Justitie si afaceri interne in cadrul u.e.

Controlul intrarii si rezidentei pe teriroriul national al cetatenilor europeni si nu numai , nationalitatea, libertatile civile, ordinea , justitia si legea se afla la baza statului- natiune.cu toate acestea libera circulatie si trecere a granitelor in europa a necesitat cooperarea inter guvernamentala pentru a preintampina si combate actiuni precum: trecerea frauduloasa a frontierei si traficul transfrontalier. Tratatul de la Maastricht a organizat aceasta retea de puncte de interes in cel de-al treilea pilon. Tratatul de la Amsterdam a transformat domeniul justitiei si afacerilor interne, transformandu-l in intr-un punct de focus in cadrul politicilor Uniunii Europene. Scopul declarat era acela de a crea o zona de libertate, securitate si justitie. Dupa se cum precizeaza in lucrarea Policy making in the European Union, in comparatie cu integrarea economica , acest domeniu este mai sensibil deoarece are legaturi stranse cu sistemele nationale politice si juridice si poate pune problema suveranitatii statale in anumite decizii . In acest sens putem da exemplul spatiului Schengen ,decizia de a renunta la controalele persoanelor ce patrund in spatiul national al unui stat a dus la o mai buna colaborare intre membrii uniunii cu privire la aceste aspecte. Cresterea criminalitatii transfrontaliere a impins guvernele vest europene catre o colaborare informala la inceput intre serviciile de securitate si

deasemenea intre agentiile de informatii: mai intai prin Grupul Pompidou ce se ocupa cu traficul de droguri care se naste in 1972 in cadrul Consiliului european, iar ulteriror in cadrul activitatilor desfasurate prin intermediul Programului de Cooperare Europeana. Grupul Trevi a fost fondat in decembrie, 1975 de catre Consiliul European de la Roma sa coordoneze actiunile anti teroriste intre guvernele Uniunii care se confruntau cu grupari irlandeze , italiene, germane si palestiniene ce operau pe teritoriul lor. Ulterior acest demers a fost aplicat si in alte domenii precum lupta impotriva drogurilor, fraudelor bancare si al traficului cu arme. Un numar din ce in ce mai mare de grupuri s- au alaturat : the Mutual Assistance Group( grupul de asistenta reciproca)in 1992, si un Grup de Cooperare Judiciara, etc. Tratatul de la Maastricht a adaugat ce de-al treilea pilon: cooperarea in sfera justitie si a afacerilor interne.Pana in 1990, doua tratate foarte importante fusesera negociate, fapt ce a schitat o viioare cooperare. Conventia Implemantarii proiectului Schengen, semnata in iunie 1990 a stabilit masuri compensatorii pentru eliminarea controalelor la granita , acoperind politica acordarii de azil, regimul de vize, imigratia ilegala, competentele politiei de frontiera, si sisteme computerizate pentru accesul rapid la informatii la nivel european din acest punct de vedere(Schengen Information Sistem). Conventia cu privire la azil din Dublin 1990 a stabilit printre altele responsabilitatea statului pe al carui teritoriu un solicitant de azil isi depune pentru prima data aceasta cerere. Pe parcursul anului 1991, Germania si-a manifestat dorinta de a include in mod complet JAI in Uniunea Europeana . Guvernul britanic s- a opus in mod vehement . Guvenul francez a fost ambivalent , decalarand ca spijina actiunea comuna a statelor impotriva criminalitatii, in acelasi timp dorind sa protejeze suveranitatea statului. Astfel, propunerea Germaniei de unire a structurii ce se ocupa de securitate externa si JAI a fost respinsa iar reactiile statelor ne ajuta sa ne facem o imagine asupra tensiunilor ca aveau loc intre ideea de suveranitate si cea de integrare in acest domeniu. Noutatea legata de acest tratat a fost transferul sarcinilor de pregatire si management al intalnirilor unui nou Directorat General al Secretariatului

Consiliului sub autoritatea presedentiei. Comisia, ce avea drept limitat de initiativa in acest domeniu, a pastrat un organism (task force) pe lanaga Secretariatul General pentru a-i reprezenta interesele si a facilita legatura dintre cel de-al treilea pilon comunitar si competentele Comunitatii. In comparatie cu ce de-al doilea pilon care aducea impreuna oficiali ai ministerelor de externe ale tarilor membre care impartasau o abordare profesionala si cat si experienta comuna , cel de-al treile pilon reunea persoane ce lucraru in diverese ministere la nivel national, agentii si grupuri dezvoltati in anumite traditii de stat. Aceste traditii nationale diferite s-au evidentiat si in lupta impotriva fraudelor financiare , traficului la frontiera si controlului la granita: de exemplu: Bundesgrenzschutz german, Guardia di finanza din Italia, Customs and Exicise a Marii Britanii , Serviciul de Imigratii si Paza de Coasta Civila aveau traditii juridice diferite, proceduri ale curtilor, chiar si concepte cu privire la crima si ierarhia penalitatilor. Fiecare comunitate sustinea superioritatea regulilor proprii si inferiroritatea celorlalte din acest punct de vedere. Cu timpul, JAI a devenit unul dintre cele mai active campuri in cadrul intrunirilor Consiliului de Ministrii iar cresterea frecventei acestor intalniri in domeniul cooperari politienesti si a crimei organizate a produs o transformare pana la aparitia unei puternice retele interguvernamentale. Doua alte baze de date s-au dezvolatat: un Sistem de Informatii Europol si Eurodac, o baza de date cu amprentele celor care doreau azil, cat si impementarea conventiei de la Dublin, mentionata mai sus. Ministerele de Justitie au raspuns mai greu, abia dupa reaparitia conceptului de Zona Judiciara Europeana, dupa Tratatul de la Amsterdam, acestea au fost atrase intr-o retea europena similara. Modelul actual de cooperare in cadrul JAI a fost trasat in cadrul tratatelor de la Nisa si Amsterdam. Reformele de la Amsetrdam au fost motivate de nemultumirile cu privire la procedurile de lucru interguvernamentale. Trei slabiciuni au fost mentionate: ambiguitate cu privire la cadrul legal si institutional de lucru, vizibilitatea politica scazuta in ceea ce priveste cadrul de lucru in domeniul politicilor adoptate, cu alte cuvinte lipsa transparentei si lipsa unor mecanisme care sa asigure ratificarea si implementarea de catre statele

