2.3.

Organizaţii internaţionale de securitate

Alături de legislaţia în vigoare, un rol important în preveirea şi combatrea terorismului şi în

menţinerea unui climatului internaţional de securitate, îl au şi organizaţiile intenaţionale de securitate,
deoarece acestea oferă nu numai cadrul în care sunt luate deciziile de cooperare, dar şi mecanismele
necesare pentru implementarea acestor decizii la nivel practice, respectiv pe latura de prevenire si
combater a terorsmului. Organizaţiile internaţionale au devenit un element important al sistemului
securităţii internaţionale, mai ales după cel de al doilea război mondial, când numărul acestora a început
să crească considerabil. Specific Organizaţiile internaţionale de securitate este faptul că acestea se
bazează pe consensul statelor de a coopera în probleme privind reducerea violenţei şiasigurarea păcii şi
securităţii în lume, prin aplicarea unei largi game de acorduri şi mecanisme.

Principalele organizaţii internaţionale de securitate sunt:

- Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)

- Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

- Uniunea Europeană (UE)

- Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)

a) Organizaţia Naţiunilor Unite a luat fiinţă în urma Conferinţei din San Francisco, din 26 iunie
1945, grupând, iniţial, 51 de membri1. Carta ONU, actul constitutiv al ONU, a intrat în vigoare la 24
octombrie 1945.Scopul principalal al acestui formu intenaţional conform art.1 al Cartei a fost de “a ferii”
generaţiile viitorae de flagelui războiului, menţinerea păcii şi securităţii internaţionale dar şi promovarea
cooperării economice, sociale, culturale şi umanitare. ONU, este urmaşa al Ligii Naţiunilor, forul similar
care a existat între cele două războaie mondiale şi avea un obiectiv similar cu cel al ONU Aceasta a eşuat
în mod fundamental, dovadă că primul război mondial a fost urma de un al doilea război mondial, mai
lung, mai extins şi cu mai multe victime.

Cele 6 organisme principale ale ONU sunt:

-Adunarea Generală a ONU (AG) care este organul deliberative al Organizaţiei, iar printre cele mai
importante ale Adunării Generale se numără : exprimarea principiilor generale de cooperare în vederea
menţinerii pacii şi securităţii precum şi punerea în discuţie a acestor probleme privind menţinerea păcii
şi securităţii.

- Consiliul de Securitate (CS) are ca obiectiv principal luarea măsurilor necesare pentru asigurarea păcii şi
securităţii internaţionale prin emiterea unor rezoluţii cu character obligatoriu;

-Consiliul Economic şi Social (ECOSOC);

-Consiliul de Tutelă (CT);

- Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ).

1
România a aderat la ONU în anul 1955
-Secretariatul General ONU;2

Principalele argumente care plasează organizaţia într-o poziţie unică pentru a susţine lupta împotriva
terorismului sunt:

- numărul mare de membri adică practic toate statele lumii;

- lider strategic la nivel mondial, prin Consiliul de Securitate, care are puteri largi, inclusiv de a emite
rezoluţii obligatorii, sub capitolul VII al Cartei ONU reprezintă autoritatea legală şi morală pentru
adoptarea unor măsuri de prevenire a terorismului, recunoscute internaţional;

- respectarea drepturilor omului, având în vedere abordarea non-militară, bazată pe supremaţia legii, a
ONU. Organizaţia însăşi a făcut paşi importanţi din acest punct de vedere, prin revizuirea mecanismului
de listare respective delistare a persoanelor şi a entităţilor teroriste.

- forum de discuţii şi loc de întâlniri. ONU a fost gazda a numeroase întânliri international în domeniul
combaterii terorsmului, care au asezat la masa discuţiilor statele şi reprezentanţii societăţii civile;

- cadru internaţional pentru schimbul de informaţii şi expertiză, personal specializat în realizarea

cooperării internaţionale;

- furnizor de asistenţa pentru dezvoltarea de capabilităţi în domeniul combaterii terorismului;

- monitorizare, ONU este principalul for internaţional şi care are un foarte bun în rolul de monitor
asupra fenomenului teroris atât din punct de vedere al evoluţie cât şi al politicilor şi strategiilor derulate
în domeniul prevenirii şi combaterii.

b) Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o alianță politico-militară care a luat
nasşere în urma semnării la Washington a Tratatului Atlanticului de Nord, în annul 1949. Este formată
din 28 de state3 din Europa şi America de Nord, state suverane ce îşi păstrează îşi păstreză în
suveranitatea şi independenţa şi care oferă un forum de consultare asupra problemelor politice şi
militare, precum şi non-militare ce pot afecta securitatea statelor membre; NATO este o alianţă politică
şi de apărare; capacitatea sa de apărare are drept scop descurajarea agresiunii sau oricărei alte forme de
presiune, iar dispozitivul său militar se bazează pe principiul că ţările membre trebuie să menţină
colectiv o apărare adecvată pentru descurajarea agresiunii şi pentru a-şi păstra integritatea teritorială şi
a restabili pacea.

