Clauza atributiva de competenta -competenţa teritorială a instanţei convenită de părţi printr-

un contract. Renuntarea de catre reclamant/creditor la acest beneficiu, in favoarea instantei

de la sediul paratei/debitoarei. Exceptie de necompetenta teritoriala -neintemeiata. Cerere in
anulare respinsa.
DE TRCJ COMENTATI

Dosar nr. (…)

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL

ORDONANŢA CIVILĂ nr. 1967/2011

Şedinţa publică de la 15 iunie 2011
Compler constituit din:
PREŞEDINTE (…)(…)(…)
GREFIER (…)(…)(…)
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe creditoarea SC T.I. SRL cu sediul procesual ales la TRANSILVANIA RECUPERARI CREANTE CLUJ-
NAPOCA, în contradictoriu cu debitoarea SC I. SA, având ca obiect Ordonanta de plata (OUG 119/2007).
LA APELUL NOMINAL FACUT in sedinta publica nu se prezinta niciuna dintre parti.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta dupa care:
Vazand ca prin cerere de chemare in judecata creditoarea a solicitat judecarea cauzei in lipsa, potrivit dispozitiilor art. 242 C.proc.civ., instant retinand ca
probele aflate la dosar sunt suficiente pentru solutionare, constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare at ape exceptii cat si pe fond.
Dupa incheierea dezbaterilor, dar inainte de sfarsitul sedintei de judecata se prezinta pentru debitoare c.j. P.A.S. care depune practica judiciara.

