UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTARTIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

Dvornic Stela

Referat la disciplina:
“Securitatea internaţională”
la tema: “Uniunea Europeană şi sistemul securităţii europene”

Autorul: ______________

(semnătura)

Conducător ştiinţific: _____________ (semnătura)

BUSUNCIAN Tatiana, lector universitar.

CHIŞINĂU, 2017
 Planul
1. Introducere .......................................................................................................... 3
2. Descrierea spațiului Uniunea Europeană ......................................................... 4
3. Specificul sistemului de securitate european .................................................... 6
4. Concluzii ............................................................................................................... 8
5. Bibliografie ......................................................................................................... 10

2
 Introducere

Uniunea Europeană, astăzi, reprezintă un important actor pe scena mondială.

Ea, prin forţa sa economică, prin populaţia de care dispune (circa 500 milioane de
persoane), prin politicile de o mare complexitate şi diversitate promovate atât în
interiorul său, cât şi în afara sa, este o voce ce se face tot mai auzită pe plan
internaţional. Un sector în care aportul său poate fi semnificativ atât pentru toată
Europa nu doar pentru statele ce o compun, cât şi pentru lumea întreagă este
garantarea şi asigurarea securităţii persoanelor.

Un astfel de rol este de o mare complexitate datorită paletei largi de pericole,

riscuri şi ameninţări de securitate care îşi fac tot mai mult simţită prezenţa atât în
Europa, cât şi în lume. Împotriva lor, UE poate acţiona sistematic şi concertat cu
ceilalţi actori statali şi nonstatali interesaţi de instaurarea unui climat de linişte, de
calm, de deschidere şi înţelegere între statele lumii. În acest sens, UE are la
dispoziţie politicile sale economice, sociale, culturale, diplomaţia şi parteneriatele
strategice cu Rusia şi China. UE în îndeplinirea acestui rol major are de luptat
împotriva unui ansamblu de ameninţări de securitate: criza economico-financiar ă;
nivelul de dezvoltare social ă şi economic ă diferit ă a statelor membre; efectele
migraţiei internaţionale; multiculturalismul existent în interiorul s ău; terorismul;
criminalitatea organizat ă; proliferarea armelor de distrugere în mas ă; conflictele
regionale.

Acestea toate sunt potenţate de o serie de factori interni şi externi Uniunii

cum ar fi: îmbătrânirea populaţiei; migraţia persoanelor; globalizarea; manifestările
naţionaliste şi mişcările separatiste din unele state europene. Pentru a face faţă unor
asemenea pericole, riscuri şi ameninţări UE are, pe lângă politicile amintite
anterior, o Politic ă de Securitate şi Ap ărare Comun ă (PSAC), la punerea căreia în
operă participă toate statele membre. De asemenea, în acelaşi scop, UE dispune

3
atât de instrumente militare, cât şi civile prin intermediul cărora înfăptuieşte
obiectivele PSAC.

Analiza provocărilor interne şi externe de securitate în Uniunea Europeană

se va derula pornind de la concepţia potrivit căreia acestea se comportă asemenea
unui sistem complex, dinamic şi deschis. Altfel spus, provocările de securitate
interne (economice, sociale, politice, energetice, culturale) şi cele externe
(globalizarea, actuala criză economică-financiară, migraţia internaţională,
conflictele îngheţate,terorismul internaţional, criminalitatea transfrontalieră)
interacţionează şi sunt interdependente, atât în interiorul lor, cât şi între ele.

În ansamblul său, studiul va fi centrat în jurul ipotezei următoare: cu cât se

cunosc mai bine şi în mod oportun provoc ările de securitate la nivelul UE şi al
statelor membre cu atât acţiunile de amplificare/diminuare a efectelor
pozitive/negative ale acestora sunt mai eficace. Totodată, în prezentul studiu
pornim de la ipoteza de lucru că provocările pot fi atât dominante, centrale cât şi
dominate, periferice. Altfel spus, este posibil ca la un moment dat un risc şi/sau o
ameninţare să fie dominantă, adică să exercite o influenţă semnificativă asupra
securităţii europene, iar altele să fie dominate. În final, studiul va prezenta o serie
de concluzii, inclusiv asupra verificării ipotezei centrale şi unele propuneri şi
sugestii vis-à-vis de securitatea europeană.

Descrierea spațiului Uniunea Europeană

Uniunea Europeană (abreviat UE) este o uniune economică şi politică,

dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se
trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi
din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din şase state în 1958. În

4
anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre şi
şi-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale şi politice în
abilităţile sale. Tratatul de la Maastricht a înfiinţat Uniunea Europeană sub
prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituţionale ale UE a
fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Uniunea funcţionează printr-un sistem de instituţii supranaţionale

independente şi interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele
membre. Cele mai importante instituţii ale UE sunt Comisia Europeană, Consiliul
European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiţie şi Banca
Centrală Europeană. Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetăţenii
europeni.

