. 9/2000 şi OUG nr. 13/2011, iar în probaţiune a solicitat înscrisuri. Cererea a
fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 440 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. c
din OUG nr. 80/2013. Pârâtele, deşi au fost legal citate, nu au depus întâmpinare, dar
reprezentantul pârâtei SEC SRL, respectiv numitul SI, s-a prezentat în instanţă, poziţia sa
procesuală fiind reţinută în practicaua sentinţei. Analizând cauza de faţă, prin prisma motivelor
formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele: În fapt,
între reclamanta RA SRL şi pârâta CCC SRL a fost încheiat contractul de execuţie nr.
x/24.08.2010 (f. 24-29), în temeiul căruia pârâta, în calitate de executant, s-a obligat să finalizeze
lucrările de branşament apă şi dosar abonat, iar reclamanta, în calitate de beneficiar, s-a obligat
să achite preţul lucrărilor în cuantum de 8.650 lei inclusiv TVA. În derularea contractului, pârâta
CCC SRL a emis facturile nr. x/24.08.2010 şi nr. x/25.08.2010 (f. 22), fiecare pentru suma de
2.500 lei, iar reclamanta a achitat aceste sume (în total 5.000 lei) prin chitanţele nr. x/24.08.2010
şi nr. x/25.08.2010 (f. 23). Ulterior, între reclamanta RA SRL şi pârâta SEC SRL a fost încheiat
contractul de execuţie nr. x/10.05.2012 (f. 16-21), în temeiul căruia pârâta, în calitate de
executant, s-a obligat să finalizeze lucrările de branşament apă şi dosar abonat, iar reclamanta, în
calitate de beneficiar, s-a obligat să achite preţul lucrărilor în cuantum de 8.650 lei inclusiv TVA,
precizându-se că s-a achitat suma de 5.500 lei conform contractului nr. x/24.08.2010 către CCC
SRL.

Este necesar a menţiona că pârâtele au încheiat contractele nr. x/24.08.2010 şi nr. x/10.05.2012
prin acelaşi reprezentant, respectiv Stan Ioan. Din cauza faptului că lucrările nu au fost demarate,
reclamanta a emis către pârâte un ordin de începere şi executare integrală a lucrărilor, fără succes
însă (f. 11-13), pentru redactarea acestui ordin reclamanta achitând suma de 250 lei, conform
facturii nr. x/23.10.2012 şi chitanţei nr. x/23.10.2012 (f. 14-15). De asemenea, reclamanta a
apelat la procedura medierii, fără vreo finalitate însă (f. 6-9), achitând suma de 500 lei pentru
serviciile mediatorului, conform facturii nr. x/02.07.2013 şi chitanţei nr. x/02.07.2013 (f. 10). În
drept, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de
procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de
probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ.
impune în sarcina judecătorului obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a
preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin
aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În aceste condiţii,
instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a
pârâtei CCC SRL, excepţie de fond, absolută şi peremptorie, invocată de către instanţă din oficiu,
pe care o va admite, cu următoarea motivare: Conform art. 56 alin. 1 C.proc.civ., poate fi parte în
judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. De asemenea, art. 251 alin. 1 C.civ.
prevede că persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care
au fost înscrise. Din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe
lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că pârâta CCC SRL a fost radiată în data de 14.05.2012, ca
urmare a închiderii procedurii falimentului (f. 50), astfel încât această pârâtă este lipsită de
capacitate procesuală de folosinţă. Pe fondul cauzei, este necesar a preciza, cu titlu preliminar, că
în speţă este aplicabil actualul C.civ., căci potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011,
contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce
priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, iar contractul nr. x a fost
încheiat în data de 10.05.2012. Mai trebuie arătat faptul că instanţa nu poate analiza rezoluţiunea
contractului nr. x/24.08.2010 câtă vreme CCC SRL, care a avut calitatea de parte – executant în
contract, este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă şi nu poate sta în judecată. Conform
art. 1851 alin. 1 C.civ., prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să
execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru
beneficiar, în schimbul unui preţ

Articolul 1270 alin. 1 C.civ. reglementează principiul forţei obligatorii a contractului, pacta sunt
servanda. De asemenea, art. 1350 alin. 1 C.civ. statuează că orice persoană trebuie să îşi execute
obligaţiile pe care le-a contractat, în timp ce alin. 2 al aceluiaşi text legal prevede că atunci când,
fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat
celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. Potrivit art. 1872
C.civ., beneficiarul are dreptul să obţină rezilierea sau, după caz, rezoluţiunea contractului în
cazurile în care, fără justificare: a) respectarea termenului convenit pentru recepţia lucrării a
devenit vădit imposibilă; b) lucrarea sau serviciul nu se execută în modul convenit şi într-un
termen stabilit de beneficiar potrivit cu împrejurările, antreprenorul nu remediază lipsurile
constatate şi nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului; c) nu se
execută alte obligaţii ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului

. În acelaşi sens, potrivit art. 1549 alin. 1 C.civ., dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor
contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum
şi la daune-interese, dacă i se cuvin. Ca atare, pentru pronunţarea rezoluţiunii judiciare se cer
întrunite cumulativ următoarele condiţii: neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligaţiilor de către una din părţile contractului sinalagmatic cu executare uno ictu (dintr-o dată);
neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală; debitorul
obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege. Instanţa constată
îndeplinite condiţiile rezoluţiunii judiciare, având în vedere neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei
de a efectua lucrările de branşament apă şi dosar abonat de către pârâtă şi luând în considerare
punerea în întârziere a pârâtei prin emiterea ordinului de începere a lucrărilor, conform art. 1522
alin. 2 C.civ. Astfel, reclamanta a făcut dovada existenţei creanţei şi a contractului de antrepriză,
neexecutarea obligaţiei fiind prezumată, în condiţiile în care pârâta nu a dovedit executarea prin
niciun mijloc de probă.

În ceea ce priveşte imputabilitatea neexecutării obligaţiei contractuale, culpa debitorului în

materie contractuală este prezumată, potrivit dispoziţiilor art. 1548 C.civ., cât timp acesta nu a
făcut dovada existenţei unei cauze exoneratoare de răspundere juridică.

În atare condiţii, va dispune rezoluţiunea contractului de execuţie nr. x/10.05.2012. Totodată,

conform art. 1531 alin. 1 C.civ., creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe
care l-a suferit din faptul neexecutării, în timp ce alin. 2 al aceluiaşi text legal prevede că
prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit,
iar la stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a
făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. În acelaşi sens, art.
1535 alin. 1 C.civ. prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă,
creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul
convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun
prejudiciu, iar debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare
a întârzierii plăţii ar fi mai mic Pe de altă parte, conform art. 1536 C.civ., în cazul altor obligaţii
decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna
dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în
întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o
clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în
executarea obligaţiei. De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 13/2011, părţile sunt libere
să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de
bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi text
normativ, dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei
respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare. Rata dobânzii legale penalizatoare
se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale, potrivit art. 3 alin. 2
din OG nr. 13/2011, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 13/2011, părţile sunt libere să stabilească, în
convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru
întârzierea la plata unei obligaţii băneşti, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi text normativ, dobânda
datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este
denumită dobândă penalizatoare. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei
dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale, potrivit art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011, nivelul
ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României fiind publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii
de politică monetară se va modifica, conform alin. 4 al art. 3 din acelaşi act normativ. Aşadar,
prejudiciul suferit de reclamantă din faptul neexecutării contractului şi cu privire la care pârâta
SEC SRL va fi ţinută a-l repara este compus din: 1) 5.000 lei, reprezentând plată parţială
conform contract de execuţie nr. x/10.05.2012, astfel cum rezultă din chitanţele nr. x/24.08.2010
şi nr. x/25.08.2010 (f. 23); 2) 936 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 5.000 lei,
calculată pentru perioada 25.08.2010 (data plăţii)-19.08.2013 (data înregistrării cererii de
chemare în judecată), dobândă ce urmează a se calcula în continuare până la data achitării
integrale a debitului; 3) 250 lei, reprezentând onorariu avocat pentru redactare ordin de începere
şi executare lucrare, astfel cum rezultă din chitanţa nr. x/23.10.2012 (f. 15), la care se adaugă
dobânda legală calculată de la data de 19.08.2013 (data înregistrării cererii de chemare în
judecată) şi până la data achitării integrale a debitului; 4) 500 lei, reprezentând cheltuieli
mediere, aşa cum reiese din chitanţa nr. x/02.07.2013 (f. 10), la care se adaugă dobânda legală
calculată de la data de 19.08.2013 (data înregistrării cererii de chemare în judecată) şi până la
data achitării integrale a debitului Luând în considerare dispoziţiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. şi
constatând culpa procesuală a pârâtei SEC SRL, instanţa va obliga pârâta la plata către
reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces şi probate conform art. 10 alin. 1
C.proc.civ., în cuantum de 985 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (400 lei, f. 30), onorariu
avocat (500 lei, f. 56-57) şi contravaloare certificate constatatoare eliberate de Oficiul Registrului
Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (85 lei, f. 48-49).

