Cambia, biletul la ordin și contestația la executare.

Corelații între procedura specială și procedura de drept

comun
juridice.ro/767511/cambia-biletul-la-ordin-si-contestatia-la-executare-corelatii-intre-procedura-speciala-si-
procedura-de-drept-comun.html

24 ianuarie 2022

25.01.2022 |
Cristian TĂNASĂ
Secţiuni: Articole, Drept civil, Procedură civilă, Recuperare creanțe, RNSJ, Selected,
Studii

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, deși se numără

printre cele mai vechi reglementări rămase în vigoare pe teritoriul
României, rămâne în continuare o opțiune seducătoare pentru creditorii
care urmăresc satisfacerea creanțelor într-o manieră rapidă și exotică.

Însă tocmai acest caracter exotic al legii a lucrat contra sa și a favorizat

confuzia cu unele instituții ale dreptului comun din procedura
Cristian Tănasă
execuțională civilă.

În studiul ce urmează ne propunem să analizăm instrumentele puse la dispoziția părților

atunci când este declanșată o executare cambială[1], mai precis corelațiile dintre
contestația la executare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 58/1934 și cea întemeiată pe
dreptul comun. Pentru aceasta, întâi vom descrie (I) modelul teoretic în raport de care ar
trebui să se desfășoare o executare cambială, apoi vom arăta (II) cum se desfășoară ea
în practică, pentru ca, în fine, să analizăm (III) implicațiile ce decurg din lipsa de
asemănare dintre cele două.

(I) Viziunea teoretică asupra executării cambiale

Conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, „cambia are valoare de titlu executor
pentru capital și accesorii”.

Pentru punerea în executare a titlului, primul pas pe care creditorul trebuie să îl urmeze
este să se adreseze executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită.

În acord cu art. 61 alin. (3) din Legea nr. 58/1934, executorul judecătoresc va solicita
instanței de executare încuviințarea executării silite, care se va face printr-o încheiere ce
nu este supusă apelului, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Ulterior acestui moment, sub sancțiunea nulității absolute a întregii proceduri, executorul
judecătoresc va trebui să comunice debitorului somațiunea de executare, care trebuie să
cuprindă, conform art. 61 alin. (6) din Legea nr. 58/1934, „transcrierea exactă a cambiei
sau a protestului, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorită”.

1/13
Se impune o precizare deosebit de importantă – somațiunea prevăzută de legea cambiei
este distinctă de somația de executare prevăzută de Codul de procedură civilă.
Argumentele în susținerea acestei teze au fost prezentate pe larg de profesorul Traian-
Cornel Briciu[2] și pot fi sintetizate astfel:

– somația cambială este un mijloc prin care debitorul este încunoștințat despre existența
titlului cambial și este pus în întârziere pentru plată;

– prin somația cambială se permite debitorului să își exprime poziția prin invocarea
excepțiilor cambiale;

– somația cambială reprezintă un act săvârșit anterior începerii executării silite, în vreme
ce somația de drept comun este primul act de executare și reprezintă încunoștințarea
debitorului despre declanșarea măsurilor de executare silită dacă nu se conformează
obligației de plată.

În urma comunicării somației cambiale, debitorul are la dispoziție un termen de 5 zile în

care să formuleze contestație la executare, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr.
58/1934.

Anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, contestația la executare purta
numele de opoziție la executare. Făcând o analiză istorică a instituției, profesorul Briciu a
arătat că „denumirea de opoziție la executare era greșită și s-a datorat în mare măsură
confuziei la nivelul forumului legiuitor cu contestația la executare din materia dreptului
comun al executării silite și a unei erori de redactare. În realitate, opoziția la executare
este de fapt o opoziție la somația cambială”[3].

Astfel, interpretând textul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 folosind terminologia
istorică, putem afirma că, în urma comunicării somației cambiale, debitorul are la
dispoziție un termen de 5 zile pentru a formula opoziția la somația cambială în fața
instanței de executare.

În cadrul opoziției la somația cambială, debitorul va putea opune creditorului, potrivit art.
63 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, „excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor
art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19”.

