Politica extern i de Securitate a UE

Bianca Tudor
Otilia Georgiana Rou
Rise, Anul II

Cuprins:

Partea I- Rou Otilia Georgiana:

I........................Perspectiva istoric
II......................Cooperarea n anii 90 i lupta mpotriva terorismului
III.....................Paradoxul extinderii
IV.....................Studiu de caz

Partea a II a- Bianca Tudor:

I........................... Procesul decizional in domeniul Politicii Externe si de
Securitate Comuna
II...........................Instituiile PESC
III...........................Politica de Securitate
PARTEA I

I.Perspectiva istoric
Dincolo de importantele discursuri, ncercri i tratatele care au stat la baza formrii cadrului
instituional al UE, una dintre politicile mediului actual, PESC, resprezint,mai degrab,
procesele interguvernamentale, statele putnd jongla chiar cu poziii proprii (cazul Kosovo,
proclamarea independenei din anul 2008). n legtur cu aceste procese interguvernamentale,
sunt demne de menionat cteva aciuni ce demonstreaz legturile, intercalarea,mai apoi
antitezele i poziiile statelor, aciuni ce vor fi discutate mai pe larg n cele ce
urmeaz(rzboiul din Golf, rzboiul din Irak sau Bosnia anilor 90).
Logica spill-over1 se dovedete a fi plauzibil n cazul PESC, chiar dac n Tratatele de la
Roma nu se menioneaz aceast politic. Un precursor al PESC este Planul Fouchet din
1961. Acesta a reprezentat unul dintre proiectele preedintelui francez Charles de Gaulle,
proiect realizat prin intermediul diplomatului Christian Fouchet, ca o reacie mpotriva
caracterului supranaional al Comunitii Europene. Aadar, se propunea o uniune
voluntar, n care statele aveau drept de veto,urmnd ca acestea s se ntlneasc periodic, iar
pe de alt parte, se viza i excluderea dependenei Europei fa de SUA (din punct de vedere
militar).Proiectul va fi respins de celelalte 5 state membre, lucru ce va genera criza
scaunului gol2.
Au mai existat i alte tentative euate de extindere a puterii, un exemplu fiind Comunitatea
European de Aprare. Problema unei armate europene fusese deja ridicat de cea de-a doua
sesiune a Consiliului Europei, n 1950. eful guvernului francez, Rene Pleven, a propus n
faa Adunrii Naionale planul unei Comuniti Europene de Aprare. Planul Pleven propunea
formarea unei armate europene comune, unitile germane urmnd s fie integrata n armata
Comunitii. n legtur cu CEA, Frana oferea, n 1954, o nou formul a acestei comuniti,
atenunnd caracterul supranaional, dar proiectul este respins, iar CEA, ca CPE (Comunitatea
politic european, propus de Henri Spaak) nu se va mai putea realiza.
nfiinarea CSCE (Conference for Security and Cooperation in Europe) din 1975 a reprezentat
un pas nainte n sensul cooperrii politice, deoarece membrii CEE urmau s fie consultai n
problemele externe. Mai trziu, n 1986, Actul Unic European va conine un titlu (mai precis,
titlul paragrafuli III ) care menioneaz EPC (Cooperarea Politic European): statele
europene i propun s formuleze i s implementeze o politc extern european.
Cderea comunismului va reprezenta impulsul necesar pentru dezvoltatea EPC, ns vor
exista dificulti n crearea chiar a mediului propice de evoluare a cooperrii. Dup cum am
afirmat la nceput, rzboiul din Golf, la fel ca alte crize, va fi motiv de disput ntre
11Ernst Haas, politologul american, este teoreticianul acestei logici de spillover,logic ce afirm c o cooperare la nivelul elitelor politice se va rspndi i
n alte domenii de activitate.
2 Criza scaunului gol a reprezentat refuzul Franei de a se mai prezenta la
lucrrile Consiliului.

