Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Securitate Comun(PESC)
Coordonator: Prof. univ. dr. C.Turliuc
Realizator:
Universitatea ,,Al.I.Cuza
Iai
2013-2014
CUPRINS
1.Componentele PESC..................................................................................................10
2.Procedura de punere in aplicare a PESC.....................................................................11
III.Sanciuni pentru nerespectarea PESC...........................................................................14
IV.Bugetul PESC...............................................................................................................15
V.Reglementarea Politicii externe si de Securitatea prin dispozitiile Tratatului instituind
Constitutia Europeana........................................................................................................16
Bibliografie:.......................................................................................................................18
Karen E. Smith, Politica extern a Uniunii Europene, Editura Trei, Bucureti, 2004, p.13.
O prim ncercare n acest sens a fost realizat la 25 octombrie 1950, cnd primul
ministru francez Ren Pleven prezint planul de creare a Comunitii Europene de
Aprare (CEA). Dup negocieri dificile, la 27 mai 1952 este semnat la Paris Tratatul
instituind CEA. Statele se angajeaz s transfere noii Comuniti esenialul politicii de
aprare. Dup lansarea proiectului, pe marginea lui izbucnete n Frana o puternic
disput, iar n cele din urm, nsi autoarea proiectului CEA, este cea care i pune capt
la 30 august 1954, prin respingerea proiectului de ctre Adunarea Naional francez.
A doua tentativ n direcia realizrii unei aprri comune europeene a fost Planul
Fouchet. La nceputul anilor aizeci, la iniiativa generalului Charles de Gaulle, s-a
conturat primul proiect al unei uniuni politice europene. Proiectul a avut n vedere o
uniune de state dup un model interguvernamental, a crei finalitate s-a dorit a fi
adoptarea unei politici externe i de aprare comune, n cooperare cu alte naiuni libere,
precum i dezvoltarea cooperrii n domeniul tinific i al culturii. Belgia i Olanda s-au
opus variantei franceze,condiionnd acceptarea planului de aderarea Marii Britanii la
Comunitatea European, astfel c iniiativa a czut.
O alt tentativ a unei unificri politice este reprezentat de Tratatul de la
Elyse, semnat de ctre generalul Charles de Gaulle i cancelarul Kondrad Adenauaer la
22 ianuarie 1963.Acesta a marcat cooperarea franco-german n domeniul politicii
externe, de aprare, a educaiei i tineretului. Spre nemulumirea lui de Gaulle, scopul
Tratatului a fost modificat prin adugarea de ctre Bundestag-ul german a unui preambul
explicativ n care se stipula c Tratatul nu putea duce la slbirea legturilor ntre Europa
i Statele Unite i nici nu putea fi mpiedicat unificarea european prin participarea
Marii Britanii i a altor state interesate.
Prima reuit n privina unei Cooperri Politice Europene[EPC- European
Political Cooperation] dateaz din 1970, ca urmare a deciziei luate n acest sens la
summit-ul de la Haga din 1969.Scopurile sale erau modeste: consultndu-se regulat,
statele membre urmau s dezvolte o nelegere reciproc asupra problemelor
internaionale; punctele de vedere naionale urmau sa fie armonizate, iar poziiile
coordonate; acolo unde era posibil i dezirabil,puteau fi pornite aciuni comune.
Semnat la 1 iulie 1987, Actul Unic European este cel care instituionalizeaz
cooperarea n materie de politic extern. Acesta i-a consolidat multe din practicile i
cutumele care s-au dezvoltat de-a lungul anilor -lacquis politique-, ns a fcut acest
lucru sub un titlu separat (Titlul III) de revizuirile la tratatele Comunitilor Europene. In
ceea ce privete colaborarea la nivel guvernamental din cadrul celui de-al doilea i celui
de-al treilea pilon, domnea n continuare, n cele mai multe dintre cazuri, principiul
unanimitii.Astfel, deoarece deciziile erau luate prin consens, deseori statele membre nu
puteau ajunge la un acord asupra chestiunilor internaionale sau puteau s fie de acord
doar asupra unor propuneri modeste.
Dup 1990, un numr tot mai mare de ri sau formaiuni structurate pe diferite
criterii (etnice, religioase, istorice, etc.) au avut acces din ce n ce mai mare la arme
perfecionate: de la dispozitive de lansare a rachetelor, pn la arme chimice sau
bacteriologice.Pe de alt parte, unele guverne i grupri armate au cutat s-i asigure n
mod independent securitatea naional, fie prin producia i comercializarea armelor,
fie prin aliane politice i militare. Totodat a nceput s se manifeste pe o scar fr
precedent terorismul internaional..