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ODCP nr. 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N_____
CIVIL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

HOT.
24.10.2014
Admite acțiunea formulată de reclamanta T____ M_____ SRL, în contradictoriu cu pârâta P____ T______ SRL.
Obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 26.198,73 lei, reprezentând penalitati contractuale datorate in baza
Contractului nr. 79 din data de 15 februarie 2013.
Obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5235,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecatoria Cluj N_____.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.10.2014.
JUDECĂTOR,

ROMÂNIA
TRIBUNALUL B_____
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

DECIZIA CIVILĂ NR. 47/R DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 26 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte-M______ O_____-Judecător
Judecător-M______ L_____
Judecător-A_____ V_______
Grefier-R_____ G________ C______
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă I_____ A____ împotriva sentinței civile nr.
6386/20.05.2014 a Judecătoriei B_____ pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus în contradictoriu cu intimatele-
pârâte ________________ și ____________________ SRL prin lichidator judiciar PROVIZORIU RESTART
SPRL, având ca obiect “reziliere contract”.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2015, în sensul celor consemnate în
încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru
deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26.02.2015.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față:
Constata că prin Sentința civilă nr. xxxxx/26.06.2013 Judecătoria B_____ a respins cererea de chemare în judecată
(petitul 1) formulată de reclamanta I_____ A____ în contradictoriu cu pârâtele ____________________ și S.C.
M___ CONLEM STAR S.R.L., prin lichidator judiciar RESTART SPRL, ca neîntemeiată. A anulat petitele 2, 3, 4
și 5, ca netimbrate.
În motivare s-a reținut că la data de 12.07.2011 s-a încheiat între ___________________________, în calitate de
antreprenor, și I_____ A____ M______, în calitate de client, contractul de antrepriză nr. 10, avand ca obiect
furnizarea de materiale, utilaje și mijloace de transport pentru executarea lucrării – construcție locuință (P + M) în
comuna Sanpetru, ________________________. 8-10. Antreprenorul s-a obligat să furnizeze clientului materialele,
utilajele și mijloacele de transport necesare executării în bune condiții a lucrării . Valoarea contractului a fost
stabilită la suma de 13.565 EUR sau 56.975 lei, la cursul EUR de 4, 20 lei. S-a stabilit că lucrarea de constructii să
înceapă la data de 14.07.2011. Termenul de execuție și de predare integrală a constructiei și lucrărilor contractate a
fost stabilit la data de 31.10.2011, termen care putea fi modificat numai printr-un act adițional încheiat de părți.
La aceeasi data, respectiv 12.07.2011, s-a incheiat intre _____________________ SRL Prejmer, în calitate de
antreprenor, și I_____ A____ M______, în calitate de client, contractul de antrepriza nr. 10 , având ca obiect
executarea de către antreprenor a construcției (P + M) în comuna Sanpetru , _________________________. 8-10
( manopera ). Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 5.000 EUR sau 20.885 lei, la cursul EUR de 4, 20 lei.
S-a stabilit că lucrarea de construcții să înceapă la data de 14.07.2011. Termenul de execuție și de predare integrală a
construcției și lucrărilor contractate a fost stabilit la data de 31.10.2011, termen care putea fi modificat numai printr-
un act adițional încheiat de parți.
În ambele contracte s-a prevăzut la cap. IX - art.13 faptul că clientul poate rezilia contractele în situația în care
antreprenorul : a) a abandonat lucrarile și/sau neglijează în mod flagrant și repetat îndeplinirea obligațiilor asumate
prin contract; b) nu respectă obligațiile legale privind calitatea în construcții sau cele prevăzute de documentația
tehnică privind execuția lucrarilor contractate ; c) nu realizează remedierile și/sau completările în condițiile si
termenele stabilite prin documente, conform prevederilor contractuale; d) este declarat în stare de faliment printr-o
hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau în alt mod stabilit de lege.
Au prevăzut părțile, în ambele contracte de antrepriză, că “ rezilierea contractului în condițiile prevăzute în prezentul
act, se comunică de partea care inițiază rezilierea celeilalte parți cu cel puțin 15 zile înainte de data avută in vedere
pentru reziliere “ .
Anterior promovării prezentei cereri de chemare in judecată, reclamanta a notificat pârâtei ________________, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, recepționată de aceasta la data de 26.03.2012 , rezilierea
contractului de antrepriza nr. 10/ 12.07.2011 începând cu data de 15.04.2011 pentru nerespectarea obligațiilor
asumate prin contract.
De asemenea, reclamanta a notificat pârâtei ____________________ SRL, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire, receptionată de aceasta la data de 26.03.2012 rezilierea contractului de antrepriză nr.
10/12.07.2011 începând cu data de 17.04.2011 pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contract.
P___ prezenta cerere de chemare in judecată, reclamanta solicită rezilierea celor două contracte de antrepriză pentru
urmatoarele motive: încalcarea de către pârâte a prevederilor inserate in cap. IX - art. 13 lit. a din contracte,
respectiv abandonarea lucrărilor și neglijarea în mod flagrant a îndeplinirii obligatiilor asumate prin contracte;
încalcarea prevederile art. 10 pct. VIII din contractele de antrepriză, respectiv neexecutarea integrală a lucrării ,
partea executată nu este în conformitate cu standardele de calitate și reglementarile specifice in vigoare fiind
constatate multe nereguli ; nerespectarea termenului de finalizare a lucrarii, respectiv 31.10.2011; neeliberarea
certificatelor de calitate si a certificatului de garantie pentru lucrarile realizate.
Potrivit cap. VIII - art. 10 lit. a din ambele contracte, pârâtele s-au obligat să execute integral și sa predea clientului
lucrările contractate și executate în conformitate cu anexa la contract și cu standardele de calitate si reglementarile
specifice în vigoare, la data semnarii contractelor.
Din probatoriul administrat în cauza, înscrisuri, interogatorii, depoziție martor, expertiza tehnica , instanta retine
urmatoarele :
La data de 23.08.2011 Primaria Comunei Sanpetru a eliberat soților I_____ si numitului DOKA S_____ autorizația
de construire nr. 104 pentru doua locuințe P + M , anexa gospodăreasca și împrejmuire pe imobilul - teren situat în
comuna Sanpetru, _______________________. 8-10.
La data de 31.01.2012 reclamanta a solicitat pârâtelor întreruperea temporara a executării lucrărilor contractate
datorită condițiilor meteo nefavorabile efectuării lucrărilor de construcții . Lucrările se sistează începând cu data de
01.02.2012 pana la un anunț prealabil de reîncepere a lucrărilor .
Reclamanta a declarat în răspunsurile la interogatorii administrate de cele două pârâte că după finalizarea fundației
la casa a întrebat antreprenorul dacă poate extinde construcția cu încă 4 camere ( 2 sus si 2 jos ). Întrucât răspunsul
acestuia a fost afirmativ, după aproximativ 1 săptamână s-a turnat fundația și pentru extinderea imobilului, urmând
ca lucrările suplimentare să fie facturate separat. Ințelegerea cu antreprenorul a fost ca extinderea imobilului să fie
efectuată fără o documentație tehnică și autorizație, acestea urmând a fi depuse ulterior. Nu a prezentat
constructorului documentația tehnică și autorizația de construire pentru extinderea lucrării.
A afirmat reclamanta că pe perioada derulării contractelor a semnat devize de lucrări cu privire la materialele
furnizate de pârâta ________________ și pentru lucrarile executate de pârâta ____________________ SRL., că nu
a angajat un diriginte de șantier, fiind de acord că antreprenorul care are studiile de specialitate să fie și diriginte de
șantier pentru a reduce cheltuielile. A recunoscut reclamanta că la data de 01.02.2012 a solicitat pârâtelor
întreruperea executării lucrarilor de construire din cauza condițiilor meteo si ca nu a solicitat acestora reînceperea
lucrarilor . La data de 23.03.2012 prin notificarea emisă la data de 23.03.2012 paratei ______________________ “
SRL a solicitat acesteia efectuarea reparațiilor.
Pârâta _______________________ afirmat în răspunsul la interogatoriu că prin execuția de lucrări de construcție
pentru extinderea imobilului se înțelege execuția de lucrari de constructie solicitate de reclamanta pentru
transformarea imobilului P+M in pensiune , prin construirea a patru garsoniere alipite de imobilul contractat inițial.
După data de 31.12.2011, reclamanta nu i-a mai solicitat sa furnizeze materiale, utilaje si mijloace de transport . Nu
a prezentat reclamantei certificate de calitate , declarații de conformitate sau agrement tehnic întrucât a respectat
dispozițiile art. 10 lit. b din contract , acestea urma a fi predate reclamantei odată cu recepția , la terminarea
lucrărilor. Din punct de vedere valoric ( furnizare materiale, utilaje si mijloace de transport ) , la data de 01.02.2012 ,
costul insuma 101.152 lei , din care 33.085, 78 lei pentru lucrări conform contract ; 18.569, 53 lei pentru lucrări
suplimentare solicitate de reclamanta ; 21.137, 49 lei pentru lucrări extindere imobil; 22.136, 24 lei pentru lucrări
executate si neachitate de reclamanta.
Parata ______________________ “ SRL a declarat in răspunsul la interogatoriu ca ceea ce a executat este parțial
conform proiectului , pe motiv ca reclamanta a solicitat extinderea construcției, extindere care s-a realizat conform
unor planuri provizorii predate de reclamanta si ca nu mai este posibila continuarea lucrărilor de construire, ăntrucât
reclamanta nu a prezentat o noua autorizatie de construire pentru imobilul transformat in pensiune si implicit o
documentatie tehnica modificata pentru construirea mansardei si sarpantei.