state.Aadar, Marea Britanie va contribui cu fore militare, Frana era favorabil folosirii
diplomaiei, Germania, urmnd tradiia pacifist postbelic, se va opune i ea forei,iar Belgia,
Spania i Portugalia vor oferi o contribuie limitat de fore navale.
Uniunea European se bazeaz n prezent pe 3 piloni, Tratatul de la Maastricht (din 1992, n
vigoare din 1993) instituind Politica Extern i de Securitate Comun drept una dintre aceste
3 baze. Pe lng PESC, se mai pot identifica: Comunitile Europene i cooperarea n
domeniul justiiei i al afacerilor interne. Aadar, PESC ia natere n 1993, avnd ca principal
scop meninerea pcii i ntrirea securitii internaionale, precum i promovarea cooperrii
dintre state.
n 1997, Tratatul de la Amsterdam va introduce abinerea constructiv3(dac aceast abinere
este nsoit de o declaraie oficial, statul respectiv nu va fi obligat s respecte decizia
luat,dar trebuie s o accepte ca pe o decizie a Uniunii i s nu acioneze mpotriv), iar dac
o treime din statele membre, dintre cele care se abin, ataeaz abinerii lor o declaraie
oficial, atunci decizia nu mai poate fi adoptat) precum i votul cu majoritate calificat.
n 1999, se va crea funcia de nalt Reprezentatant pentru PESC, funcie creat de Consiliul
European.Primul care a ocupat aceast funcie a fost Javier Solana,iar referitor la atribuiile
sale, documentul de baz al Securitii Externe i Politicii de Aprare a UE stipuleaz c
naltul Reprezentant trebuie s ajute Consiliul n probleme referitoare la scopul PESC, n
mod special prin contribuia la formularea, pregtirea i implementarea deciziilor de politic
i coordonarea dialogului politic cu tere ri, atunci cnd este necesar i cnd acioneaz
din partea Consiliului la cererea Preedintelui4. Tot prin Tratatul de la Amsterdam se
introduce Politica European de Securitate i Aprare(PESA) n cadrul PESC, politic ce
presupune coordonarea activitilor statelor UE n absena NATO i n privina meninerii
securitii la nivel regional.Astfel, PESA reprezint extensia militar a PESC. Se prevedeau i
obiectivele principale din cadrul PESC, acestea gravitnd n jurul aprrii integritii UE,
ntririi securitii, meninerii pcii, cooperrii dintre state i promovrii principiilor
democratice.
Trecnd la Tratatul de la Nisa (2001, vig 2003), acesta aduce modificri cu privire la Trataul
privind UE dar i cu privire la PESC, promovnd-se participarea militar pentru combaterea
crizelor, cooperare la nivel de armament i la nivelul meninerii pcii prin implicare n aciuni
umanitare. Totui capcitatea militar a UE se reduce la NATO, conturndu-se totui i o For
de Reacie Rapid, specific doar UE, for care conine doar 100.000 de oameni.

33 Abinerea constructiv permite unui stat membru s se abin de la vot fr s

blocheze ntregul proces.

4 http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_24.pdf

p.3

Pe de alt parte, Declaraia de la Laken, din 2001, va avea n vedere viitorul UE i dezvoltarea
acesteia. Astfel, se va pune n discuie ntrirea aciunilor pe plan extern, aciuni ce ar trebui s
fie coerente i s coincid cu realitatea statelor europene, cu bunstarea lor. Nu suntem
departe de a afirma c se lua n considerare noua ordine mondial, ordine stabilit i
gestionat de UE, n exact acei parametri care coincid cu principiile ntrgii Uniuni: Care este
rolul Europei n aceast lume schimbat?Nu are Europa, acum cnd este n sfrit unit, un
rol de lider ntr-o nou ordine mondial, rolul unei puteri capabile s aib un efect
stabilizator oriunde n lume i n acelai timp s rperezinte un model de urmat pentru multe
ri i popoare?5
Aadar, UE trebuia s rspndeasc democraie i pace prin adoptarea unei alate atitudini
dect cea de impunere,extinzndu-i n acest fel modelul. Pe de alt parte, rmnnd tot n
acest cadru, se ridic ideea cooperrii dintre naltul Reprezentant al PESC i Comisarul
responsabil cu relaiile externe.
Urmnd linia istoric, va urma Proiectul Tratatului Constituional, ca o consecin a
Conveniei pentru viitorul Europei, convenie adoptat la Laken . Pe lng instituirea
Constituiei pentru Europa, n domeniul politicii externe, Proiectul coninea anumite prevederi
referitoare la atribuiile ce ar trebui alipite UE, i anume: eradicarea srciei, protecia
mediului, promovarea dezvoltrii durabile n lume (mbinarea dintre factorii economici,
sociali i politici). De altfel, se mai viza nfiinarea poziiei de Ministru de Externe al UE,
nfiinarea unui corp diplomatic al UE i a unei coli diplomatice.
Trecnd la Tratatul de la Lisabona(2007, vig. 2009), acesta va urmri consolidarea rolului UE
pe plan internaional. Aadar, Tratatul de la Lisabona va introduce dou reforme majore n
privina PESC: crearea funciei de nalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe i
politica de securitate i dezvoltarea politicii de securitate i aprare comun. De asemenea, cei
trei piloni ai UE vor fuziona, ns fr s afecteze responsabilitile i atribuiile fiecruia, mai
ales c aceast fuziune reprezint mai degrab dispariia comunitilor europene i apariia
UE.
n ceea ce privete procesul de luare a deciziilor, Tratatul de la Lisabona nu aduce modificri
majore, dar va introduce 3 tipuri de clauze: de frnare, de accelerare i clauza pasarel,
aceasta din urm aplicndu-se PESC. Clauza pasarel permite derogarea de la procedura
legislativ iniial prevzut n tratate6, dar ca s se ntmple acest lucru, toate statele membre
trebuie s cad de acord naintea unei astfel de clauze. De asemenea, prin intermediul acestei
clauze pasarel, se poate trece de la vot n unanimitate la un vot cu majoritate calificat n
vederea adoptrii unui act.
55 Declaraia privind viitorul Europei (Laken)