Uniunea European nu pare a fi n prezent ameninat de conflicte de tip clasic,
constnd n atacuri armate pe scar larg, n schimb o serie de alte ameninri se
profileaz la orizont, fiecare dintre ele fiind greu predictibile i relativ difuze, ceea ce le
face, ntr-un fel, mult mai greu de contracarat. Din punct de vedere european, trei dintre
aceste ameninri sunt de remarcat n mod special2:
- Terorismul internaional, care reprezint o ameninare strategic. Acest nou tip
de terorism este legat de micri religioase fundamentaliste care au cauze deosebit de
complexe. Noul tip de terorism difer de cel din deceniile precedente deoarece pare a fi
interesat de utilizarea violenei nelimitate i de producerea de pierderi masive. O
consecin a acestei abordri este interesul manifestat de reprezentanii acestui nou tip de
terorism pentru armele de distrugere n mas.Pentru acest tip de terorism, exemplificat de
reeaua Al-Qaeda, Europa este att o int, ct i o baz de lansare a atacurilor.
- Proliferarea armelor de distrugere n mas reprezint o alt important
ameninare contemporan la adresa pcii i securitii rilor i popoarelor. Riscurile
deosebite determinate de acest tip de ameninare rezid n faptul c prin intermediul
2
Prof. univ. dr. Liviu Murean, Prof. univ. dr. Adrian Pop, Conf. univ. dr. Florin Bonciu, Politica
european de securitate i aprare - element de influenare a aciunilor Romniei n domeniul politicii de
securitate i aprare, Studiul Nr.4, Institutul European din Romnia, Bucureti, 2004, p.10.
armelor de distrugere n mas un grup terorist de mici dimensiuni poate provoca pierderi
care anterior nu puteau fi cauzate dect de armate ale unor state naionale.
- Existena unor structuri statale slabe (failed states) i amplificarea crimei
organizate. n unele pri ale globului (Somalia, Liberia, Afganistan, Bosnia i
Heregovina, Serbia i Muntenegru, Kosovo, etc) existena unor structuri statale slabe,
conflictele civile i accesul la arme au determinat ntrirea poziiilor crimei organizate.
Aceste situaii sunt ameninri la adresa securitii, prin sprijinirea traficului de droguri
sau a celui de fiine umane.
Fa de ameninrile de tip nou la adresa securitii, Uniunea European poate
rspunde prin trei obiective strategice. Primul se refer la asigurarea stabilitii i
bunei guvernri n vecintatea imediat. Aceasta va implica extinderea zonei de
securitate din jurul Europei i asigurarea c statele din aceast zon (Europa de Est,
Balcanii de Vest, statele din zona Mediteranei) sunt bine guvernate. Al doilea obiectiv
este crearea unei ordini internaionale bazate pe un multilateralism eficace. ntr-o
lume caracterizat de globalizare (ameninri globale, piee globale, mijloace massmedia
globale), securitatea i prosperitatea depind de existena unui sistem multilateral eficace.
Al treilea obiectiv se refer la pregtirea unui rspuns la ameninrile de tip
nou. Acest rspuns a inclus pachetul de msuri antiteroriste adoptat dup 11 septembrie
2001, sprijinirea msurilor de neproliferare a armelor de distrugere n mas i asistarea
statelor cu structuri slabe sau instabile din Balcani, Afganistan, Timorul de Est i Africa.
Astfel, accentul trebuie mutat pe prevenirea crizelor i a ameninrilor, pe controlul
exporturilor, presiuni economice, politice sau chiar militare.
In etapele de inceput ale integrarii europene, s-a urmarit, in principal, o cooperare
economica intre statele membre, care a fost vazuta ca o etapa premergatoare pentru o
viitoare integrare politica.
Comunitatile europene
Politica externa si de securitate comuna (PESC) constituie al doilea pilon al Uniunii Europene, fiind
initial reglementat prin dispozitiile cuprinse in art. J 1- J 12 din Tratatul de la Maastricht. Asupra acestor
reglementari au fost operate modificari, mai intai prin Tratatul de la Amsterdam, apoi prin Tratatul de la
Nisa.
4
Tratatul de la Maastricht cuprinde in anexe si o serie de declaratii vizand politica externa si de securitate
comuna:
- Declaratia privind exercitarea votului in domeniul politicii externe si de securitate comuna;
- Declaratie privind masurile practice in domeniul politicii externe si de securitate comuna;
- Declaratie privind regimul lingvistic in domeniul politicii externe si de securitate comuna;
- Declaratie privind Uniunea Europei Occidentale.
La 12 decembrie 2003 Consiliul European adopta prima strategie de securitate comuna O Europa sigura
intr-o lume mai buna.
