PRESCRIPIA EXTINCTIV n baza precizarilor facute, putem spune ca prescriptia extinctiva reprezinta sanctiunea stingerii dreptului la actiune care

nu a fost exercitat n termenul prevazut de lege. Definitia corespunde si art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 conform caruia "dreptul la actiune avnd un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat n termenul prevazut de lege". Normele juridice n vigoare care formeaza institutia prescriptiei extinctive se gasesc n mai multe acte normative, astfel:- Decretul nr. 167 / 1958 privind prescriptia extinctiva, aceasta constituind dreptul comun n materia prescriptiei extinctive;- Codul Civil (n special titlul XX - "Despre prescriptie");- Codul familiei (art. 21, art. 52, art. 55, art. 60);Potrivit art. 26 din Decretul nr. 31 / 1954 au fost abrogate orice late dispozitii contrare acestui decret cu exceptia acelora care stabilesc termene mai scurte. Aceasta, deoarece n reglementarea anterioara, pna la aparitia Decretului nr. 165 / 1958 , reglementarea prescriptiei extinctive era facuta n cuprinsul Codului n functie de natura drepturilor civile subiective, distingem: - domeniul prescriptiei extinctive n categoria drepturilor patrimoniale (este necesara distinctia ntre domeniul prescriptiei extinctive n categoria drepturilor de creanta, domeniul prescriptiei extinctive n categoria drepturilor reale accesorii si domeniul prescriptiei extinctive n categoria drepturilor reale principale; -domeniul prescriptiei extinctive n categoria drepturilor nepatrimoniale. n functie de actul normativ care reglementeaza prescriptia, distingem: - domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Decretul nr. 167 / 1958; - domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Codul Civil; - domeniul prescriptiei extinctive rezultat din aplicarea altor acte normative (ex. Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 etc. ). Prescriptia extinctiva n cadrul drepturilor patrimoniale . Drepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se releva n comparatie cu cele personal nepatrimoniale prin continutul lor economic sau au o valoare economica. . Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 care prevede ca " Dispozitiilor Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie" reiese ca drepturile reale succesorii sunt supuse prescriptiei extinctive potrivit dispozitiilor Decretului nr. 167 / 1958. Prescriptia extinctiva n cadrul drepturilor nepatrimoniale . Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi civile subiective al caror continut nu poate fi exprimat valoric, n sume de bani, aceasta pe motiv ca aceste drepturi sunt strns legate de existenta si atributele persoanelor fizice si servesc la individualizarea lor. Potrivit art. 54 alin. 2 din Decretul nr. 31 / 1954 se recunoaste posibilitatea apararii acestor drepturi n cazul ncalcarii sau nesocotirii lor, fara a se fixa o limita de timp n care cei interesati sa se adreseze instantelor judecatoresti. Retinem, n concluzie, ca apararea pe cale judiciara a acestor drepturi nu este limitata n timp si, deci, este consacrata imprescriptibilitatea dreptului la actiune n privinta apararii pe cale judiciara a drepturilor civile subiective. Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale Principiul imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale reprezinta regula de drept potrivit careia protectia drepturilor nepatrimoniale pe calea actiunii n justitie nu este limitata n timp, putndu-se obtine oricnd. Acest principiu nu este consacrat n terminis, dar este necunoscut n doctrina si n practica. Imprescriptibilitatea dreptului la actiune n cazul drepturilor personale nepatrimoniale si gaseste justificarea n primul rnd prin faptul ca aceste drepturi sunt legate strns de persoana umana ca subiect de drept si, ca atare, nu pot fi negate sau lipsite de aparare fara a nega sau lipsi de aparare pe nsasi titularul lor. n al doilea rnd, aceste drepturi sunt perpetue si prin urmare netransmisibile ceea ce impune n mod necesar ca ele sa fie aparate oricnd ca durata n timp pentru a le asigura n acest fel finalitatea pentru care prin lege sunt necunoscute titularilor lor.

