Afectivitate.Definire si specificul proceselor afective.

Afectivitatea reprezinta ansamblul starilor si fenomenelor afective,totalitatea trairilor afectiv emotionale,care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma unor trairi atitudinale. Aceasta reflectare poate oferi conditii optime de manifestare a dorintelor sau din contra poate impiedica realizarea lor.Adica obiectele,fenomenele ,diversele evenimente care actioneaza asupra unui individ au un ecou in constiinta sa,deoarece trezesc la viata anumite trebuinte care corespund sau nu nevoilor lui,ii satisfac sau nu idealurile,interesele,aspiratiile. In cadrul proceselor afective,nu obiectul in sine este important,ci relatia dintre el si subiect,adica ceea ce conteaza cu adevarat, este valoarea si semnificatia pe care subiectul o atribuie obiectului. Relationarea unica si repetata a individului cu diverse obiecte,fenomene si evenimente se soldeaza cu structurarea treptata, in plan subiectiv a unor atitudini,trairi sau pozitii fata de acestea ,ce pot fi redeclansate. Procesele psihice care sunt generate de relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi,uneori atitudinale poarta denumirea de procese afective. Desi este strans legata de toate celelalte fenomene psihice,procesele afectiv isi au propriul rol specific.Astfel ca,afectivitatea trebuie sa posede atributele generale ale psihicului si anume de a fi o modalitate specifica de relationare cu lumea si cu sine, de a avea o valoare informational-reflectorie, respectiv, de a semnaliza si semnifica ceva, de a ndeplini un rol reglator specific,mai mult sau mai putin evident. n organizarea sistemului psihic, afectivitatea ocupa o pozitie de interfata ntre cognitie si motivatie, cu care, de altfel, se mpleteste cel mai strns. a)Afectivitate si cognitie Mai multi autori au considerat ca exista un proces de interactiune intre afectiv si cognitiv,insa psihologia moderna a evidentiat o serie de diferentieri existente intre cele doua categorii de procese. In procesele cognitive ,omul opereaza cu instrumente specializate( in gandire ,cu instrumentul analizei,sintezei,abstractizarii si generalizarii;in imaginatie cu cel al aglutinarii si tipizarii ,diminuarii si divizarii etc) in procesele afective el relationeaza cu intreaga fiinta.Afectivitatea este o vibratie concomitent organica,psihica si comportamentala ,este tensiunea intregului organism cu efecte de atractie sau respingere ,cautare sau evitare. Daca in procesele cognitive subiectul se subordoneaza obiectului,pe care incearca sa-l epuizeze cognitiv ,in cadrul proceselor afective subiectul se subordoneaza relatiei,deoarece el este cel care ofera o anumita valoare sau semnificatie emotionaa in obiectul reflectat. Desi procesele afective sunt declansate prin fapte cognitive cum ar fi vederea unei carti,ascultarea unei melodii,reamintirea unei intamplari ele sunt reductibile la acestea ceea ce conteaza nu este organizarea cognitiva ci organizarea motivationala cu gradul lor de satisfacere. Insa desi procesele afective sunt diferite de cele cognitive sunt intr-o stransa interactiune cu ele.Spre ex ,atunci cand conflictul afectiv produs de ciocnirea dintre emotii,sentimente ,pasiuni este solidar cu conflictul cognitiv,randamentul activitatii intelectuale este mai mare.De asemena cand tensiunea afectiva scade ,se va reduce si capacitatea individului de a solutiona probleme noi.Dezacordul dintre rational si afectiv duce la dezadaptarea tranzitorie,mai ales atunci cand un nivel intelectual superior se cupleaza cu emotii primare,violente ,oarbe. Cognitia mediaza si ofera semnalele de activare si declansare a emotiei, dar ea nu este o cauza a acesteia, ci doar o conditie necesara. Cauza rezida n natura raportului dintre cele doua planuri de referinta ale personalitatii umane intern si extern. Semnul si intensitatea trairilor se modifica n functie de perceptia situatiei sau de reprezentarea ei mentala anticipata. Daca ntr-un anumit context obiectiv, un bat va fi constientizat n perceptie ca sarpe, el va provoca o emotie de frica sau de spaima, daca, nsa, ntr-un astfel de context, un sarpe va fi perceput ca un bat, cognitia n sine nu va produce nici o emotie. Astfel, prin interpretarea personalizata, din perspectiva Eului, a continutului cognitiei ia nastere fenomenul de dislocare emotionala. Dar nu ntotdeauna perceptia, reprezentarea sau judecata ca procese cognitive preced si conditioneaza producerea emotiei. Experimentele asupra perceptiei rapide au stabilit ca pragul activarii si raspunsului emotional este mai scazut dect cel al raspunsului perceptiv (identificarea obiectului). Rezulta, asadar, ca n situatii de deficit informational reflectarea afectivadevanseaza, precede cognitia. Pe de alta parte, cognitia se poate desfasura pe fondul unei stari emotionale active (teama, frica, depresie sau bucurie, veselie, euforie), fiind influentata de aceasta, att sub aspectul dinamicii, ct si sub cel al continutului. Finalmente, ntre emotie si cognitie relatia este bilaterala, de conditionare reciproca, dar referentul trairii emotionale este oferit ntotdeauna de experienta cognitiva n raport cu situatiile si obiectele din