Ambele parate au afirmat in raspunsurile la interogatorii ca din punct de vedere valoric si al suprafeței construite
termenul a fost respectat . Nu s-a predat integral constructia din culpa exclusiva a reclamantei, și anume: reclamanta
a solicitat lucrări suplimentare si transfomarea imobilului in pensiune in timpul execuției lucrărilor contractate ,
lucrări care au dublat practic atât volumul de lucrări ce trebuiau efectuate cat si valoarea acestora ; după ce lucrările
au fost realizate parțial, reclamanta a solicitat o ________ modificări a elementelor executate, ceea ce a impus
demolare si refacere ; a crescut suprafata construita a imobilului , de la 148, 18 mp cum era proiectata inițial la 311,
58 mp ; suprafata parterului de 180, 08 mp depașește cu mult suprafața construita a imobilului proiectat initial , parte
si mansarda, de 146, 18 mp; reclamanta nu a asigurat documentația tehnica in timp util pentru ca lucrările de
construire sa aibă continuitate ; nu a prezentat o noua autorizație de construire , făcând imposibila continuarea
lucrărilor .

Primaria Comunei Sanpetru a învederat prin adresa nr. 2420/ 07.04.2014 emisa la solicitarea paratei
________________________ nu s-a solicitat de către I_____ C_________, I_____ A____ – M______, DOKA
S_____ prelungirea autorizatiei de construire ne. 104/ 23.08.2011 si nici o alta autorizație pentru modificarea
proiectului.
Martorul D___ L_____ , inginer constructor care deține si atestat de diriginte șantier, a declarat ca in luna ianuarie
2012 a fost angajat de catre reclamanta pentru a efectua calcule referitoare la materialele înglobate de constructor in
imobil pana in luna ianuarie 2012. In urma verificărilor efectuate a ajuns la concluzia ca edificatul nu respecta
proiectul autorizat, suprafața construita fiind mai mare decât cea prevăzută in proiectul autorizat, ca existau
deficiente de construire si ca devizele întocmite de constructor si decontate de către reclamanta nu corespundeau
realitații. Ulterior , reclamanta l-a angajat ca dirigente de santier , ca in prezent construcția nu este terminata, iar
după angajarea sa a fost montat acoperișul pentru a se evita degradarea construcției.
In concluziile raportul de expertiza tehnica judiciara nr. xxxxxx/ 2012 întocmit de expert B____ M_____ în dosarul
nr. xxxxx/1976/2012 al Judecătoriei B_____ având ca obiect asigurare dovezi , expertul a stabilit ca , calitatea
lucrarilor executate de catre parate potrivit contractului de antrepriza nr. 10/ 12.07.2011 cu privire la imobilul situat
in comuna Sanpetru , _______________________. 8-10, jud. Brasov este corespunzatoare cu exceptia umătoarelor
lucrări : placa armata de la terasa are marca inferioara , beton preparat la fata locului cu dozaj de ciment redus ; este
asezata pe teren vegetal fara compactarea umpluturii si fara strat filtrant de pietris compactat ( necesita demolare si
refacere totala ) ; armarea placii de la cota - 0,05 m este făcută cu plasa sudata cu diametrul de 4 mm cu ochiuri de
200 mm fata de prevederea din proiect ochiuri de 100 mm , buiandrugii de deasupra golurilor de usi din interior sunt
executati in afara prevederilor proiectului ; sâmburii de beton sunt executați cu secțiunea de 30 x 30 cm , in proiect
fiind prevazuti cu sectiunea de 25 x 25 cm, mustățile de armatura din sâmburii de beton ai centralei termice sunt
scurte si nu au îndoitura pentru ancorarea planșeului .
Cu privire la cartea tehnica a construcției, expertul a stabilit ca nu s-a intocmit cartea tehnica a imobilului întrucat la
vremea respectiva constructorul nu avea angajat responsabil tehnic cu execuția atestat de MDRT , iar beneficiarul nu
a avut angajat diriginte de șantier atestat ISC. Nu s-a întocmit caiet de atașamente și nici procese verbale de atestare
a calității lucrărilor semnate de către cei îndreptățiți.
A concluzionat expertul in urma analizării vizuale a structurii de rezistenta faptul ca lucrarile de betonare, lucrarile
de zidarie sunt corespunzatoare , constructia asigura rezistenta mecanica si stabilitate precum si faptul ca in santier
nu exista materiale deteriorate ci lucrari de constructii necorespunzatoare prevederilor din proiect sau executate
defectuos.
Potrivit art. 1020 dinvechiulC.civil( dispozitiiaplicabile in speta ) , rezolutiunea/ rezilierea este o sanctiune care
intervine in situatia in care unadinpartile cocontractante nu-si indeplinesteculpabilobligatiileasumate.
In consecinta , rezolutiunea/ reziliereapoateavealocnumai in cazul in care unadintre parti nu-si executa in
modculpabilobligatiile sale.
Pentru a fi admisibila actiunea in reziliere trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii : una dintre părti sa nu-si fi
executat obligațiile ce-i revin ; neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligația; debitorul
obligației neexecutate sa fi fost pus in intarziere , in condițiile prevăzute de lege .
Partea in culpa are posibilitatea , spre a evita , rezilierea contractului , sa execute prestatiile datorate in tot cursul
procesului , inclusiv in faza recursului .
Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca paratele au inceput edificarea constructie anterior obtinerii de catre
reclamanta a autorizatiei de construire , ca dupa finalizarea fundatiei reclamanta a solicitat constructorului -
______________________ “ SRL extinderea constructiei cu inca 4 incaperi, cu promisiunea ca va prezenta
constructorului un nou proiect si o noua autorizatie de construire.
Solicitarea reclamantei de extindere a imobilului a condus la costuri suplimentare atat in ceea ce priveste
materialele, utilajele si mijloacele de transport, cat si in ceea ce priveste manopera. De asemenea, extinderea
imobilului a condus la imposibilitatea paratelor de a respecta termenul de finalizare a lucrarii , respectiv 31.10.2011
si proiectul avizat, proiect care a stat la baza emiterii autorizatiei de construire. Nu s-a putut finaliza constructia, din
culpa reclamantei care nu a mai solicitat paratelor reînceperea lucrărilor.
Notificarea expediata de reclamanta prin care a solicitat incetarea lucrarilor cu incepere din data de 01.02.2012 din
cauza conditiilor meteo a determinat paratele sa opreasca lucrarile pana la solicitarea reclamantei de reincepere a
lucrarilor, solicitare care nu a mai fost facuta de catre reclamanta.
Data fiind situatia expusa nu se poate aprecia ca paratele au abandonat lucrarea , chiar daca stoparea lucrarilor a fost
solicitata de catre reclamanta dupa termenul de predare a constructie.
In ceea ce priveste neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract de catre parate, respectiv nepredarea
certificatelor de calitate , de garantie pentru lucrarile realizate , instanta retine aplicabilitatea in speta a dispozitiilor
art. 10 din contracte potrivit carora antreprenorul s-a obligat „ sa asigure si sa pastrete pe toata durata executiei
lucrarilor actele necesare , conform reglementarilor in vigoare ( documentatia tehnica , procesele verbale de lucrari
ascunse , dispozitii de santier , atasamente , certificate de calitate etc ) si sa le predea clientului, odata cu recepetia,
la terminarea lucrarilor „ Cata vreme reclamanta nu a solicitat paratelor sa-i prezinte inscrisurile mai sus evidentiate
in timpul edificarii constructiei, nu a angajat diriginte de santier , nu se poate retine incalcarea de catre parate a
acestei obligatii, chiar daca acestea nu au fost intocmite in intervalul iulie 2011 – ianuarie 2012. Pocesele verbale de
lucrari ascunse si de receptie calitativa a lucrarilor si cartea tehnica a constructiei urmau a fi predate reclamantei la
finalizarea constructiei.
Privitor la calitatea lucrarilor , din experiza tehnica intocmita rezulta ca lucrarile de betonare si de zidarie sunt
corespunzatoare, insa exista si lucrari de constructii necorespunzatoare prevederilor din proiect sau lucrari executate
defectuos.
Instanta retine ca lucrarile necorespunzatore nu sunt esentiale ,ca acestea se puteau remedia , deci nu reprezinta o
cauza de reziliere a contractului.
P___ cele doua contracte, reclamanta s-a obligat sa dispuna in scris indepartarea sau refacerea oricarei lucrari sau
parti de lucrare necorespunzatoare din punct de vedere calitativ sau care nu respecta documentatia de executie ( art.
11 lit f. )
P___ notificarile expediate paratelor si datate 23.02.2012 reclamanta a solicitat paratei S.C. „ M________ „ S.R.L.
restituirea unor sume de bani și a unor cantitati de materiale nefolosite iar paratei ______________________ “ SRL
refacerea terasei din spate si restituirea unor sume de bani , fara a acorda paratei un termen in acest sens. Din contra ,
a notificat paratelor rezilierea celor doua contracte de antrepriza.
Constructorul ______________________ “ SRL nu a dat curs solicitarii reclamantei de a reface terasa intrucat
aceasta nu facea parte din lucrarile contractate , ci se includea in lucrarile de extindere a imobilului, lucrari
neachitate de reclamanta potrivit sustinerii paratei.
Asadar, atat timp cat reclamanta a solicitat remedierea deficientelor unor lucrari de construire care nu fac obiectul
contractului de antrepriza incheiat cu parata ______________________ “ SRL nu se poate retine neindeplinirea de
catre parata a prevederilor inserate in cap. IX - art.13 lit.c .
De asemenea, nu poate fi retinuta incalcarea de catre parata ______________________ “ SRL a prevederilor art. 10
lit g ( cap. VIII ) , respectiv neluarea masurilor de conservare a lucrarilor impotriva degradarii si a furtunilor ,
intrucat , pe de o parte, la sistarea lucrarilor , reclamanta nu a solicitat acest lucru , iar pe de alta parte, reclamanta nu
a mai permis paratei sa finalizeze lucrarile.
Avand in vedere ca reclamanta nu a respectat prevederile contractuale inserate in art.11 lit f din contract , acesta nu
poate opune paratelor dispozitiile cap. IX pct. b si c din contacte.
Cu privire la exceptia de neexecutare a contractului invocata de parata S.C. „ M________ „ S.R.L. instanta retine
urmatoarele :
Exceptia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului
sinalagmatic , in cazul in care i se pretinde executarea obligației ce-i incumba , fara ca partea care pretinde aceasta
executare sa-si execute propriile obligatii .
