Politica de securitate a României după 2020 în noul context

internațional
Lenuța Andreea RADU

„Securitatea națională este capacitatea unei națiuni de a-și urmări cu succes interesele naționale,
așa cum le concepe ea oriunde în lume”. Penelope Hartland-Thunberg

The definition of the concept of state security is carried out by reference to numerous
variables because the security and defence of a state is a vital area for its very existence.
The security policy includes many variables, defining this concept evolving with the
transformation of the international environment and with the emergence of threats and new actors
at the level of the security environment, but in a simplistic yet extremely realistic way, the national
security represents the integrity of the national territory and its institutions1.
We did not intend that the present work represents an exposition of definitions of the
concept of security and no string of variables that should be taken into account to define this
concept. On the contrary, we would like to start with an overview of this paper and pave the way
for a pragmatic analysis of the future security policy of our country.
Therefore, starting from the quotation mentioned above, we will try to go over the many
definitions of the concept of security to focus on its implications in the functioning of our country.
Thus, through a qualitative scientific approach we will try to perform a "screening" of what the
national security objectives of our country have meant during the period 2015-2019, of the way or
the extent to which they are achieved at the moment, but with the purpose of outlining some
perspectives necessary to shape Romania's security policy after 2020.
Keywords: security policy; national security objectives; hybrid threats.

Lucrarea de față abordează tema securității țării noastre din acest moment cu intenția de a
contura perspectivele pentru acest domeniu în context internațional, după anul 2020. Tema este una
pe cât de generală, pe atât de complexă din perspectiva numeroaselor variabile ce trebuiesc luate în
considerare atât la nivel național, cât mai ales la nivel internațional.
Este important de evidențiat faptul că astăzi nu mai putem vorbi de o politică de securitate
de tip hobbsian axată pe statul națiune, așa cum a fost caracterizată politica de securitate a statelor
în secolul XIX, însă nu putem să nu observăm reminiscențele marilor puteri în încercarea de
menținere a balanței de putere sau , mai nou, de noi form ede manifestare a puterii în sistemul
relațiilor internaționale.
De asemenea, trebuie avute în vedere noile amenințări, de tip hibrid, apărute la nivel
înternațional care sunt folosite pentru a destabiliza actori statali sau non-statali. Ipoteza unor
amenințări hibride este una relativ recentă în domeniul securității, fiind specifică ultimului deceniu

1
Morgenthau H. J., Thompson K. W., Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace, McGraw-
Hill, Inc.; ediţia a 6-a (1 Februarie, 1985), ISBN-13: 978-0075544692, p. 382.
și se referă la capacitatea unor actori de „mixare simultană și adaptativă a formelor de război
convențional, tactici neconvenționale, terorism și forme de criminalitate în spațiul de beligeranță
spre a obține obiective politice.2
De altfel, această definire, relativ recentă, este una cât se poate de complexă, incluzând din
ce în ce mai multe variabile și căpătând noi forme, fie că vorbim de cele de tip hard power(în acest
caz am avea în vedere amplele programe de înzestrare a armatelor), fie că vorbim de noi forme cum
ar fi propaganda sau cele de tip „fake news”. Aceste noi forme, de tip „fake news”, utilizează noile
tehnologii și mai ales rețelele de socializare au devenit intrumente de manipulare și care au
contribuit la propagarea în mediul online a unor știri false, devenind motorul unor puternice
campanii de dezinformare, care s-au dovedit extrem de periculoase pentru stabilitatea socială din
anumite state, însă acest subiect va fi detaliat în partea analitică a lucrării.
În tot acest tumult internațional, ne propunem să deschidem calea spre o analiză a politicii
de securitate a țării noastre după 2020, cu atât mai mult cu cât, ne aflăm astăzi în situația în care o
astfel de analiză reprezintă o necesitate. Anul 2019 a fost și va fi, în cele trei luni rămase, unul plin
de evenimente politice care vor avea cu un impact semnificativ din perspectiva politicii de
securiatate a țării noastre, iar România trebuie să aibă în vedere predictibilitatea în ceea ce privește
consolidarea profilului României în NATO şi Uniunea Europeană.