jur. Cognitia bine determinata, care nseamna o corecta identificare si evaluare a obiectului, favorizeaza producerea unei emotii specifice cu tendinta traita de apropiere (n cazul semnificatiei favorabile) sau de ndepartare (n cazul semnificatiei nefavorabile); cognitia confuza, care se nsoteste de incertitudine n ceea ce priveste identitatea si semnificatia obiectului, favorizeaza producerea unei emotii nespecifice fara tinta obiectuala precisa (neliniste,agitatie, tensiune difuza). b)Afectivitate si motivatie Ideea legaturii dintre emotie si motiv nu trebuie redusa doar la faptul ca o emotie semnalizeaza o stare de motivatie. Ea implica si recunoasterea posibilitatii ca emotia specifica, avnd un referent obiectual, sa devina motiv declansator al actiunii. Astfel, emotiile de frica, teama, suparare, furie, gelozie, iubire, bucurie etc. pot dobndi si functia de motive, mpingnd subiectul sa actioneze n concordanta cu semnul si intensitatea trairii.Prin aceasta convertibilitate motivationala, afectivitatea devine intim legata si implicata n actiune, n comportament. c)Afectivitatea si alte functii psihice Practic nu exista fenomen psihic cu care procesele afective sa nu se afle in relatii de interactiune si interdependenta. Afectivitatea se regaseste in faza ciocnirii motivelor sau in faza deliberarii din actul voluntar,ea este trasfigurata in temperament,declanseaza si potenteaza permanent actele creative.Afectivitatea este prezenta incepand cu pulsatiile constientului si terminand cu realizarile ultimative ale constiintei.Tocmai de aceea este considerata ca fiind componenta bazala,infrastructurala a psihicului,dar si nota lui definitorie ,deoarece prin afectivitate omul se diferentiaza profund de roboti si calculatoare,de asa zisa inteligenta artificiala.Daca ratiunea omului poate fi reprodusa de calculator,starile si trairile afective vor ramane apanajul lor specific.

PROPRIETATILE SI ROLUL PROCESELOR AFECTIVE.(Ioana)