O clasificare utilă, cu valoare doctrinară, poate fi desprinsă din Norma-cadru nr. 6/1994
privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin emisă de BNR.
Astfel, potrivit pct. 321 și urm. din Normă, excepțiile pe care un debitor cambial le poate
opune posesorului cambiei se împart în următoarele categorii:

a) excepții privitoare la nulitatea titlului:

– excepții deduse din însăși forma cambiei (excepții formale);

– excepții bazate pe lipsa de valoare juridică a condițiilor de formă numai aparent

existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat);

2/13
b) excepții decurgând din raporturile personale dintre posesorul si debitorul cambiei
(excepții personale – ele derivă din raporturile juridice care intervin între părțile
semnatare ale cambiei și reprezintă raportul fundamental al obligației cambiale
abstracte):

– excepții referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulația

cambiei;

– excepții referitoare la viciile de consimțământ;

– excepții izvorând din raporturi ulterioare creației cambiale.

c) excepții privitoare la condițiile de exercitare a acțiunii sau execuției cambiale (excepții

procedurale):

– neposedarea cambiei în original (cu excepția cazului în care cambia a fost înlocuită
printr-o hotărâre de amortizare și această hotărâre tine locul titlului);

– lipsa de legitimitate formală din partea posesorului, când acesta nu justifică posesiunea
cambiei printr-o serie neîntreruptă de giruri;

– lipsa protestului sau nulitatea acestuia;

– prescripția acțiunii sau executării cambiale;

– pierderea acțiunii în cazul prevăzut de art. 80 din Legea asupra cambiei și biletului la
ordin.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, excepțiile cambiale trebuie invocate până la primul
termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii în fond, iar
excepțiile personale trebuie să fie întemeiate pe o probă scrisă de grabnică soluțiune,
adică o probă completă, ce nu face necesară administrarea și a altor probe deosebite
care ar temporiza soluționarea procesului cambial[4]. În această privință, reperele
jurisprudențiale identificate au aplicat în mod corect viziunea legiuitorului[5].

Totodată, alături de opoziția la somația cambială, debitorul poate formula și o cerere de

suspendare a executării, însă „numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște
semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura”, potrivit art. 62 alin. (4) din
Legea nr. 58/1934. Niciun alt motiv de suspendare nu poate fi invocat în cadrul acestei
cereri (deci un motiv sau o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile Codului de
procedură civilă ar fi inadmisibile), astfel cum în mod corect au reținut reperele
jurisprudențiale identificate[6].

Dacă instanța dispune suspendarea executării, creditorul, în virtutea art. 62 alin. (5) din
Legea nr. 58/1934, poate obține măsuri de asigurare precum un sechestru sau o poprire
asiguratorie.

3/13
Față de formularea textului, cererea de suspendare nu ar putea fi condiționată de plata
unei cauțiuni, obținerea unor măsuri de asigurare fiind o facultate a creditorului pe care o
dobândește în urma suspendării.

De asemenea, textul nu permite formularea unei cereri de suspendare provizorie. Deși

unele instanțe au apreciat[7] că, în virtutea regulii de interpretare ubi lex non distinguit,
dacă legiuitorul nu distinge între suspendarea propriu-zisă și suspendarea provizorie,
înseamnă că sunt permise ambele forme, nu îmbrățișăm această viziune. Suspendarea
provizorie este o instituție distinctă față de suspendarea propriu-zisă și produce efecte
diferite, în special în privința întinderii în timp, astfel că nu poate fi dedusă din tăcerea
normei. Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a reglementa o procedură de executare cât
mai eficientă prin raportare la natura autonomă a titlurilor, iar orice temporizare să fie
pricinuită doar de împrejurări temeinic justificate (reamintim că până și motivele de
opoziție sunt limitate la cele de grabnică soluțiune atunci când este vorba despre
excepțiile personale, deci legiuitorul a dorit o distanțare față de raporturile fundamentale
dintre părți pentru a asigura celeritatea procedurii). Or, câtă vreme motivele de
suspendare sunt drastic limitate și presupun o anumită conduită din partea debitorului, nu
poate fi acceptat ca acesta să poată obține suspendarea provizorie în condițiile Codului
de procedură civilă, printr-o încheiere dată fără citarea părților. În plus, reglementarea din
dreptul comun oricum nu ar putea fi aplicată în întregime, întrucât legea specială nu
prevede condiția achitării unei cauțiuni.

Instanța de executare se pronunță asupra opoziției la somația cambială printr-o hotărâre

ce poate fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare, potrivit art. 62
alin. (3) din Legea nr. 58/1934.

După comunicarea somației cambiale, creditorul poate trece la înfăptuirea actelor de

executare. Pentru aceasta, executorul judecătoresc va urma procedura de drept comun
descrisă în Codul de procedură civilă. Astfel, conform art. 667 C.proc.civ., acolo unde
legea impune, îi va comunica debitorului o somație prin care îi va solicita să își
îndeplinească de îndată obligația, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la
continuarea executării silite.

