Politica de securitate și apărare comună (PSAC) permite Uniunii să își

asume un rol de lider în operațiunile de menținere a păcii, prevenirea

conflictelor și întărirea securității internaționale. Este o parte integrantă a
abordării cuprinzătoare a UE față de gestionarea crizelor, bazându-se pe resurse
civile și militare.

FORMAREA PSAC

- 1948 - Tratatul de la Bruxelles: UK, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda;

- 1954 - Uniunea Europeană de Vest: includea o clauză de autoapărare
reciprocă.
- 1992 - Sarcinile Petersburg; După încheierea Războiului Rece și crizele
din Balcani, UE trebuie să-și asume responsabilități în prevenirea
conflictelor și gestionarea crizelor; Înființarea postului Înaltului
reprezentant pentru politică externă și securitate comună.
- 1999 - Tratatul de la Amsterdam; a sporit responsabilitățile în domeniul
menținerii păcii și al activității umanitare
- 1999 – Consiliul European de al Koln; statele membre au reafirmat
dorința Uniunii de a dezvolta capacități de acțiune autonomă, susținute de
forțe militare credibile. 
- 2003 - „ Acordul Berlin Plus ”, care a oferit UE, în anumite condiții,
acces la activele și capacitățile NATO.
- 2003 – Strategia europeană de apărare – O Europă sigură într-o lume mai
bună.
- 2009 – Tratatul de la Lisabona - include atât o clauză de asistență
reciprocă, cât și o clauză de solidaritate; posibilitatea de a reuni toate
activele necesare ale UE și de a aplica o „abordare cuprinzătoare” a
gestionării crizelor în UE.
- 2016 - Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii
Europene –  trei piloni majori: noi obiective politice și ambiții ca
europenii să își asume mai multă responsabilitate pentru propria lor
securitate și apărare; noi instrumente financiare pentru a ajuta statele
membre și industria europeană de apărare să dezvolte capacitățile de
 apărare și un set de acțiuni concrete ca urmare a UE -Declarația comună
NATO care a identificat domeniile de cooperare.
- 2017 - Cooperare structurată permanentă - copul PESCO este de a spori
capacitatea UE ca actor internațional de securitate, de a contribui la
protecția cetățenilor UE și de a maximiza eficacitatea cheltuielilor pentru
apărare.
- 2017 - Analiza anuală coordonată privind apărarea (CARD) - Scopul
principal al este de a oferi statelor membre și UE o imagine a peisajului
actual al capacității de apărare în Europa și de a identifica zonele
potențiale de cooperare
- 2017 - Fondul European de Apărare (FED) - a sprijini cercetarea și
dezvoltarea colaborativă în domeniul apărării și de a promova o bază
industrială de apărare
- 2021 - Facilitatea europeană pentru pace (EPF) - permite UE să furnizeze
toate tipurile de echipamente militare și infrastructură de securitate
partenerilor
- 2022 - O busolă strategică pentru securitate și apărare -o evaluare
comună a mediului strategic în care operează UE și a amenințărilor și
provocărilor cu care se confruntă Uniunea. Documentul face propuneri
concrete și aplicabile, cu un calendar de implementare foarte precis -
patru piloni: acționează, investește, partener și securizează.

PACTUL CIVIL

La 19 noiembrie 2018, statele membre ale UE au convenit asupra unui Pact

PSAC civil ambițios pentru a face misiunile civile mai capabile, mai eficiente, mai
flexibile și mai receptive și mai conectate cu alte instrumente ale UE, în lumina
mediului de securitate schimbat. Scopul este de a consolida capacitatea UE de
a desfășura misiuni civile de gestionare a crizelor. Obiectivele acestor misiuni sunt
de a consolida poliția, statul de drept, administrația civilă și protecția civilă în
medii fragile și conflictuale . Consolidarea PSAC civilă contribuie la răspunsul mai
larg al UE pentru a aborda provocările de securitate.
Dezvoltarea capacităților civile pentru a răspunde nevoilor naționale, dar și
europene este o responsabilitate națională.