Pentru a se putea invoca excepția de neexecutare a contractului este necesar ca din partea celuilalt contractant sa
existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de importanta.
In speta, parata S.C. „ M________ „ S.R.L. avea obligatia , potrivit contractului de antrepriza nr. 10/ 12.07.2011 sa
furnizeze reclamantei materiale, utilaje si mijloace de transport pentru executarea lucrarii – constructie locuinta ( P +
M) in comuna Sanpetru, ________________________. 8-10, iar reclamanta avea obligatia sa achite facturile fiscale
dupa 3 zile de la emiterea acestora si a prezentării situatiilor de lucrari.
Conform inscrisurilor depuse la dosar , parata S.C. „ M________ „ S.R.L. a furnizat reclamantei materiale , utilaje si
mijloace de transport pentru executarea constructiei pana in luna ianuarie 2012, în valoare totala de 101.152 lei
( suma care include si lucrarile suplimentare si lucrarile pentru extinderea imobilului, lucrari care nu fac obiectul
contractului de antrepriza ) La data de 01.02.2012 , parata a incetat furnizarea materialelor , utilajelor si mijloacelor
de transport ca urmare a notificarii paratei ( conditii meteo ). Nu s-au gasit materiale deteriorate la data efectuarii
experizei tehnice de catre expertul B____ M_____. Ulterior , reclamanta nu a mai solicitat continuarea constructiei.
Este adevarat ca termenul de executie si predare a imobilului a fost stabilit de parti la data de 31.10.2011, insa, in
conditiile in care reclamanta a solicitat extinderea imobilului cu 4 camere , aceasta nu mai poate opune paratei
termenul de 31.10.2011 , chiar daca acesta nu a fost modificat printr-un act aditional.
Avand in vedere ca reclamanta este in culpa pentru nerespectarea prevederilor contractuale ( nu a solicitat
reinceperea lucrarilor de construire in conditiile in care s-a sistat furnizarea de materiale la solicitarea expresa a
acesteia ) , exceptia de neexecutare a contractului invocata de parata S.C. „ M________ „ S.R.L. este intemeiata.
De asemenea, instanta retine ca neindeplinirea propriilor obligatii contractuale asumate fata de constructorul
______________________ “ SRL nu o indreptatesc pe reclamanta sa obtina rezilierea contractului de antrepriza ,
invocand in mod nejustificat , neexecutarea obligatiilor de catre parata . Singura culpa care poate fi imputata paratei
consta in acceptarea acesteia de extindere a imobilului , fara ca reclamanta sa –i prezinte un nou proiect si o noua
autorizatie de construire, insa aceasta culpa nu reprezinta o incalcare de catre parata a prevederilor contractuale
asumate.
Instanta retine ca dorinta reclamantei de extindere a imobilului dupa inceperea lucrarilor contractate cu cele doua
parate , prin eludarea prevederilor legale (lipsa proiect avizat, lipsa autorizatie de construire, lipsa incheiere acte
aditionale la contracte) a generat neintelegerile dintre parti, neintelegeri care au plecat de la sumele de bani prea
mari facturate de catre parata si pe care reclamanta a refuzat sa le plateasca.
In temeiul tuturor considerentelor de fapt retinute si avand in vedere ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art.
1020 din vechiul C.civil instanta a respins cererea de chemare in judecata (petitul 1) formulata de reclamanta I_____
A____ in contradictoriu cu paratele S.C. „ M________ „ S.R.L. si S.C. „ MINICONLEM STAR „ S.R.L. , prin
lichidator judiciar RESTART SPRL, ca neîntemeiată.
Avand in vedere ca la termenul de judecata din data de 13.11.2013 s-a admis exceptia de netimbrare a petitelor 2, 3 ,
4 si 5 ale cererii de chemare in judecata, in baza art. 34 alin 2 din OUG nr. 80/ 2013 , instanța a anulat petitele 2, 3, 4
si 5 ca netimbrate .
A luat act ca paratele nu solicita cheltuieli de judecata.
Împotriva acest sentințe a declarat recurs reclamanta I_____ A____ M______, solicitând modificarea în totalitate a
hotărârii, iar la rejudecare, admiterea cererii introductive, astfel cum a fost formulată și modificată, respectiv
rezilierea contractelor de antrepriză nr.10/2011, încheiate cu pârâtele, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată, pe de o parte, că intervine clauza de reziliere prevăzită la pct.IX art.13 lit.d din contractul
încheiat cu ____________________ SRL și în care se menționează posibilitatea clientului de a rezilia contractul
dacă Antreprenorul este declarat în stare de faliment printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Pe de altă parte, potrivit contractului cu nr.10 din data de 12.07.2011, pârâtelor le revenea obligația ca, până la data
de 31.10.2011 să execute și să finalizeze construcția locuinței, dar acestea au încălcat prevederile pct.VIII, art.10 din
contractul de antrepriză, întrucât nu au executat integral lucrarea, iar ceea ce s-a executat nu este în conformitate cu
standardele de calitate și reglementările specifice în vigoare, fiind constatate multe nereguli.
Din ianuarie 2012 nu s-au mai executat lucrări acceptate de reclamanta-recurentă, iar fin februarie 2012 li s-a
restricționat accesul pârâtelor pe șantier. P___ notificarea transmisă s-a solicitat pârâtelor ca, până la data de
15.04.2012, să remedieze toate deficiențele reclamate, dar nu a primit nici un răspuns din partea acestora, prin
urmare reclamanta este în drept să invoce excepția de neexecutare a contractului. La data la care reclamanta a
solicitat întreruperea lucrărilor, respectiv începând cu data de 01.02.2012, contractul trebuia de mult executat.
Se mai arată că pârâtele au abandonat lucrările, neîndeplinind obligația inserată la pct.VIII, art.10 lit.g, respectiv să
efectueze lucrări de conservare a imobilului.
Reclamanta arată că a efectuat plata la zi, astfel că pârâtele nu erau în măsură să solicite suspendarea contractului, că
a depus la dosar dovada obiecțiunilor la calitatea lucrărilor, aspect recunoscut și de pârâte prin interogatoriile
administrate. Aceste aspecte au fost detaliate și în notificarea din 23.02.2012, unde s-a fixat și termen pârâtelor
pentru remedierea deficiențelor constatate, însă instanța de fond a reținut greșit că în notificări se face referire la
lucrările de extindere.
Se arată că, pentru a o intimida pe reclamantă și a acoperi vina și costurile ce urmează săp-i fie imputate,
constructorul a încercat să emită alte devize și, după data de 15.01.2012, să înregistreze în contabilitate suma ca
fiind facturi emise către reclamantă.
În toate situațiile de lucrări, emise începând cu data de 12.01.2012 sunt adnotate obiecțiunile reclamantei cu privire
la neregulile constatate. Devizele de lucrări cuprind alte prețuri decât cele din oferta inițială, aspect confirmat de
martorul audiat la instanța de fond și care a arătat că a formulat o ________ obiecțiuni referitoare la modul de
îndeplinire a obligațiilor contractuale, însă acestea nu au fost luate în calcul de antreprenor.
Fără a se ține seama de obiecțiunile formulate, pârâtele au refăcut la data de 31.01.2012 devizele emițând o nouă
factură, cu lucrări suplimentare, neacceptată de reclamantă. Se arată că, conform contractului se pot factura doar
situații de lucrări acceptate de beneficiar, pe baza unui proces verbal de recepție, lucrările suplimentare fiind doar
cele cerute de beneficiar. Acest fapt a fost recunoscut de pârâte, prin răspunsurile la întrebările nr.13 din
interogatoriile administrate.
În ceea ce privește lucrările suplimentare, se arată că au fost solicitate de reclamantă la momentul edificării
fundației, la o săptămână de la data începerii lucrărilor fiind turnată și fundația pentru extindere. Pârâtele au
modificat borderourile depuse, încercând să arate că lucrările de extindere au fost începute ulterior. Antreprenorul nu
trebuia să se apuce de lucrări suplimentare fără încheierea unui act adițional și fără ca în prealabil reclamanta să
obțină documentațiile necesare. Indiferent de aceste lucrări, pârâtele erau ținute să respecte contractele referitor la
calitate, cantitate și termen de execuție.
Cu privire la dirigintele de șantier, se arată că, așa cum a declarat și martorul D___ L_____, nu era obligatoriu și că
antreprenorul a fost de acord să fie și diriginte de șantier.
Cu privire la documentație se arată că, antreprenorul era obligat să nu demareze nici un fel de lucrări în lipsa
acesteia, că AC nr.104/23.08.2011 era valabilă până la data de 23.08.2013 și nu s-a solicitat prelungirea acesteia
deoarece la respectiva dată lucrarea trebuia să fie de mult finalizată, iar după ianuarie 2012 nu s-au mai realizat
lucrări de construcție și, în prezent, imobilul este nefinalizat.
Se arată că instanța de fond a constatat o ________ prevederi contractuale nerespectate de pârâte, care au fost
reclamate în cererea introductivă. Mai mult, nu s-a respectat nici dispoziția de la art.9 lit.h, potrivit căreia
antreprenorul trebuia să elibereze certificate de calitate și de garanție pentru lucrările realizate, însă instanța de fond
reține vina reclamantei că nu ar fi solicitat aceste înscrisuri, chiar dacă reține că acestea au fost întocmite de pârâte
cu mult după data la care trebuia finalizată construcția. Pârâtele au recunoscut că au întocmit Dispoziții de șantier în
urma celor constatate de expertul tehnic judiciar și conțin soluții tehnice pentru rezolvarea celor constatate de expert.
În raportul de expertiză tehnică, anexa 1 și 2, este prezentat stadiul fizic al construcției, respectiv s-au arătat lucrările
de construcție necorespunzătoare prevederilor din proiect sau executate defectuos.
Pârâtele nu au combătut niciodată faptul că nu au respectat prevederile art.1 din HG nr.273/1994 privind recepția la
terminarea lucrărilor, ci au invocat doar excepția de neexecutare ca urmare a neachitării plății aferente contractului,
însă toate înscrisurile de la dosar demonstrează că a efectuat plățile conform art.11 lit.b.
Lucrarea întocmită de expertul B____ M_____ demonstrează că pârâtele nu și-au executat în mod corespunzător
obligațiile, același lucru fiind susținut și de martorul audiat. P___ urmare, se apreciază că sunt îndeplinite condițiile
rezoluțiunii contractelor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 C.pr.civ., HG nr.274/1994, art.1020-1021, 1484 C.civ.
În probațiune s-a atașat copia Sentinței civile nr.4013/01.04.2014 a Judecătoriei B_____.