Împotriva actelor de executare, debitorul va putea formula o contestație la executare în

condițiile dreptului comun. În cadrul contestației la executare vor putea fi invocate doar
motive ce țin de legalitatea actelor individuale de executare efectuate după comunicarea
somației cambiale (e.g. absența somației de executare, nulitatea actelor de executare,
perimarea executării etc.), fără ca debitorul să poată invoca și motive ce țin de fondul
dreptului cuprins în titlul executoriu. Aceste motive ar fi inadmisibile, conform art. 713 alin.
(2) C.proc.civ., întrucât ele au natura unor excepții personale, ce vizează raporturile
fundamentale dintre părți, iar calea specifică pentru valorificarea lor este opoziția la
somația cambială. Astfel, prin intermediul contestației la executare nu va putea fi
valorificată niciuna dintre excepțiile cambiale pe care debitorul le putea ridica pe calea
opoziției. Nici contestația privind lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu (i.e. contestația la titlu) nu ar putea fi formulată dacă motivele invocate
s-ar încadra în categoria excepțiilor cambiale ce vizează nulitatea titlului.  În cadrul

4/13
contestației la executare vor putea fi invocate doar motivele de nelegalitate referitoare
strict la actele de executare contestate, efectuate ulterior comunicării somației cambiale,
așa cum în mod corect au reținut reperele jurisprudențiale identificate[8].

În condițiile art. 719 C.proc.civ., debitorul ar putea formula și o cerere de suspendare a

executării silite sau chiar de suspendare provizorie, însă motivele temeinice trebuie să fie
circumstanțiate contextului execuțional specific – întreaga analiză a instanței va fi limitată
la aspectele procedurale ale executării silite intervenite după declanșarea sa, fără a putea
fi puse în discuție chestiunile specifice opoziției la somația cambială, cu atât mai mult în
ipoteza în care cererea de suspendare formulată în cadrul opoziției la somația cambială
a fost respinsă.

De regulă, distanța în timp dintre momentul comunicării somației cambiale și momentul

comunicării somației de executare este foarte mică și nu permite soluționarea definitivă a
opoziției la somația cambială. Astfel, opoziția la somația cambială și contestația la
executare pot coexista, motiv pentru care se impune să analizăm modul în care cele
două se întrepătrund ori se condiționează.

Dacă opoziția la somația cambială este admisă, întreaga executare este desființată.
Aceasta înseamnă că toate actele de executare subsecvente vor fi anulate, iar debitorul
va avea apoi posibilitatea să solicite întoarcerea executării silite, în măsura în care
aceasta a fost desfășurată. Cererea de întoarcere a executării silite nu ar putea fi
formulată în cadrul opoziției, întrucât legea specială nu prevede o astfel de posibilitate

În măsura în care există pe rol și o contestație la executare împotriva actelor de

executare subsecvente, aceasta urmează să fie respinsă ca rămasă fără obiect prin
raportare la soluția de admitere a opoziției. Judecata opoziției nu ar putea fi suspendată,
în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. până la soluționarea contestației la
executare, întrucât analiza opoziției nu este dependentă în vreun fel de analiza
contestației – motivele ce pot fi invocate nu se suprapun, iar excepțiile cambiale nu se
află în legătură cauzală cu legalitatea actelor de executare ulterioare. Cel mult s-ar putea
admite o suspendare a contestației la executare până la soluționarea opoziției, întrucât
admiterea opoziției determină rămânerea fără obiect a contestației, cum am precizat.
Aceleași argumente rămân valabile și în planul efectelor autorității de lucru judecat.

Dacă este admisă contestația la executare, independent de momentul anterior sau

ulterior soluționării opoziției, efectele sale se vor răsfrânge doar față de actele de
executare atacate. Admiterea contestației la executare nu poate afecta în vreun fel titlul
executoriu, raporturile fundamentale dintre părți sau somația cambială. Astfel, chiar dacă
sunt anulate toate actele de executare subsecvente somației cambiale (chiar începând
cu somația de executare), executarea silită propriu-zisă nu poate fi anulată, iar creditorul
are posibilitatea să pretindă executorului refacerea executării silite începând cu primul act
anulat.

5/13
Prin urmare, în ipoteza în care debitorului i-a fost comunicată somația cambială, iar apoi
au fost efectuate și acte subsecvente de executare, acesta are la dispoziție opoziția la
somația cambială pentru a obține anularea întregii executări, în vreme ce contestația la
executare împotriva actelor subsecvente ar trebui utilizată doar în măsura în care există
motive de contestație proprii, specifice acelor acte.

În privința cererii de suspendare alăturate opoziției, dacă instanța dispune suspendarea

executării, atunci niciun alt act de executare nu mai poate fi efectuat începând din ziua
suspendării. În măsura în care, totuși, astfel de acte sunt săvârșite, atunci ele ar putea fi
anulate pe calea contestației la executare (întrucât ar reprezenta un motiv propriu de
nulitate a actului de executare, ce poate fi valorificat pe calea contestației la executare).