66
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0019_r
o.htm

Tot prin Tratatul de la Lisabona, se minimalizeaz rolul Curii de Justiie, menionndu-se

necompetena de principiu,ns sunt prevzute i dou excepii n care aceasta i poate
manifesta controlul jurisdicional: prima este controlarea legalitii msurilor restrictive luate
de Uniune mpotriva persoanelor fizice sau juridice 7,articolul 275 din Tratatul privind
funcionarea UE, i controlarea prevzut n articolul 40 din Tratatul privind UE i cea
referitoare la respectarea atribuiilor instituiilor europene n momentul aplicrii PESC

Cooperarea n anii 90 i lupta mpotriva terorismului

n ceea ce privete cooperarea n anii 90, statele europene s-au pus de acord cu privire la
Bosnia (dei eecul n medierea pcii a fost evident) pentru ajutorul umanitar.De asemenea, au
dat sanciuni Chinei, n 1989, din cauza reaciei autoritilor la revoltele studenilor din Piaa
Tianamnen,coordonnd i ajutorul dat Europei de Est (ce includea i fostele ri sovietice) 8.
n legtur cu lupta mpotriva terorismului, UE i stabilete cteva principii ce se axeaz pe
securitatea continentului european i meninerea unei stri de echilibru n lume. Pentru ca
aceste obiective s fie atinse, n anul 2005, Consiliul a adoptat Strategia UE de combatere a
terorismului, strategie care are civa piloni principali: prevenirea, protecia, urmrirea i
rspunsul9.
Prevenirea- se refer la combaterea radicalismului nc de la cele mai mici semne c ar putea
dezaxa echilibrul internaional.
Protecia are ca principal scop asigurarea frontierelor europene i ntrirea securitii
continentuluiui.
Urmrirea- UE ncearc s-i focalizeze atenia asupra schimbului de informaii cu alte
autoriti, schimb ce ar putea ajuta la identificarea actelor teroriste. Acesta se realizaz prin
Europol i Eurojust.
Rspunsul- se refer la modalitile prin care UE rspunde crizelor de acest fel i nu numai.
De exemplu, pentru a nelege mai bine acest pilon, unul dintre paragrafele anexei Consiliului
UE din 16 ianuarie 2015 vizeaz aciunile din Siria i Irak: n cele din urm, n ceea ce
privete pilonul Rspuns, ar trebui s crem, la nivelul regiunii, capaciti de
rspuns la atacuri teroriste. n acest sens, ar trebui acordat asisten societii
77 Rolul Curii de Justiie
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0025_r
o.htm

88http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/Politica-Externa-si-de-Securit22743.php

99 Strategia UE: http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/

civile, inclusiv prin crearea de instrumente de gestionare a crizelor, pentru a-i

oferi mijloacele de a rspunde la atacuri ndreptate mpotriva comunitilor
sale.11

Pe lng aciunile armate, PESC folosete msurile restrictive care sunt aplicate iniial (n
mod obinuit) i care pot fi de tipul sanciunilor diplomatice, embargourilor privind
armamentul, sau sanciuni economice. De exemplu,ca reacie la criza din Ucraina i la
anexarea ilegal a Crimeei, summit-ul UE-Rusia a fost anulat, s-au impus restricii economice
cu Crimeea i Sevastopol i s-a mai proclamat o interdicie de a furniza servicii turistice n
Crimeea. Rusiei i s-a limitat accesul la pieele de capital primare i secundare din UE i i sa mai restricionat accesul la anumite tehnologii care pot fi utilizate n producia petrolier10.
n cadrul PESC, exist o list a organizaiilor teroriste.De exemplu, dup 11 septembrie 2001,
s-a ntocmit o list de entiti i persoane care sunt implicate n acte de terorism i care ar
putea deteriora securitatea internaional. Pentru lupta mpotriva terorismului, s-a adoptat o
nou funcie,n septembrie 2007, cea de Coordonator al UE pentru lupta mpotriva
terorismului, aceast funcie fiind responsabil de coordonarea anumitor activiti, precum:
expunerea de recomandri pentru combaterea terorismului, sau monitorizarea oricror
activiti menite s declaneze dispariia securitii.