P___ întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de
judecată.
Ambele părți au mai depus la dosar note de concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacata si motivele de recurs invocate, se constată că recursul este
nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs o vizează pe intimata-pârâtă ___________________, care se află în stare de insolvență, însă
este nefondat. Aceasta deoarece apelanta invocă clauza de la pct.IX art.13 lit.d din contractul încheiat cu aceasta și
în care se menționează posibilitatea clientului de a rezilia contractul dacă Antreprenorul este declarat în stare de
faliment printr-o hotărâre judecătorească definitivă, însă intimata-pârâtă nu se află în faliment, ci în insolvență –
Sentința civilă nr.308/CC/SIND/20.06.2013 (f.122 vol.I dosar fond).
Celelalte motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă I_____ A____ se circumscriu modului de
interpretare a probelor administrate în cauză, pentru verificarea condițiilor rezilierii contractelor încheiate cu cele
două intimate-pârâte.
Instanța reține că obiectul contractelor supuse analizei, încheiate de părți sub nr.10, la data de 12.07.2011 vizează:
furnizarea de materiale, utilaje și mijloace de transport pentru executarea lucrării –construcție locuință (P + M) în
comuna S_______, _________________________. 8-10 –cu intimata-pârâtă ________________ și executarea de
către antreprenor a construcției de la aceeași adresă (manopera) –cu intimata-pârâtă ___________________ SRL.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1020 C.civ. potrivit cărora „Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna
în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.” și cele ale art. 1021 C.civ.,
care arată că „Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a
executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu
daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen
părții acționate.”
Potrivit doctrinei juridice rezilierea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic,
constând în încetarea efectelor contractului pentru viitor, astfel că pentru aplicarea ei este necesar ca una dintre părți
să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, această neexecutare să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit
obligația, iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege
În cuprinsul contractelor încheiate de părți, în cauză, s-au menționat la Cap.IX –art.13 condițiile rezilierii
contractului, dacă Antreprenorul:
a) a abandonat lucrările și/sau neglijează în mod flagrant și repetat îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract;
b) nu respectă obligațiile legale privind calitatea în construcții sau cele prevăzute de documentația tehnică privind
execuția lucrărilor;
c) nu realizează remedierile și/sau completările în condițiile și termenele stabilite prin documente, conform
prevederilor prezentului contract;
d) este declarat în stare de faliment printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Se reține că nerealizarea termenului de execuție nu este menționată printre condițiile rezilierii din contractul părților
și, mai mult, la Cap.VIII, art.10, lit.f) se menționează posibilitatea clientului de a solicita penalități de 0,05% din
valoarea lucrărilor nerealizate din culpa antreprenorului, pentru fiecare zi de întârziere. P___ urmare, părțile au
prevăzut ca sancțiune în contract plata de penalități, iar nu rezilierea, pentru situația nerespectării termenului de
31.10.2011 de finalizare a execuției lucrărilor.
Mai mult, deși potrivit contractelor menționate mai sus, termenul de execuție a fost fixat pentru data de 31.10.2011,
faptul că nu s-a respectat acest termen s-a datorat și reclamantei, care nu a predat constructorului la timp autorizația
de construire, a solicitat lucrări suplimentare, iar pentru acestea din urmă nu a prezentat documentația aferentă. Se
reține și faptul că, la data de 01.02.2012, când a solicitat suspendarea lucrărilor, nu s-a menționat ca motiv
nerespectarea termenului de execuție, ci condițiile meteo nefavorabile efectuării lucrărilor (f.2 vol.II dosar fond).
Ulterior respectivei notificări apelanta-reclamanta nu a mai solicitat reluarea lucrărilor de către intimatele-pârâte,
mai mult, a recunoscut chiar prin motivele de apel că s-a restricționat accesul pârâtelor pe șantier. P___ urmare,
apelanta nu poate susține că „pârâtele au abandonat lucrările”, fără a lua măsuri de conservare a imobilului, conform
pct.VIII, art.10 lit.g), în condițiile în care chiar ea le-a restricționat accesul pe șantier.
Este adevărat că reclamanta a trimis în luna martie notificări pârâtelor prin care a invocat diverse vicii de execuție,
dar acestea au fost ulterioare restricționării accesului pârâtelor pe șantier. P___ notificările din 23.03.2013
reclamanta nu a invocat, într-adevăr anumite vicii ale lucrărilor și nerespectarea termenului de execuție. Însă, așa
cum s-a dovedit ulterior, deficiențele puteau fi remediate, iar pentru întârziere reclamanta putea solicita penalități,
așa cum s-a reținut mai sus.
Faptul că reclamanta a avut unele obiecțiuni legate de calitatea lucrărilor nu duce la rezilierea contractului, deoarece,
așa cum s-a dovedit în cauză cu raportul de expertiză întocmit de d-nul expert B____ M_____, respectivele
deficiențe erau minore, nefiind confirmată susținerea apelantei-reclamante în sensul că parterul ar fi compromis în
totalitate (f. 106-107 dosar asigurare dovezi), iar intimatele-pârâte și-au arătat disponibilitatea de le a remedia,
conform Dispozițiilor de șantier nr.1/20.09.2012 și nr.2/25.09.2012.
Cu privire la lucrările suplimentare, se reține că apelanta-reclamantă a arătat în motivele de apel că au fost solicitate
și s-a început execuția imediat după începerea lucrărilor, la o săptămână, dar și că antreprenorul nu trebuia să se
apuce de lucrări suplimentare fără a încheia un act adițional și fără ca, în prealabil, să fie obținută documentația
necesară. Cu alte cuvinte, deși fundația pentru lucrările suplimentare trebuia să fie executată concomitent cu cea
pentru lucrarea inițială (pentru care exista AC), apelanta-reclamantă reproșează antreprenorului începerea lucrărilor
suplimentare executate la cererea sa și fără documentația pe care tor ea trebuia să o furnizeze acestuia. P___ această
atitudine, apelanta-reclamantă nu dă dovadă de bună-credință. Este evident că problemele ulterioare dintre părți au
apărut și ca urmare a discuțiilor financiare legate de lucrările suplimentare, probleme care nu se pot tranșa decât într-
un litigiu în pretenții, în condițiile în care o asemenea cerere nu a fost formulată în prezenta cauză, așa cum nu s-a
solicitat nici verificarea situației facturilor, devizelor și plăților, prin intermediul unui raport de expertiză contabilă.
Referitor la necesitatea angajării unui diriginte de șantier, potrivit contractului –art.11 lit.a) „Clientul se obligă să
verifice situațiile de lucrări executate și toate documentele aferente (certificate de calitate, agremente tehnice, etc.)
prin reprezentantul său.” Apelanta-reclamantă arată că antreprenorul a fost de acord să fie și diriginte de șantier și că
nu trebuia să înceapă lucrările fără a avea toată documentația –autorizații, planuri, documentație tehnică. Această din
urmă susținere este adevărată, însă faptul că s-a început lucrarea, conform contractului și înțelegerii verbale dintre
părți pentru lucrările suplimentare, ca și faptul că reclamanta a acceotat ca constructorul să fie și diriginte de șantier,
până la angajarea ulterioară a numitului D___ L_____ în această calitate, nu reprezintă motive de reziliere a
contractului.
Cu privire la recepția de la finalizarea lucrărilor, conform art.1 din HG nr.273/1994, instanța de apel apreciază că o
asemenea recepție nu avea cum să aibă loc, în condițiile în care lucrările nu au fost finalizate, așa cum s-a reținut
mai sus și din vina reclamantei, care a solicitat stoparea lor, la data de 31.01.2012, iar apoi discuțiile dintre părți s-au
amplificat, iar colaborarea nu a mai continuat.
Apelanta-reclamantă avea posibilitatea, în orice moment, să solicite certificate de calitate și garanție pentru lucrările
executate de intimatele-pârâte, documente ce vor face parte din Cartea tehnică a imobilului, la finalizarea acestuia.
Concluzionând, instanța apreciază că apelanta-reclamantă nu a dovedit în cauză culpa exclusivă a intimatelor-pârâte
________________ și ___________________ în executarea contractelor cu nr.10/12.07.2011 și că există o culpă
concurentă a acestora (pentru unele lucrări neexecutate corespunzător, începerea lucrărilor de extindere, doar în baza
acordului verbal dintre părți) cu culpa apelantei-reclamante I_____ A____ (solicitare de sistare lucrări, fără
dispunerea reînceperii acestora, solicitare de lucrări suplimentare fără AC prealabilă).
Raportat tuturor acestor considerente, în temeiul art.312 C.pr.civ., Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a
reținut în mod corect, prin analiza probelor administrate, că nu sunt îndeplinite condițiile rezilierii contractelor
analizate, astfel că urmează a fi respins recursul formulat de recurenta-reclamantă I_____ A____, cu menținerea
sentinței atacate.
În temeiul art.274 C.pr.civ., urmează a fi obligată recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată avansate de
intimata-pârâtă ________________, constând în onorariu de avocat pentru judecata în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta I_____ A____, domiciliată în S_______, _______________________. 8-
10, jud. B_____, în contradictoriu cu intimatele ________________, cu sediul în Prejmer, ___________________,
jud. B_____ și ___________________ SRL, prin lichidator judiciar RESTART SPRL, cu sediul în B_____,
_____________________. 17, împotriva Sentinței civile nr.6386/20.05.2014 a Judecătoriei B_____, pe care o
menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei ________________ suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
Președinte Judecător Judecător
M______ O_____ M______ L_____ A_____ V_______
Grefier
R_____ G________ C______
Tehnored. ML/20.05.2015
-4ex.-
Jud. fond –A___ G________ Meroriu