Similar, dacă instanța admite cererea de suspendare alăturată contestației la executare,

atunci niciun alt act de executare nu mai poate fi săvârșit ulterior. Se poate întâmpla ca
atât cererea de suspendare alăturată opoziției, cât și cererea de suspendare alăturată
contestației să fie admise, caz în care efectele lor se suprapun, însă vor avea întinderi
diferite în timp, prin raportare la soluționarea opoziției, respectiv contestației. Acesta este
și motivul pentru care admiterea uneia dintre ele nu va determina rămânerea fără obiect
sau lipsa de interes față de cealaltă.

Nici admiterea sau respingerea uneia dintre cererile de suspendare nu va putea fi opusă
cu autoritate de lucru judecat față de cealaltă, întrucât condițiile sunt diferite – în cadrul
opoziției este vorba despre nerecunoașterea semnăturii prin înscrierea în fals sau a
procurii, pe când în cadrul contestației este vorba despre motive temeinice.

(II) Viziunea practică asupra executării cambiale

Dacă în secțiunea anterioară am descris mecanismul teoretic prin care ar trebui să

funcționeze executarea cambială, în prezenta secțiune, așa cum am anticipat în partea
introductivă a studiului, vom arăta că, din perspectivă practică, lucrurile nu stau deloc
asemănător.

După obținerea încuviințării executării silite, de cele mai multe ori, somația comunicată
de către executorul judecătoresc debitorului reprezintă o îmbinare a somației cambiale și
a somației de executare.

Cu alte cuvinte, în cadrul unui singur act de executare (privit ca instrumentum),

executorul judecătoresc cuprinde atât cerințele somației cambiale, cât și cerințele
somației de executare, adică atât transcrierea exactă a cambiei sau a protestului și a
celorlalte acte din care rezultă suma datorată, cât și solicitarea de a executa de îndată
obligația, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.

Această somație hibridă nu respectă nici cerințele prevăzute de lege, dar, mai important,
nici rațiunea sa. Arătam anterior că cele două somații au scopuri diferite și că somația de
executare trebuie comunicată ulterior somației cambiale, întrucât declanșarea executării
silite se poate face doar după comunicarea somației cambiale, iar nu concomitent. Or,
reunirea celor două nu este de natură să satisfacă această exigență.

6/13
Confruntat cu o asemenea situație, debitorul devine și el, de regulă, confuz în privința
naturii juridice a cererii pe care o adresează instanței. Aproape niciodată debitorul nu
formulează o opoziție la somația cambială și, distinct, o contestație la executare.
Dimpotrivă, debitorul formulează o singură contestație (fiind „ajutat” și de unificarea
terminologică dispusă prin Legea nr. 76/2012), pe care o fundamentează atât pe
dispozițiile Legii nr. 58/1934, cât și pe dispozițiile de drept comun sau poate chiar nu o
fundamentează deloc în drept. Totodată, formulează și cereri de suspendare a executării
silite, inclusiv provizorie.

Sunt întâlnite și situațiile în care debitorul formulează contestație la executare întemeiată

formal pe dispozițiile Legii nr. 58/1934, însă conținutul său (ba chiar și al cererilor de
suspendare) trădează o fundamentare pe dispozițiile dreptului comun.

(III) Implicații ce decurg din lipsa de asemănare dintre cele două viziuni

Diferențele de abordare dintre perspectiva teoretică a executării cambiale și perspectiva

practică sunt îngrijorătoare. O bună înțelegere a mecanismelor execuționale este
necesară pentru îmbunătățirea calității sistemului juridic, dar și pentru prevenirea lezării
drepturilor participanților la executarea silită.

Astfel, ar trebui remarcate următoarele diferențe majore între opoziția la somația

cambială și contestația la executare formulate în cadrul aceleiași proceduri de executare
silită:

– opoziția se formulează în termen de 5 zile de la comunicarea somației cambiale;

– contestația la executare se formulează în termen de 15 zile de la comunicarea somației

de executare [sau conform celorlalte ipoteze prevăzute la art. 715 alin. (1) C.proc.civ.];

– pe calea opoziției pot fi invocate excepțiile cambiale, care pot antama inclusiv chestiuni
legate de raporturile fundamentale dintre părți;

– pe calea contestației la executare pot fi invocate doar motive de nelegalitate proprii

actelor atacate; criticile ce țin de titlul în sine sau de fondul dreptului cuprins în titlul
executoriu sunt inadmisibile, întrucât calea specifică de invocare este opoziția la somația
cambială; în măsura în care debitorul pierde termenul pentru formularea opoziției, el nu
ar putea invoca aceleași critici pe calea contestației la executare și nu ar mai putea
obține anularea întregii executări silite;

– pe calea opoziției poate fi solicitată suspendarea executării doar pentru ipotezele în

care debitorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals sau procura; nu este impusă
condiția plății unei cauțiuni, dar creditorul poate obține măsuri de asigurare în cazul în
care suspendarea este admisă; suspendarea provizorie nu poate fi cerută;

