SECURITATE NATIONALA

dr. Francisc TOBA

SERVICIILE DE SECURITATE PRIVATA

Intre confruntare si cooperare cu autoritatile statului

Situatia la nivel international

Evenimentele care au impresionat opinia publica mondiala precum cele din New
York, Madrid, Londra sau pana de curent din nordul Americii au determinat
specilistii in domeniul securitatii sa demareze un proces profund de
reconceptualizare a SECURITATII si a modalitatilor in care trebuie realizat
managementul acesteia, atat la nivelul cetateanului in calitate de ultim si cel mai
important beneficiar cat si al comunitatii internationale.

Este tot mai evident ca SECURITATEA devine, in secolul XXI, pilonul pe care se
fundamenteaza dezvoltarea economica si, implicit, bunastarea populatiilor. Paleta
in care trebuie gestionata problematica securitatii de la individ la mediul
inconjurator impune noi abordari, noi concepte si instrumente atit decizionale cit
si actionale. Daca in timpul razboiului rece securitatea era domeniul de
preocupare prin excelenta al militarilor astazi ea a devenit un PRODUS DE
CONSUM, generind propria-i piata, cu proceduri si standarde de calitate
specifice.
Studiile efectuate dupa evenimentele din 9-11 septembrie 2001, in SUA, au
demonstrat ca, pe de o parte, in marile firme americane problematica protectiei
(security) nu constituia o preocupare majora pentru top managementul acestora
responsabilitatile fiind foarte descentralizate iar managerul de securitate nu era
direct subordonat directorului general si, pe de alta parte, comunicarea intre
agentiile statului cu responsabilitati in acest domeniu era extrem de redusa.
Noile realitati, perspectivele determinate de mutatiile politice, economice,
stiintifice, religioase sau de mediu impun, in mod obiectiv si urgent,
REDEFINIREA SECURITATII. In Romania, ca in majoritatea statelor post-
comuniste, prin securitate se intelege interventia statului in viata individului motiv
pentru care acest termen nici macar nu a fost introdus in Constitutia Romaniei!
Cu toate ca institutii internationale includ acest termen Consiliul pentru Securitate
al ONU sau Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE)
legislativul romanesc ezita adaptarea terminologica. Din aceste ratiuni avem
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii in loc de Consiliul National pentru Securitate!
Noile variabile ale securitatii internationale precum dinamismul, complexitatea si
diminuarea importantei locatiei geografice, datorita digitalizarii, determina
caracterul volatil al securitatii. Ultima moda in teoriile razboiului vorbesc despre
razboiul in retea ca o consecinta a reconceptualizarii securitatii din perspectiva
abordarilor de tip NET-TO-NET (network-to-network). Asa cum in fotbalul modern
trebuie ca viteza mingii sa creasca tot asa viteza de circulatie a informatiilor

1
devine vitala pentru noul secol, pentru noul tip de management al securitatii.
Securitatea unei natiuni devine o problema de cooperare de tip public-privat, in
care autoritatile si institutiile statului gestioneaza o familie de riscuri si amenintari
iar firmele private de securitate care ofera servicii de securitate privata devin
responsabile pentru o alta multime de vulnerabilitati, specifice domeniului privat al
statului sau individului. Autoritatile specializate si serviciile de securitate privata
sunt intr-o relatie de complementaritate, ambele contribuind la realizarea unui
mediu national de securitate favorabil dezvoltarii economice.
SECURITATEA devenind un produs de consum genereaza aparitia in ecuatie si a
altor termeni, proprii pietei libere, precum PRETUL sau STANDARDE DE
CALITATE. Astazi se cauta identificarea unor standarde de tip ISO pentru
serviciile de securitate privata, menite a oferi aceeasi calitate, pentru aceleasi
tipuri de servicii, atit la New York cit si la Moscova, Londra sau Tokyo. Finalitatea,
de maxima generalitate, a acestui demers este realizarea, la nivel international, a
unui SISTEM DE SECURITATE SUSTENABIL.

Din acesta perspectiva Global Partnership for Security Standards (GPSS)

propune o noua abordare a securitatii, atat din perspectivele globalizarii cat si al
individului, ca beneficiar final al unor servicii care il pot ajuta intr-un mediu
international tot mai nesigur.