JUDECATORIA,

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata re rolul acestei instante sub nr. (…)(…)(…), creditoarea SC T.I. SRL a solicitat emiterea unei ordonante, prin care debitoarea SC I.
SA sa fie somata sa-I plateasca suma de 21493,35 lei reprezentand contravaloare servicii prestate si neachitate si 5339,72 lei penalitati de intarziere.
In fapt, reclamanta a aratat ca intre cele doua societati s-au incheiat doua contracte de prestari servicii cu nr. 281/31.07.2008 si nr. 5070/25.06.2008.
Creditoarea, in calitate de subcontractor/subanteprenor a efectuat lucrari in beneficial SC M. SRL. Conform contractului 281 pretul lucrarilor urma sa fie
achitat in transe procentuale, 30% avans, 65% in 30 zile de la emiterea facturii si 5% – garantie de buna executie, la sfarsitul lucrarilor. In cazul contractului
5070 procentele erau putin diferite respectiv 10% avans, 85% plata curenta si 5% garantie de buna executie.
Creditoarea a emis in cazul contractului 281 facturile fiscale 05/12.08.2009, 020/10.12.2009 si 2110894/23.01.2009, dintre care primele doua au fost achitate
integral iar pentru ultima a mai ramas o diferenta de plata in suma de 3544,88 lei. La aceasta suma conform art. 13 din contract au fost calculate penalitati in
procent de 0,15 % /zi dar nu mai mult de valoarea crantei datorate, rezultand astfel suma de 3544,88 lei.
Creditoarea prezinta o situatie similiara si in cazul contractului 5070 la care au fost emise facturile 2110893/07.10.2008, achitata integral, 026/10.12.2009 din
care a ramas de plata suma de 13490,58 lei si 2110895/05.02.2009, din care a ramas de plata suma de 4457,89 lei. Pentru sumele restante s-au calculat
penalitati de 0,10%/zi dar nu mai mult de 10% din valoarea creantei restante, conform art. 6.5 din contract, rezultand o suma cu acest titlu in valoare de
1794,84lei.
In cazul ambelor contracte o mare parte din sumele datorate au fost achitate in baza contractului de cesiune de creante incheiat intre creditor, debitor si
beneficiarul lucrarilor.
In ceea ce priveste garantia de buna executie, aceasta urma sa fie eliberata jumatate la data incheierii procesului verbal de receptie a punerii in functiune,
iar jumatate in termen de 3 zile de la receptia finala a lucrarilor.
Pe fondul cauzei creditoarea a precizat ca are o creanta lichida si exigibila, caracterul acesteia rezultand din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar. Astfel
creanta este certa intrucat acest aspect rezulta atat din contrctele incheiate cat si din facturile emise. Obligatia creditoarei de a plati facturile a luat nastere
odata cu semnarea contrctelor, care reprezinta legea partilor, si nu se poate interpreta ca obligatia de plata ia nastere odata cu acceptarea fiecarei facturi
fara a se tine seama de existenta contractelor si a clauzelor referitoare la plata. Creanta este lichida deoarece cuantumul acesteia rezulta foarte clar ata din
contracte, dar si din facturi, fiesele contabile si procesele verbale de receptie. Creanta este de asemenea exigibila, termenele de plata fiind expres
determinate prin contracte iar acestea nu au fost respectate.
In drept, creditoarea invoca prev. art. 46 cod comercial, 1191 cod civil, 379 cpc, si OUG 119/2007, solicitand si judecarea in lipsa.
In sustinerea actiuniia depus urmatoarele inscrisuri> contractele nr. 281 si 5070, fise analitice la fiecare contract, facturile fiscale emise, contractul de
cesiune de creanta, proces verbal nr. 57/30.09.2008, proces verbal 9010/09.03.2009 si proces verbal de buna functionare din data de 11.03.2010, note de
calcul privind soldul neachitat in cazul contractelor 281 si 5070.
Actiunea a fost timbrata cu suma de 39 lei taxa judiciara de timbru si 0,5 lei timbru judiciar.
Debitorul a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a instantei, exceptia inadmisibilitatii actiunii si pe fond a solicitat
respingerea cererii ca netemeinica si nelegala, cu cheltuieli de judecata.
Debitoarea precizează ca in ambele contracte sunt prevazute clauze atributive de competenta din care rezulta expres ca in cazul unui litigiu, este
competenta instanţa de la sediul reclamantului, si cum in acest caz reclamantul are sediul in Cluj, competenta nu aparţine instanţei sesizate. Reclamantul
este astfel decăzut din dreptul de opţiune intre instanţele competente conform codului de procedura civila.