Paradoxul extinderii

Trecnd la acest subiect, am putea analiza partea de extindere a influenei UE sub forma
paradoxului ce graviteaz n jurul acestei probleme. n principiu, dezvoltarea i rspndirea
influenei politicii UE ar trebui s contribuie la construirea unei baze mai largi i, n acelai
timp, mai puternice, mai solide. Totui, teoria nu mai este valabil n acest caz, deoarece
extinderea aduce cu sine dispersarea responsabilitii pe mai multe granie, crearea confuziilor
i conflictelor de interese.
Aadar, cea mai mare extindere din istoria UE, cea din 2004, extindere ce a nglobat alte 10
state, a modificat sfera securitii i, n acelai timp, conceptul de geo-politic (nu n esen, ci
n form). n acest fel, ajungem s vorbim despre aceste paradoxuri ale extinderii. Unul dintre
ele se axeaz pe efectul de proximitate al UE, iar pentru a nelege mai bine, e de ajuns s
1110 Criza din Ucraina:
http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/sanctions/ukraine-crisis/
1011 Vezi Prioriti de aiune-11: http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST5369-2015-INIT/ro/pdf

ne gndim la statele care nu sunt integrate n UE, dar care triesc n vecintatea acestui
sistem. Astfel, ele sunt supuse acestui efect deoarece, odat cu extinderea granielor UE ctre
ele, consecinele acestei extinderi se rsfrng i asupra lor: fluxurile comerciale sunt deviate,
deoarece se impun alte tarife pentru statele membre,oportunitile de investiii se schimb,
mobilitatea persoanelor devine serios constrns, iar poziia strategic a rilor tere se
schimb.12 Datorit acestui neajuns, UE a creat Politica European n domeniul Vecintii,
mai ales pentru Est i zona mediteraneean, la fel cum a creat i un parteneriat separat cu
Rusia, n ideea de a diminua aceast consecin pentru statele neintegrate. Totui, influena
UE va continua s persiste, deoarece politica sistemului, la fel ca alte activiti specifice lui,
se poate transpune n coloratura normelor statului vecin Uniunii. n acest fel, statele tere i
vd limitat puterea de a mai aciona n conformitate cu propriile obiective i-i observ
sistemul intern ameninat, fiindc, de exemplu, dac unei companii dintr-un stat ter i se
impun anumite limite tehnice de ctre UE n ceea ce privete producia, atunci aceasta,
acionnd n interes propriu, se va supune limitei trasate i de aceea va produce i pe piaa
intern n acelai mod n care va produce i pentru UE.
Un alt paradox este cel numit de Tom Casier, asistent la Universitatea Maastricht, i care a
scris un articol pe aceast tem, este Paradoxul Schengen. Acesta se refer la problema
dispariiei granielor interne i securizarea granielor externe13, rezultnd de aici c
acestea vor face mai dificil trecerea dinspre statele tere i membrii UE, i invers. Se
blocheaz astfel accesul spre mediul UE, datorit concentrrii pe securizarea noilor granie,
delimitarea i divizarea devenind acum mai clare.

STUDIU DE CAZ
Politica Extern i de securitate comun s-a nscut (n forma cunoscut azi) n urma unui lung
proces de organizare i perfecionare. Dup cum am vzut, la baza ei au stat o multitudine de
tratate, menite s-i traseze direciile exact dup scopul su principal i anume acela de a pstra
echilibrul internaional prin intervenie, consultare, mediere i aciune.
Fiind unul dintre principalii piloni, PESC consolideaz UE i acioneaz pentru chiar
interesele nucleului acesteia, deci nu doar pe plan extern, deoarece, securiznd planul
internaional se armonizeaz mediul din exterior cu cel din interior. UE trebuie s intervin n
cadrul din afara ei tocmai pentru a-i asigura continuitatea.
1212 Concluzii: http://ramp.ase.ro/_data/files/articole/7_01.pdf

1313 Tom Casier- Politica european n contextul vecintii i paradoxurile

procesului de extindere a UE

Dup cum am vzut, obiectivele i metodele prin care se realizeaz acestea nu sunt deloc
superficiale, ci bine trasate, gestionate i coordonate. Fiecare subdivizie a PESC este la fel de
complex ca ansamblul nsui, deoarece dac un nensemnat concept este tratat
necorespunztor, el poate deveni duntor la un moment dat. n acest sens, putem lua
exemplul pilonilor combaterii terorismului, gndindu-ne la cel de-al treilea: Urmrirea. Acesta
nu se poate realiza doar n teorie, sau nu poate fi doar pus pe un document numit act oficial, ci
trebuie s se divid n aa fel nct s poat cuprinde toate atribuiile menite lui. De aceea,
urmrirea se realizeaz prin Europol i Eurojust, organizaii ce cumuleaz sarcinile
instituiilor justiiare i de poliie din fiecare stat n parte (asta n cazul n care se decide c
trebuie s se ia msuri pentru combaterea criminalitii la un nivel ce depete graniele
naionale).
Pe de alt parte, s-a demonstrat cum sistemul UE este paradoxal ntr-o oarecare msur,
datorit impactului pe care l are asupra rilor tere, ns am observat cum se ncearc s se
combat acest neajuns. Totui, am putea s ne gndim c aceste paradoxuri nu sunt neaprat
de ru augur, deoarece cu ct UE influeneaz statele neintegrate, cu att ele vor avea tendina
s intre n sistem tocmai pentru a nu li se mai impune restricii i a nu fi lsate n afara unei
ntregi reele ce le-ar putea aduce beneficii.
Prin urmare, PESC demonstreaz c sistemul complex din care e alctuit nu poate dect s
aduc beneficii i ctiguri ansamblului, acionnd prin mecanisme specifice i subdivizii cu
caracteristici importante, prin autoriti i legi prielnice mediului UE.