Uniunea Europeană a dezvoltat o piaţă unică în cadrul unui sistem

standardizat şi unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În
cadrul Spaţiului Schengen (care include state membre UE şi state non-UE)
controalele vamale au fost desfiinţate. Politicile UE sprijină şi garantează libera
mişcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi a capitalului, au fost emise legi în
domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi se păstrează politici comune în domeniul
comerţului, agriculturii, în domeniul pescuitului şi dezvoltarea regională. A fost
înfiinţată de asemenea şi o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în
prezent din 19 state. Prin Politica Comună pentru afaceri externe şi securitate, UE
şi-a dezvoltat un rol limitat în relaţiile internaţionale şi de securitate. Au fost
înfiinţate şi Misiuni Diplomatice Permanente în mai multe state din lume, iar UE
este reprezentată în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Mondială a
Comerţului, G8 şi G-20.

Cu o populaţie combinată de peste 500 de milioane de locuitori, care

reprezintă 7.3% din populaţia lumii, Uniunea Europeană generează un PIB de 17,6
trilioane de dolari americani în 2011 (mai mare decât orice altă ţară din lume), care

5
reprezintă 20% din PIB-ul estimat în termeni de paritatea puterii de cumpărare la
nivel mondial.

Este considerată a fi o construcţie sui generis, fiind considerată de unii ca

fiind de facto o confederaţie. Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană
are personalitate juridică internaţională şi poate încheia tratate.

În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru că peste şase
decenii a contribuit la progresul păcii şi reconcilierii, democraţiei şi drepturilor
omului în Europa.

Specificul sistemului de securitate european

Securitatea european ă, în calitatea sa de construct voluntar, responsabil şi

conştient, se confrunt ă constant şi cotidian cu un sistem de provocări interne şi
externe. Prin provocare de securitate înţelegem ansamblul factorilor de naturi
diverse ce pot declanşa riscuri, pericole şi ameninţări în materie de securitate la
adresa societăţii umane. Provocările interne pentru securitatea europeană le
analizăm pornind de la natura lor. În această categorie s-au inclus provocările
economice, sociale, politice, culturale, energetice.

Mai întâi, am optat pentru aceasta grupare a riscurilor, pericolelor şi

ameninţărilor interne de securitate deoarece ele sunt numeroase, complex,
dinamice, interdependente şi aflate într-o continuă interacţiune. De exemplu,
provocările economice se refer ă la resursele umane, resursele naturale, resursele
financiare, calitatea guvernării, politicile economice de la nivel naţional şi al UE, la
măsurile de contracarare a efectelor negative ale crizei economico-financiare
mondiale. Apoi, alegerea noastră a plecat de la rolul important pe care îl au
activitatea şi fenomenele economice, sociale, demografice, politice, culturale şi de
asigurare a energiei în viaţa UE şi a statelor membre. În fine, opţiunea noastră a
6
avut în vedere şi influenţa semnificativă favorabilă sau nefavorabilă asupra
securităţii europene a subsistemului provocărilor interne. Pornind de la cele
afirmate despre provocările interne pentru securitatea european ă apreciem c ă
acestea constituie un subsistem. Provocările externe pentru securitatea europeană
le analizăm prin prisma principalelor fenomene cu impact semnificativ asupra
securităţii europene. Printre aceste fenomene am inclus următoarele: globalizarea,
actuala criză economico-financiară, migraţia internaţională, conflictele îngheţate,
terorismul internaţional şi criminalitatea transfrontalieră.

Încă de la înfiinţarea ei, Comunitatea Europeana a urmărit interconectarea

sistemelor economice ale statelor membre. Pornită iniţial ca o uniune vamală, cu
scopul de a controla producţiile de cărbune şi oţel ale Germaniei, integrînd
economia acesteia într-un sistem european mutual, Comunitatea Europeana şi-a
dezvoltat cu timpul componenta politică, întărind instituţiile comune de la
Bruxelles şi adăugînd, prin Tratatul de la Maastricht, embrionul unei componente
militare vizînd integrarea Uniunii Europei Occidentale în nou creata Uniune
Europeană. De la Uniunea Vamala realizată prin Tratatul de la Roma din 1957,
deciziile politice comune ale liderilor vest-europeni au dus popoarele Europei pe
calea integrării la toate nivelurile, integrare exprimată prin Piaţa Unică, instituită
de Actul Unic European, continuată de Uniunea Economică şi Monetară, ivită în
urma Tratatului de la Maastricht, şi întarită de Tratatul de la Amsterdam,
încununată în final cu adăugirea componentei militare, prin dezvoltarea unei
viitoare armate comune europene, ca urmare a deciziei Summit-ului de la Köln, din
1999.