n al treilea rnd, se poate vorbi si de o justificare legala formulata si dedusa pe baza interpretarii per a contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954. Constituie exceptii de la regula imprescriptibilitatii dreptului la actiune atunci cnd are ca obiect un drept personal nepatrimonial urmatoarele actiuni:actiunea n declararea nulitatii relative reglementata de art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958; actiunea n nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 Codul familiei);actiunea n tagada paternitatii (art. 55 alin. 1 Codul familiei);actiunea n cercetarea si stabilirea paternitatii (art. 60 alin. 1 Codul familiei);Este de observat ca ncalcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter nepatrimonial pot genera sau pot da nastere unor consecinte cu caracter patrimonial. Situatii juridice n care se ridica problema prescriptibilitatii Pentru o buna ntelegere a problemei prescriptibilitatii este necesara explicarea anumitor situatii care n practica au primit solutii diferite. Aceste situatii sunt urmatoarele: - valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei; - actiunea n constatare; - actiunile mixte; - dualitatea de actiuni; - actiunea n repararea unei daune morale; Solutii adoptate n rezolvarea problemei prescriptibilitatii Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei Din definitie rezulta ca dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta, n limitele normelor juridice civile de a recurge, atunci cnd dreptul subiectiv este nesocotit sau ncalcat, la forta coercitiva a statului. Valorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obtinut att pe calea actiunii, ct si pe calea exceptiei. Exceptia care se ridica n cursul dezbaterilor unui proces sunt exceptiile de procedura si exceptii de fond, acestea din urma fiind cele care trebuie avute n vedere pentru a desemna apararea de fond. n ceea ce priveste prescriptibilitatea apararii dreptului civil pe calea exceptiei s-au formulat mai multe opinii. ntr-o prima opinie, larg raspndita n doctrina, se considera ca apararea dreptului civil pe cale de exceptie este imprescriptibila, aceasta bazandu-se pe regula de drept conform careia que temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum (ceea ce e prescriptibil pe cale de actiune este imprescriptibil pe cale de exceptie). ntr-o alta[7] opinie se considera ca este necesar a se face distinctie ntre exceptiile imprescriptibile (prin care se valorifica un simplu mijloc de aparare) si exceptiile prescriptibile (cele prin care se valorifica un drept ce ar putea fi ocrotit pe cale de actiune). n sistemul Decretului nr. 167 / 1958, solutia care se impune datorita caracterului imperativ de ordine publica al normelor care reglementeaza prescriptia dreptului la actiune, este aceea a necesitatii de a distinge urmatoarele situatii[8]: - daca dreptul subiectiv civil putea valorificat, aparat pe calea actiunii, iar aceasta actiune este potrivit legii prescriptibila, rezulta ca si exceptia trebuie sa fie prescriptibila n aceleasi conditii ca si actiunea, solutia bazndu-se att pe necesitatea de a opri posibilitatea eludarii normelor imperative, privind caracterul prescriptibil al actiunii, ct si pe un argument de analogie: ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet; - daca actiunea este imprescriptibila, atunci si ocrotirea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este imprescriptibila. n cazul dualitatii de actiuni nu este vorba de un act juridic constitutiv sau translativ. 5. Actiunea n repararea unei daune morale Dauna morala poate fi reparata att patrimonial ct si nepatrimonial. Decretul nr. 31 / 1954, prin art. 54 - 56 dispune ca repararea nepatrimoniala a unei daune morale este imprescriptibila extinctiv. Nu acelasi lucru se poate spune si despre actiunea n repararea patrimoniala a unei daune morale, aceasta fiind o actiune n justitie prin care se valorifica un drept de creanta, o actiune patrimoniala si personala si care este prescriptibila extinctiv. 7. Actiunea n protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate Este o asemenea actiune, actiunea n revendicare ntemeiata pe "dreptul de administrare directa". Anterior revolutiei din 1989, partile acestei actiuni erau organizatii socialiste de stat nsa, ncepnd cu anul 1990,