PARTEA a II a

Procesul decizional in domeniul Politicii

Externe si de Securitate Comuna
Procedurile decizionale interguvernamentale din domeniul politicii externe
si de securitate comuna , precum i cele din domeniul cooperarii
consolidate, al numirilor n anumite funcii i al revizuirii tratatelor, sunt
diferite de cele care prevaleaza in procesul decizional la nivel
supranational , indeosebi prin legislatia europeana.

Instrumentele Politicii Externe si de Securitate Comuna au fost

reglementate prin tratatul de la Lisabona , care modifica tipurile de acte
adoptate in domeniul PESC. Astfel , instrumentele anterioare , cum ar fi
strategiile comune , pozitiile comune si actiunile comune sunt inlocuite ,
urmand ca din acel moment consiliul European si Consiliul UE sa se
concentreze pe luarea deciziilor care se refera la intresele si obiectivele
strategice ale Uniunii, actiunile care trebuie intreprinse de Uniune ,
pozitiile care trebuie luate de Uniune si modalitatile de punere in aplicare a
actiunilor si pozitiilor Uniunii.
In ceea ce priveste procesul de luare al deciziilor in domeniul PESC , nu
sunt inregistrate schimbari semnificative dupa adoptarea tratatului de la
Lisabona. Astfel , Consiliul European este insarcinat cu definirea
orientarilor generale si a strategiilor UE , iar Consiliul UE este apoi
responsabil de elaborarea i de punerea n practic a msurilor de
aplicare. Tratatul introduce , insa , o noua dispozitie - clauza pasarela care
acorda Consiliului European libertatea de a lua decizii prin vot in
unanimitate , extinderea votului cu majoritatea calificata in domeniul PESC
, pentru o data ulterioara. Trebuie mentionat faptul ca deciziile care
viezaza Politica Externa si de Securitate Comuna se bucura de o anumita
libertate in fata Curtii de Justitie , in sensul ca acestea nu sunt supuse
controlului acestei institutii : "deciziile adoptate n domeniul PESC, au un
caracter special, acestea nefiind, cu unele excepii notabile, supuse
controlului Curii de Justiie a Uniunii Europene. " .

In Politica Externa si de Securitate Comuna , dreptul de initiativa apartine

statelor membre si Inaltului Reprezentant pentru afaceri externe si politica
de securitate comuna. Acesta din urma exrcita acest drept cu sprijinul
Comisiei. Mai mult , Inaltul Reprezentant este insarcinat si cu informarea si
consultarea Parlamentului European , in mod regulat , cu privire la punerea
in aplicare a PESC. Tot Inaltul Reprezetant trebuie sa se asigure ca opiniile
Parlamentului sunt luate in considerare in mod corespunzator.
In procesul decizional , rolul cheie revine statelor membre ale Uniunii, ai
caror reprezentanti se intrunesc in cadrul Consiliului European (Sefii de
stat si de guvern ), in format ministerial (Consiliul Afacerilor Generale si
Relatii Externe ), ambasadorial (Comitetul Reprezentantilor Permanenti,
sau Consiliul Politic si de Securitate) , sefi de stat major, sau adjuncti ai
acestora (Comitetul Militar) , dar si in grupari alcatuite din experti nationali
din partea reprezentantelor permanente ale statelor membre pe langa UE.
In procesul decizional poate participa Comisia Europeana , in timp ce

Parlamentul are doar rol consultativ. Reprezentantii statelor semnatare a

Tratatului de la Lisabona (19-10-2007) au stabilit ca pentru o mai buna
colaborare in domeniile ce vizeaza PESC , este necesara cooperarea intre
Consiliu , Comisie , acestea fiind asistate de Inaltul Reprezentant al Uniunii
pentru Afaceri Externe si Politica pentru Securitate : "Uniunea asigur
coerena ntre diferitele domenii ale aciunii sale externe precum i ntre
acestea i celelalte politici ale sale. Consiliul i Comisia, asistate de naltul
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate,
asigur aceast coeren i coopereaz n acest scop".