membre. Printre schimbarile substantiale ce au avut loc se numara transferul politicilor cu privire la migratii si alte domenii legate de aceasta pilonului unu.Cea mai mare surpriza a fost incorporarea coneventiei Schengen in cadrul tratatului de vreme ce nu a fost suspus negocierilor in timpul presedentiei Irlandeze sau Italiene in 1996. Dupa tratat, noul Presedinte al Comisiei, Romano Prodi, a transformat oragismul ( task force), stabilit pe langa Secretariatul Comisiei in noul Directorat General pe Justitie si Afaceri Interne ( DG JAI). Noul organism a crescut iar pana in 2002 a ajuns la 283 de angajati, deasemenea bugetul a crescut de la 42 milioane de euro in 1999 la 124 de milioane in 2002. Cu toate acestea ramane atat in ceea ce priveste finantarea cat si numarul de anagajati una dintre cele mai mici unitati ale Comisiei. Consiliul JAI a mostenit de la Trevi si Tratatul de la Maastricht o structura complexa si rigida in ceea ce priveste policy making. Este una din putinele arii ale consiliului care are patru straturi in procesul de luare a deciziilor. Agenda pentru Consiuliul JAI este pregatita de catre Coreper la nivel de ambasada. Intre Coreper si gruputile de lucru mai exista un nivel intermediar format din comitete de coordonare speciale care reunesc in Bruxelles oficiali ai ministerelor nationale, ce se intalnesc in mod normal o data pe luna. Ultimul nivel este format din grupuri de lucru ai specialistilor din ministere nationale sau corpuri operative. O caracteristica speciala a JAI este proliferarea unor agentii sau corpuri speciale semi autonome. Multitudinea de actori aparuti in ultimi cinci ani ilustreaza dinamismul in acest camp de cooperare. Primele dintre acestea au fost Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si Dependentei de Droguri aparut in 1993 la Lisabona, Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei aparut in 1997 la Viena. Colegiul European de Politie a fost stabilit in Danemarca in 2000, European Police Chief s Task Force a fost creat in acelasi an cu scopul de a facilita schimbul de informatii la nivel european. Acest proces de proliferare indica nevoia unei colaborari mai intense in securitatea interna dar si tensiunea dintre tendinta Uniunii spre o coordonare mai stransa a politicilor colective si persistenta unei coordonari transguvernamentale destul de slabita.

In ceea ce priveste politicile JAI acestea vizeaza in special crima organizata , imigratia ilegala dupa cum am aratat mai sus. Dupa 11 septembrie 2011, Uniunea Europena si a indreptat privirea asupra tarilor din regiunile vecine si include acest interes pe agenda JAI. Atentia si cooperarea s-a indreptat inspre zona balcanica, Turcia,Rusia, Moldova, etc. Desi acesta cooperare vulerabilizeaza securitatea interna sporind riscul de terorism, crima organizata, etc., considerandu-se ca acestea sunt zone de origine sau de tranzit pentru problemele de securitate mai sus mentionate, acest risc a fost contrabalansat prin cooperarea cu tari precum: Norvegia, Islanda, Elvetia, SUA sau Canada. Evolutia JAI a starnit multe comntarii de-a lungul timpului: daca din punctul de vedere al luptei impotriva crimei organizate s- a considerat ca Europol a dezamagit( in ciuda celor doua Planuri de Actiune din 1997 si 1999) iar European Police Chief s Task Force a fost criticata pentru esecul in a oferi leadership si continuitate in dezvoltarea cooperarii politienesti europene, cooperarea la nivel juridic este privita in mod pozitiv. Desi a inceput slab s-a transformat intr-una dintre cele mai dinamice aspecte ale cooperarii la nivel JAI prin recunoasterea reciproca a deciziilor juridiciare, crearea de actori care sa stimuleze cooperarea, dezvoltarea unor dimensiuni externe ale dreptului penal. In 2004, Consiliul European a adoptat Progrmaul Hague asupra prioritatilor viitoare. A aprobat o creste a fondurilor Europene pentru Refugiati de pana la 150 de milioane de euro pe an pana in 2008, finalizarea Strategiei Europene pentru Droguri pana in 2012 si deasemenea Centrul de Situatii al Secretariatului Consiliului, oferind Consiliului informatii de securitate obtinute de la serviciile secrete ale statelor membre .

BIBLIOGARFIE

Wallace, H. i Wallace,W, Pollack, M, Elaborarea politicilor n Uniunea Europeana, Ed. Inst. European, Buc. 2005 Marinescu, V., Marinescu, G.,E., Uniunea Europeana- Proiect si devenire, Ed.Antet, Prahova.

Secheres Roberta, Gr. II, anul III RISE.