In situatia in care amenintarile de tip terorist detin prima pozitie in strategiile

nationale de securitate este de domeniul evidentei ca securitatea publica, si
implicit a individului, trebuie gestionata in modalitati noi, netraditionale. Aceste noi
abordari impun reconsiderarea activitatii de prevenire, activitate care aduce in
prim plan actiunile de culegere de informatii si mentinerea unei stari de alerta si
supraveghere profesionalizata.

Un exemplu elocvent in acest sens il constituie cazurile in care atacurile asupra

unor persoane sau incinte au fost rezolvate datorita sistemelor de supraveghere,
instalate de firme private de servicii de securitate. Statul, din ce in ce mai mult,
trebuie sa coopereze cu capabilitatile private de gestionare a securitatii, atit a
bunurilor cit si a persoanelor. Serviciile de securitate privata trebuie sa devina
principalul partener specializat, inalt calificat, al statului in gestionarea securitatii
natiunii.
Din aceasta calitate decurg atit drepturi cit si obligatii, atit pentru stat cit si pentru
serviciile de securitate privata. Drepturile si obligatiile, modalitatea de obtinere a
licentelor, certificarea profesionala sau controlul activitatii acestor firme de
securitate privata trebuie sa fie reglementate prin lege, sau alte acte normative, in
modalitati care sa permita dezvoltarea performantei profesionale, impunerea unor
standarde de calitate a serviciilor, de nivel international, realizarea unei
deontologii profesionale adecvate dar si reducerea posibilitatii de introducerea a
arbitrariului, sau chiar a abuzurilor, de catre autoritatile statului mai ales in etapa
de certificare sau de eliberare a licentelor. Transparenta acestor activitati va
permite cresterea performantei si a increderii atit a cetatenilor cit si a statului in

2
aceste gen de servicii.

Situatia la nivel european

Manualul european de formare in domeniul pazei si al supravegherii

Comisia Europeana, prin intermediul Directiei Generale de educatie si cultura, in

cadrul programului LEONARD, a sustinut demararea unui parteneriat social intre
CoESS Confederatia Europeana a Serviciilor de Securitate si UNI-EUROPA,
care reprezinta peste 30 de sindicate nationale in acest domeniu. In urma unei
activitati de trei ani a fost elaborat un manual de pregatire profesionala la nivel
european pentru paza si supravegherea, in sfera industriei de securitate privata.

Scopul acestei activitati a fost determinat de faptul ca au fost identificate

similaritati in derularea unor servicii de securitate privata de-a lungul Europei, fapt
ce a determinat identificarea unor preconditii minimale care trebuie standardizate
la nivel continental. Toate aceste prevederi pot fi completate cu prevederile
specifice ale fiecarei tari.

Metodele utilizate de catre formatorii din industria de securitate vor asigura

personalului din aceste firme asimilarea de cunostiinte minime, la nivel national,
in vederea obtinerii certificatului de aptitudine sau a indeplinirii unor exigentelor
specifice in acest sens. Procesul de evaluare este lasat la latitudinea fiecarei tari.

CoESS reprezinta cele 6.000 de firme din Europa care totalizeaza 500.000 de
salariati iar Uni-Europa reprezinta aproximativ 300.000 de salariati din sectorul
privat de securitate, prin intermediul celor 30 de sindicate afiliate. Manualul a fost
aprobat de catre CoESS, reprezentata de presedintele dl Marc Pissens si de Uni-
Europa, reprezentata de dna Bernadette Tesch-Segol, secretar regional. El a
intrat in vigoare in decembrie 1999.

La momentul semnarii acestui document, anul 1999, in Europa existau 9.753 de

firme de securitate privata, lucrau 517.000 de specialisti pentru contracte care
reprezentau 8.515 milioane de euro.

Manualul ofera o serie intreaga de definiri conceptuale, inclusiv a SECURITATII

din perspectiva serviciilor de securitate privata, astfel:
Securitatea constituie salvgardarea vietii si protectia proprietatii, sub toate
formele, vis-a-vis de accidente, furturi, agresiuni, fraude, incendii, explozii,
stricaciuni partiale si acopera toate aspectele privind prevenirea acestora.