Institutille PESC
Principala institutie decizionala a Uniunii Europene este Consiliul
European , care dobandeste aceasta calitate (de institutie) odata cu
adoptarea Tratatului de la Lisabona , anterior fiind denumit organ. Una
dintre importantele functii ale Consiliului European este aceea de a
solutiona diferendele politice pentru care celelalte institutii nu au putut
gasi remediu si trebuie specificat faptul ca aceasta institutie nu are nicio
functie legislativa. La conducerea Consiliului European se afla presedintele
Consiliului European, ales cu o majoritate calificata pentru un mandat de
doi ani si jumatate , cu posibilitatea reinnoirii o singura data. 3 Acesta
"prezideaza si impulsioneaza lucrarile Consiliului European " , coopereaza
cu presedintele Comisiei , luand in considerare si lucrarile Consiliului
Afaceri Externe cu scopul de a pregati si de a asigura continuitatea
actiunilor Consiliului European. Totodata , Presedintele Consiliului European
are datoria de a prezenta Parlamentului European cate un raport dupa
fiecare reuniune a membrilor institutiei. Un astfel de raport a fost sustinut
de catre Donald Tusk , actualul presedinte al Consiliului European in fata
reprezentantilor Parlamentului European de la Strasbourg in data de 29
aprilie 2015. Acesta a transmis europarlamentarilor deciziile luate cu
privire la situatia dramatica din zona Marii Mediterane, in urma intrunirii
Consiliului European. In conditii extreme , cum ar fi imposibilitatea
presedintelui de a-si exercita functia , ori cazul in care acesta este inculpat
de culpa grava , Consiliul European il poate demite, conform aceleiasi
proceduri.4
3 Aceasta functie a fost introdusa prin tratatul de la Lisabona cu scopul de a
imbunatatii coerenta si eficacitatea lucrarilor Consiliului European. Actualul
presedinte al Consiliului European este Donald Tusk, mandatul sau incepand la 1
Decembrie 2014.
4 Articolul 15 (5) al tratatului de la Lisabona

Consiliul Uniunii Europene se intruneste in 9 formate la nivel ministerial

(externe , economic, financiar , agricultura , interne , etc) .
Urmeaza in ierarhia procesului decizional Consiliul de Afaceri

Generale si Relatii Externe (CAGRE) care are ca principal obiectiv

gestionarea problematicii securitatii si apararii. Acesta se intruneste lunar
(ori de mai multe ori atunci cand este necesar) , reunind ministrii de
externe. CAGRE este alcatuit din ministrii apararii statelor membre.
Obiectivul intrunirilor acestora fiind abordarea problemelor militare cu care
se confrunta Uniunea in domeniul Politicii Externe si de Securitate
Comuna. Ministrilor Apararii li se mai alatura , in cadrul reuniunilor CAGRE
si Secretarul General - Inalt Reprezentant alConsiliului , dar si
reprezentanti ai Comisiei Europene.5
CAGRE se ntrunete n formate separate pentru a trata afacerile generale
(se discut aspecte instituionale, politici generale), i relaiile externe.

Comitetul Reprezentantilor Permanenti ( COREPER) reprezinta

principala structura de pregatire a Consiliului . COREPER este alcatuit din
reprezentantii permanenti adjuncti ai fiecarei tari care se regasesc in
persoanele ambasadorilor fiecarui stat membru pe langa UE , acestia
reprezentand pozitia Guvernului de care apartin.6
Articolul 240 al Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene stabileste
rolul COREPER ca fiind acela de a pregati lucrarile Consiliului si de a
executa mandatele care ii sunt atribuite de acesta. Desi examineaza
punctele care urmeaza sa fie inscrise pe agenda zilnica a Consiliului ,
COREPER nu este un organism decizional; orice acord asupra caruia
convine poate fi repus in discutie de catre Consiliu , acesta din urma fiind
institutia care detine competenta decizionala exclusiva. 7
COREPER este alcatuit din 2 formate, unul dintre acestea avand rolul de a
se ocupa de problemele ce vizeaza domeniul politicilor comunitare COREPER I (din cadrul pilonului I ) , iar celalalt , COREPER II , are in primul
rand rolul de a gestiona problematica relatiilor externe si politicii de
securitate si aparare ( pilonul II ).
Pentru a intelege mai bine structura procesului decizional al Uniunii
5 http://www.mapn.ro/diepa/eveniment/20060713/Brosura_PESA.pdf
6 http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-bodies/coreper-i/
7 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:12012E/TXT&from=RO