Observații
Înainte de a începe acest demers analitic, considerăm oportun să facem câteva observații de
ordin metodologic menite să sublinieze faptul că au existat anumite limitări legate de accesul la
anumite informații, legate de dimensiunea redusă a lucrării, dar și specificitatea acestui tip de
metodă de cercetare de tip calitativ.
Este necesar să avem în vedere încă de la începutul acestei lucrări faptul că nu vorbim despre
o analiză instituțională și nici de un demers de tip evaluativ a unui set de actori instituționali,
decizionali și politici, membri ai Sistemului Național de Apărare a Țării, a căror coerență în
asigurarea securității țării noastre este fundamentală, întrucât complexitatea unei astfel de teme ar
necesita o analiză aprofundată pe acest subiect.
Ipoteza de la care pornim în cadrul acestui demers academic are în vedere faptul că
instituțiile au fost și sunt considerate a fi constructe sociale cu un rol important în asigurarea
stabilității și securității unei societății. Având în vedere aceste aspecte, ne vom axa pe a analiza

2
Frank HOFFMAN, G., „Hybrid vs. Compound War. The Janus choice: Defining today’s multifaced confl ict”,
Armed Forces Journal, October 2009, pag.15.

2
modul în care instituțiile fundamentale cu rol în asigurarea securității țării noastre au stabilit
actualele obiective de securitate ale României și măsura în care acestea au fost îndeplinite în mod
real.
De altfel, considerăm că necesitatea unei abordări evaluative este dată de modul deficitar în
care a fost asigurată îndeplinirea anumitor obiective de securitate națională, dar și de necesitatea de
a evita în viitor astfel de situații, acestea reprezentând vulnerabilități semnificative, care, într-un
mediu de securitate extrem de schimbător precum cel actual pot conduce la probleme semnificative.
Din punct de vedere științific, evaluarea nu este un scop în sine, ci rolul său este de a aduce
o îmbunătățire unui program sau unei politici3, de aceea ne propunem, pe de o parte, să identificăm
principalele disfuncționalități apărute în perioada 2015-2019, dar mai ales a celor apărute pe
parcursul anului în curs, la nivelul actorilor cu rol decizional în conturarea politicilor de securitate
a țării noastre cu scopul de a atrage atenția asupra acelor aspecte care au condus la apariția
vulnerabilităților, iar pe de altă parte, să încercăm să conturăm acele aspecte ce ar merita incluse în
noua strategie de securitate națională din 2020.
Vom începe prin a evidenția faptul că prezentarea și conturarea Strategiei Naționale de
Apărare a Țării reprezintă una dintre principalele atribuții ale președintelui țării 4 , acesta
îndeplinind, conform Constituției, funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării,
adică al autorității administrative autonome investite, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi
coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională5, precum și
participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă
militară6.
Totuși, președintele are obligația de a colabora cu toate instituțiile ce fac parte din Sistemul
Național de Apărare și care au conducerea acestuia ca un atribut exclusiv şi inalienabil7, referindu-
ne aici la Parlament, Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, Guvernul României, Ministerul Apărării
şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale.

3
EVALSED: The resource for the evaluation of Socio-Economic Development, Chapter 1: Evaluation and socio-
economic development, The benefits of evaluation 1) Evaluations that make a difference, septembrie 2013, pag. 11,
accesat în data de 07.09.2019
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/evaluation/guide/guide_evalsed.pdf .
4
Conform prevederilor articolului 4 din Legea 203/2015 privind planificarea apărării, publicată Monitorul Oficial,
Partea I nr. 555 din 27 iulie 2015.
5
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării
6
Conform prevederilor art. 119 din Constituția României din 2003, republicată.
7
Conform prevederilor art 6 și 7 din Legea nr. 45 din 1 iulie 1994 Legea apărării naţionale a României, cu modificările
și completările ulterioare.