Citeste mai mult: https://www.avocatura.com/speta/310422/reziliere-contract-tribunalul-

brasov.html#ixzz6W2BO6aW8
 § 1. Obligațiile antreprenorului
1.1. Obligația de a executa lucrarea sau de a presta serviciul

1.9. Obligația de a executa lucrarea sau de a presta serviciul este principala obligație a

antreprenorului. Această obligație poate fi, în funcție de natura concretă a lucrării sau

serviciului care constituie obiectul contractului, o obligație de rezultat sau o obligație de diligență.

Pentru delimitarea fără echivoc a tipului de obligație se vor avea în vedere criteriile statuate de

legiuitor în cadrul art. 1481 alin. (3) C. civ., și anume:

a) modul în care obligația este stipulată în contract;

b) existența și natura contraprestației și celelalte elemente ale contractului;

c) gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului;

d) influența pe care cealaltă parte o are asupra executării obligației.

Spre exemplu, dacă realizarea obiectului antreprizei depinde și de factori exteriori

activității antreprenorului, pe care părțile îi prevăd încă de la încheierea contractului, atunci

obligația asumată de acesta este de diligență, iar antreprenorul va fi ținut să folosească toate

mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis (de pildă, obligația profesorului care

meditează un elev la o materie în vederea admiterii la facultate).

20. În ceea ce privește durata de finalizare a antreprizei, aceasta se determină în funcție de

înțelegerea părților privind termenul de executare sau în raport de natura și complexitatea

lucrărilor și serviciilor ce formează obiectul antreprizei. În situația în care contractul nu prevede

criteriile de determinare a duratei de execuție, în practică s-a statuat că se va avea în vedere

termenul rezonabil de executare a prestațiilor.

Astfel, într-o speță, s-a reținut că nu a fost stabilit convențional momentul limită până la care

lucrările se impuneau a fi finalizate, ci doar momentul de la care acestea vor fi începute. Cu toate

acestea, chiar lipsa stipulării unui termen de finalizare sau a unor termene intermediare, pe

stadii de lucrări, conduce la prezumția că părțile contractante au avut reprezentarea realizării

lucrării într-un interval de timp relativ scurt. Această prezumție simplă este întărită de stabilirea

unor termene de plată a prețului serviciilor reglementate pe un interval scurt de timp (maxim 90

zile de la data semnării contractului). Or, caracterul sinalagmatic al obligațiilor contractuale

asumate de părți printr-un contract de antrepriză și împrejurarea că, de regulă, și în absența

unor reglementări exprese contrare, obligațiile se execută simultan și corelativ, conduc spre

concluzia că părțile au prevăzut realizarea lucrării ce a format obiectul contractului într-un

interval de timp limitat și nu foarte îndepărtat de momentul încheierii contractului (C.A. Cluj, s.

a II-a civ., dec. civ. nr. 173 din 21 martie 2017, idrept.ro).

21. Întrucât unele antreprize prezintă un grad ridicat de complexitate și tehnicitate (cum sunt,

de pildă, lucrările și serviciile cu caracter de noutate), antreprenorii fie se asociază cu alți

executanți, fie dau în subantrepriză anumite activități contractate.