În domeniul poliției, Consiliul de la Feira din 2000 a stabilit obiective

concrete prin care statele membre ale UE ar putea furniza în mod colectiv până la
5.000 de ofițeri de poliție pentru operațiuni de gestionare a crizelor, cu 1.000 de
ofițeri aflați într-o pregătire ridicată (poate fi dislocați în 30 de zile).

Consiliul de la Göteborg din 2001 a stabilit ulterior obiective concrete

pentru celelalte trei domenii prioritare. Până în 2003, UE și-a propus să fie
capabilă: să aibă 200 de judecători și procurori pregătiți pentru operațiuni de
gestionare a crizelor în domeniul statului de drept care ar putea fi desfășurați în 30
de zile, să stabilească un grup de experți în domeniul administrației civile (inclusiv
funcții generale administrative, sociale și de infrastructură) și să furnizeze echipe
de protecție civilă de până la 2.000 de persoane, toate dislocabile într-un termen
foarte scurt.

După ce Conferința de angajament pentru capacități civile din 2004 de la

Bruxelles a declarat că aceste obiective au fost îndeplinite (și într-adevăr depășite),
formularea Obiectivului general civil 2008 (CHG 2008). CHG 2008 a adăugat
două noi priorități celor identificate la Feira: misiunile de monitorizare și sprijinul
pentru reprezentanții speciali ai UE. CHG 2008 a subliniat, de asemenea,
necesitatea ca Uniunea să desfășoare misiuni simultane și a evidențiat alte două
domenii de interes pentru UE: reforma sectorului de securitate (SSR) și
dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea (DDR).

Statele membre ale UE au stabilit apoi un obiectiv suplimentar, Obiectivul

general civil 2010 (CHG 2010), pentru a continua procesul de dezvoltare a
capacităților și pentru a-l sincroniza cu Obiectivul general militar 2010.
Managementul UE și a pus un accent mai mare pe cooperarea civilo-militară, pe
lângă un accent continuu pe îmbunătățirea pregătirii și a capacității de
desfășurare. De asemenea, a identificat alte capacități care trebuie dezvoltate, cum
ar fi punerea la dispoziție a 285 de experți suplimentari în justiția tranzițională,
dialog și analiza conflictelor. CHG 2010 s-a concentrat, de asemenea, pe crearea
echipelor de răspuns civil (CRT), un grup puternic de experți de 100 de persoane
pregătiți pentru desfășurare rapidă.

CAPABILITĂȚILE MILITARE

La Consiliul European de la Helsinki în decembrie 1999 a fost stabilit,

statele membre trebuie să fie capabile, până în 2003, să se desfășoare în termen de
60 de zile și să susțină timp de cel puțin 1 an forțe militare ale Uniunii va fi
capabilă să îndeplinească întreaga gamă de sarcini. până la 50.000-60.000 de
persoane capabile să îndeplinească întreaga gamă de sarcini prevăzute la articolul
17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
În mai 2003, Consiliul a confirmat că UE are acum capacitate operațională
pentru întreaga gamă de sarcini Petersberg, limitate și constrânse de deficiențe
recunoscute. 
Concluzia generală a Catalogului Progress 2007 este că UE, în perspectiva
anului 2010, are capacitatea de a desfășura întregul spectru de operațiuni
militare PSAC în parametrii ipotezelor de planificare strategică, cu diferite
niveluri de risc operațional care decurg din lipsuri . Deficiențele UE
identificate sunt considerate critice; ele se referă la capacitatea de a transporta
forțele la teatru, de a le desfășura în teatru, de a le proteja și de a dobândi
superioritate informațională.
Lansarea Planului de dezvoltare a capacităților (CDP) a fost înaintat în 2008.
Pooling and Sharing