Debitoarea arata ca acţiunea creditoarei este inadmisibilă intrucât nu sunt intrunite condiţiile prevăzute de OUG 119/2007, creanţa nefiind certă, lichidă şi
exigibiIă, si nici nu este datorată. Facturile emise de către S.C Thermo Invest SRL nu sunt insuşite prin semnătură sau ştampilă de către SC I. SA, astfel ca
acestea nu reprezintă decât nişte inscrisuri unilaterale care nu ii sunt opozabile, iar in baza acestora nu poate fi obligata la plata. Mai mult conform art 3 din
contracte facturarea se va face pe bază de situaţii de lucrări acceptate de antreprenor, iar acestea nu exista si nu au fost depuse la dosar, astfel ca facturile
emise sunt lovite de nulitate datorita nerespectării legii parţilor.
In ceea ce priveşte garanţia de bună execuţie in contracte se prevede ca plata acesteia este condiţionată de semnarea proceselor verbale de recepţie de
către parţi. Aceste procese verbale nu sunt semnate de către SC I. SA, astfel ca acţiunea este inadmisibila, iar pe fond este netemeinică.
Cu privire la penalităţile de intârziere, intrucât creanţa principală nu este certă nici creanţa accesorie nu poate avea alt caracter, conform principiului,
“accesoriul urmează soarta principalului.”
In drept a fost invocata OUG 119/2007 si art. 969 cod civ. si a fost depus in copie contractul 281/31.07.2008,
Creditoarea a formulat răspuns la intâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor si admiterea acţiunii sale.
Cu privire la excepţia de necompetentă invocata creditoarea precizează ca intr-adevăr in contracte sunt prevăzute clauze atributive de competenta, stabilind
jurisdicţia in favoarea instanţei de la sediul reclamantului, insa aceasta este o forma de prorogare convenţionala de competenţa, iar aceste clauze nu sunt de
natura a împiedica judecătoria Hunedoara de a judeca prezenta cauza. Astfel in cazul in care alegerea de competenta s-a realizat in favoarea celui care va
introduce cererea de chemare in judecată, acesta are opţiunea de a sesiza fie instanţa de la domiciliul ales fie instanţa competenta potrivit legii, regula
exprimata si de doctrina in materie. Astfel in cazul de fata alegerea de competenta s-a realizat in favoarea reclamantului astfel ca putea fi sesizata atât
judecătoria Cluj Napoca, cat si judecătoria Hunedoara, ambele fiind deopotrivă competente si astfel nu au fost încălcate prevederile legale sau cele
contractuale.
Privitor la excepţia inadmisibilităţii creditoarea a făcut o prezentare etapizata si detaliata a derulării relaţiilor comerciale cu indicarea sumelor facturate si
achitate, a modului in care s-a realizat plata si a indicat care sunt sumele restante si cum au fost acestea determinate, concluzionând ca cererea este
admisibila, creanţa fiind certă lichida si exigibilă. Toate actele depuse in probaţiune dovedesc existenta relaţiilor comerciale intre părţi, debitoarea a semnat
contractul de cesiune de creanţe si a efectuat plăţi parţiale. Procesele verbale de recepţie au fost semnate de beneficiarul lucrărilor SC M. SA, ceea ce
dovedeşte ca executarea acestora a fost realizata si respecta standardele de calitate intrucât nu au existat obiecţiuni, astfel ca de la data semnării trebuia
eliberata garanţia de buna execuţie. Susţine riIe debitoarei nu fac altceva decât sa tergiverseze conflictul si plata sumelor.
Instanţa a incuviinţat parţilor proba cu inscrisurile depuse si a reţinut cauza spre soluţionare cu privire la excepţiile invocate cat si cu privire la fond.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt intre SC I. SA si SC T. I. SRL in calitatea de subantreprenor au fost semnate contractele nr. 281/31.07.2008 cu o valoare totala de 55516 euro fără
TVA si contractul 5070/25.09.2008 cu o valoare totala de 155.447,48 lei fără TVA. Conform acestor contracte reclamanta urma sa efectueze lucrări in
beneficiul SC M. SA. Aceste lucrări aveau ca obiect instalaţii de automatizare, instalaţii de vid, condens, ventilaţie si drenare la Autoclava nr. 7.
Conform contractului nr. 281 pretul lucrarilor urma sa fie achitat in transe procentuale, 30% avans, 65% in 30 zile de la emiterea facturii si 5% – garantie de
buna executie, la sfârsitul lucrarilor. Garantia conform art. 3 lit. c urma sa fie restituita in doua transe de cate 50%, la semnarea procesului verbal de recepţie
a punerii în funcţiune si in termen de 3 zile de la semnarea procesului verbal de recepţie finala a lucrarilor. In cazul contractului 5070 procentele erau putin