În privința obligației de a procura materialele din care se execută lucrarea, precizăm că acestea pot

fi furnizate de antreprenor sau de beneficiar. Astfel, potrivit art. 1875 alin. (1) C. civ., dacă din

lege sau din contract nu rezultă altfel, antreprenorul este obligat să execute lucrarea cu

materialele sale. În acest caz, potrivit legii, el va răspunde pentru calitatea materialelor potrivit

dispozițiilor de la contractul de vânzare [art. 1875 alin. (2) C. civ.]. În plus, art. 1863 C. civ.

stipulează că antreprenorul datorează garanție contra viciilor lucrării și pentru calitățile

convenite, potrivit dispozițiilor privind garanția contra viciilor lucrului vândut, care se aplică în

mod corespunzător.

22. În cazul în care materialele sunt încredințate de beneficiar antreprenorului, acesta din urmă

va avea obligația de a păstra materialele și de a le întrebuința

potrivit destinației lor, conform regulilor tehnice aplicabile [art. 1875 alin. (3) C. civ.]. De

asemenea, conform aceluiași text legal, antreprenorul va avea obligația de a justifica modul în

care materialele încredințate de beneficiar au fost întrebuințate și de a restitui ceea ce nu a fost

folosit la executarea lucrării.

Beneficiarul va avea dreptul ca, pe propria sa cheltuială, să controleze lucrarea în cursul

executării ei, fără a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor, precum și să-i comunice

acestuia observațiile sale (art. 1861 C. civ.). Reținem, deci, că în acest caz ne aflăm în prezența

unui drept al beneficiarului, și nu a unei obligații, astfel că antreprenorul nu se va putea exonera

de răspundere invocând neexercitarea de către beneficiar a acestui drept sau eventual

neobservarea anumitor deficiențe de către beneficiar cu ocazia controlului efectuat. Părțile pot
dubla contractul de antrepriză cu un contract de depozit, când materialele sunt procurate de

beneficiar și se impune astfel.

În demersul de calificare a contractului, în practică s-a reținut că, din analiza înscrisului încheiat

de părți, acestea au prevăzut predarea bunurilor către pârâtă, cu obligația acesteia de a le monta

și cu posibilitatea de a vinde bunurile, pârâta rămânând obligată la restituirea prețului către

reclamantă.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că bunurile nu au fost predate către pârâta

I.D. pentru a le păstra pentru o perioadă de timp și a le restitui în natură, astfel cum prevăd

dispozițiile legale, ci le-a primit în principal pentru a le monta, în executarea contractului de

antrepriză sau, în subsidiar, pentru a-l vinde. Așadar, instanța a apreciat că, în esență, procesul-

verbal de custodie reprezintă, în fapt, un contract de antrepriză și consignație (Judecătoria

Sectorul 1 București, dec. nr. 6024 din 25 septembrie 2019, www.rolii.ro).

N.A.: În speță, părțile au încheiat un contract de subantrepriză ce a avut ca obiect realizarea și

finalizarea lucrărilor „livrare și montaj tâmplărie metalică și uși secționale” și un proces-verbal de

custodie, prin care acestea au convenit ca pârâta să preia în custodie ușile descrise, părțile prevăzând

că procesul-verbal va înceta la livrarea și montajul de către pârâtă a ușilor în șantierul reclamantei sau,

în cazul în care pârâta va vinde ușile către terțe persoane, în această situație semnându-se un proces-

verbal de terminare a custodiei, după achitarea contravalorii ușilor, în termen de 15 zile de la vânzare.

23. Dacă antreprenorul refuză să execute lucrarea contractată, beneficiarul poate să ceară

instanței obligarea antreprenorului la executarea silită a acesteia.

Anterior recepției lucrării însă, aceasta se poate deteriora sau poate pieri, executarea devenind

astfel imposibilă. În lumina precizărilor făcute cu privire la partea care poate procura

materialele necesare executării lucrării, vom distinge și în acest caz între situația în care

materialul a fost procurat de antreprenor sau

de beneficiar.

Potrivit art. 1860 alin. (1) C. civ., dacă antreprenorul a procurat materialele și anterior recepției

lucrarea piere ori se deteriorează din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul este

dator să o refacă pe cheltuiala sa și cu respectarea condițiilor și termenelor inițiale, ținând

seama, dacă este cazul, de regulile privind suspendarea fortuită a executării obligației. Rezultă

așadar că, în această ipoteză, lucrarea/obiectul antreprizei rămâne în rizicopericolul

antreprenorului până la momentul efectuării recepției.

24. Atunci când materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este ținut să suporte cheltuielile

refacerii lucrării numai dacă pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. Astfel cum se arată și

în literatura de specialitate, și în acest caz antreprenorul va trebui să acopere cheltuielile

refacerii lucrării, inclusiv cu privire la materiale, dacă beneficiarul dovedește că viciile

materialelor puteau și trebuiau să fie constatate de către antreprenor anterior pieirii lucrării, iar

acesta nu l-a informat pe beneficiar [1].

Se poate trage concluzia din norma reprodusă, dar și din interpretarea celorlalte dispoziții

aplicabile în materie, că antreprenorul devine un fel de consilier/consultant al beneficiarului în

privința procurării materiilor prime și materialelor necesare realizării obiectului antreprizei.

Aceasta cu atât mai mult în acele situații în care antreprenorul este profesionist, iar beneficiarul

are statutul de consumator.

În celelalte cazuri, beneficiarul este obligat să furnizeze din nou materialele, dacă pieirea sau

deteriorarea nu este imputabilă antreprenorului [art. 1860 alin. (2) C. civ.].

25. Legea nu prevede, dar în virtutea principiului libertății contractuale, părțile pot stabili ca

obiectul antreprizei să se realizeze cu participații mixte, respectiv o parte din materiale să fie

procurate de către antreprenor, iar o altă parte să fie puse la dispoziție de către beneficiar. Fără

îndoială că în astfel de situații se divid și aspectele specifice răspunderii pentru materialele și

materiile folosite în antrepriză.

Când pieirea sau deteriorarea are loc după recepția lucrării, antreprenorul rămâne răspunzător

numai în temeiul garanției contra viciilor și pentru calitățile convenite [art. 1860 alin. (3) C.

civ.]. Potrivit textului legal, după predare, antreprenorul nu răspunde pentru pieirea sau

deteriorarea lucrului din alte cauze, fiind chemat să răspundă numai pentru vicii și pentru

calitățile convenite. Făceam mențiunea și în cele de mai sus, supra §11, că, în practică, pentru

protecția beneficiarului sub aspectul calității lucrărilor efectuate/serviciilor prestate, părțile

convin încheierea unei scrisori de garanție bancară, a unei polițe de asigurare ori reținerea unui

procent din prețul lucrărilor.

1.2. Obligația de garanție pentru vicii ascunse

26. Potrivit art. 1863 alin. (1) C. civ., antreprenorul datorează garanție atât pentru viciile

ascunse ale lucrării, cât și pentru conformitatea produselor livrate, potrivit dispozițiilor privind

garanția contra viciilor lucrului vândut. Se înțelege că norma are în vederea antreprizele în care

părțile convin că materialele sunt procurate de către antreprenor. Practic, în astfel de ipoteze,

antreprenorul are dublă calitate, furnizor de materii prime și materiale și prestator de servicii.

Așa cum s-a statuat în practica judiciară, termenul de garanție începe să curgă de la data finalizării

lucrării, iar nu de la data semnării contractului (C.A. Cluj, s. a II-a civ., dec. civ. nr. 173 din 21

martie 2017, idrept.ro).

Garanția amintită anterior poate fi constituită inclusiv pentru calitatea bunurilor livrate de către

antreprenor în realizarea antreprizei.

Noțiunea de „garanție” în materia contractelor de antrepriză nu înseamnă doar obligația

antreprenorului de a garanta pentru viciile bunului pe care îl execută, ci și pe aceea de sumă de

bani pe care trebuie să o mențină o anumită perioadă de timp la dispoziția beneficiarului, fiind

denumită și „garanție financiară”. În mod plastic, dar edificator, când se exprimă în bani,

garanția în acest înțeles constituie o „garanție” a garanției pentru vicii. Cuantumul sumelor cu

titlu de garanție financiară se situează procentual între 5 și 15% din valoarea contractului și se

constituie, de cele mai multe ori, prin rețineri succesive din cuantumul facturilor parțiale pentru

lucrările executate, fiind depusă într-un cont separat al subantreprenorului exclusiv pentru

garanții (Trib. Specializat Cluj, sent. nr. 258 din 28 ianuarie 2016, idrept.ro).

Sumele astfel reținute servesc la eliminarea deficiențelor (viciilor) lucrărilor de către beneficiar,

în cazul în care antreprenorul refuză efectuarea acestora.