Studiul SALW and Private Security Companies in South Eastern Europe: A

3
cause or Effect of Insecurity 2005

Prin SALW vom intelege Small Arms and Light Weapons iar acest studiu a fost
realizat, printr-un mandat al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare
(UNDP) si Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (SPSEE), de catre
South Eastern Europe Clearinghouse for the Control of Small Arms and Light
Weapons (SEESAC). Punctele de vedere exprimate nu constituie pozitia oficala
nici a UNDP si nici a SPSEE ci doar a autorilor desemnati. Acest studiu, care
poate fi gasit si pe internet, face referiri concrete si la Romania privind domeniile :
privatizarea securitatii, amenintari contemporane la adresa securitatii, servicii
oferite de firmele private de securitate, afilierile intre firmele private de securitate
si alte sectoare, cadrul legal, concluzii si recomandari.

Vom prezenta, pe scurt, principalele idei ale acestui studiu referitor la Romania.

Primele firme de profil si-au inceput activitatea in anii 1991-1992 iar primul act
normativ in domeniu a aparut in anul 1996. Asociatia Romana de Securitate
afirma ca 994 de firme au obtinut licente de operare pe intregul teritoriu national,
la nivelul anului 2003. In mod oficial, conform datelor puse la dispozitie autorilor
studiului, exista 37.291 angajati in cadrul acestor firme de securitate privata.
Conform studiului, serviciile de protectie sunt, in mod traditional, solicitate de
firme private sau de institutii care necesita servicii de paza. Pe de alta parte
apelul la aceste gen de firme este si consecinta neincrederii publice in autoritati,
in mod particular in politie si justitie, in corelare cu sentimentul general ca daca
apar evenimente sistemul poate fi manipulat daca stii sa investesti resurse
financiare si detii conexiunile adecvate. Intr-un asemenea mediu utilizarea
descurajarii (agentii de paza) este adesea perceputa ca o modalitate mai eficienta
de prevenire a infractionalitatii. Perceptia ca statul este incapabil sa-si protejeze
cetatenii stimuleaza cerinta pentru modalitati alternative de asigurare a securitatii,
ceea ce determina dezvoltarea sectorului de servicii de securitate privata.

Referitor la posibilele conexiuni intre firmele de securitate privata si grupurile de

criminalitate organizata autorii recunosc dificultatea unor asemena evaluari. In
mod oficial asemenea legaturi un sunt cunoscute dar media a sesizat, uneori,
existenta unor asemenea conexiuni. Una din firmele aduse in prim planul opiniei
publice este BRONEC care ar avea conexiuni cu grupul VGB (ZIUA, 9 septembrie
2004). Dupa alegerile din anul 2004 a demarat o investigatie juridica impotriva
grupului VGB, cercetari care implica numerosi oameni de afaceri influenti din
Romania.

Referitor la cadrul legal existent autorii semnaleaza ca inca din anul 1996 au
aparut primele acte normative in domeniu. La ora actuala exista Legea nr.333 din
08 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protejarea populatiei.
Autorii semnaleaza faptul ca pentru obtinerea licentei trebuie obtinute avizul atit al

4
politiei cit si al serviciului roman de informatii.

Autorii semnaleaza o particularitate pentru serviciile de securitate privata din

Romania si anume faptul ca legea NU permite firmelor de securitate privata - caz
unic in Sud-Estul Europei - sa detina propriul armament ci sa-l inchirieze de la
politie! In consecinta atit politia cit si angajatii firmelor de securitate privata
utilizeza acelasi model de arme de foc iar utilizarea acestora este permisa doar in
urma aprobarii de catre politie a planurilor de paza. Aceasta aprobare este un
proces care necesita timp iar firmele trebuie sa demonstreze ca dotarea cu arme
de foc este absolut necesara pentru realizarea obligatiilor contractuale. De
asemenea, aceste firme trebuie sa realizeze masurile si dotarile legale privind
depozitarea acestor arme, intrucit legea un permite detinerea armelor la domiciliu.
Studiul este finalizat cu un capitol de recomadari si concluzii printre care
semnalam:

■ sectorul de servicii private in Romania este netransparent chiar opac si putine

firme sunt listate, spre exemplu, la bursa,

■ trebuie inteles faptul ca sectorul de stat de securitate si cel privat nu se afla in

competitie si ca atare este necesara realizarea atit a unei demarcatii clare a
competentelor cit si introducerea unor agremente de cooperare;

■ exista conditiile aparitiei unor acte de coruptie, mai ales in procesele de

licentiere pentru firme sau persoanele angajate, datorita duratei si lipsei de
transparenta a procesului,

■ exista serioase semne de intrebare mai ales referitor la activitatea de

supraveghere (MAI, politia si SRI) care opereaza uneori discretionar motiv pentru
care este recomandata revizuirea unor proceduri sau inlocuirea unora, la nevoie,

■ in conditiile in care firmele de securitate din Romania sunt implicate in activitati

in strainatate se impune adaptarea cadrului legal aferent,

■ profesionalismul angajatilor este apreciat ca fiind foarte scazut, partial si

datorita salariilor inadecvate din acest sector, dar si datorita coruptiei care permite
obtinerea certificarii profesionale,

■ in mod suplimentar se recomanda apelul si la alte institutii pentru

supravegherea activitatii acestor firme precum Parlamentul sau Avocatul
Poporului.