NATO şi-a exprimat permanent, determinarea în privinţa combaterii terorismului, îmsă atacurile din 11
septembrie 2001 asupra Statelor Unite au plasat lupta împotriva terorismului pe primul loc în agenda
NATO. Din acest moment s-a putut observa progrese semnificative din partea Alianţi în lupta împotriva
terorismului, prin reorganizarea şi alinerea tuturor domeniilor sale de activitate pentru a face faţă
acestei ameninţări.

Principalele argumente care recomandă NATO drept una dintre cele mai bine dotate organizaţii
internaţionale pentru a combate ameninţarea terorismului sunt:

2
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu- Curs Universitar.Drept internaţional Public. Sinteze, Ediţia 6 revăzută şi
adăugită, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2011, pp118-119
3
România, devine membru oficial al NATO la 29 martie 2004
- în primul rând, principalul punct forte al NATO în lupta împotriva terorismului este art. 5 al Tratatului,
conform căruia un atac armat îndreptat asupra unuia sau mai multora dintre aliaţi va fi considerat un
atac asupra tuturor acestora;

- în al doilea rând, NATO pune la dispoziţia membrilor , a aliaţilor şi a organizaţiilor internaţionale un

forum permanent pentru consultări politice, care reprezintă numitorul comun împotriva
terorismului,materializat prin în primul rând împărtăşirea tuturor informaţiilor, inclusiv a celor secrete,
dar şi colaborare, atunci când este cazul, aliaţii şi partenerii conlucrează în privinţa modului de
gestionare a situaţiilor generate de atacurile teroriste;

- în al treilea rând, NATO are posibilitatea de a organiza o gamă completă de operaţii militare
multinaţionale, inclusiv pentru lupta împotriva terorismului, datorită structurii militare integrate,
capacităţii de planificare operaţională şi posibilităţii de a beneficia de un spectru larg de resurse şi
capabilităţi militare nord-americane şi europene de care beneficiază;

- în al patrulea rând, NATO poate să-şi adapteze continuu capabilităţile sale militare la noile ameninţări
şi riscuri.4

c) Uniune European UE este o comunitate de 28 de state5, reunite în jurul unor valori politice,
economice, culturale si sociale comune.Uniunii Europeană îşi fundamentează bazele începând cu anul
1958, când ia fiinţă Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și în Comunitatea Economică
Europeană (CEE), formată iniţial din șase state respective Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg,
Olanda.Tratatul de la Maastricht semnat în anul 1993 este cel care pus bazele Uniunea Europeană sub
prezenta denumire şi în forma actuală.

Terorismul este o realitate veche şi persistentă în ţările UE, iar ca reacţie la ameninţarea teroristă
comunitatea UE a depus eforturi în direcţii de acţiune care vizează:

- crearea unor politici şi strategii coerente în lupta contra terorismului

- elaborarea şi implementarea unor programe îndreptate căte modernizarea capabilităţilor existentela

nivelul UE, în vederea adaptării la noilor tipuri de terorism;

- organizarea şi desfăşurarea unor operaţiuni de combatere a terorismului.

UE se bazează în domeniul combaterii terorismului pe prevederile art. 2 din Tratatul UE, conform
căruia se oferă cetăţenilor Uniunii Europene un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, fără frontiere
interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate
privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum şi prevenirea criminalităţii şi
combaterea acestui fenomen. Acelaşi tratat face referire în mai multe articole la terorism ca la o formă
serioasă de criminalitate care trebuie prevenită şi combătută prin dezvoltarea de acţiuni comune pe trei
direcţii: cooperare între forţele de poliţie, autorităţile vamale, Europol; cooperare judiciară;
uniformizarea, unde este necesar, a legislaţiei în materie penală.

Coordonatele principale ale implicării UE în domeniul combaterii terorismului sunt:

4
http://www.nato.int/docu/review/2008/04/AP_CTRT/RO/index.htm
5
România, devine membră a U.E . la 1ianuarie 2007
- definirea şi impunerea unui set forte de valori comune în prevenirea şi combaterea terorismului;

- elaborarea şi impunerea de politici pentru a ajuta statele să coopereze mai bine şi să acţioneze mai
bine în plan intern;

- schimbul de informaţii pentru asigurarea cadrului de discuţii şi cooperare între statele member pe
latura prevenirii şi combaterii;

- dirijarea activităţilor în materie care sunt desfăşurate de statele membre,deoarece UE are o vedere de
ansamblu foarte bună, care îi permite să identifice atât plusurile cât şi minusurile acestor activităţi şi să
asigure astfel o bună coordonare a acestora.