A.Polaritatea proceselor afective consta in tendinta acestora de a gravita fie in jurul polului pozitiv ,fie in jurul celui negativ si apare ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii diferentiate a trebuintelor,aspiratiilor(de luna sau de scurta durata,totala sau partiala).De obicei procesele afective sunt cuplate doua cate doua in elemente contrare cum ar fi:bucurie-tristete,simpatieantipatie,entuziasm-deprimare,iubire-ura.etc Polaritatea se exprima in caracterul placut sau neplacut al starilor afective ,stenic sau astenic(unele mobilizand spre activitate,altele dimpotriva,inhiband activitatea),caracterul lor incordat sau destins(unele fiind tensionale ,altele relaxante) Spre ex succesul ca stare afectiva placuta poate fi stenica pentru unii oameni ,impingandu-i spre activitate ,dar astenica pentru altii facandu-i sa se nemultumeasca cu ceea ce au obtinut. Polaritatea trairilor afective se manifesta in functie de particularitatile situatiei si mai ales dependent de particularitatile personale. B.Intensitatea proceselor afective indica forta ,taria,profunzimea de care dispune la un moment dat trairea afectiva.De aceea vom intalni stari afective intense,foarte intense sau altele mai putin intense. Intensitatea depinde atat de valoarea afectiva a obiectului ,de semnificatia lui in raport cu trebuintele subiectului,cat si de capacitatea afectiva a subiectului. Se stie ca unii oameni vibreaza afectiv mai intens chiar si la evenimente comune,obisnuite,fara prea mare importanta,pe cand altii raman oarecum reci,impasibili sub raport afectiv chiar si in fata unor evenimente dramatice.

Cresterea intensitatii afective se obtine nu doar prin repetarea stimulului care ar duce la tocirea afectivitatii ci prin schimbarea ,amplificarea semnificatiilor afectogene ale obiectului sau persoanei cu care suntem in relatie. O astfel de crestere a intensitatii trairilor afective trebuie sa se produca insa in anumite limite optime ,depasirea acestora soldandu-se cu perturbarea activitatii.Iata deci ca necesar nu este doar optimum motivational ci se optimumul afectiv. C.Durata proceselor afective consta in intinderea ,persistenta in timp a acestora ,indiferent daca persoana sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu prezente. Un sentiment poate dura un an ,doi sau toata viata,o emotie poate dura cateva ore sau cateva clipe ,frica si groaza in fata unui accident persista si dupa ce pericolul a trecut,dragostea se pastreaza chiar daca fiinta iubita nu mai este. Aceasta proprietate are o foarte mare importanta deoarece alimentand permanent semnificatia afectogena a unui stimul,obiect sau persoana putem tine mereu treaza starea afectiva fata de el. D.Mobilitatea proceselor afective exprima fie trecerea rapida din interiorul aceleiasi trairi emotionale de la o faza la alta,fie trecerea de la o starea afectiva la alta.Spre ex trecerea de la o traire nespecifica de incertitudine in stadiul primar la o traire specifica adevcata unui dezondamant favorabil in stadiul secundar.In cel de-al doilea caz se refera la trecerea de la o emotie la un sentiment sau de la un sentiment la un alt timp de sentiment ,ex dragoste la ura si invers. Mobilitatea presupune trecerea de la o faza la alta ,de la o traire la alta numai in conditii de necesitate,atunci cand situatia si solicitarile o cer. Ea trebuie deosebita de fluctuatia trairilor afective care presupune tot o trecerea de la o stare la alta insa fara niciun motiv,fara sa fie ceruta ,solicitata sau necesitata.Fluctuatia trairilor afective este un indiciu al slabiciunii ,imaturitatii sau chiar patologiei proceselor afective. E.Expresivitatea proceselor afective consta in capacitatea acestora de a se exterioriza ,de a putea fi vazute ,simtite ,citite.Exteriorizarea ,manifestarea in afara,se realizeaza prin intermediul unor semne exterioare ce poarta denumirea de expresii emotionale. Cele mai cunoscute expresii emotionale sunt: Mimica-ansamblul modificarilor expresive la care participa elementele mobile ale fetei,deschiderea ochilor,directia privirii,pozitiile succesive ale sprancenelor,miscarile buzelor prin intermediul carora exteriorizam bucuria ,suferinta,mahnirea,descurajarea ,indignarea,sidarea,surpriza. Pantomimica-ansamblul reactiilor la care participa tot corpul :tinuta,mersul,gesturile,mersul saltaret tradeaza bucuria,buna dispozitia,pe cand mersul agale,incet tradeaza suparare ,tristete. Modificarile de natura begetativa-amplificarea sau diminuarea ritmului respiratiei,vasocontractia,vasodilatatia,cresterea conductibilitatii electrice a parului.hiper sau hipotonusul muscular,modificarea compozitiei sangelui sau hormonilor soldate cu paloare,inrosire,tremuraturi,lacrimi,transpiratie,gol in stomac. Schimbarea vocii,a intensitatii,a ritmului vorbirii,a intonatiei,a timbrului vocii. Expresiile emotionale nu sunt izolate si se subordoneaza starilor afective ,dand nastere la ceea ce se numeste conduita emotional-expresiva.