27. Beneficiarul care a descoperit viciile ascunse este obligat să le aducă la cunoștința

antreprenorului într-un termen rezonabil, în caz contrar fiind aplicabile dispozițiile art. 1709 alin.
(1) C. civ., raportat la art. 1863 C. civ., care conduc la concluzia că nerespectarea acestei obligații

decade beneficiarul din dreptul de a cere rezoluțiunea sau rezilierea contractului. 

Fiind sesizată cu aspectele privind răspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse, instanța

a statuat în speță: având în vedere condițiile propuse de art. 1707-1714 C. civ., aplicate

contractului de antrepriză, față de specificul celui din urmă contract nu pot fi avute în vedere

decât cerințele ca viciile să existe în momentul terminării lucrării și ca acestea să fie grave,

respectiv să fie necorespunzătoare opțiunilor beneficiarului, astfel încât, dacă acesta ar fi

cunoscut în mod aprioric că rezultatul lucrării este vădit opus unuia cel puțin rezonabil, nu ar

mai fi contractat. Instanța nu a reținut condiția ca viciul să fie ascuns, în raport de necesitatea

adaptării prevederilor art. 1707 la contractul de antrepriză (C.A. Bacău, s. I civ., dec. nr. 11 din 16

ianuarie 2017, idrept.ro).

N.A. În consecință, pentru convingerea instanței a fost suficient ca viciul să fie grav, fără să mai aibă

relevanță caracterul aparent sau ascuns al acestuia pentru a dispune tragerea la răspundere a

antreprenorului.

28. O problemă care s-a pus în practică a fost aceea privind calitatea procesuală a persoanei

care poate să invoce viciile ascunse pe tărâmul contractului de antrepriză. Mai exact, s-a analizat

dacă subdobânditorul bunului realizat în regim de antrepriză, care a achiziționat bunul de la

beneficiar, are acțiune directă împotriva antreprenorului pentru viciile ascunse ale lucrului.

Soluția la care s-a ajuns este defavorabilă subdobânditorului, în sensul că acestuia nu i se poate

recunoaște o acțiune directă pentru vicii împotriva antreprenorului, principalul argument

constituindu-l principiul relativității efectelor actului juridic. 

Mai exact, într-un caz practic instanța a reținut: tribunalul trebuia să analizeze dacă intimata,

fiind al 2-lea subdobânditor al bunurilor și neavând calitatea de beneficiar direct al lucrării,

nefiind parte în contractul de antrepriză invocat, poate să invoce garanția pentru vicii ascunse și

să atragă răspunderea antreprenorului printr-o acțiune directă, dat fiind faptul că intimata avea

deja la dispoziție garanția pentru vicii ascunse, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare

încheiat cu T.C. SA. (C.A. Cluj, s. a II-a civ., înch. civ. nr. 1/2017, idrept.ro).
Rezultă așadar că subdobânditorul nu beneficiază de acțiunea directă împotriva antreprenorului

privind răspunderea pentru viciile ascunse ale bunului efectuat în regim de antrepriză, acesta

putându-se îndrepta însă împotriva celui de la care a cumpărat bunul sau l-a dobândit prin orice

altă convenție.

29. Dreptul la acțiunea în garanție pentru vicii se prescrie diferit, după cum ne aflăm în

prezența viciilor ascunse sau aparente.

În cazul viciilor aparente, potrivit art. 2530 alin. (1) C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel,

prescripția dreptului la acțiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor

lucrări, cu vicii aparente, în cazurile în care legea sau contractul obligă la garanție și pentru

asemenea vicii, începe să curgă de la data predării sau recepției finale a bunului ori a lucrării

sau, după caz, de la databîmplinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal

de constatareba viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate. Aceste

dispoziții sunt aplicabile și în cazul lipsei calităților convenite ori al lipsurilor cantitative, însă numai

dacă oricare dintre aceste lipsuri puteau fi descoperite, fără cunoștințe speciale, printr-o

verificare normală [art. 2530 alin. (2) C. civ.].

În ceea ce privește viciile ascunse, potrivit art. 2531 alin. (1) C. civ., dacă prin lege nu se prevede

altfel, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă:

a) în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta decât o construcție, de la

împlinirea unui an de la data predării ori recepției finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului

în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să curgă de la data

descoperirii;

b) în cazul unei construcții, de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepției finale a

construcției, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să

curgă de la data descoperirii.

În conformitate cu prevederile art. 2531 alin. (4) C. civ., termenele de un an, respectiv 3 ani

sunt termene de garanție înăuntrul cărora viciile trebuie, în toate cazurile, să se ivească. De reținut

că prevederile legale de mai sus sunt norme cu caracter general, ceea ce înseamnă că ele își vor
găsi incidență doar în situația în care normele speciale nu reglementează termene mai lungi de

prescripție sau condiții ori momente diferite de curgere a prescripției.

1.3. Obligația de informare care revine antreprenorului

30. Potrivit art. 1858 C. civ., antreprenorul este obligat să îl informeze fără întârziere pe

beneficiar dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau folosirea potrivit cu destinația

acesteia ar fi în primejdie. Cauzele care determină o asemenea situație, potrivit dispozițiilor

textului citat, sunt:

– materialele procurate sau celelalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus

la dispoziție;

– instrucțiunile necorespunzătoare date de beneficiar;

– existența sau ivirea unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ținut să răspundă.

În contractele de antrepriză care, de regulă, nasc obligații de mijloace, informația sau consilierea

implică o latură aleatorie (înțelepciunea și buna-credință a celui ce o acordă) și, mai rar, o

obligație de rezultat, atunci când este vorba de exactitatea unei informații care nu încorporează

aleatoriul și presupune o strânsă colaborare cu clientul, care își păstrează libertatea de

decizie [1].

31. Norma nu prevede, dar se înțelege că obligația de informare se naște încă din momentul

negocierii contractului de antrepriză și dăinuie până la încetarea efectelor sale specifice.

Precizarea își găsește eficiența practică din perspectiva răspunderii pentru neexecutare, în

sensul că, dacă informarea s-a dovedit a fi necorespunzătoare în perioada de negociere a

contractului, răspunderea va fi, de principiu, delictuală, iar dacă obligația de informare este

deficitară după încheierea contractului, atunci răspunderea va fi contractuală, putând conduce

la rezilierea/rezoluțiunea contractului, cu daune-interese, după caz.

În situațiile de mai sus, după înștiințarea sa de către antreprenor, beneficiarul poate să nu ia

măsurile necesare într-un termen potrivit cu împrejurările. Într-o asemenea ipoteză,

antreprenorul are opțiunea de a rezilia contractul sau de a continua executarea lucrării, însă nu

pe riscul său, ci pe riscul beneficiarului, notificându-l în acest sens [art. 1859 alin. (1) C. civ.].

Trebuie însă reținut, astfel cum se sublinia și în doctrină[1], că riscul va trece asupra
beneficiarului numai la notificarea lui în acest sens și numai în privința riscului în legătură cu

care s-a făcut informarea.

Prin excepție, dacă lucrarea ar fi de natură să amenințe sănătatea sau integritatea corporală a

persoanelor, antreprenorul este obligat să ceară rezilierea contractului, sub sancțiunea de a

prelua riscul și de a răspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv terților [art. 1859 alin. (2) C.

civ.]. Rezilierea nu se circumscrie în acest caz ipotezei reglementate de art. 1516 C. civ. coroborat

cu art. 1551 C. civ., ci are mai degrabă sensul unui mecanism prin care se protejează interesul

general, astfel că îndepărtarea de la rolul său obișnuit este perfect justificată.

Opțiunea legiuitorului se fundamentează pe caracterul social al scopului urmărit și pe protecția

beneficiarului împotriva consecințelor dăunătoare ce ar putea rezulta din obiectul antreprizei.

32. Pe lângă obligația de informare, doctrina mai menționează și alte obligații accesorii ale

antreprenorului, și anume obligația antreprenorului de securitate, datorată clientului atunci când

lucrarea presupune prezența acestuia (de exemplu, pe timpul activităților desfășurate în cluburi

sportive, discoteci), respectiv obligația antreprenorului de prudență care s-ar traduce în

importanța execuției corecte a lucrării și supravegherea (păstrarea) unor bunuri aparținând

clientului (de exemplu, păstrarea bunurilor de valoare ale pacientului de către clinica unde este

internat [2]).

[1] M.L. BELU MAGDO, Contractul de antrepriză (I), în R.D.C. nr. 10/2010, p. 22.
[1] R. DINCĂ, op. cit., p. 201.
[2] L. STĂNCIULESCU, Dreptul contractelor civile. Doctrină și jurisprudență, ed. a 3-a, Ed.
Hamangiu, București, 2017, p. 395; M. AFRĂSINIE, op. cit., p. 229.