diferite respectiv 10% avans, 85% plata curentă si 5% garanţie de bună execuţie, care se va achita in aceeasi modalitate.
Creditoarea a emis pentru contractul 281 facturile fiscale nr 05/12.08.2009 in valoare de 70.643,60 lei, nr 020/10.12.2009 in valoare de 126.273,71 lei si nr
2110894/23.01.2009 in valoare de 64.246,26 lei, in total suma de 261.163,57 lei
Pentru contractul nr 5070 au fost emise facturile fiscale nr 2110893/07.10.2008 in valoare de 18498,25 lei, nr 026/10.12.2009 in valoare de 126273,71 si nr
2110895/05.02.2009 in valoare de 85512,89 lei, in total suma de 230.284,85 lei
La adata de 17.04.2009 intre SC I. SA, SC T. I. SRL si SC M. SA a fost încheiat contractul de cesiune de creanţa nr. 529 prin care SC M. SA, in calitate de
debitor al SC I. SA se obliga să achite o serie din sumele datorate acestuia, direct către SC T. I. SRL urmând a fi stinse astfel o parte din datoriile SC I. SA
către SC T. I. SRL. Sumele care vor fi stinse au fost prevăzute expres in anexa la contract cu indicarea facturilor din care fac parte. Astfel conform anexei
aflata la fila 21 din dosar rezulta ca au făcut obiectul cesiunii facturile 026 cu suma de 58.103,61 lei, factura nr. 2110894 cu suma de 59974,91 lei si factura
nr. 2110895 cu suma de 74156,56 lei, in total suma de 192.235,06 lei
Conform situaţiei prezentate de creditoare rezulta ca SC I. SA a achitat direct valoarea facturilor nr. 05 si 020, 2110893 precum si suma de 726,29 lei
aferenta facturii 2110894(f12,f22) si a beneficiat de o reducere de 3% din valoarea facturii 2110895 in suma de 3898,44 lei. (f22)
In urma efectuării calculelor rezulta ca pentru facturile emise in baza contractului nr. 281 a rămas neachitată suma de 3544,88 lei corespunzătoare facturii
2110894 (factura 05 si 020 fiind achitate integral iar factura 2110894 parţial cu OP si parţial prin cesiune), iar la contractul 5070 a rămas restanta suma de
17948,47 lei compusa din suma de 13490,58 aferenta facturii nr. 026 (achitata parţial prin cesiune) si suma de 4457,84 lei aferenta facturii 2110895 (achitata
parţial prin cesiune si beneficiind de o reducere de 3%). Aceasta situaţie a fost ilustrata corect si de creditoare prin răspunsul la întâmpinare aflat la fila 60.
Pentru sumele restante creditoarea a calculat penalităţi in procentele prezentate in fiecare contract si fără depăşirea limitelor indicate in clauzele
contractuale rezultând suma de 3544,88 lei pentru contractul 281 si suma de 1794,8 lei pentru cel de-al doilea contract
In concluzie conform situaţiei de fapt prezentate rezulta o creanţă totala in suma de 21493,30 lei la care se adăuga penalităţi in suma de 5339,72 lei. In fapt
aşa cum rezulta din acţiune creanţa principala solicitată de creditoare reprezintă in concret garanţia de buna execuţie a lucrărilor pentru ambele contracte
care nu a mai fost achitată de către debitoare. Deşi nu este explicit delimitata aceasta suma si nu au fost respectate întocmai procentele contractuale la
emiterea facturilor, la un calcul estimativ cumulat, rezulta o valoare apropiata de cea pretinsa de reclamantă.
Privind analiza îndeplinirii obligaţiilor contractuale, pentru a se determina exigibilitatea obligaţiei de plata a garanţiei de buna execuţie, instanţa retine ca la
data de 30.09.2008 a fost întocmit procesul verbal de recepţie a punerii in funcţiune nr 57 privind automatizarea procesului de autoclavizare, proces verbal
semnat de o comisie a beneficiarului SC M. SA (f27) care a confirmat executarea corecta a lucrărilor de către SC T. I. SRL si funcţionarea in parametrii
tehnici a instalaţiei executate. La data de 09.03.2009 a fost întocmit procesul verbal de recepţie a punerii in funcţiune nr 9010 care a avut in vedere investiţia
efectuata la autoclava nr 7 constând in instalaţii termotehnice, reţea de condens si modernizare vid, recepţia fiind admisa de o comisie a beneficiarului. Prin
procesul verbal de buna funcţionare, din data de 11.03.2010 s-a efectuat recepţia finala a lucrărilor, rezultând ca după o perioada de exploatare de 12 luni
instalaţiile executate la autoclava nr. 7 funcţionează in parametrii normali.(f34). Procesul verbal de recepţie este semnat si parafat de către reprezentantul
SC I. SA si de o comisie a beneficiarului SC M. SA conform aceluiaşi proces verbal se mentioneaza expres ca se poate elibera toata suma reprezentand
garantia de buna executie a lucrarilor.