– pe calea contestației la executare poate fi solicitată suspendarea executării silite,

inclusiv provizorie, pentru motive temeinice și cu plata unei cauțiuni; motivele temeinice
nu ar putea viza chestiuni ce țin de sfera opoziției la somația cambială;

7/13
– admiterea opoziției ar putea conduce la anularea întregii executări silite, în vreme ce
admiterea contestației la executare ar putea conduce doar la anularea actelor atacate, cu
posibilitatea creditorului de a le reface;

– hotărârea pronunțată de instanță în opoziția la somația cambială poate fi atacată cu

apel în termen de 15 zile de la pronunțare, în vreme ce hotărârea pronunțată de instanță
în contestația la executare poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Față de aceste diferențe spectaculoase de regim juridic dintre opoziția la somația

cambială și contestația la executare, instanțele de judecată trebuie să manifeste o
atenție deosebită în stabilirea calificării juridice corecte, pentru a nu se ajunge la
confundarea celor două instituții. Existența uneia nu poate fi negată în detrimentul alteia
și nici nu poate fi creată o formă hibridă între cele două.

Astfel, în procesul de calificare, instanța ar trebui să aibă în vedere, în principal,

solicitarea debitorului: dacă susține anularea întregii executări silite și invocă motive ce
intră în sfera excepțiilor cambiale (inclusiv excepțiile personale, ce antamează raporturile
fundamentale dintre părți), atunci cererea sa capătă natura unei opoziții la somația
cambială și trebuie să urmeze regimul specific dictat de Legea nr. 58/1934 în privința
termenului de formulare, a admisibilității motivelor invocate, a cererilor de suspendare
etc.

De multe ori, însă, instanța ar putea fi învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare
provizorie a executării silite înainte de a se fi stabilit primul termen de judecată în cadrul
unei contestații la executare imprecis fundamentată în drept, față de care trebuie să se
stabilească natura juridică, respectiv opoziție sau contestație. Cum admisibilitatea cererii
de suspendare provizorie depinde în mod direct de calificarea dată acțiunii principale,
apreciem că instanța va trebui să efectueze în mod prealabil această analiză, iar apoi să
se pronunțe asupra cererii de suspendare provizorie. Prin raportare la faptul că această
cerere se judecă fără citarea părților, ea nu va avea autoritate de lucru judecat față de
acțiunea principală, însă, în măsura în care ambele cereri s-ar afla pe rolul aceluiași
complet de judecată, analiza naturii juridice a acțiunii principale în cadrul cererii de
suspendare provizorie va atrage incompatibilitatea completului de a soluționa în
continuare și acțiunea principală pe motiv de antepronunțare[9].

Prin urmare, pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor execuționale, pentru o

previzibilitate asupra desfășurării procesului civil, pentru o calitate înaltă a actului de
justiție și pentru respectarea drepturilor părților, cercetarea regimului juridic specific
fiecărei instituții analizate trebuie să fie o prioritate în agenda fiecărui profesionist al
dreptului implicat în procedurile execuționale.

[1] Întrucât regimul juridic este similar, referirile la executarea cambială implică și executarea biletelor
la ordin.

[2] Tr. C. Briciu în E. Oprina, V. Bozeșan (coord.), Executarea silită. Dificultăți și soluții practice, Ed.
Universul Juridic, București, 2016, tema nr. 5, pp. 56 et seqq; https://www.juridice.ro/401478.

[3] Ibidem.

8/13
[4] Rațiunea legiuitorului fiind aceea de a conserva eficiența și rapiditatea acestor instrumente de
plată autonome față de raporturile fundamentale.
[5] • „Sintagma ,,acte scrise de grabnică soluţiune”
face referire la acele acte prin care excepţia
se dovedeşte completă, fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare
deosebite care ar temporiza soluţionarea procesului cambial. Având în vedere aceste aspecte, în
ceea ce privește critica conform căreia pârâta a emis situații de lucrări nerealizate, Tribunalul reţine
că, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 10.2 din contractul antemenţionat, iar
excepţiile personale pot fi dovedite numai prin acte scrise „de grabnică soluţiune”. În cauză, apelanta
reclamantă nu a făcut dovada că a trimis notificarea de reziliere de la fila 23 din dosarul de fond şi nici
că ar fi comunicat neacceptarea facturii 264/13.05.2019. De asemenea, nu s-a probat nici faptul că a
comunicat intimatei pârâte obiecţiunile de la fila 24. Raportat la cele expuse, nefiind dovedite
susţinerile apelantei reclamante prin ,,acte scrise de grabnică soluţiune”, astfel cum prevăd dispoziţiile
art. 63 alin 2 din Legea nr. 58/1934 şi ale art.329 din Norma BNR nr. 6/1994, Tribunalul apreciază ca
nefiind întemeiată prima critică învederată prin cererea de apel.” (Tribunalul Timiș, Decizia civilă nr.
776/2021 din 29.04.2021, disponibilă la adresa www.sintact.ro);