3
 Raportându-ne la prevederile legislației din domeniu, pe de o parte și la evenimentele ce au
avut loc în acest an la nivel național, pe de altă parte, ar fi important de menționat faptul că au
existat situații care au scos în evidență incertitudinea la nivelul cel mai înalt al instituțiilor cu rol
fundamental în asigurarea securității statului, disfuncționalități ale instituțiilor statului în
îndeplinirea unor obiective menționate chiar în Strategia Națională de Securitate a Țării.
De asemenea, este important să avem în vedere faptul că la finalul acestui an urmează să
aibă loc alegeri prezidențiale, care, trebuie să recunoaștem că vor avea un impact semnificativ la
nivelul politicii de securitate, cu atât mai mult cu cât, noul președinte va avea obligația de a prezenta
o nouă Strategie Națională de Apărare a Țării, pentru următorii cinci ani, așadar un moment cheie.
Nu ne propunem să analizăm evenimentele acestui an din perspectivă politică, ci din
perspectiva securității și a noilor obiective de securitate națională pe care liderii din țara noastră vor
fi nevoiți să și le asume într-un mediu de securitate internațional din ce în ce mai dinamic, dominat
din ce în ce mai mult de incertitudine și de amenințări hibride.

Anul 2019 între disfuncționalități și perspective

Începutul anului în curs a fost pentru țara noastră un moment unic în istoria sa, pentru prima
dată de la momentul dobândirii statutului de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene,
România a deținut Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene și în ciuda faptului că ar fi
trebuit, mai mult ca niciodată să dea semnale de stabilitate și predicitibilitate, totuși, din zona
politică semnalele nu au fost cele mai potrivite.
De altfel, anul 2019 a început tumultos din punct de vedere politic, cu un conflict între
președinte, pe de o parte, și prim-ministru, respectiv, ministrul apărării, pe de altă parte, în legătură
cu conducerea Statului Major al Apărării. Acest episod a avut un impact semnificativ asupra
securității naționale, tocmai din perspectiva consolidării credibilităţii strategice a țării noastre,
menționată în cadrul Strategiei Naționale de Apărare a Țării ca direcție de acțiune și modalitate
de asigurare a securităţii naţionale a României8, fiind o situație delicată ce a condus la incertitudine
în ceea ce privește legalitatea, respectiv, legitimitatea conducerii Statului Major al Armatei.
Astfel, în mod oficial, ne asumăm să asigurăm continuitatea și credibilitatea instituțiilor
fundamentale din cadrul Sistemului Național de Apărare al Țării, însă, dacă mizele politice o cer,
ajungem în situația în care le încălcăm, riscând să vulnerabilizăm țara din perspectiva imaginii pe

8
Strategia Națională de Apărare a Țării, Direcţiile de acţiune şi modalităţile de asigurare a securităţii naţionale,
paragraful 71, pag 17.

4
plan extern, din perspectiva credibilității în fața partenerilor strategici, dar mai ales punem în
periocol îndeplinirea obiectivelor de securitate națională.
Tot pe parcursul acestui an au avut loc evenimente care au dovedit că obiectivul național de
securitate referitor la asigurarea eficienței sistemului național de prevenire și gestionare a
sistemelor de criză, interne și externe, militare sau de natură civilă9 este deficitar, o schimbare de
abordare în ceea ce privește Dimensiunea de management al situaţiilor de criză 10 este absolut
necesară. S-a putut observa cu ușurință, încă odată, cum sisteme fundamentale eșuează în
gestionarea unor situații de criză aparent banale precum localizarea unor cetățeni aflați în pericol.
Astfel, după ce în anii trecuți ne-am confruntat cu deficiențe semnificative în gestionarea
situațiilor de urgență și mai ales cu localizarea cetățenilor aflați în pericol, evenimentele ce au avut
loc pe parcursul acestui an ne-au dovedit că problemele s-au agravat, fie că vorbim de prevenirea
crizelor, fie că vorbim de managementul situațiilor de criză, iar multe dintre soluții funcționează
doar în timpul exercițiilor.
Noile provocări de securitate după 2020