Rezulta astfel ca obligatia de plata a garantiei de buna executie a devenit exigibila odata cu semnarea acestor procese verbale de receptie si SC ICSH SA
avea sarcina de a achita sumele cu acest tilu.
Art. 2 alin (1) din OUG 119/2007 reglementeaza conditiile de admisibilitate a ordonantei de plata respectiv, creante certe lichide si exigibile ce reprezinta
obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale.
La art 1 din aceeasi ordonanta sunt definite notiunile utilizate : contract comercial reprezinta contractul incheiat intre comercianti ori intre acestia si o
autoritate contractanta avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constand intro suma de bani.
Potrivit prevederilor art. 379 alin. 3 Cod Pr. Civ. “creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insasi actul de creanta sau si din alte acte, chiar
neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul” iar conform alin 4 al aceluiasi articol creanta este lichida atunci cand “catimea ei este
determinata prin insusi actul de creanta, sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor,
fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta (…)”
Analizand situatia prezentata din punct de vedere al exceptiei necompetentei teritoriale invocate de catre debitoare instant retine ca aceasta este
neintemeiata. Astfel conform art 19 CPC partile au dreptul de a conveni asupra instantei competente sa judece litigiul dintre ele daca acesta este privitor la
bunuri, insa aceasta competenta nu are caracter exclusiv decat in cazul in care alegerea de competenta a fost realizata in favoarea paratului. In situatia in
care alegerea de competenta sau alegerea de domiciliu cum mai este cunoscuta s-a realizat in favoarea reclamantului aceasta are optiunea de a sesiza atat
instanta aleasa cat si instanta competenta potrivit legii. Institutia prorogarii conventionale de competenta descrisa in doctrina de specialitate ( G. Boroi, Drept
procesual civil, editia 2005, p. 171) permite expres aceasta posibilitate care este pe deplin justificata, iar debitorul parat nu este prejudiciat in niciun fel, ba
chiar mai mult este avantajat, avand posibilitatea de a se judeca la instate de la sediul sau, fara a efectua cheltuieli suplimentare pentru sustinerea cauzei in
jurisdictia altei instante. ( in cazul de fata conform art. 7 rap. La art 10 cpc instant sesizata, respectiv judecatoria Hunedoara este competenta sa judece
litigiul, aici aflandu-se sediul debitorului parat. Debitoarea a depus practica judiciara in sustinerea exceptiei sale insa situatiile expuse nu sunt similare; in
cazurile respective partile stabilind expres competenta in favoarea unei anumite instante ( instante din mun. Bucuresti), si nu in favoarea paratului sau a
reclamantului, astfel ca regulile care se aplica sunt diferite mai ales ca din spete nu rezulta unde se afla sediile partilor.
Din aceste considerente exceptia invocata urmeaza a fi respinsa.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, analiza acesteia in raport de motivele invocate in sustinerea ei presupune de fapt analiza in fond a
cauzei deduse judecatii, si urmeaza a fi respinsa din considerentele care vor fi expuse in continuare.
Conform situatiei de fapt prezentate mai sus si prevederilor legale enuntate rezulta ca intre parti au fost incheiate doua contracte comerciale avand ca obiect
prestarea de servicii constand in executarea unor lucrari de constructii, contra unei sume de bani, fiind indeplinita conditia prevazuta de art. 1 si art. 2 alin 1
din OUG 119/2007.
In ceea ce priveste caracterul cert al creantelor, obligatia de plata a acestora este determinata expres prin clauzele contractuale si este in sarcina debitoarei
sa achite contravaloarea serviciilor si lucrarilor prestate. Imprejurarea ca debitoarea nu a semnat si parafat facturile in cauza nu poate fi considerata ca o
neindeplinire a conditiei, intrucat existenta creantei rezulta chiar din contractele incheiate, care de altfel se si coroboreaza cu facturile emise. Existenta unei
creante certe nu se confunda cu valoarea creantei, care ilustreaza caracterul lichid al acesteia. Din acest punct de vedere creanta este lichida, valoarea
sumei restante fiind coroborata cu facturile emise. Cu toate ca facturile fiscale nu sunt semnate si stampilate de debitor acestea ii sunt opozabile conform
contractelor incheiate, conform platilor efectuate si conform contractului de cesiune de creanta, din care rezulta ca debitorul a avut cunostinta de valoarea
sumelor din facturi pe care nu le-a contestat si le-a acceptat tacit, din moment ce a dispus efectuarea platilor si cesionarea sumelor cuprinse in acestea.
In ceea ce priveste exigibilitatea creantei pretinse aceasta a fost argumentata mai sus atat in raport de procesele verbale de receptie dar rezulta si in raport
de facturile emise unde se prevede ca plata se va efectua in termen de 30 zile de la facturare.
Astfel actiunea reclamantei apare ca intemeiata si urmeaza a fi admisa cu consecinta respingerii exceptiei de inadmisibilitate invocate de debitoare.
Privitor la suma pretinsa cu titlu de penalitati de intarziere la dosar au fost depuse situatii privind calculul sumelor cu acest titlu, si au fost respectate
prevederile contractuale care limiteaza valoarea acestora, astfel ca si sumele cu acest titlu reprezinta o creanta certa lichida si exigibila .
In aceste conditii conform art. 10 din OUG 119/2007 instanta va admite actiunea creditoarei si obliga debitoarea la plata sumei de 21.493,35 lei reprezentand
contravaloarea facturii emise si neachitate si 5.339,72 lei penalitati de intarziere, in termen de 30 zile de la data ramanerii irevocabile a prezentei ordonante.
In aceeasi masura vor fi respinse exceptiile invocate de debitoarea parata pentru considerentele expuse.
Instanta retinand culpa procesuala a debitoarei o va obliga in temeiul art. 274 CPC la plata sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge exceptia necompetentei teritoriale si exceptia inadmisibilitatii invocate de debitoare.

