Disciplina: Conceptul multidimisional al securității europene

Tema : Securitatea în contextul dimensiunii regionale.

Probleme și perspective
 CUPRINS

 Introducere
 Securitatea regională
 Strategie de securitate națională
 Problemele în securitatea dimensiunii
regionale
 Concluzie
 Introducere

Consolidarea proceselor democratice, ridicarea nivelului de trai,

promovarea coeziunii sociale şi coordonarea intereselor
fundamentale ale statului şi ale societății nu pot fi realizate în afara
unui cadru adecvat de securitate. Se consideră că obiectivul
esențial al politicii de securitate şi al activității instituțiilor din
sectorul vizat nu constă în oferirea unui sentiment abstract de
securitate, ci în crearea şi menținerea unor condiții favorabile
pentru dezvoltarea economică, socială, politică şi culturală a țării.
Din acest motiv, asigurarea securității naționale este scopul central,
urmărit de orice stat, atât în realizarea politicii interne, cât şi a celei
externe.
Evoluțiile sociale, economice, politice și militare ce au loc pe plan
național, regional și global au o influență profundă asupra
nivelului de securitate și bunăstare a cetățenilor.
Mediul de securitate reprezintă o realitate contemporană care
înglobează ansamblul condiţiilor, ale proceselor şi ale diferitor
fenomene, precum: politice, diplomatice, economice, sociale, culturale,
militare, ecologice informaţionale, interne şi internaţionale.
Prin prisma structurii sale, care este una extrem de complexă şi datorită
dependenţei sale evolutive de multitudinea de factori obiectivi şi
subiectivi, determinarea trăsăturilor mediului actual de securitate
impune, în opinia noastră, o nouă abordare care va lua în considerare
multiplele modificări ce au loc în toate domeniile vieţii sociale.
Prin sintagma ”mediu de securitate” denotăm o adaptare şi
o ajustare permanentă al unui set de parametri interni
- economico-sociali,
- politici;
- militari;
- juridici;
- culturali;
- morali;
La condiţiile mediului internaţional, un proces cu o
dinamică fluidă, orientat spre prezervarea spaţiului, ale
idealurilor şi ale valorilor comune şi, totodată, punerea
acestor elemente într-un echilibru stabil, neafectat de
factori de risc sau de ameninţări.
 Securitatea regională

O altă dimensiune care trebuie luată în considerare este contribuția

lui Buzan la studiul securității regionale. Conceptul de securitate
regională, deși pare evident pentru unii, este unul care, la fel ca
problema în ansamblu, nu a fost abordat în mod adecvat mai înainte.
Deoarece securitatea este relațională, nu se poate înțelege
securitatea națională a unui stat dat fără a înțelege modelul
internațional de interdependență de securitate în care este încorporată.
În analiza sa privind securitatea regională și modul în care aceasta
afectează conceptul de securitate în ansamblu, Buzan oferă mai multe
concepte interesante și importante. Primul este acela al „prieteniei și
dușmăniei între state”, cu alte cuvinte relațiile dintre state care pot
reprezenta un spectru de la prietenie sau alianțe la cele marcate de
frică. Conceptele de prietenie și dușmănie nu pot fi atribuite doar
echilibrului puterii.
Problemele care pot afecta aceste sentimente variază de la lucruri
precum: ideologia, teritoriul, liniile etnice și precedentul istoric.
Acest lucru este important de înțeles, deoarece conceptul de
prietenie / dușmănie duce la ideea numită „complex de
securitate”, care este „un grup de state ale căror preocupări
primare de securitate se leagă suficient de strâns încât valorile lor
naționale nu pot fi considerate în mod realist în afară unul de
altul.
Această interpretare ia în considerare un complex de securitate
conflictual, un complex unit de interese comune. Trusele de
securitate pot fi utile dintr-o perspectivă politică și, de asemenea,
pot oferi o bază bună pentru discutarea problemelor specifice
oricărei regiuni. Dacă o soluție poate fi găsită numai în contextul
complexului, atunci politica ar trebui dezvoltată în acest context.
Ideile securității regionale și ale complexelor de securitate sunt
importante, deoarece fiecare stat își poate compara securitatea în
raport cu cel puțin un complex.
Multe exemple de acest lucru pot fi ușor identificate; poate că cele
mai extreme pot fi considerate Israel și vecinii săi arabi. Securitatea
Israelului este legată de complexul său regional din Orientul
Mijlociu și invers, și modul în care acest lucru este luat în
considerare atunci când se analizează securitatea națională a
Israelului. Același lucru este valabil și pentru securitatea zilnică a
palestinienilor, care depinde în mare măsură de politica de
securitate israeliană. Acest lucru ne aduce la cea mai importantă
problemă de securitate regională: faptul că securitatea regională,
care face parte din ierarhia problemelor de securitate, se află între
securitatea internă și globală sau internațională și nu poate fi lăsată
fără atenție. Consecințele nerespectării securității regionale pot fi
dezastruoase pentru orice stat care decide să facă acest lucru.
Ideea anterioară despre stat și națiune o aduce la un alt nivel de
analiză, fiind caracterizată de nesiguranță, amenințări și
vulnerabilitate, acestea fiind o „secțiune cheie în politica de
securitate”.
 Strategie de securitate națională