Provocările perioadei următoare sunt legate pe de o parte, de evoluțiile politice și economice

pe plan internațional, referindu-ne aici în principal la „războiul economic” dintre Statele Unite ale
Americii și principalii săi competitori pe plan internațional, care va coduce la numeroase implicații
de securitate la nivel internațional. Pe plan intern, preconizăm că ne vom confrunta în principal cu
fenomene precum populismul, care întreținut de principalele evenimente electorale ale anului 2020,
ar putea conduce la decizii politice care să destabilizeze buna funcționare a unor instituții strategice.
De asemenea, ne vom confrunta în continuare cu deja clasicele forme ale corupției, cu deficiențe
semnificative în zona de infrastructură, cu probleme instituționale, cu lipsa forței de muncă și a
altro aspcte de ordin economic care, fără măsuri clare, pot creea dezechilibre semnificative la
nivelul întregii țării.
Pe de altă parte, este esențial de analizat și de anticipat modul în care vor evolua conflictele
existente în zonele fierbinți ale lunii, cu un accent deosebit asupra celor din Europa de Est, unde,
țara noastră are interesul major de a fi un factor de stabilitate și un actor regional.
O altă provocare semnificativă din perspectiva securității este legată de modul în care va fi
structurată următoarea Strategie Națională de Securitate a Țării și de modul în care aceasta va fi
corelată cu programul noului Guvern ce urmează a fi investit în urma alegerilor din 2020.

9
IDEM 5, Capitolul: 1.3. Obiective naţionale de Securitate, paragraful 22, pag. 9.
10
Strategia Națională de Apărare a Țării 2015-2019, Capitolul IV: DIRECŢII DE ACŢIUNE ŞI PRINCIPALELE
MODALITĂŢI PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII NAŢIONALE A ROMÂNIEI, respectiv, 4.2.6. Dimensiunea de
management al situaţiilor de criză din actuala SNAT.

5
 Într-adevăr, este important să avem în vedere faptul că majoritatea strategiilor naționale de
securitate prezintă valori şi interese, mediul de securitate evidenţiind ameninţări, riscuri,
provocări, obiective şi sarcini; căi şi instrumente de implementare a strategiei de securitate
naţională, strategii sectoriale, sisteme şi actori de securitate11, însă cel mai important este modul
în care toate aceste elemente menționate anterior sunt transpuse în societate prin legi și/sau măsuri
administrative concrete, în contextul în care acestea pot varia semnificativ de la o strategie la alta,
în funcție de viziunea decidenților politici (în cazul țării noastre referindu-ne în special la rolul
președintelui, acesta fiind principalul coordonator al strategiei de apărarare a țării pe durata
mandatului său).
Indiferent de schimbările politice care vor avea loc la nivelul actorilor politici naționali, cu
siguranță consolidarea capacității naționale de apărare menită să asigure integritatea teritorială,
suveranitatea și independeța României, precum și securitatea poporului român sau promovarea și
asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale12 rămân în continuare
obiective de securitate principale, însă sunt importante de analizat și alte obiective, care, deși
menționate în actuala Strategie Națională de Apărare a Țării, s-au dovedit greu de transpus în
realitate. Fără a avea intenția de a crea o ierarhie, vom contura în cele ce urmează o serie de
provocări de securitate cu care țara noastră se va confrunta în continuare, în perioada 2020-2025
vizează:
▪ Problemele demografice
▪ Problemele de securitate din vecinătatea estică
▪ Asigurarea securității cibernetice
▪ Prevenirea și gestionarea campaniilor de dezinformare/manipulare și fenomenul
„fake news”.
▪ Migrația și terorismul
▪ Amenințările hibride ale noului context internațional
Acestea prezintă numeroase caracteristici specifice vulnerabilităților de securitate, putând
crea premisele unor situații care să afecteze stabilitatea țării noastre.
▪ Problemele demografice
Astfel, problemele demografice, deși menționate și în actuala Strategie, nu par a-și fi găsit
o soluție eficientă în planul realității. În ciuda faptului că suntem, cel puțin declarativ, constienți de
faptul că transformările demografice [...], vor persista pe termen lung, iar implicaţiile acestora

11
Georgeta Chirileșan, Strategia de securitate naţională a României: evoluţii şi tendinţe între securitatea regională şi
cea euro-atlantică, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2013, pag.46.
12
Strategia Națională de Apărare a Țării, Capitolul: 1.3. Obiective naţionale de Securitate,