Admite cererea pentru emiterea ordonantei de plata formulata de creditoarea S.C. T.I. SRL cu sediul procesual ales la S.C. TRANSILVANIA Recuperari
Creante S.R.L. , Cluj Napoca, str. Onisifor Ghibu nr. 1/8 judetul Cluj, in contradictoriu cu debitoarea SC I SA, cu sediul in Hunedoara.
Obliga debitoarea la plata catre creditoare a sumelor de 21.493,35 lei, reprezentand contravaloare facturi emise si neachitate si 5.339,72 penalitati de
intarziere, in termen de 30 zile de la data ramanerii irevocabile a prezentei ordonante.
Obliga debitoarea la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de cerere in anulare pentru debitoare in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15.06.2011

PRESEDINTE GREFIER
(…) (…)

Impotriva sentintei de mai sus s-a formulat Cerere in anulare. Judecatoria Hunedoara prin Sentinta 2332/2011 a respins cererea debitoarei.

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
Dosar nr. (…)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 2332/2011
 Complet constituit din:
PREŞEDINTE (…)(…)(…)
GREFIER (…)(…)(…)
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanta debitoare SC I. SA HUNEDOARA, în contradictoriu cu pârâta creditoare SC T.I. SRL, având ca
obiect cerere în anulare (OUG 119/2007).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă c.j. P.A.S. pentru reclamanta debitoare, lipsind pârâta creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că prin serviciul registratură al instanţei pârâta creditoare a depus cerere de
acordare a unui termen.
Instanța pune în discuţie cererea de acordare a unui termen formulată de pârâtă, motivată de faptul că nu le-a fost comunicată cererea de chemare în
judecată.
C.j. P.A.S. arată că nu se opune acordării unui termen.
Având în vedere că procedura de citare cu pârâta creditoare a fost restituită instanței purtând menţiunile „1) a depune întâmpinare; 2)cu copie
acţiune;”instanţa constată neîndeplinite prevederile art. 156 C.pr.civ. şi respinge cererea de amânare.
Arată că nu mai formulează alte cereri, nu mai are alte probe de propus şi solicită cuvîntul de fond.
C.j. P.A.S solicită admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială a
Judecătoriei Hunedoara, faţă de prevederile stipulate în contractul încheiat între părţi, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Fară cheltuieli
de judecată.
În temeiul art. 150 C. proc. civ., instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.
După încheierea dezbaterilor, dar înainte de sfârşitul şedinţei de judecată, prin serciviul registratură al instanței reclamanta debitoare a depus concluzii
scrise.