Europene care vizeaza Politica Externa si de Securitate Comuna este

necesar sa vorbim si despre Comitetul Politic si de Securitate (PSC) .
Comitetul Politic si de Securitate este o structura permanenta a Consiliului
European care are rolul de a administra politica externa si de securitate a
Uniunii Europene si de a stabili directia de actiune a Uniunii in caz de criza,
respeectand cadrul institutional unic asigurandu-se ca niciun proces
decizional caracteristic al fiecarui pilon nu va fi afectat. Tocmai de aceea
aceasta institutie este considerata a fi organismul privilegiat al dialogului
dintre NATO si Uniunea Europeana. Comitetul Politic si de Securitate
evalueaza mediul international de securitate , defineste politicile Uniunii
Europene si asigura adoptararea acestora , dar are si responsabilitatea de
a directiona politicile ce vizeaza domeniul dezvoltarii capabilitatilor
militare. Presedintia Comitetului Politic si de Securitate este asigurata de
statul care detine presedintia rotativa a Uniunii. PSC primeste recomandari
si din partea Comitetului privind Aspectele Civile in Managementul
Crizelor. CIVCOM este insarcinat cu furnizarea de indicatii ce vizeaza
aspectele politice in managementul crizelor nemilitare, fiind alcatuit din
reprezentanti ai statelor membre . La reuniunile CIVCOM prticipa si
reprezentanti ai statelor in curs de aderare.
Comitetul militar al UE (EUMC) reprezinta cea mai inalta autoritate militara
constituita la nivelul Consiliului European , fiind infiintata in ianuarie 2001
reunind sefii de stat major ai statelor membre , acestia putand fi inlocuiti
in unele cazuri de reprezentantii lor de la Bruxelles. Presedintele
Comitetului Militar al UE este un comandant de patru stele , recomandat
de Comitetul Militar si numit de Consiliul Uniunii Europene. Mandatul
presedintelui dureaza 3 ani , exceptie facand cazul in care Consiliul decide
altfel. Comitetul Militar al Uniunii Europene colaboreaza cu PSC , oferindu-I
consiliere militara si in domeniul managementului crizei , vizand mai exact
aspectele militare ale acestuia. De asemenea , ofera orientari militare
generale pentru Statul Major al UE . Lucrarile EUMC sunt pregatite de o
formatiune de lucru - EUMC Working Group , EUMS , sau alte structuri cu
responsabilitati in domeniu.
Statul Major Militar al Uniunii Europene , ca parte a Secretariatului General
al Consiliului UE are in componenta experti militari secondati ai statelor
membre , care se reunesc pentru a discuta aspectele legate de
planificarea strategica pentru actiunile militare ale UE , scopul fiind
asigurarea pacii si a securitatii ; tocmai de aceea , la nivelul Statului Major
Militar se desfasoara inclusiv actiuni de impunere a pacii - misiuni cu forte
combatante in managementul crizelor , dar si misiuni definite de Strategia
Europeana de Securitate ( operatiuni de dezarmare , sprijinul statelor terte
in combaterea terorismului si reforma sectorului de securitate. EUMS
reprezinta punctul de legatura intre fortele armate ale statelor membre si

Consiliul Uniunii Europene. Directorul general al EUMS are un mandat de 3

ani. Eums este alcatuit din 6 structuri : Politici i Planificare, Informaii,
Operaii i Exerciii, Logistic i Resurse, Comunicaii i Sisteme de
Informaii, Celula de Planificare Militara. 8
Pe langa structurile amintite mai sus , problemele care tin de Politica
Externa si de Securitate Comuna mai sunt gestionate si de Directia
Generala pentru Relatii Externe (in cadrul Secretariatului General al
Consiliului , alcatuita din Directia Aparare - care se ocupa in special cu
managementul crizelor militare , si Directia pentru managementul crizelor
civile.) , dar si de Centrul de Situatii care are ca obiectiv asigurarea
operativa de informatii, avertizarea timpurie bazata pe surse deschise sau
clasificate , monitorizarea evolutiilor curente in planul securitatii
internationale . De asemenea , Centrul elaboreaza analize ce vizeaza
pregatirea, lansarea si derularea crizelor , bucurandu-se in prezent de un
personal alcatuit din 30 experti , membrii ai Secretariatului General.
Conform Art 26 al Tratatului de la Amsterdam, adoptat in 1997 si intrat in
vigoare in 1999, Secretarul General al Consiliului , detine si rolul de Inalt
Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna. Articolul 27
prevede ca Inaltul Reprezentant va sustine Consiliul in problemele legate
de Politica Externa si de Securitate Comuna si va contribui "in special la
formularea, elaborarea i punerea n aplicare a deciziilor politice i, dac
este cazul, acionnd n numele Consiliului i la cererea preediniei, prin
organizarea dialogului politic cu terii."
Ulterior a obtinut si sarcini in domeniul securitatii si apararii , mai exact dupa
summit-ul franco-britanic de la St. Malo. Pentru punerea in practica a acestor
atributii a fost infiintata apoi Unitatea Politica de Planificare si Avertizare Timpurie
care se ocupa de monitorizarea si analizarea evolutiilor in planul PESC , evaluarea
intereselor externe si de securitate ale Uniunii si stabilirea domeniilor proritare de
actiune , avertizarea cu privire la posibilitatea izbucnirii unei noi situatii de criza,
in conformitate cu Declaratia nr. 6 anexata Tratatului de la Amsterdam. 9