6
sunt atât pozitive, cât şi negative [...] vor afecta în mod diferenţiat statele europene şi regiunile
adiacente acestora, însă impactul asupra securităţii europene şi a României va fi unul diferenţiat,
pe termen lung13, concret, după aproximativ patru ani de la introducerea acestor aspecte în cadrul
Strategiei Naționale de Securitate a Țării, încă nu avem soluții eficiente pentru diminuarea
efectelor acestora. Această afirmație vine în contextul în care, Ministerul pentru Românii de
Pretutindeni a dat publicității, în iulie anul curent, un raport conform căruia numărul românilor
aflați în afara granițelor țării este de aproximativ nouă milioane șapte sute de mii de persoane14.
▪ Problemele de securitate din vecinătatea estică
Situația tot mai tensionată din ultimii ani din vecinătatea estică a țării noastre, care a culminat cu
anexarea Crimeei de către Federația Rusă, precum și întregul context regional sensibil, marcat de
instabilitate politică în statele vecine României, referindu-ne aici la instabilitatea politică cu care s-
a confruntat în special Republica Moldova și Ucraina în ultimii ani, fac din această zonă una extrem
de sensibilă. Astfel, chiar dacă asigurarea unei vecinătăţi stabile, sigure şi prospere este prioritară
pentru România,15 realitatea este una cu numeroase nuanțe, iar atingerea acestui obiectiv este unul
dificil de atins sau cel puținn dificile de gestionat de către țara noastră.
▪ Asigurarea securității cibernetice,
Securitatea cibernetică a devenit noua provocare a tuturor actorilor din sistemul internațional, fie
că vorbim de actori statali sau non-statali, în contextul în care folosirea noilor tehnologii și a
spațiului cibernetic pentru derularea de atacuri constituie atât o modalitate de a pune în practică
un nou tip de amenințare – cibernetică – dar și o modalitate de a controla alte amenințări de tip
hibrid, precum lupta în plan informațional.16
Din punctul de vedere al autorităților naționale asigurarea mecanismelor de prevenire și
contracarare a atacurilor cibernetice, precum și promovarea intereselor naționale în domeniul
securității cibernetice, reprezintă o prioritate, fiind parte a direcțiilor de acțiune și a modalităților
de asigurare a securității naționale în cadrul actualei Strategii Naționale de Apărare a Țării, dar
totuși, formele și dimensiunile tot mai complexe pe care le îmbracă atacurile de acest tip dovedesc
faptul că este necesară o îmbunătățire a acestor mecanisme.

13
Strategia Națională de Apărare a Țării, Capitolul II -Evaluarea mediului internaţional de Securitate, pag.11.
14
Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, Raport de activitate de anul 2019, disponibil
la:http://www.mprp.gov.ro/web/wp-content/uploads/2019/07/Raport-IULIE-2019_site.pdf, accesat în data de
07.09.2019.
15
Ministerul Afacerilor Externe, Priorități ale României în Uniunea Europeană, http://www.mae.ro/node/1579 .
16
Oana Iordan, Război hibrid şi atacuri cibernetice, iulie 2017, https://intelligence.sri.ro/razboi-hibrid-si-atacuri-
cibernetice/, accesat în data de 10.09.2019.