JUDECĂTORIA,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr. 2241/234/2011, debitoarea SC I. SA HUNEDOARA, în contradictoriu cu creditoarea SC T.I.
SRL, a solicitat respingerea cererii formulate de creditoare în dosar nr. (…), în care a fost pronunţaţă ordonanţa nr. 1967/2011, prin care debitoarea a fost
obligataă să plătească creditoarei suma de 21.493,35 lei debit restant , 5.339,72 lei penalităţi de întârziere şi 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Debitoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Debitoarea a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, având în vedere că părţile au stabilit prin contract instanţa competentă.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că debitoarea nu a a acceptat la plată facturile emise de creditoare, iar creanţa nu este certă lichidă şi exigibilă.
Creditoarea nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la dezbateri.
S-a acvirat dosarul nr. (…) al Judecătoriei Hunedoara.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin ordonanţa nr. 1967/15.06.2011 pronunţată de Judecătoria Hnedoara în dosarul (…), au fost respinse excepțiile de necompetență teritorială și de
inadmisibilitate invocate de debitoare și a fost obligată debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a ordonanței,
suma de 21.493,53 lei reprezentând debit neachitat și suma de 5.339,72 lei penalități de întârziere. Prin aceeași ordonanță debitoarea a fost obligată să
plătească creditoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Conform art. 19 c.pr.civ, părțile au dreptul de a conveni asupra instanței competente să judece litigiul dintre ele, daca acesta este provitor la bunuri, însă
aceasta competență nu are caracter exclusiv decât în cazul în care alegerea de competență s-a realizat în favoarea reclamantului, acesta are opțiunea de a
sesiza atât instanța aleasă cât și instanța competentă potrivit legii.
Instituția prorogării convenționale de competență permite expres aceasta posibilitate care este pe deplin justificată, iar debitorul pârât nu este prejudiciat în
nici un fel, ba chiar mai mult este avantajat, având posibilitatea de a se judeca la instanța de la sediul său, fără a efectua cheltuieli suplimentare pentru
susținerea cauzei în jurisdicția altei instanțe.
În cazul de față, conform art. 7 rap la art. 10 c. pr. civ., instanța sesizată respectiv Judecătoria Hunedoara, este competentă să judece litigiul, aici aflăndu-se
sediul debitorului pârât.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între părți au fost încheiate două contracte comerciale având ca obiect prestarea de servicii contra unei sume de bani,
fiind îndeplinită condiția prev. de e art.1 și art.2 din OUG119/2007.
În ceea ce privește caracterul cert al creanțelor, obligația de plată a acestora este determinată expres prin clauzele contractuale, și este în sarcina debitoarei
să achite contravaloarea serviciilor și lucrărilor prestate. Împrejurarea că debitoarea nu a semnat și parafat facturile în cauză nu poate fi considerată o
neîndeplinire a condiției întrucât existența creanței rezultă chiar din contractele încheiate care de altfel se și coroborează cu facturile emise. Existența unei
creanțe certe nu se confundă cu valoarea creanței, care ilustrează caracterul lichid al acesteia. Din acest punct de vedere creanța este lichidă, valoarea
sumei restante fiind determinată prin coroborarea valorilor care rezultă din contracte și a valorilor menționate în facturile fiscale. Cu toate că facturile fiscale
nu sunt semnate și ștampilate de debitor, acestea îi sunt opozabile conform contractelor încheiate, conform plăților efectuate și conform contractului de
cesiune de creanță, din care rezultă că debitorul a avut cunoștință de valoarea sumelor din facturi pe care nu le-a contestat si le-a acceptat tacit, din moment
ce a dispus efectaurea plaților și cesionarea sumelor cuprinse în acestea.
În ceea ce privește exigibilitatea creanței, s-a reținut că plata trebuia efectuată în termen de 30 de zile de la facturare.
Privitor la suma pretinsă cu titlu de penalități de întârziere, la dosar au fost depuse situații privind calculul sumelor cu acest titlu, și au fost respectate
prevederile contractuale care limitează valoarea acestora, astfel că și sumele cu acest titlu reprezintă o creanță certă lichidă și exigibilă.
Analizând cererea în anulare, prin prisma motivelor invocate de debitore, instanța apreciză că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, alegerea de competență este un drept al părților în cazurile prevăzute de art. 19 C. proc. Civ.
Dacă alegerea de competență s-a făcut în favoarea ambelor părți, nu este permis uneia dintre ele să deroge de la această înțelegere; însă în speță, algerea
de competență s-a făcut în favoarea creditoarei, la sediul acesteia.
Împrejurarea că s-a ales de către creditoare o altă instanță, cea de la domiciliul debitoarei, competentă de altfel, potrvit art. 7 C. proc. civ., în nici un caz nu o
dezavantajează pe aceasta, dimpotrivă așa încât debitoarea nu justifică un interes în invocarea excepției de necompetență teritorială.
Prin urmare, în mod corect instanța a respins această excepție, soluție ce se menține și în cererea în anulare.
Pe fondul cauzei, de asemenea, în mod corect instanța a reținut ca fiind îndeplinite cerințele de certitudine , lichiditate și exigibilitate a creanței prevăzute de
art.2 din OUG 119/2007, așa că nu există nici un motiv întemeiat pentru anularea ordonanței emise în dosar nr. (…) al Judecătoriei Hunedoara.
Față de cele pecedente, cererea în anulare formulată împotriva ordonanței civile nr. 1967/2011 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. (…) de
debitoarea SC I SA, în contradictoriu cu creditoarea SC T.I. SRL, se va respinge.
În cauză nu se justifcă acordarea de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de necompetență teritorială invocată de debitoarea SC I SA
Respinge cererea în anulare formulată împotriva ordonanței civile nr. 1976/2011 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. (…) de debitoarea SC I
SA, cu sediul în (…), în contradictoriu cu creditoarea SC T.I. SRL, cu sediul social în (…).
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.07.2011.