• „Deşi contestatoarea a susţinut că s-au compensat în integralitate sumele plătite cu titlu de avans, nu
s-a făcut dovada că toate facturile menţionate şi ultima situaţie de lucrări ar fi fost aprobate de
A______ A________ S.R.L. Prin urmare, actele pe care contestatoarea îşi întemeiază susţinerile
nu sunt de grabnică soluţie, întrucât pentru stabilirea situaţiei concrete, definitive, este necesar
să administreze probe suplimentare. Instanţa constată că excepţiile personale invocate de
contestatoare nu se încadrează în noţiunea de excepţii personale, aşa cum acestea sunt reglementate
de dispoziţiile Legii nr. 58/1934 şi de Normele – Cadru BNR nr. 6/08.03.1994, ci reprezintă doar
apărări referitoare la fondul raporturilor juridice dintre părţi, fără a se face dovada îndeplinirii condiţiilor
pentru exercitarea opoziţiei la executarea cambială.” (Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința
civilă nr. 1138/2021 din 19.02.2021, disponibilă la adresa www.sintact.ro);

• „Se constată că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare specială (fosta
opoziţie) conform art. 106 raportat la articolul 62 şi art. 63 alin.1 (ce face trimitere la art. 2 şi 19 din
aceeaşi lege), respectiv art. 63 alin.2 din Legea nr.58/1934, întemeiată pe excepţia personală sus
arătată, din înscrisurile cauzei nerezultând stingerea raportului fundamental dintre părţi. Biletul la ordin
BRDE3AA xxxxxxx a fost emis de apelantă pentru garanţia plăţii unor obligaţii contractuale, debitoarea
nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată şi creditorul a completat biletul la ordin emis în alb, iar în contextul
refuzării la plată s-a început executarea, fără a rezulta din înscrisurile depuse în cauză, fără putinţă de
tăgadă, că obligaţia cambială a fost achitată ori că raportul fundamental (ce implică ansamblul relaţiilor
comerciale stabilite între părţi prin convenţii de vânzare-cumpărare îngrăşăminte şi anexelor la
acestea) era stins la momentul promovării contestaţiei/opoziţiei (28.12.2019 – data poştei).” (Tribunalul
Buzău, Decizia civilă nr. 95/2020 din 02.03.2020, disponibilă la adresa www.sintact.ro);

• „În speţa de faţă, apelanţii au susţinut că bilete la ordin puse în executare au fost completate abuziv
de către bancă în condiţiile în care debitele societăţii S.C. MIX CHEMICAL S.R.L erau stinse la
sfârşitul anului 2014, iar în perioada 01.01._____________15, nu au mai existat creditări. In opinia
tribunalului, susţinerile de mai sus nu se încadrează în categoria excepţiilor personale, care pot
fi ridicate în cadrul opoziţiei la executare, astfel cum sunt definite acestea în textele normative
enunţate mai sus, ci reprezintă apărări care converg spre nedatorarea sumei pentru care s-a
pornit executarea silită, ceea ce excede limitelor judecăţii stabilite de art.63 din Legea nr.
58/1934.” (Tribunalul Ilfov, Decizia civilă nr. 361/2021 din 29.01.2021, disponibilă la adresa
www.sintact.ro);

• „Prin cererea de chemare în judecată contestatoarea a invocat lipsa unei creanţe certe, lichide şi
exigibile, apărări care sunt neîntemeiate în raport de particularităţile titlului executoriu în
temeiul căruia s-a început executarea silită. Din interpretarea coroborată a normelor legale anterior
menţionate rezultă că debitorul poate invoca pe calea contestaţiei la executare formulată împotriva
somaţiei cambiale doar excepţiile ce privesc nulitatea biletului la ordin si care se pot referi fie la
nevalabilitatea formală a acestuia, prescripţia dreptului la acţiune, stingerea obligaţiei cambiale etc.,

9/13
ori la nevalabilitatea obligaţiei cambiale datorită incapacităţii debitorului, lipsa de reprezentare sau alte
asemenea, fie apărări ce privesc persoana posesorului biletului la ordin ori raportul fundamental, cum
ar fi spre exemplu nulitatea contractului dintre părţi datorită unui viciu de consimţământ.

Contestaţia la executare formulată împotriva somaţiei cambiale este limitată la invocarea unor excepţii
obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor excepţii personale de nulitate care se referă la
raportul juridic fundamental între posesor si emitent în baza căruia a fost emis biletul la ordin.
Excepţiile obiective se referă la inexistenta obligaţiei cambiale, cum ar fi nulitatea titlului pentru lipsa
menţiunilor esenţiale, semnătură viciată, stingerea obligaţiei cambiale sau decăderea din drepturile
cambiale sau neîndeplinirea unei condiţii pentru acţiunea cambială, iar excepţiile personale vizează
nulitatea raportului juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin.