Acestea servesc la evidențierea dezbaterii interne privind

securitatea națională: ar trebui să fie direcționată spre exterior,
concentrându-se pe eliminarea amenințărilor la rădăcina a ceea ce
Buzan numește o strategie internațională de securitate, sau spre
interior, reducând vulnerabilitatea statului, ceea ce Buzan numește
strategie de securitate națională?
Dacă, de exemplu, un stat își concentrează toate eforturile asupra
menținerii securității naționale și minimizează vulnerabilitatea,
atunci nu se va găsi într-o situație în care securitatea sa
internațională este amenințată și nu este pregătit să răspundă
amenințării. Găsirea unei politici care combină elemente ale unei
strategii naționale de securitate cu elemente ale unei strategii
internaționale de securitate este optimă, dar nu este ușor de realizat.
 Combinați acest lucru cu elemente perceptive și politice
care complică și mai mult politica de securitate și devine
clar de ce este atât de dificil să dezvoltați o politică de
securitate care funcționează la mai multe niveluri.
Percepția (din lat. Perceptio) este un sistem de procesare a
datelor senzoriale prin filtrare inconștientă și conștientă.
Cunoașterea senzuală a lumii înconjurătoare, prezentată
subiectiv ca imediată.
Cu toate acestea, Buzan oferă o bază solidă de
instrumente analitice care pot fi utile oricărui factor de
decizie politică. După cum s-a menționat mai devreme,
prin înțelegerea ideii globale de securitate, cu toate
componentele care o afectează. Dezvoltatorii de decizii
trebuie să fie capabili nu numai în calcularea obiectivelor
politice de Securitate, ci și să poată prevedea acum și să ia
decizii care duc politica de securitate la un nou nivel.
 Problemele în securitatea dimensiunii regionale

Problemele în securitatea dimensiunii regionale sunt adesea asociate

cu politica scopurilor și ale mijloacelor. Ideea este că securitatea
absolută nu se va realiza niciodată. Jertfele pe care orice stat și
cetățenii săi vor trebui să le facă vor fi prea mari. Astfel, când vine
vorba de o politică de securitate de succes, vedem o enigmă perenă:
când obiectivul justifică mijloacele? Deși acest concept poate părea
evident, este departe de a fi cazul. Securitatea este un concept delicat
pe care toată lumea îl ia în serios, mai ales în lumea globalizată dupa
11 septembrie.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că ne aflăm în mijlocul
politicilor de securitate în care scopurile nu pot justifica mijloacele,
sau, mai bine zis, unde calea și consecințele acestei politici nu justifică
mijloacele.
Problema politicii este foarte complexă și implică percepții diferite ale
elitei, împreună cu diferite niveluri și sectoare de securitate. Aceasta
este zona în care există un decalaj. Cu toate acestea, puteți înțelege de
ce este; politica se schimbă de la o zi la alta și, de asemenea,
securitatea în general, cu părțile sale individuale, se schimbă constant,
ceea ce înseamnă că politica trebuie să poată evolua odată cu ea.
Problema politicii este foarte complexă și implică percepții diferite ale
elitei, împreună cu diferite niveluri și sectoare de securitate. Aceasta
este zona în care există un decalaj. Astfel, devine o problemă de
securitate atunci când elitele o declară și devine securitizată, adică
este declarată o problemă de securitate și este acceptată de public.
Ideea macrosecuritizării este aceeași idee, dar la o scară mult mai
mare: macrosecuritizarea vizează și reușește într-o anumită măsură să
formeze probleme de securitate, agendă și relații la nivel de sistem.
 Concluzie
Aspecte de securitate, cum ar fi: securitatea regional, socială și
securitatea mediului sunt instrumente utile pentru un profesionist sau
dezvoltator de politici care rezolvă problemele legate de securitatea
națională sau internațională. Politicianul trebuie să fie conștient de
faptul că, în timp ce securitatea militară poate domina în continuare,
alte sectoare pot avea un impact major asupra securității în ansamblu,
ocolind securitatea militară în orice moment. În timp ce complexele
regionale sau gradul de coeziune socio-politică se pot schimba,
componentele de bază ale modelului pot fi reutilizate în conformitate
cu ordinea internațională actuală.
Produsul final, deși complex, arată importanța interconectării
diferitelor niveluri și sectoare de siguranță. Nivelurile și sectoarele par
a fi mai utile ca platforme de observare, din care se poate observa o
problemă în diferite unghiuri decât ca zone independente pentru
politică sau analiză.
 
 Bibliografie

 Buzan, Barry. "New Patterns of Global Security in the Twenty-First Century."

 International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1944-) 67.3 (1991):
 431-451.
 Buzan, Barry. People, States and Fear: An Agenda For International Security
Studies in
 the Post-Cold War Era. 1st edion 1981, 2nd Edition . Hertfordshire: Harvester
 Wheatsheaf , 1991 and 2008 with a new preface from the author.
 Buzan, Barry. "Security, the State, the "New World Order," and Beyond." On
Security.
 Ed. Ronne D. Lipschutz. New York: Columbia Universtiy Press, 1998. ch.7
 Buzan, Barry. "The 'War on Terrorism' as the New 'Macro-Securitisation'?" Oslo
 Workshop. Oslo, 2006. 1-25.
 Waever, Ole. "Securitization and Desecuritization." On Security. Ed. Ronnie D.
 Lipschutz. New York: Columbia University Press, 1998. ch. 3.