7
 Vorbim, așadar, de o nouă dimensiune a securității în contextul actual, pe de o parte în zona
infrastructurilor critice, iar pe de altă parte, în zona implicațiilor la nivelul societății. În ceea ce
privește asigurarea securității cibernetice la nivelul insfrastructurilor critice, aceasta este cu atât mai
dificilă cu cât, la nivelul administrație publice centrale și locale, infrastructura utilizată pentru
această dimensiune este, de cele mai multe ori, depășită fizic și moral.
De altfel, trebuie să avem în vedere faptul că marea majoritate a instituțiilor publice, în
special a celor din administrația publică locală, dar fără a exclude unele instituții strategice,
utilizează infrastructură IT veche, incapabilă să asigure protecția împotriva noilor forme de atacuri
cibernetice, vorbim despre lipsa personalului calificat nu doar în securitate cibernetică, ci de lipsa
personalului calificat în gestionarea minimală a unor sisteme informatice. În această situație incertă,
în care nu știm sau nu vrem să acceptăm realitatea din perspectiva informaticii, rămâne ideea că
asigurarea securității cibernetice este și va fi o mare provocare de securitate și după 2020.
▪ Prevenirea și gestionarea campaniilor de dezinformare/manipulare și
fenomenul „fake news”
Acest fenomen se află în strânsă legătură cu ceea ce am numit anterior „amenințările
hibride ale noului context internațional”, însă am preferat să facem o scurtă descriere a acestuia
deoarece el a devenit atât de frecvent încât este necesară o clarificare de ordin conceptual distinctă.
Vom începe dar, prin a sublinia faptul că la începutul anului 2018, Comisia Europeană a
recunoscut faptul că numeroasele campanii de dezinformare apărute și propagate prin intermediul
internetului și în special a rețelelor de socializare au devenit o problemă serioasă, astfel a fost creat
ub Grup de experți la nivel înalt (GENI) pentru a oferi consultanță cu privire la inițiativele politice
de combatere a răspândirii știrilor false și dezinformării online.
De altfel, în cadrul Raportului 17 rezultat în urma acestui grup de lucru, statele membre
recunosc că Uniunea Europeană și multe dintre statele sale membre se confruntă aceste riscuri
dintr-o poziție de forță în mai multe moduri, dar cu toate acestea, dezinformarea reprezintă riscuri
pe care trebuie să le confruntăm colectiv pentru a realiza deplinul democratic, societal și economic
potențialul progresului tehnologic.18
Anul acesta, reprezentanții rețelei de socializare Facebook, au anunțat într-un comunicat pe
blogul rețelei că au închis 31 de pagini sau conturi de socializare care au folosit o combinație de
conturi false și unele conturi autentice pentru a induce în eroare pe alții despre cine erau și ce

17
Report of the independent High level Group on fake news and online disinformation A multi-dimensional
approach to disinformation, disponibil online: https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/final-report-high-
level-expert-group-fake-news-and-online-disinformation, accesat în data de 10.09.2019.
18
IDEM 12, pag.10.

8
făceau. Administratorii de pagini și proprietarii de conturi postau, de obicei, despre știri locale și
probleme politice, inclusiv știri partizane în linii fictive în sprijinul unui partid politic.19
Aceste situații ne atrag atenția asupra faptului că acest fenomen nu mai poate fi ignorat și
că a depășit de mult nivelul de manipulare, devenind o problemă de securitate în adevăratul sens al
cuvântului (cu atât mai mult dacă avem în vedere analizele referitoare la rolul pe care acest tip de
instrumente-conturi/pagini pe rețele de socializare- l-au avut în Regatul Unit al Marii Britanii în
perioada referendumului desfășurat în favoarea ieșirii țării din Uniunea Europeană), o problemă,
cărui nu i se acordă prea multă importanță la nivel național.
▪ Migrația și terorismul
Aceste două variabile de securitate reprezintă, în acest moment, două dintre cele mai importante
provocări pentru securitatea statelor la nivel internațional, însă o abordare a acestora în strânsă
corelație repezentând doar una dintre perspectivele din prisma cărora acestea pot fi analizate. Astfel,
o perspectivă este legată de numărul crescând al atacurilor teroriste, ce a fost deseori pus în
relație/corelație cu creșterea fenomenului migrator și mai ales cu numărul imigranților.
Pe de altă parte, cele două provocări de securitate pot fi analizate din perspectivă distinctă, în funcței
de impactul singural pe care îl pot avea asupra securității unui stat. Spre exemplu, se consideră că
terorismul produce efecte imediate, cu puternic impact emoțional asupra cetățenilor și al societății
(atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii sunt doar cele mai bine
întipărite în memoria colectivă, însă șocuri semnificative au produs și atacurile teroriste din Franța
sau Spania). De fapt, la nivel național, terorismul este definit ca fiind ansamblul de acţiuni şi/sau
ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, producând stări cu un
puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite20.
Chiar dacă țara noastră a fost, din fericire, ferită de astfel de atacuri, totuși, riscul este unul ridicat,
cu atât mai mult cu cât prin statutul de stat membru UE și NATO am devenit o potențială țintă.
În ceea ce privește migrația, efectele acesteia sunt, spre deosebire de cele ale terorismului,
mult mai greu de perceput într-un termen scurt, însă pe termen mediu și lung poate cauza mari
probleme, reprezentând sursa pentru conturarea unor curente și ideologii extremiste, care să instige
la încălcarea cadrului legal sau a altor tipuri de fenomene anomice sau anti-sociale.
Migrația se poate constitui și în „paravan” pentru diverse organizații teroriste sau infracționale,
întreținând chiar rețele de trafic de persoane și de altă natură. Migrația este un fenomen dificil de