Astfel după momentul 11 Septembrie, primul pas în această direcţie s-a concretizat în adoptarea, de
către Consiliul European6 a unui „Plan de acţiune antiteroristă”,ulterior prevederile acestuia au fost puse
în aplicare prin intermediul instrumentelor legislative, implementate la nivelul tuturor statelor
membre.Dintre toate aceste instrumente legislative de mare rezonanţă este Decizia-cadru 2002/475/JAI
privind combaterea terorismului adoptat în iunie 2002,care obligă țările UE să-și armonizeze legislaţiile
interne și să introducă sancțiuni pentru infracțiunile teroriste;în cuprinsul deciziei sunt definte clar
infracțiunile teroriste, infracțiunile care privesc grupurile teroriste sau infracțiunile care au legătura cu
activități teroriste, în acelaşi timp fiind stabiliteşi normele pentru transpunere la nivelul fiecărei ţarii UE.
Trebuie menţionat că ulterior această decizie-cadru 2002/475/JAI a fost modificată prin decizie
(2008/919/JAI)7

În anul 2005, în contextual creşterii numărului acţiunilor teroriste (ne amintim că în martie 2004 la
Madrid, are loc cel mai sângeros atac terorist din istoria “Bătrânului Continent” în urma căruia 190 de
personae şi-au pierdut viaţa dintre care 16 români, iar alte 1.9000 a fost rănite) este adoptată Strategia
UE privind combaterea terorismului, structurată pe patru piloni şi anume: “Prevenire”, “Protecţie”,
“Monitorizare” şi “Răspuns”. Fiecare dintre aceşti piloni are obiective clar definite; primul plion
“Prevenire” are ca obiectiv determinarea fundamentele insecurităţii şi factorilor care generează apariţia
terorismului; toate măsurile care duc la creşterea securităţii trebuie întreprin fără a afecta drepturile şi
libertăţile individului.

Pilonul doi “Protecţie” al Strategiei vizează protejarea cetăţenilor şi a infrastructurii,cu ajutorul

Sistemului Informatic privind Vizele (VIS) şi a Sistemului Informatic Schengen de a doua generaţie (SIS II).

Ce-al treilea pilon “Monitorizare” are ca scop urmărirea şi investigarea activităţilor desfăşurate de
terorişti, atât la nivel comunitar, dar şi internaţional. Se are în vedere împiedicarea în orice mod a
comunicării dinte terorişi şi destructurarea reţelelor teroriste prin eliminarea mijloacelor de obţinere a
resurselor financiare şi materiale necesare, bineînţeles scopul final al pilonului trei este aducerea
teroriştilor în faţa jus Cel de-al patrulea pilon “Răspuns” cuprins măsuri ce trebuie luate pentru a
diminua urmările unui atac terorist, prin consolidarea capacităţii de răspuns, a cetăţenilor, precum şi a
autorităţilor.8

6
Consiliul European este o instituția a Uniunii Europene care definește orientarea și prioritățile în ceea ce priveşte
politice generale ale Uniunii Europene, acesta este compus din şefii de state sau de guvern ai statelor membre și din
președintele Consiliului European și președintele Comisiei.
7
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Al33168
8
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/
 Pentru a atinge rezultate cât mai notabile în lupta contra terorismului,la nivel institutional se ia
decizia pentru crearea funcţiei de Coordonator UE pentru combaterea terorismului, iniţiativa aparţine
Consiliul European, Astfel Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externă și de securitate comună de
atunci, Javier Solana îl numeşte în annul 2007 pe Gilles de Kerchove coordonator al UE pentru lupta
împotriva terorismului. Lui Gilles de Kerchove, îi revin următoarele responsbilităţi:

- monitorizarea implementării instrumentelor legislative ale UE la nivel naţional;

- coordonarea activităţii Consiliului UE pe latura combaterii terorismului;

- supravegherea tuturor mecanismelor de combatere a terorismului aflate la dispoziţia UE şi înaintarea

unor rapoarte periodice către Consiliul UE;

- îmbunătățirea comunicării dintre UE și țările terțe în acest domeniu;

- confirmarea faptului că UE joacă un rol activ în lupta contra terorismului.9

d)Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este o organizaţie de securitate

regională, pentru spațiul "de la Vancouver la Vladivostok"; a fost înfiinţată în anul 1994, numără 57 de
țări10 din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nordcare.

Direcţiile de actiune ale OSCE în ceea ce priveşte lupta contra terorsmului sunt orientate în sensul
consolidării valorilor comune şi al asistării statelor membre în edificarea unor societăţi democratice
bazate pe statul de drept; prevenirii conflictelor locale, al restaurării păcii în zona de tensiune; al
eliminării unor deficite reale şi perceptibile de securitate şi al evitării creării de noi diviziuni politice,
economice sau sociale, obiectiv ce se realizează prin promovarea unui sistem de securitate prin
cooperare în deplină egalitate.

Alături de aceste patru mari organizaţii internaţionale de securiate sus menţionate, există şi
Organizatii internationale de securitate de importantă secundară; dintre care amintim:

- Comunitatea Statelor Independente (CSI) formată din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan,
Kârgâzstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Ucraina și Uzbekistan.

- GUAM, organizaţie formată din Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan şi Republica Moldova;

- Organizatia pentru Cooperare de la Shanghai (OCS) din care fac parte Rusia, China,Kazahstan,
Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâzstan;

- Asociatia Natiunilor Sud-Est Asiatice (ASEAN) din care fac parte Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore
și Thailanda.11

9
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/counter-terrorism-coordinator/
10
România devine în anul 1991,membru cu drepturi depline al OSCE
11
Vasile Popa, Alexandra Sarcinschi-Perspective în evoluţia organizaţiilor internaţionale de securitate, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, ” Carol I”, Bucureşti 2007, pag.40