Politica de securitate
Intre 3-4 decembrie 1998 are loc un Summit franco-britanic in cadrul
caruia este dezbatuta problema capabilitatilor militare ce statea la baza
dezvoltarii Politicii Europene de Securitate si Aparare. Ulterior, s-au facut
eforturi ce vizau dotarea structurilor Uniunii Europene cu capabilitatile
8 http://www.mapn.ro/diepa/eveniment/20060713/Brosura_PESA.pdf
9 http://www.mapn.ro/diepa/eveniment/20060713/Brosura_PESA.pdf

militare si civile , astfel incat , Uniunea sa poata contracara ,in cel mai
scurt timp, orice risc si amenintare la adresa securitatii Europei. In acest
scop , la Helsinki , s-au trasat directiile de actiune prin intermediul
Obiectivului Global . Atunci au fost definite nevoile europene ce vizeaza
acest domeniu si s-au fixat termenele pana la care obiectivele urmarite
trebuiau sa fie atinse . S-a ajuns la un consens , decizia liderilor euorpeni
fiind ca pana in 2003 statele membre sa se bucure de capabilitatile de a
mobiliza pana la 50-60 de mii de militari , in maximum 60 de zile , de a
mentine forta in teatrele de operatii pentru cel putin un an si de a putea
duce la indeplinire intreaga gama a misiunilor Petersburg.
In anul 2000 , Consiliul European stabilea un nou obiectiv , acela care
sustinea ca fiecare stat membru trebuia sa fie capabil , pana in 2003 , sa
mobilizeze aproximativ 5000 de ofiteri de politie pentru misiuni
internationale , 200 de judecatori , procurori si alti experti civili. Se face
apoi trecerea de la tintele cantitative la cele calitative , aceasta trecere fiin
puternic influentata de aparitia Strategiei de Securitate a Uniunii Europene
, principalul furnizor al elementelor de orientare strategica pentru
generarea capacitatilor europene in domeniul securitatii si apararii.
Progresele in domeniul remedierii deficientelor erau monitorizate si
raportate semestrial Consiliului UE , in conformitate cu Mecanismului
privind Dezvoltarea Capabilitilor (Capability Development. Mechanism CDM), adoptat de Consiliul UE n februarie 2003. Principiul de baza al
Mecanismului privind Dezvoltarea Capabilitatilor este cel al autonomiei
decizionale a Uniunii , contributia statelor member fiind voluntara.
Institutiile care gestioneaza problema dezvoltarii militare sunt : Consiliul
European , Comitetul Militar , Comitetul Politic si de Securitate si Consiliul
UE. In cadrul Mecanismului privind Dezvoltarea Capabilitatilor sunt
prevazute modalitatile de coordonare si cooperare cu NATO , in special
prin intermediul Grupului NATO- EU pentru capabilitati.
Daca ne referim la raportul national - supranational , este necesar sa
mentionam faptul ca statele membre isi mentin dreptul de a vota prin
unanimitate in cazul in care este reclamat vreun interes national . Exista ,
de asemenea , si posibilitatea abtinerii de la vot , statele membre nefiind
obligate sa adopte decizia luata. In acest caz , statul respective trebuie sa
accepte ca Uniunea isi rezerva dreptul de a-si asuma responsabilitatea vis-vis de decizie. In situatii de acest gen , in practica Politicii Externe si de
Securitate Comuna pot aparea dileme asemanatoare celor ce au
caracterizat criza din Kosovo din 2009. Mai exact , dupa ce Kosovo si-a
declarat independenta , statele Uniunii Europene au adoptate reactii
diferite : unele state recunosc independent ( Marea Britanie , Franta ,
Germania) , in timp ce altele se declara impotriva (Spania , Cipru ,
Romania). Intelegem , deci , ca pozitia fiecarui stat se bazeaza pe directia

de actiune benefica acestuia pe plan international , de multe ori putand

influenta si contextual intern.

BIBLIOGRAFIE
1) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-5369-2015-INIT/ro/pdf
2)http://www.academia.edu/7065225/POLITICA_EXTERN%C4%82_

%C5%9EI_DE_SECURITATE_COMUN%C4%82?login=&email_was_taken=true
3)http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rolul_eu_in_asigurarea_securitatii_globale.pdf
4)http://ramp.ase.ro/_data/files/articole/7_01.pdf
5)https://dreptmd.wordpress.com/teze-de-an-licenta/politica-externa-si-de-securitate-comuna-

dusa-de-catre-statele-membre-ue-prin-prisma-prevederilor-tratatului-de-la-lisabona/