19
Conform blogului rețelei de socializare Facebook https://newsroom.fb.com/news/2019/03/removing-cib-uk-and-
romania/
20
Conform prevederilor art.1 din Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului,
cu modificările și completările ulterioare.

9
gestionat pentru toate statele, inclusiv pentru acele state în care se încearcă acceptarea și
„adoptarea„ și integrarea noilor indivizi, deoarece, este un fenomen social ce implică o ciocnire de
valori, civilizațiii, principii, ceea ce din punct de vedere social este extrem de dificil de gestionat,
indiferent de cadrul politic sau instituțiional.
▪ Amenințările hibride ale noului context internațional
Această provocare trebuie analizată în corelație cu toate celelalte provocări de securitate menționate
anterior, deoarece vizează acțiuni desfășurate predominant în manieră indirectă și în modalitate
camuflată ce au ca scop disoluția statalității, conturată prin acțiuni multiple și atent sincronizate,
duse prin exploatarea abilă a vulnerabilităților societății, instituțiilor guvernamentale și a
structurilor de efort armat21.
Astfel, fie că vorbim de problemele demografice care ajung să fie expoatate abil, fie că
vorbim de problemele de securitate din vecinătatea estică (cu referire directă la Republica Moldova
și Ucraina) unde se încearcă în mod evident disoluția statalității (mai ales în Ucraina, unde vorbim
chiar de o agresiune asupra integritții teritoriale a statului, fiind pusă sub amenințare însăși existența
acestuia prin anexarea Crimeei, noi forme de campanii de propagandă și manipulare a maselor astfel
încât să fie expoatate vulnerabilități ale socității și a ile instituțiilor (inclusiv prin atacuri cibernetice
sau teroriste), ne referim de fapt la noi forme de amenințări hibride, într-un nou context
internațional, mult mai volatil.
Concluzii
În ciuda limitărilor de ordin metodologic și cantitativ existente, concluziile prezentei lucrări
subliniază în principal necesitatea de actualizare a Strategiei Naționale de Securitate a Țării, în
special din necesitatea stringentă de ”racordare”, în termeni plastici, a noilor obiective de securitate
a țării la noile realități din domeniul internațional, cât mai ales din nevoia de a găsi soluții reale, ce
pot fi implementate într-un mediu de securitate tot mai incert.
România are nevoie de un obiectiv de securitate important, care să o ajute la consolidarea
rolului în cadrul Uniunii Europene și al NATO, iar un astfel de obiectiv ar fi aderarea la Spațiul
Schengen, dar provocările de securitate imense și deficiențele instituționale actuale fac din acest
obiectiv un deziderat destul de greu de îndeplinit.. De altfel, Ministerul Afacerilor Externe
recunoaște faptul că în contextul provocărilor de securitate actuale, finalizarea cât mai urgentă a

21
Drd. Viorel Cătălin MIHALCEA, Fundamente și ținte ale războiului hibrid în acțiunile beligene contemporane, în
Revista Infosfera- Revistă de studii de securitate şi informaţii pentru apărare, Nr I/2018, pag 13, disponibilă la:
https://www.mapn.ro/publicatii_militare/arhiva_infosfera/documente/2018/1_2018.pdf.