"dreptul de administrare directa", devenind "drept de folosinta", al unui organ sau institutii de stat asupra bunurilor ce se afla n proprietatea statului. n stabilirea prescriptibilitatii sau imprescriptibilitatii unei asemenea actiuni, se iau n considerare dispozitiile art. 1884 din Codul Civil, potrivit carora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert". Termenele de prescriptie extinctiva Termenele de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune reprezinta intervalele de timp stabilite de lege nauntrul carora trebuie sesizate instantele judecatoresti competente sub sanctiunea pierderii n ntregul ei a posibilitatii de a mai putea obtine protectie judiciara a drepturilor civile ncalcate sau nerecunoscute. Un prim criteriu de clasificare si cel mai important se refera la sfera de aplicare. Potrivit acestui criteriu, termenele de prescriptie a dreptului la actiune se mpart n: termene generale si termene speciale de prescriptie extinctiva. Normele care stabilesc un termen general reprezinta norma generala, iar normele care stabilesc termene speciale, reprezinta norme speciale, corelatia dintre aceste norme fiind crmuita de legile generalio specialibus non derogant si specialio generalibus derogant. Cel de-al doilea criteriu de clasificare are n vedere izvorul normativ al termenelor, fiind vorba astfel despre: termene instituite de Decretul nr. 167 / 1958 si termene instituite n alte izvoare de drept civil (Codul Civil, Codul familiei, legile nr. 31 / 1990 si nr. 11 / 1991). Ultimul criteriu de clasificare este cel al marimii sau ntinderii lor, astfel termenele speciale se mpart n: termene mai mari dect termenul general, termene egale cu termenul general; termene mai mici dect termenul general de prescriptie extinctiva. Termenele generale de prescriptie sunt acele termene care se aplica n practica atunci cnd nu si gaseste aplicatie un termen special de prescriptie extinctiva ntr-un anume caz dat. Doctrina si jurisprudenta califica un termen ca fiind general, interpretul tinnd seama de modul de consacrare, de redactarea textului legal pe care l consacra. Aceasta s-a ntmplat cu art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "Termenul prescriptiei este de 3 ani, iar raporturile dintre organizatiile socialiste de 18 luni". Un alt aspect care trebuie luat n considerare n precizarea termenelor generale de prescriptie extinctiva consta n solutiile adoptate n ce priveste domeniul prescriptiei extinctive: - n principiu, drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, exceptiile de la acest principiu fiind cazuri n care se aplica fie un termen special de prescriptie (ex. cele prevazute de Codul familiei), fie termenul general de prescriptie (de 3 ani); - n principiu, drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv; este necesara distinctia ntre actiunile personale care nsotesc drepturile de creanta si care sunt supuse dispozitiile din acest act normativ si actiunile reale, care nsotesc drepturi reale principale (proprietati, uz, uzufruct, abitatie, superficie, servitute), actiune care sunt supuse prescriptiei reglementata de Codul Civil. Art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie termenul de prescriptie extinctiva cu caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligationale. Potrivit acestui articol, "termenul prescriptiei este de 3 ani (.)". Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica ori de cte ori nu exista termene speciale de prescriptie extinctiva. Acest termen general de prescriptie extinctiva se aplica si la pretentiile patrimoniale care nsotesc o actiune care este sau nu prescriptibila extinctiv (ex. actiunea n nulitate, actiunea n rezolutiune sau reziliere etc.). prin analogie, acest termen general de prescriptie extinctiva este aplicabil si actiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv pentru care nu este stabilit prin lege un termen special de prescriptie extinctiva, nsa nu poate fi extins si la actiunile sale, deoarece potrivit dispozitiilor art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958, generalitatea termenului de 3 ani nu se extinde si la actiunile reale care intra sub incidenta Codului Civil. Termenele speciale de prescriptie a dreptului la actiune sunt termene care deroga de la reglementarea de principiu nscrisa n art. 3 alin. 1din Decretul nr. 167 / 1958 si se disting prin particularitatea de a fi aplicate numai n cazurile expres prevazute de lege. Aceste termene speciale de prescriptie extinctiva sunt reglementate att n Decretul nr. 167 / 1958. ct si n alte acte normative. . Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale

Termenele speciale aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale sunt prevazute n Codul familiei: - termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni, aplicabil actiunii n anulabilitatea casatoriei, prevazut de art. 21 alin. 2: "Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamnt a fost viciat, n termen de 6 luni de la ncetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei"; - termenul de prescriptie extinctiva de 6 luni aplicabil actiunii n tagada paternitatii copilului din casatorie, stabilit de art. 55 alin. 1: " Actiunea n tagada paternitatii se prescrie n termen de 6 luni de cnd tatal a cunoscut nasterea copilului"; - termenul de prescriptie extinctiva de 1 an, aplicabil actiunii n stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei, prevazut de art. 