Declaratia comuna a CoESS si UNI-EUROPA referitoare la armonizarea

legislativa in sectorul privat de securitate Bruxelles, 13 decembrie 2001

Sectorul serviciilor de securitate privata este un domeniu in continua dezvoltare,

5
el incluzind peste 10.000 de firme si peste 500.000 de angajati. In anul 1992 a
fost demarat dialogul social intre CoESS si Uni-Europa in vederea evaluarii mai
aprofundate a problematicii din acest domeniu, de identificare a posibilelor riscuri
inerente activitatii si promovarea unor actiuni comune care sa vizeze cresterea
performantei profesionale la nivel european.

Obiectivul fundamental al acestui dialog l-a constituit dezvoltarea unor standarde

europene si a unui cadru de lucru care sa permita armonizarea legislativa in acest
domeniu. In acest sens declaratia comuna invita autoritatile in domeniu, din toate
statele europene, sa sustina demersurile de adaptare legislativa in vederea
atingerii acestor obiective, de profesionalizare atit a activitatii cit si a personalului
implicat.

Se impune, din aceste perspective, sa se defineasca o modalitate comuna, la

nivel european, de acordare a autorizatiilor in acest domeniu. Autorizarea impune
evaluarea preconditiilor referitoare la aspectele comerciale, financiare, sociale,
morale si etice proprii companiei. Toate firmele ca si managerii acestora trebuie
sa detina un asemenea gen de autorizatie. Procesul de evaluare a acestor
preconditii trebuie sa fie realizat de catre o autoritate independenta iar
modalitatea de judecare trebuie sa fie corecta si transparenta. Doar in aceste
conditii se pot realiza premisele de recunoastere mutuala a autorizatiilor emise de
catre toate statele membre ale UE.
Semnatarii acestei declaratii au fost presedintele CoESS, dl Marc Pissens si
secretarul regional al Uni-Europa, dna Bernadette Tesch.

Controlul parlamentar al sectorului de securitate, 2003

Acest studiu a fost realizat sub auspiciile Uniunii Inter-Parlamentare si al Centrului

pentru Controlul Democratic al Fortelor Armate de la Geneva (UIP si DCAF). In
cadrul cap.12, intitulat Companiile private militare si de securitate, studiul face
citeva aprecieri extrem de relevante pentru acest domeniu.

Dupa anul 1990, sectorul particular de securitate si firmele militare au proliferat.

Majoritatea acestora pot fi divizate in trei grupe principale: mercenarii, companiile
militare private si companiile de securitate private. Publicul si institutiile alese in
mod democratic trebuie sa detina mecanisme eficiente si adecvate pentru
controlul democratic un numai al sectorului de stat, cit si al expertizei militare sau
de securitate contractante.

Companiile private de securitate (paza si protectie) ofera servicii destinate

protejarii afacerilor si proprietatii private, si ca atare contribuie la prevenirea
infractionalitatii. Datorita importantei crescinde si proliferarii firmelor private de
securitate, devine din ce in ce mai important ca institutiile democratice, si in
special parlamentul, sa asigure un standard minim pentru controlul si
supravegherea acestor noi actori din sfera securitatii, ori altfel principiile

6
democratiei sunt puse in pericol.

Printre actorii institutionali independenti care monitorizeaza sectorul de securitate

ombudsman-ul ocupa o pozitie speciala ; in cazul tarii noastre acest rol il joaca
Avocatul Poporului. In conformitatea cu experinta si cadrul legal la nivel
european, ombudsman-ul detine atributii referitoare la anchetarea legalitatii unor
acte administrative si formularea unor recomandari pentru eliminarea acestor
nereguli.