10
procesului de aderare a României la Spaţiul Schengen apare ca o necesitate, o expresie a încrederii
în valorile europene dar mai ales un plus de securitate pentru cetăţenii europeni22.
Considerăm așadar, că noua Strategie Națională de Apărare a Țării ar trebui să continue în
linii mari obiectivele de securitate națională însă, dincolo de acestea, ar trebui să prevadă noi direcții
de acțiune menite să fie ușor de urmărit și de implementat la nivelul societății, deoarece situația
actuală ne dovedește că instituțiile statului, în special cele ce fac parte din Sistemul Național de
Apărare a Țării sunt deficitare. Suntem în situația în care prevenirea și sistemelor de gestionare a
situațiilor de urgență și-au dovedit eșecul, suntem în situația în care instituțiile nu au găsit soluții
de a se adapta la noile provocări de securitate, iar actorii decizionali nu par identifice soluții care să
fie implementate rapid și mai ales, care să aibă capacitatea de a preveni și de a gestiona situațiile de
criză. Rămân astfel pentru perioada ce urmează o mulțime de întrebări și provocări legate de cum
vom putea noi gestiona amenințările hidride, securitatea cibernetică, terorismul, dar mai ales cum
vom reuși să reducem efectele atât de dureroase ale problemelor demografice.
Nu ne-am propus să oferim un răspuns legat de modul în care va arăta noua Strategie de
Apărare a Țării după 2020 și nici nu am făcut-o, la fel cum nu știm cum vor arăta din punct de
vedere decizional și politic actorii instituționali din cadrul Sistemului Național de Apărare a Țării,
însă am oferit câteva idei referitoare la modul în care se vor contura provocările de securitate pentru
țara noastră după anul 2020.

22
Ministerul Afacerilor Externe/Dosare de Actualitate/ Aderarea României la Spațiul Schengen,
https://ue.mae.ro/node/408 .

11
Bibliografie:
1. CHIRILEȘAN, Georgeta; Strategia de securitate naţională a României: evoluţii şi tendinţe între securitatea
regională şi cea euro-atlantică, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2013.
2. EVALSED; The resource for the evaluation of Socio-Economic Development, Chapter 1: Evaluation and
socio-economic development, The benefits of evaluation 1) Evaluations that make a difference, septembrie
2013.
3. HOFFMAN, Frank, G., „Hybrid vs. Compound War. The Janus choice: Defining today’s multifaced conflict”,
Armed Forces Journal, October 2009.
4. IORDAN, Oana; Război hibrid şi atacuri cibernetice, iulie 2017, https://intelligence.sri.ro/razboi-hibrid-si-
atacuri-cibernetice/
5. MIHALCEA, Viorel Cătălin; Fundamente și ținte ale războiului hibrid în acțiunile beligene contemporane,
în Revista Infosfera- Revistă de studii de securitate şi informaţii pentru apărare, Nr I/2018, disponibilă la:
https://www.mapn.ro/publicatii_militare/arhiva_infosfera/documente/2018/1_2018.pdf .
6. MORGENTHAU H. J., Thompson K. W; Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace,
McGraw-Hill, Inc.; ediţia a 6-a, 1 Februarie, 1985.

Legislație/rapoarte/comunicate oficiale
1. Strategia Națională de Apărare a Țării 2015-2019
https://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf
2. Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, Raport de activitate de anul 2019, disponibil la:
http://www.mprp.gov.ro/web/wp-content/uploads/2019/07/Raport-IULIE-2019_site.pdf.
3. Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
4. Legea 203/2015 privind planificarea apărării, publicată Monitorul Oficial, Partea I nr. 555 din 27 iulie 2015.
5. Legea nr. 535 din 25 noiembrie 2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările și
completările ulterioare.
6. Ministerul Afacerilor Externe/Dosare de Actualitate/ Aderarea României la Spațiul Schengen,
https://ue.mae.ro/node/408.
7. Ministerul Afacerilor Externe, Priorități ale României în Uniunea Europeană, http://www.mae.ro/node/1579.
8. Report of the independent High level Group on fake news and online disinformation A multi-dimensional
approach to disinformation, disponibil online: https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/final-
report-high-level-expert-group-fake-news-and-online-disinformation.

12