STRUCTURA, INSTRUMENTELE ȘI AGENȚIILE PSAC

Pentru a permite Uniunii Europene să-și asume pe deplin responsabilitățile

de gestionare a crizelor și să acționeze ca actor global de securitate, statele membre
ale UE au decis să înființeze structuri permanente politice, militare și civile.
 Comitetul Politic și de Securitate (PSC): urmărirea situației internaționale și
contribuția la definirea politicilor în cadrul Politicii Externe și de Securitate
Comune (PESC), inclusiv PSAC. Pregătește un răspuns coerent al UE la o
criză și își exercită controlul politic și direcția strategică.
 Comitetul militar al Uniunii Europene (EUMC): cel mai înalt organism
militar înființat în cadrul Consiliului. Este compus din șefii apărării statelor
membre, care sunt reprezentați în mod regulat de reprezentanții lor militari
permanenți. EUMC oferă PSC consiliere și recomandări cu privire la toate
chestiunile militare din UE.
 Comitetul pentru aspectele civile ale managementului crizelor (CIVCOM):
În paralel cu EUMC, PSC este consiliat de un Comitet pentru aspectele
civile ale managementului crizelor (CIVCOM). Acest comitet oferă
informații, elaborează recomandări și își dă avizul către CPS cu privire la
aspectele civile ale managementului crizelor.

 Grupul Politico-Militar (PMG): acoperă aspectele politice ale problemelor

militare și civil-militare ale UE, inclusiv concepte, capacități și operațiuni și
misiuni. Are o responsabilitate specială în ceea ce privește parteneriatele cu
 state terțe și alte organizații, inclusiv relațiile UE-NATO, precum și
exercițiile

 Direcția Securitate și Apărare (SECDEFPOL.DMD): responsabilă de

coordonarea și gestionarea contribuției generale a SEAE la abordarea
amenințărilor externe (securitatea cibernetică, CBRN, hibrid, securitatea
maritimă, combaterea terorismului, dezarmarea, neproliferarea și controlul
exporturilor de arme). Negociază acorduri cu țările terțe și organizațiile
internaționale privind participarea la misiunile și operațiunile PSAC ale UE.
 Direcția abordare integrată pentru Securitate și Pace (ISP): asigură
coordonarea eficientă a răspunsului UE pe parcursul diferitelor faze ale
conflictului

 Statul Major al Uniunii Europene (EUMS): lucrează sub conducerea

Comitetului militar al UE (EUMC) și sub autoritatea Înaltului
Reprezentant/vicepreședinte (ÎR/VP) - este sursa de expertiză militară
colectivă (multidisciplinară) în cadrul Serviciului European de Acțiune
Externă (SEAE) ).  Coordonează instrumentul militar, cu un accent deosebit
pe operațiuni/misiuni (atât militare, cât și pe cele care necesită sprijin
militar) și pe crearea capacității militare.

 Capacitatea civilă de planificare și conduită (CPCC): face parte din SEAE,

este structura permanentă responsabilă pentru desfășurarea operațională
autonomă a operațiunilor civile PSAC.
 Capacitatea de planificare și conduită militară (MPCC): a fost înființată cu
scopul de a permite UE să reacționeze într-un mod mai rapid și mai eficient
în calitate de furnizor de securitate în afara granițelor sale.

 Agenția Europeană de Apărare (EDA): permite și facilitează cooperarea în

domeniul apărării între statele sale membre pentru întregul ciclu de viață al
unei capacități, inclusiv cooperarea în cercetare și tehnologie, precum și
achiziții sau formare.

 Colegiul European de Securitate și Apărare (ESDC): oferă politicii comune

de securitate și apărare un instrument de formare și educație care
promovează în mod activ o cultură europeană de securitate.
 Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate: Misiunea de bază a
Institutului este de a oferi analize și forumuri pentru discuții care pot fi utile
și relevante pentru formularea politicii UE. În îndeplinirea acestei misiuni,
 acesta acționează și ca o interfață între experții europeni și factorii de decizie
de la toate nivelurile.
 Centrul de satelit al Uniunii Europene: principalul furnizor de produse și
servicii de informații geospațiale legate de securitate în UE.