O analiza comparativa a legislatiei care guverneaza industria privata de

securitate din Uniunea Europeana 2002

Comisia Europeana a sustinut un studiu, realizat de catre CoESS si UNI-

EUROPA, privind cadrul legal existent la ora actuala in Europa. Versiunea finala a
acestui raport a aparut in data de 11 aprilie 2002.

Studiul s-a focalizat pe urmatoarele domenii:

1 tipul de lege si domeniile la care se refera

2 cerinte pentru obtinerea licentei

3 restrictii determinate de trecutul proprietarului sau managerilor

4 uniforme si echipamente

Analiza comparativa a fost realizata referitor la urmatoarele state: Austria, Belgia,

Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg,
Olanda, Portugalia, Spania, Suedia si Regatul Unit.

Privind legislatia existenta in domeniu in majoritatea cazurilor legislatia din

domeniul comercial este considerata ca sistem de referinta. In unele state exista
legi speciale Belgia (1991), Danemarca(1986), Finlanda (1983), Franta (1983 si
2001), Grecia (1977), Irlanda (2000), Italia (1931, 1935 si 1940), Luxemburg
(1990) , Suedia (1974, 1983 si 1990), Regatul Unit (2001)
Privind cerintele pentru obtinerea de licenta autoritatile desemnate pentru
aceasta activitate difera, astfel:

► Belgia, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania Min.de Interne

si/sau Min. Justitiei,

► Danemarca, Finlanda, Grecia, Politia,

► Regatul Unit Autoritatea privind Industria Privata de Securitate

7
► Suedia Consiliul Administrativ Regional

► Irlanda o noua autoritate speciala va fi instituita

Referitor la trecutul managerilor sau a proprietarilor sunt luati in considerare

urmatorii factori:

● cazierul judiciar,
● o virsta minima,
● cumularea cu alte activitati,
● calificarea profesionala,
● bonitatea financiara.

In cazul Greciei se impune sa fie satisfacut si serviciul militar. Nici un stat, din
cele enumerate, un impun avizul serviciilor secrete!

Referitor la uniforme si echipamente exista state in care nu se impune existenta

unei uniforme precum in Germania, Irlanda, Regatul Unit si Luxemburg. Cu
exceptia Suediei, care reglementeaza prin lege design-ul uniformelor, in toate
celelalte state se impune doar ca acestea sa nu fie identice cu cele purtate de
reprezentantii institutiilor statului. In general uniformele sunt aprobate de
Ministerul de Interne cu exceptia Greciei care a dat aceasta competenta
Ministerului Apararii.
In cazul Regatului Unit este interzisa purtarea si utilizarea armelor.

Situatia din Romania

Din documentarea realizata si in urma unor discutii personale cu specialisti din

acest domeniu am ajuns la concluzia ca avem un cadru legal care confera puteri
excesive unor autoritati atit in faza de autorizare cit si in etapele de control.

La ora actuala Legea 333 din 2004 constituie sistemul de referinta pentru
desfasurarea activitatii serviciilor de securitate privata in Romania. Din analiza
acestei legi fac precizarea ca detin expertiza necesara evaluarii atit a spiritului cit
si a literei acestei legi, fiind autorul legii STS-ului - am constat nevoia unor
reformulari, din perspectiva documentarii prezentate mai sus la nivel european,
astfel:

In cadrul art.20 alin.(2) se prevede: Societatile specializate de paza si protectie

functioneaza in baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei
Romane, cu avizul prelabil al Serviciului Roman de Informatii,, care poate fi
reinnoita la fiecare trei ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Roman de
Informatii poate constitui temei pentru anularea licentei de functionare.

8
Comentariu

Din analiza Legii 14 din 1992 privind organizarea si functionarea SRI nu putem
identifica acest atribut de avizare! Nici in noul pachet de legi, privind securitatea
nationala, nu este inserat acest drept si atribut al SRI. In temeiul legilor actuale
SRI nu poate aviza activitatea comerciala a unei firme private! In cazul in care,
prin exceptie, am admite acest aviz el se poate referi doar la persoane si nu la
firme. In cazul in care o persoana devine factor de risc la adresa securitatii
nationale SRI are obligatia si dreptul de a sesiza organele in drept pentru
declansarea urmaririi penale. In aceste conditii cazierul judiciar al respectivei
persoane va sesiza situatia si Politia va retrage dreptul ei de a profesa in cadrul
unei firme de securitate privata.