În opinia specialiştilor în studii de securitate (Barry Buzan, Ole Weaver,

Jaap de Wilde), conceptul modern de securitate include cinci factori cumulativi;
securitatea unei entităţi statale este asigurată daca se ţine cont de fiecare dintre
următoarele cinci componente: componenta politica a securităţii, componenta
militară, componenta economică, componenta societală şi cea ecologică.

7
Problematica securităţii nu se confundă cu funcţionarea normală a statului pe
aceste dimensiuni, ci se referă numai la ameninţările care, prin dimensiunile
menţionate, pun în pericol insăşi existenta statului. Securitatea politică se referă la
stabilitatea organizaţionala a statelor, a sistemelor de guvernămînt şi a ideologiilor
care le legitimează.

Componenta militară a securităţii priveşte interconexiunea următoarelor

doua niveluri: al armelor ofensive şi al capacităţilor defensive ale statelor,
împreună cu percepţia statelor despre intenţiile celorlalţi participanţi la viaţa
internaţională. Securitatea economica priveşte accesul la resurse, finanţare şi pieţe
necesare pentru a susţine nivele acceptabile ale dezvoltării şi puterii statului.

Cînd vorbim despre securitate societală, ne referim la menţinerea, în cadrul

unor condiţii acceptabile pentru a permite procesul de evoluţie, a identităţii
naţionale colective, a modelelor tradiţionale ale limbii, culturii, religiei şi
obiceiurilor unui popor. După cum evoluează evenimentele, unele dintre cele mai
mari probleme pentru securitatea europeană le va pune componenta societală,
datorită situaţiilor existente în Bosnia-Herţegovina, Transnistria, Macedonia,
Kosovo, Belarus, Muntenegru. Securitatea mediului înconjurător priveşte păstrarea
la nivel local a biosferei planetare, ca suport esenţial al sistemului de care depind
toate celelalte activităţi umane.

Concluzii

Provocările interne şi externe de securitate cu care se confruntă UE şi statele

sale membre se manifestă ca sistem complex, dinamic şi deschis. Acestea sunt
complexe, într-o continuă expansiune şi interdependente. Efectele lor, favorabile şi
nefavorabile, sunt, practic, cumulative şi cu consecinţe de o mare diversitate. Pe de
altă parte, statele membre ale Uniuni Europene sunt afectate de o manieră diferită

8
de urmările acestor efecte, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Prin urmare şi
eforturile lor vor avea intensităţi, naturi şi direcţii distincte. Pentru contracararea
consecinţelor nedorite ale provocărilor de securitate, Uniunea Europeană
acţionează coerent şi concertat atât în direcţia amplificării efectelor pozitive, cât şi
a diminuării şi/sau limitării efectelor generate de acest sistem de riscuri, pericole şi
ameninţări de securitate. În acest sens, la nivelul Uniunii sunt adoptate
documentele necesare fundamentării activităţii de realizare a securităţii europene,
create instituţiile capabile şi asigurate resursele materiale, umane şi financiare
destinate finalizării cu succes a unei astfel de misiuni permanente. Statele membre,
la rândul lor, prin eforturi individuale contribuie la asigurarea securităţii naţionale
şi a celei europene. În acest sens, atât la nivelul Uniunii cât şi la cel naţional se
acţionează la implementarea următoarele măsuri: dezvoltarea durabilă socială şi
economică; integrarea regională; combaterea terorismului atât intern cât şi
internaţional; controlul migraţiei legale şi ilegale; implicarea activă în soluţionarea
conflictelor şi crizelor de pe continentul european şi din lume. Cele mai importante
propuneri ce se desprind din capitolele studiului sunt: soluţia UE la criza actuală
economico-financiară trebuie să fie una comprehensivă şi să ia în calcul toţi
factorii care intră în ecuaţia acesteia; pentru a evita crearea unor diferenţe mari
între oportunităţile pe care fiecare stat membru le oferă cetăţenilor săi, UE ar trebui
să găsească un răspuns coordonat la nivel comunitar pentru problema protecţiei
sociale; necesitatea armonizării intereselor statelor membre în materie de
securitate. Ipoteza centrală a studiului a fost confirmată de analiza făcută
provocărilor interne şi externe de securitate ale Uniunii Europene.

9
 Bibliografie

1. BAUER Alain, RAUFER Xavier, Violences et insécurité urbaines, Paris, PUF.

1998.

2. BUZAN Barry, People State and Fears, Brighton, Harvester Press, 1983,

3. KAHN Sylvain, Geopolitica Uniunii Europene, Editura Cartier Istoric, Chişinău,

2008.

4. Negrea Cristian. Securitatea europeană în perspectiva 2025. [Link]

[Link]/analize/[Link]

5. Duţu P., Bogzeanu Cristina. Provocări actuale pentru securitatea europeană.

Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Bucureşti, 2010. 35 p.

10