In Tratatul instituind Constitutia Europeana, reglementarile referitoare la politica externa si de securitate
comuna sunt cuprinse in:
- art. I-40 Dispozitii privind aplicarea Politicii Externe si Securitatea Comuna
- art. I-41 Dispozitii privind Politicai de Securitate si Aparare
art. III-249 III-313 Politica externa si de securitate.
detaliata
acestor
instrumente
comunitare
formeaza
obiectul
b) Adoptarea actiunilor comune este reglementata prin dispozitiile art. J 4 (14) din
Tratat.
Conform acestor dispozitii, Consiliul adopta actiuni comune. Acestea privesc
anumite situatii in care o actiune operationala a Uniunii este considerata necesara. Ele isi
fixeaza obiectivele, domeniul de actiune, mijloacele care trebuiesc puse la dispozitie si,
dupa caz, durata si conditiile relative la punerea lor in practica.
Actiunile comune angajeaza Statele Membre in luarile lor de pozitie si in
conducerea actiunilor comune.
Orice luare de pozitie sau orice actiune nationala proiectata in aplicarea unei
actiuni comune face obiectul unei informari intr-un termen permitand,daca este necesar, o
concertare prealabila in cadrul Consiliului.
Adoptarea pozitiilor comune este reglementata prin dispozitiile art. J 5(15 ) din
Tratat. Conform acestor dispozitii Consiliul adopta pozitii comune. Acestea definesc
pozitia globala a Uniunii asupra unei chestiuni particulare de natura geografica sau
tematica. Statele Membre vegheaza la conformitatea politicilor lor nationale cu pozitiile
comune. Cnd poziia sau aciunea comun prevede o aciune a Comunitii europene n
scopul de a se ntrerupe ori a se reduce, total sau parial, relaiile economice cu una sau
mai multe ri tere, Consiliul, statund cu majoritate calificat asupra propunerii
Comisiei, va lua msurile urgente necesare, conform art. 301 TCE. Tratatul de la
Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 i ratificat la 1 mai 1999, adaug
un alt instrument de politic extern la cele existente: strategiile comune, care urmeaz
s fie definite de Consiliul European. Strategiile urmeaz s fie implementate de UE n
zonele n care statele membre au interese comune majore, n particular, prin adoptarea de
aciuni i poziii comune (art.13). Strategiile precizeaz obiectivele i durata pe care ele le
au i mijloacele care vor fi puse la dispoziie de Uniune i de statele membre. Astfel,
Consiliul este responsabil pentru recomandarea de strategii comune Consiliului
European.
De asemenea, pilonul PESC a fost ntrit i prin: nfiinarea unei Uniti de
Planificare i Avertizare, responsabil cu monitorizarea evoluiilor externe, avertizarea
referitoare la evenimente i situaii ce pot afecta securitatea UE, astfel incat sa faciliteze
luarea rapida a deciziilor; oferirea poziiei de nalt Reprezentant pentru probleme de
Michael Keating, The Politics of Modern Europe: The State and Political Authority in the Major
Politica Uniunii in sensul dispozitiilor cuprinse in acest articol nu afecteaza caracterul specific al politicii
de securitate si de aparare ale unor state membre, ea respecta obligatiile care decurg din Tratatul
Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna este realizata in
cadrul organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord(NATO) si ea este comparabila cu politica comuna de
securitate si de aparare stabilita in acest cadru.
10
Astfel, politica comunitara nu exclude posibilitatea incheierii unor acorduri de catre statele membre, cu
conditia ca aceste acorduri sa fie comparabile cu politica comunitara. In Declaratia privind Uniunea
Europei Occidentale anexata Tratatului de la Mastricht sunt vizate aspecte privind apararea comuna.
10
a) Reprezentarea Uniuniii este reglementata prin dispozitiile art. J 8(18) din Tratat.
Conform acestor dispozitii , presedintia are responsabilitatea punerii in practica a
actiunilor comune; in acest scop, ea exprima in principiu pozitia Uniunii in
organizatiile internationale si in cadrul conferintelor internationale.
Presedintia este asistata de Secretarul Genral al Consiliului care exercita functia
de Inalt reprezentant pentru PESC. Comisia este deplin asociata la sarcinile vizate in
paragrafele 1 si 2. In exercitarea acestor sarcini, presedintia este asistata de Statul
Membru care va exercita presedintia urmatoare.
Consiliul poate, de fiecare data cand considera necesar, sa numeaca un
reprezentant special caruia ii poate conferi un mandat in legatura cu chestiunile politice
specifice.
b) Coordonarea actiunilor statelor membre la nivel international este stabilita prin
dispozitiile art. J9(19) din Tratat, care dispune ca Statele Membre isi coordoneaza
actiunile in cadrul organizatiilor internationale si cu ocazia conferintelor
internationale. Ele sustin in aceste foruri pozitiile comune.