Din această perspectivă, se constată că motivele invocate de contestatoare în susţinerea acţiunii

cambiale nu se circumscriu excepţiilor care atrag nevalabilitatea biletului la ordin ori
excepţiilor personale care privesc raportul fundamental care a stat la baza emiterii titlului,
aceasta invocând inclusiv lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei urmărite, aspect
care excede limitelor judecăţii stabilite de art. 63 din Legea nr.58/1934.” (Judecătoria Constanța,
Sentința civilă nr. 6760/2020 din 13.08.2020, disponibilă la adresa www.sintact.ro).

[6] „Spre deosebire de prevederile art. 719 Cod procedură civilă – care nu restrânge aria cazurilor de
suspendare facultativă, ci numai pe cele de suspendare obligatorie a executării – norma specială
stipulează explicit că instanța va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu
recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura.

Prin urmare, contestatorul urmărit în baza unui bilet la ordin nu este în măsură să opteze, pentru
justificarea în drept a cererii de suspendare a executării silite, între dispozițiile art. 719 Cod
procedură civilă și cele ale art. 62 din Legea 58/1934, numai cele din urmă putând fi valorificate
pentru temporizarea urmăririi silite.
În speță, în concret, debitorul intimat nu
a formulat apărări în fond legate de lipsa semnăturii ori a
procurii semnatarului biletelor la ordin, subliniind inexistența raportului juridic fundamental care stă la
baza emiterii titlului executoriu cu privire la suma urmărită cu titlu de penalități, astfel încât, nefiind
întrunite cerințele art. 62 din Legea 58/1934 pentru justificarea în drept a suspendării executării silite,
soluția primei instanțe este corectă”. (Tribunalul Constanța, Încheierea nr. 1133/2019 din 26.11.2019,
disponibilă la adresa www.sintact.ro).

[7] „Prin urmare, față de calificarea cererii formulate ca fiind o contestație la executare întemeiată pe
dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934, în privința cererii de suspendare a executării silite, devin
aplicabile dispozițiile art. 62 alin. 4 din același act normativ, potrivit cu care instanța va putea
suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în
fals, sau nu recunoaște procura. Cum textul de lege nu face distincție între suspendarea
executării silite și suspendarea provizorie a acesteia, instanța apreciază că textul de lege este
aplicabil ambelor modalități de suspendare.” (Judecătoria Alba-Iulia, Sentința civilă nr. 1033/2016
din 05.04.2016, disponibilă la adresa www.sintact.ro).

[8] • „Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că domeniul contestației la executare de
drept comun se limitează numai la actele de executare ulterioare somației cambiale, astfel că
aspectele invocate în cadrul acestei contestații trebuie să vizeze valabilitatea actelor de executare
individuale. Se observă că viciile de formă ale titlului cambial, excepțiile bazate pe raporturile
personale dintre posesorul cambiei/biletului la ordin și debitor, dar și cele procedurale legate de
absența condițiilor pentru accederea la executarea cambială pot fi invocate numai pe calea
contestației speciale (fosta opoziție), cu toate consecințele procedurale ce decurg de aici.
În concret, se observă că în prezenta cauză, s-a formulat o contestație la executare de drept
comun,
reglementată de art. 712 și urm. C.pr.civ., însă au fost invocate motive ce ar putea fi analizate doar pe
calea contestației la executare speciale reglementate de Legea nr. 58/1934 (respectiv, excepția de
neexecutare a contractului de subantrepriză încheiat între părți, inexistența datoriei debitorilor,
întrucât contractul nu e finalizat din culpa exclusivă a intimatei creditoare). Se apreciază însă că nu le
este permis debitorilor să invoce astfel de apărări în cadrul contestației la executare de drept

10/13
comun, față de prevederile art. 713 alin. 2 C.pr.civ. și împrejurarea că legea prevede în legătură
cu biletul la ordin pus în executare, o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

Se mai reține că biletul la ordin este un titlu de credit formal, care încorporează o obligație abstractă,
autonomă, iar cauza obligației este un element extern, care nu are nicio influență asupra titlului
comercial. Raporturile juridice dintre părți, care preexistă biletului la ordin, justifică emiterea acestuia,
însă odată emis, biletul la ordin constituie titlu de sine stătător. Toate operațiunile privind biletele la
ordin fac abstracție de raporturile fundamentale și sunt supuse unor reguli speciale, diferite de regulile
care reglementează raporturile fundamentale. Modificarea raporturilor fundamentale dintre părți prin
invocarea neexecutării obligațiilor de către una dintre părți, nu influențează drepturile și obligațiile
izvorâte din biletul la ordin, care au caracter autonom, independent de cele izvorâte din contractul
părților.