In cadrul art.20 alin.(3)d, se specifica necesitatea, pentru obtinerea licentei de

functionare, de prezentarea notificarii prin care se incunostiinteaza consiliul
judetean sau, dupa caz, Consiliul General al Municipiului Bucuresti despre faptul
ca societatea va avea sediul social in zona de responsabilitate a acestora.

Comentariu

In legislatia comparata, la nivel european, aceasta notificare se face la sediul

Prefecturii si nu la un organ de administratie locala. Referitor la locatia sediului
social el este inregistrat la Registrul Comertului, care apartine Ministerului
Justitiei, deci este normal ca notificarea sa se faca la o alta autoritate a statului,
respectiv la Prefectura.

In art.21, alin.(1) se precizeaza: Personalului din societatile specializate de paza

si protectie ii este interzis sa culeaga date si informatii.

Comentariu

Prevederea este o culme a prostiei legiuitorului caci activitatea de culegere de

date si informatii face parte din procesele de elaborare a planurilor si actiunilor
impuse de cerintele beneficiarilor. Daca ne este teama ca aceste firme culeg si
altfel de date ele trebuie precizate, prin formule de tipul Ii este interzisa culegerea
de informatii care pot fi incadrate la activitati de spionaj tehnologic, industrial sau
economic.

In art.21, alin.(2) confuzia devine evidenta caci In situatia in care intra in posesia
unor date si informatii care vizeaza siguranta nationala, personalul mentionat la
alin.(1) are obligatia sa informeze, de indata, autoritatile competente cu atributii in
domeniul sigurantei nationale.

Comentariu

9
Daca vom analiza Legea 14 din 1992, privind organizarea si functionarea SRI,
vom constata ca se vorbeste despre informatii care constituie, potrivit legii,
amenintari la adresa sigurantei nationale! Din pacate legea nu ne spune care sunt
acestea si ca atare agentul dintr-o firma de securitate privata habar n-are ce fel
de informatie detine!

Deci la alin (1) personalul un poate culege informatii iar la alin(2) are sarcina de a
informa autoritatile competente cu atributii in domeniul sigurantei nationale, daca
ii pica pe cap o asemenea pleasca

Pentru cei care doresc sa afle ce se intelege prin siguranta nationala le recomand
sa studieze Doctrina nationala a informatiilor pentru securitate, adoptata in
sedinta CSAT din 23 iunie 2004, care stipuleaza urmatoarea definire:

SIGURANTA NATIONALA garantia oferita de catre stat privind apararea

eficienta a democratiei, statului de drept, ordinii constitutionale si valorilor
supreme garantate de Constitutie, prin activitatile de informatii, contrainformatii si
securitate desfasurate de sistemul securitatii nationale, precum si prin deciziile si
actiunile de realizare a sigurantei cetatenilor si a natiunii.

Simpla lecturare ne face sa intelegem un adevar evident : siguranta nationala se

asigura prin actiunile de realizare a sigurantei cetatenilor si a natiunii!!! Orice
comentariu este de prisos.

La art.22, alin.(5) se precizeaza ca : Modelul echipamentului personalului de paza

si protectie se stabileste prin hotarire a Guvernului.

Comentariu

Guvernul nu se ocupa cu aceste flecuri in nici o tara din Europa. La noi, DA. Mai
mult, prin H.G. nr.519 din 2003 la alin. 2 Guvernul Romaniei anuleaza
angajatorului dreptul de a stabili uniforma, croiala si tiparul!
Specialistii din Guvernul Nastase, condusi de ministrul de interne Ioan Rus
(secondat de generalul Zanaria) au neglijat, intr-un dispret total prevederile Legii
356 din 2001 privind patronatele si obligatia, conform art.9 si art.10 lit(d), de
consultare a patronatului de ramura. Uniforma de culoare unica, impusa de
Guvern, anuleaza dreptul la identitate, creaza impresia unei forte paramilitare si
nu diferentiaza firmele, anulind prestigiul si determinarea angajatilor ca apartin
unei firme de performanta.
Ineptia Guvernului a fost atacata de conducerea PATROSEC in contenciosul
administrativ, prin persoana dlui Ion Popescu, presedintele Consiliului Director, in
data de 11 mai 2004. Curtea de Apel Bucuresti, in sedinta publica din 09
noiembrie 2004, admite actiunea formulata de reclamant si anuleaza HG 519 din
2004 privind stabilirea modelului echipamentului pentru agentii de paza care isi
desfasoara activitatea in cadrul societatilor specializate de paza si protectie.