60 alin. 1: "Actiunea n stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei poate fi pornita n termen de un an de la nasterea copilului". . nceputul prescriptiei extinctive . Regula generala privind nceputul prescriptiei extinctive . Consacrarea legislativa a regulii generale n ceea ce priveste nasterea dreptului la actiune si respectiv a nceperii cursului prescriptiei extinctive care poate sa duca la stingerea lui, regula generala o gasim nscrisa n art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958. potrivit acestui articol, "prescriptia ncepe sa curga de la data cnd se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita." Regula prevazuta n art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 si gaseste aplicatie practica roi de cte ori nu se aplica o regula speciala, prevazuta pentru un caz particular. . Reguli speciale privind nceputul prescriptiei extinctive Acestea sunt urmarea regulii generale, n sensul ca se precizeaza data cnd se naste dreptul la actiune supus prescriptiei extinctive, n diferite situatii si ipoteze. Adaugam la aceasta precizare si faptul ca, de data aceasta, ne aflam n prezenta unor raporturi juridice civile a caror subiecte, cu unele exceptii, sunt determinate, n consecinta, ncalcarea dreptului civil subiectiv nu poate fi pusa dect pe seama persoanelor obligate chiar de la data nasterii raportului juridic. ; Continutul regulilor speciale privind nceputul n aceasta situatie, dreptul nu este afectat de modalitati (cnd nu exista termen sau conditie suspensiva sau cnd obligatia urmeaza sa se execute la cererea creditorului). Aceasta regula este nscrisa n art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia "n obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si n acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia ncepe sa curga de la nasterii raportului de drept". Pentru o buna ntelegere a domeniului de aplicare a acestei reguli speciale trebuie avute n vedere urmatoarele1) prin expresia "n obligatiile ce urmeaza sa se execute la cererea creditorului" trebuie sa se nteleaga att situatia - regula n care nu exista termen sau conditie, suspensive, care sa afecteze dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa, ct si situatiile n care exista un termen suspensiv, dar este n favoarea creditorului (putnd renunta la beneficiul lui, cum este cazul deponentului) sau exista o conditie care este rezolutorie (stiut fiind capura est sed sub conditione resolvitur); 2) prin expresia "n obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit" se ntelege situatia obligatiilor n care termenul lipseste cu desavrsire.Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensivaAceasta regula speciala se refera la acele situatii n care dreptul subiectiv civil este "afectat de modalitati", acestea fiind, aici, termenul suspensiv si conditia suspensiva. Potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958, "Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau termen suspensiv, prescriptia ncepe sa curga de la data cnd s-a mplinit conditia sau a expirat termenul".Aceasta regula este consacrata si n Codul Civil, prin art. 1885 alin. 1, conform caruia: "Prescriptia unei creante conditionate sau cu termen nu poate ncepe dect din momentul cnd s-a mplinit conditia sau a expirat termenul". . Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate n cazul n care raspunderea civila are la baza savrsirea unei fapte cauzatoare de prejudicii, precum si n cazurile asimilate (mbogatirea fara justa cauza), prescriptia ncepe sa curga de la data cnd pagubitul a cunoscut sau trebuia(ori putea) sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.Aceasta regula speciala

este consacrata n art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit caruia "Prescriptia dreptului la actiune n repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita ncepe sa curga de la data cnd pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca att paguba, ct si pe cel care raspunde de ea." Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede: "Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si n cazul mbogatirii fara just temei." . Repunerea n termenul de prescriptie Repunerea n termenul de prescriptie este acel beneficiu acordat de lege titularului dreptului la actiune, care din motive temeinice nu a putut formula actiunea n justitie nauntrul termenului de prescriptie, astfel ca organul jurisdictional este ndreptatit sa solutioneze, n fond, cererea de chemare n judecata, desi a fost introdusa dupa mplinirea termenului de prescriptie. Repunerea n termenul de prescriptie este o institutie juridica consacrata cu caracter general n art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: "Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, n cazul n care constata ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa ncuviinteze executarea silita