Statele Membre care sunt si membre ale Consiliului de Securitate ONU vor informa si
celelalte State Membre care sunt membri permanenti ai Consiliului.
c) Cooperarea la nivel diplomatic este stabilita prin dispozitiile art. J10(20) din
Tratat, conform carora misiunile diplomatice si consulare ale Statelor Membre si
delegatiile Comisiei in terte tari si la conferinte internationale, ca si reprezentantii
lor pe langa organizatiile internationale, coopereaza pentru a asigura respectarea si
punerea in practica a pozitiilor comune si a actiunilor comune adoptate de
Consiliu. Ele isi intensifica cooperarea facand schimb de informatii procedand la
evaluari comune si contribuind la punerea in practica a dispozitiilor vizate in art.
8C al Tratatului instituind Comunitatea Europeana.
d) Consultarea Parlamentului European este stabilita prin dispozitiile art. J11(21)
din Tratat. Conform acestor dispozitii presedintia consulta Parlamentul European
asupra principalelor aspecte si a optiunilor fundamentale ale PESC si vegheaza ca
vederile Parlamentului European sa fie luate in mod corespunzator in
consideratie. Parlamentul European este informat in mod regulat de presedintie si
Comisie asupra evolutiei politicilor externe si de securitate a Uniunii. Parlamentul
11
atunci cand adopta actiuni comune si pozitii comune sau atunci cand ia orice alta
decizie pe baza unei strategii comune;
atunci cand adopta orice decizie punand in practica o actiune comuna sau o
pozitie comuna.
g) Incheierea acordurilor internationale este reglementata prin art. J14 (24) din
Tratat, in forma prevazuta prin Tratatul de la Nisa. Acordurile sunt incheiate de
catre Consiliu la recomandarea Presedintiei.
Niciun acord nu leaga un stat al carui reprezentant in cadrul Consiliului declara ca
trebuie sa se conformeze propriilor reguli constitutionale; ceilalti membri ai
Consiliului pot conveni ca acordul este totusi aplicabil cu titlu provizoriu.
Acordurile incheiate leaga institutiile Uniunii.
h) Crearea Comitetului politic si de securitate este reglementata prin art. J15(25) din
Tratat, in forma actuala de redactare stabilita prin Tratatul de la Nisa. Astfel,
comform acestor dispozitii, un Comitet Politic si de securitate urmareste situatia
comuna si contribuie la definirea politicilor emitand avize in atentia Consiliului,
la cererea acestuia sau din proprie initiativa. El supravegheaza punerea in aplicare
a politicilor convenite, fara a aduce atingere competentelor Presedinttiei si
Comisiei.
12
13
democratice.
ruperea
Acestea
legturilor
includ11:
sanciuni
diplomatice,
diplomatice
suspendarea
vizitelor
(expulzarea
oficiale);
IV.Bugetul PESC
11
http://ec.europa.eu/comm/external_relations/cfsp/sanctions/index.htm.
14
actiunile Uniunii;
15
pozitiile Uniunii
Consiliul poate incredinta punerea in practica a unei misiuni catre un grup de state
care dispun de capacitatile necesare.
In scopul initierii unor proiecte de cercetare in domeniul militar si armonizarii
12
PESA face parte integranta din PESC. Aceasta asigura Uniunii o capacitate de actiune bazata pe
mijloacele civile si militare. Uniunea poate recurge la acestea in cadrul misiunilor in afara Uniunii pentru a
asigura mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si intarirea securitatii internationale, in conformitate cu
principiile Cartei ONU. Indeplinirea acestor sarcini se sprijina pe capacitatile furnizate de statele membre.
13
Atributiile Agentiei Europene pentru Armanent, cercetare si Capacitati Militare sunt prevazute in art. III311 din Tratat.
16
Bibliografie:
1. Keating Michael, The Politics of Modern Europe: The State and Political
Authority in the Major Democracies, Edward Elgar Publishing Limited, UK,
1999.
2. Manolache Octavian, Tratat de Drept Comunitar, Ediia 5, Editura C.H. Beck,
Bucureti, 2006.
3. Prof. univ. dr. Liviu Murean, Prof. univ. dr. Adrian Pop, Conf. univ. dr. Florin
Bonciu, Politica european de securitate i aprare - element de influenare
a aciunilor Romniei n domeniul politicii de securitate i aprare, Studiul
Nr.4, Institutul European din Romnia, Bucureti, 2004.
17
4. Smith Karen E., Politica extern a Uniunii Europene, Editura Trei, Bucureti,
2004.
5. Tratatul privind Uniunea European, n Documente de baz ale Comunitilor
iUniunii Europene, Polirom, Iai, 1999.
6. Wallace William, Wallace Hellen, Procesul politic n UE, Editura ARC, 2004,
ediia IV.
7. Manolache,
Octavian,
Drept
comunitar.Cele
patru
libertati
18