Se mai notează că potrivit art. 104 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin cuprinde promisiunea
necondiționată de a plăti o sumă determinată.

Prin urmare, potrivit prevederilor Legii nr. 58/1934, biletul la ordin conferă certitudine dreptului de
creanță al intimatei împotriva celor doi contestatori, în sensul că acest drept nu suferă nicio influență
din partea raportului juridic originar. Debitorii s-au obligat să achite o sumă de bani determinată nu în
virtutea raportului juridic originar, ci exclusiv în virtutea semnării titlului. Prin emiterea biletului la ordin
și efectuarea unor eventuale plăți, se execută obligații din raporturi juridice preexistente, însă
posesorul legitim al titlului își exercită dreptul și emitentul titlului execută obligația în temeiul titlului, și
anume în temeiul biletului la ordin, care conferă drepturi autonome, iar nu în baza raportului juridic
care a ocazionat emiterea titlului.
Așadar, creanța invocată de către
intimată împotriva contestatorilor are caracter cert, acest caracter
reieșind chiar din biletul la ordin pus în executare. De asemenea, creanța este și exigibilă, contrar
susținerilor contestatorilor, biletul la ordin fiind scadent la momentul sesizării executorului judecătoresc
(obligația de plată a sumei menționate în cuprinsul acestuia fiind exigibilă începând cu data de
22.02.2016, potrivit mențiunilor din cuprinsul titlului).
În speță, invocarea inexistenței obligației de plată
pentru care s-a emis biletul la ordin, deci a
stingerii raporturilor fundamentale, nu are relevanță sub aspectul eficienței juridice a biletului
la ordin supus executării silite, deoarece astfel de apărări, în materia specială a executării
cambiale, pot fi făcute doar prin contestația la executare reglementată de art. 62 rap. la art. 106
din Legea nr. 58/1934 și doar în condițiile speciale reglementate de acest text legal.” (Tribunalul
București, Secția a VI-a Civilă, Decizia civilă nr. 3875/2019 din 14.11.2019, disponibilă la adresa
www.lege5.ro).
• „Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată, de asemenea de către pârâtă, instanța
reține că aceasta este întemeiată. Așa cum s-a arătat anterior, ceea ce a determinat existența litigiului
de față este emiterea de către reclamant COSTRUZIONI D____ S__ a BO _____________ nr.
xxxxxxx care, în opinia acesteia a fost încasat de către pârâtă fără drept, prin încălcarea clauzelor
contractului de tranzacție. (…) Raportat la apărările invocate în prezenta cauză, este evident că în
realitate reclamanta nu face altceva decât să invoce o excepție personală referitoare la raportul
fundamental care a dat naștere biletului la ordin, excepție care nu poate fi analizată în cadrul
unei acțiuni de drept comun, ci doar în cadrul contestației la executare speciale (fosta
opoziție) reglementată de Legea 58/1934, iar în măsura în care aceste apărări sunt primite, așa cum
s-a arătat anterior, debitoarea are posibilitatea de a solicita întoarcerea executării, la instanța
competentă potrivit art. 724 Cod pr.civilă.” (Tribunalul Alba, Secția a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ și Fiscal și de Insolvență, Decizia civilă nr. 77/2017 din 23.05.2017, disponibilă la adresa
www.sintact.ro).

• „Tribunalul constată că contestatorul nu şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 62

din Legea 58/1934, ce reglementa fosta opoziţie la executare, potrivit cărora „În termen de 5 zile de la
comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare”. Prin urmare invocarea
stingerii creanţei prin compensaţie, reprezenta o excepţie personală, ce putea fi invocată doar
în cadrul contestaţiei la executare, fosta opoziţie la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 62

11/13
din Legea 58/1934, şi nu pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 712 din
codul de procedură civilă în care se poate verifica doar legalitatea actelor de executare.”
(Tribunalul Buzău, Decizia civilă nr. 291/2021 din 14.04.2021, disponibilă la adresa www.sintact.ro).
[9] Situația este similară celei prevăzute la art. 719 alin. (4) pct. 1 C.proc.civ., unde completul care

admite cererea de suspendare a executării silite pe motiv că actul care se execută nu este titlu
executoriu nu mai poate soluționa și contestația la executare ce are ca motiv de contestație absența
unui titlu executoriu, întrucât deja s-a pronunțat pe acest aspect.

Cristian Tănasă, Partener fondator VERJEL TĂNASĂ & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: biletul la ordin, cambia, Contestaţia la executare, Cristian Tănasă

Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro
este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a
mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe
Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de
publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa
de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

12/13
13/13