10
Guvernul si MAI s-au ambitionat, de fapt unele personaje din aceste institutii, si
au facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie care, in sedinta publica din 20
iunie 2005, caseaza sentinta atacata si respinge actiunea Patronatului. Inalta
Curte de Casatie si Justitie a rezolvat toate problemele de coruptie
institutionalizata si, surprinzator de rapid, s-a aplecat asupra culorii uniformelor

In economia art.45 alin.(2) se prevede: Dotarea cu arme de foc a pesonalului de

paza sau garda de corp se face numai dupa avizarea, dupa caz, de catre politie
sau jandarmerie, a planului de paza/protectie a obiectivului/persoanei ori a
transportului de bunuri si valori importante sau speciale.

Comentariu

Referitor la planurile de paza a unor obiective fixe reglementarea este normala

dar acest aviz devine o grava imixtiune in viata privata pentru situatiie in care este
asigurata, cu garzi de corp, securitatea unui om de afaceri sau VIP. Pe de alta
parte ce va face politia daca respectivul VIP vine insotit cu garzi de corp din
strainatate Le va solicita planul de paza pentru avizare Mai apare o problema
multi fosti ofiteri ai SPP-ului, trecuti in rezerva, executa misiuni de gardare si nu
cred ca politia poate detine mai multa experinta in acest domeniu decit cei din
SPP!
Daca, respectindu-se planul avizat de catre politie, apar evenimente cu finalitati
dramatice care este responsabilitatea celui care a avizat planul!

In art.46 alin.(1) se stipuleaza: Armamentul si munitia se asigura prin inchiriere,

contra cost, de catre unitatea de politie sau jandarmi competenta teritorial.
In art.55 alin.(k) se prevede, printre obligatiile MAI, urmatoarele: asigura, prin
inchiriere, contra cost, in limita disponibilului,armamentul necesar dotarii
personalului de paza pentru celelelate unitati.

Comentariu

Este o evidenta imixtiune a statului, printr-o institutie administrativa specializata,

in realizarea unei activitati comerciale. Legea sustine o grava atingere adusa
realizarii conditiilor egale si nediscriminatorii pentru mediul concurential in acest
domeniu. Ori asigura neconditionat acest armament si munitia aferenta ori este
eliminata aceasta prevedere!

In cadrul art.54 se prevede ca MAI : asigura, prin structurile de specialitate,

coordonarea, indrumarea si controlul activitatilor de paza si protectie pe teritoriul
Rominiei.

Comentariu

In Legea 218 din 2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane, in

11
 cadrul art.26 alin (1), pct.5 se prevede: avizeaza si controleaza, in conditiile legii,
infiintarea societatilor private de detectivi, paza, supraveghere si garda de corp.

Deci prevederile Legii 333 exced prevederile legii de baza a Politiei Romane,
conferindu-i acesteia competenta de COORDONARE a unei activitati economice,
fapt care trebuie eliminat de urgenta. De fapt legiuitorul, chiar in cadrul legii 333
se contrazice afirmind, la art.55 alin(q), ca Politia Romana : controleaza si
indruma activitatea societatilor specializate.

Concluzii

Din documentarea prezentata reiese cu usurinta necesitatea demararii urgente a

unui proces de armonizare legislativa in acest domeniu, avindu-se in vedere atit
realitatea din Europa cit, mai ales, cerintele pietei interne. Globalizarea, tot mai
prezenta sub toate aspectele ei economice, mai ales dupa intrarea in UE, va
impune ori profesionalizarea acestui domeniu ori firmele autohtone vor fi eliminate
de companiile multinationale in domeniu.

In opinia mea se impune adaptarea cadrului legal existent prin realizarea unei
LEGI A SERVICIILOR DE SECURITATE, care sa prevada modalitatea de
asigurare a protectiei atit de catre autoritatile statului cit si de catre firmele private
de securitate. Ideea fundamentala a acestei legi trebuie sa fie
COMPLEMENTARITATEA ACTIONALA, care sa vizeze realizarea unui SISTEM
DE SECURITATE SUSTENABIL la nivel national.

Acest sistem constituie premisa fundamentala pentru dezvoltarea economica si

atingerea obiectivului de maxima generalitate si importanta: bunastarea
populatiei!
Stiri RSS

12