Sfârşitul Războiului Rece aduce cu sine aşteptările referitoare la o societate globală

paşnică, lipsită de conflictul bipolar dintre SUA şi URSS. Situaţia geopolitică internaţională a
secolului al XXI-lea infirmă aceste aşteptări. Nu doar că pericolul războiului nu a dispărut, ci
mai mult decât atât au apărut noi ameninţări la adresa securităţii care nu erau cunoscute înainte
de 1990 sau cel puţin nu se vorbea despre ele la scară largă. Printre ameninţările la adresa
securităţii secolului nostru se numără: proliferarea armelor de distrugere în masă, statele
problemă, conflictele „înghețate”, dar interminabile, amenințările cibernetice, terorismul
internaţional şi multe altele.

Particularitatea acestei lucrări este dată de analizarea relaţiilor civile şi militare în

domeniul securităţii şi apărării din perspectiva riscurilor şi ameninţărilor la adresa păcii şi a
securităţii din secolul nostru. La aceasta se adaugă identificarea principalelor transformări la
nivelul Uniunii Europene şi al NATO pentru ca cele două organizaţii să se adapteze scenei
internaţionale actuale, fiind urmărită totodată colaborarea dintre cele două organizaţii în
domeniul securităţii şi apărării. În acest scop va fi realizat un studiu de caz privind relaţiile civile
şi militare în cadrul operaţiunii EULEX Kosovo.

Odată cu sfârşitul Războiului Rece, securitatea nu se mai limitează doar la prevenirea

războiului. Aceasta include noi probleme legate în mod direct de bunăstarea indivizilor. De
exemplu, Jessica Tuchman Mathews afirma că: ,,securitatea ca şi concept trebuie regândită
deoarece evoluţia contextului global impune ca securitatea naţională să includă problemele
legate de resurse, mediu precum şi problemele demografice.”48Astfel, ,,majoritatea
ameninţărilor, descoperite de cei care optează pentru o redefinire a securităţii, ţin de sănătatea şi
bunăstarea indivizilor, de problemele sociale, de sursele interne de instabilitate precum şi de
costurile sociale implicate”. De aici poate fi susţinut faptul că pe fondul globalizării apar noi
ameninţări la adresa securităţii.

In ceea ce priveste apariţia şi dezvoltarea Politicii Externe şi de Securitate a Uniunii

Europene, aceasta reprezinta unul dintre pilonii Uniunii Europene. În cadrul Tratatului de la
Maastricht au fost înscrise pentru prima dată obiectivele ,,unei politici externe comune”. Politica
Externă şi de Securitate a Uniunii Europene are la bază valorile pe care această organizaţie este
constituită, care au în vedere îndeosebi respectarea drepturilor omului, îşi propune să permită
Uniunii Europene să își dezvolte capacitățile sale civile și militare de gestionare a crizelor și
prevenire a conflictelor la nivel internațional. Cu alte cuvinte, obiectivul acesteia este reprezentat
de sporirea menţinerii păcii şi a securităţii internaţionale. PESA nu implică crearea unei armate
europene, ci ea evoluează de o manieră comparabilă și coordonată cu Organizația Atlanticului de
Nord. În același timp, PESA exclude orice formă de apărare teritorială, această rămânând în
competența exclusivă a statelor naționale și a NATO.

PESA dispune de următoarele instrumente:

 Misiuni de menţinere a păcii;

 Misiuni de forţe luptătoare pentru gestionarea crizelor;

 Misiuni de dezarmare;

 Misiuni de consiliere şi asistenţă militară;

 Misiuni de prevenire a conflictelor;

 Operaţiuni de stabilizare la finele conflictelor.

La finalul lunii iunie, în anul 2022 a avut loc cel mai recent summit NATO, liderii celor
30 de state membre întâlnindu-se Madrid. Acest summit a avut loc la peste patru luni de când
Vladimir Putin a decis invadarea Ucrainei. În cadrul întâlnirii, Alianța Nord-Atlantică își va
adopta următorul Concept Strategic. Până în prezent, gândirea strategică a NATO s-a încadrat
3în trei perioade diferite: epoca Războiului Rece; existența Alianței post-Război Rece şi
securitatea lumii post 11 septembrie 2001. Noul Concept Strategic prezintă Rusia ca fiind cea
mai mare ameninţare la adresa securităţii NATO, de asemenea, politicile coercitive ale Chinei
reprezintă o provocare pentru valorile și securitatea aliaţilor, este întărit flancul estic al
alianţei, s-au creat patru Grupuri de Luptă noi, unul dintre acestea aflându-se în România.

Studiul de caz privind misiunea din Kosovo a arătat că relaţiile dintre UE şi NATO în
domeniul securităţii şi apărării pot avea atât puncte forte, cât şi puncte slabe. Unul dintre puncte
forte ale acestei colaborări este reprezentat de existenţa unui obiectiv comun al misiunilor UE şi
NATO în Kosovo, care determină creşterea eficienţei acestora. Alte puncte forte sunt
următoarele: existenţa unui dialog permanent între UE şi NATO privind Kosovo, existenţa a
patru acorduri tehnice semnate pe teren pentru a facilita cooperarea, accesul Uniunii Europene la
planificarea operaţională a NATO, includerea misiunilor civile în cadrul dialogului oficial al
celor două organizaţii. Din punctul de vedere al punctelor slabe a relaţiei UE-NATO în Kosovo
acestea sunt următoarele: caracterul de multe ori informal al discuţiilor privind Kosovo ceea ce
nu poate oferi îndrumări strategice, suprapunerea misiunii UE cu cea a NATO îndeosebi în
domeniul poliţiei, lipsa unui acord politic privind cooperarea în Kosovo.Lucrarea a dovedit
faptul că diversificarea riscurilor şi a ameninţărilor la adresa păcii şi a securităţii în secolul al
XXI-lea duc la extinderea atribuţiilor Uniunii Europene în afara spaţiului european. La aceasta se
mai adaugă însă variabila potrivit căreia aceste ameninţări au un caracter transfrontalier şi pe de
altă parte fac parte domeniul său de interes: drepturile omului.