De ex conduita expresiva a tristetii(atarnarea bratelor,aplecarea capului,pleoapelor,coltul buzelor lasate in jos,miscari fara vigoare,ochi stinsi,fata pamantie) se deosebeste de conduita expresiva a bucuriei(tinuta dreapta,ochi deschisi,stralucitor,mobilitatea bratelor,a muschilor) Trebuie retinut faptul ca expresiile si conduitele emotionale se invata ,se insusesc in timpul vietii,fie prin imitatie ,fie prin efort voluntar.Acest lucru este demonstrat de faptul ca la orbi din nastere expresivitatea emotionala este foarte saracacioasa ,fata este crispata ,putin expresiva.Daca si lor li se aplica o serie de procese speciale,li se vor putea formula unele conduite expresiv emotionale.Pe langa capacitatea de invatare a expresiilor emotionale,omul o are si pe aceea de a le provoca si dirija voluntar,constient,de a le stimula si folosi convenctional pentru a transmite o anumita stare afectiva chiar daca aceasta nu exista.De aici apare si discrepanta intre trairile afective si expresiile emotionale.Nu intotdeauna un actor traieste efectiv starile emotionale pe care le exteriorizeaza.Conventionalizarea sociala a expresiilor si conduitelor emotionale,codificarea lor in obiceiuri ,ritualuri tocmai in functie de particularitatile contextului social in care se manifesta are o mare valoare adaptativa in sensul ca faciliteaza comportarea individului asa cum trebuie sau cum i se solicita.Sub influenta conditiilor sociale au apararut expresii emotionale noi,specific umane cum ar fi zambetul cu diverse varietati:binevoitor,ironic,rautacios.aprobativ,dispretuitor. Expresiile emotionale indeplinesc roluri importante in comportamentul omului,din care mai semnificative sunt: Rol de comunicare prin care se face cunoscuta in exterior starea afectiva traita de o persoana pe care ea o doreste ca ceilalti sa o perceapa,ex citind expresiile emotionale imprimate pe chipul elevilor sai,profesorul isi poate da seama daca acestia au inteles sau nu. Rol de influentare a conduitei altora in vederea savarsirii unor acte ,o persoana poate plange pentru a impresiona ,a obtine mangaiere,acordul sau a ceea ce si-a propus;o alta manifesta temeri pentru a se asigura de ajutorul cuiva ,in acest sens vorbim despre utilizarea sociala a expresiilor emotionale cu un scop ,pentru a obtine ceva. Rol de autoreglare in vederea adaptarii mai bune la situatiile cu care ne confruntam,plangem in situatii triste ,radem in cele vesele,un comportament invers ar fi un exemplu tipi de dezadaptare expresiv emotionala. Rol de contagiune,de a transmite si de a trezii reactii similare si la alte persoane ,de a da nastere la stari colective,pozitive sau negative. Rol de accentuare sau de diminuare a insasi starii afective ,plangand ne putem descarca,elibera sau dimpotriva incarca afectiv. In viata sociala,unele expresii si conduite emotionale sunt intarite si valorificate ,altele inhibate si respinse,avand loc parca un dresaj.In cultura noastra occidentala ,spre ex plansul este desemnat femeilor si refuzat barbatiilor in timp ce in alte culturi este incurajat tocmai la barbati. Unele expresii se standardizeaza ,se generalizeaza si se asociaza cu o serie de semne ,dand nastere unui limbaj afectiv .Tristetea produsa de pierderea unei persoane dragi este simbolizata prin doliu negru la anumite popare,alb la altele.Sarutul spre ex s-a standardizat sub diferite specii:parintesc,amical,fratern,colegial,oficial,erotic.Rezulta ca expresiile emotionale au nu doar o semnificatie individuale ci si una sociala.

ROLUL AFECTIVITATII Daniela

CLASIFICAREA PROCESELOR AFECTIVE

Procesele afective se impart in 3 mari categorii: 1.Procese afective primare; 2.Procese afective complexe; 3.Procese afective superioare.

1.Procesele afective primare au un caracter elementar,spontan,sunt slab organizate si slab elaborate cultural.Din aceasta categorie fac parte: A.Tonul afectiv al proceselor cognitive care se refera la reactiile emotionale ce insotesc actele de cunoastere sub forma placerii sau neplacerii ,in sensul ca o senzatie,o reprezentare ,un gand,o amintire trezesc in noi stari afective ,la fel si mirosurile,sunetele,culorile genereaza nu doar acte cognitive ci si afective(placere si neplacere). B.Trairile afective de provenienta organica sunt cauzate de buna sau proasta functionare a organelor interne .Exemplu:in bolile gastrointestinale apar stari de mohoreala,in hepatita predomina euforia,in maladiile pulmonare-starea de iritare. C.Afectele sunt trairi emotionale simple,primare,puternice,impulsive,de scurta durata ,cu aparitie brusca si desfasurare intensa ce apar la o descarcare de tensiune.Exemplu:groaza,frica,manie,plans zgomotos,ras cu hohote.Sunt insotite de o expresivitate bogata,de modificari gestuale,mimice,neurovegetative.Uneori sunt greu de controlat ducand la acte necugetate.

2.Procesele afective complexe beneficiaza de un grad mai mare de constientizare si generalizare.Din aceasta categorie fac parte: A.Emotiile curente care sunt forme afective intense,de scurta durata ,au un caracter situativ si o orientare bine determinata spre un anumit obiect sau persoana.Exemplu:bucurie,tristete;simpatie,antipatie;admiratie,dispret;placere,dezgust;speranta,dezna dejde. B.Emotiile superioare sunt legate de activitatile intelectuale pe care individul decide sa le desfasoare ,in reflectarea frumosului din realitate,in realizarea comportamentului moral.Se datoreaza cu precadere invatarii afective.Exemplu:admiratia pentru arta ,muzica clasica,bun gust,opera,teatru. C.Dispozitiile afective sunt stari afective difuze,de intensitate medie si durabilitate relativa(de la cateva ore la cateva zile).Reflecta starea de functionalitate a organismului si gradul de adaptare la ambianta.Individul nu intelege cauza ce provoaca buna sau proasta dispozitie.Daca aceste dispozitii se repeta constant pot deveni trasaturi de caracter.Exemplu:Firile inchise,anxioase,mohorate;firile deschise,vesele,bine dispuse. 3.Procesele afective superioare sunt caracterizate printr-o mare reorganizare si raportare valorica manifestata la nivelul intregii personalitati.Din aceasta categorie fac parte: A.Sentimentele care sunt trairi afective intense,de lunga durata ,ce reflecta legaturile stabile si complexe dintre om si mediu,fiind considerate o expresie a propriei personalitati. Sentimentele pot fi:

Sentimente tipice ce includ elemente de ordin motivational,intelectual si caracterizeaza omul ca personalitate.Exemplu:ura,dragoste,gelozie,recunostinta,admiratie. Sentimente intelectuale care apar cunoasterii.Exemplu:curiozitate,mirare,dragoste de adevar. in procesul

Sentimente estetice aparute in procesul reflectarii frumosului din viata,natura si societate.Exemplu:admiratie ,extaz. Sentimente morale care reflecta atitudinea fata de bine si rau si fata de conduitele personale sau ale celorlalti.Exemplu:datorie,patriotism. Sentimentele eului:pretuire,iubire de sine,sentiment de inferioritate,sentiment de superioritate. Sentimente fata de propriul destin ,care sunt sentimente decisive pentru viata individului.Exemplu:angoasa,speranta. Sentimente sociale si psihosociale legate de afiliere si integrarea grup.Exemplu:vanitate,demnitate,sociabilitate,sentiment de comuniune. in

B.Pasiunile care sunt stari afective cu orientare ,intensitate si stabilitate foarte mare,ce domina persoana si actiunile pe care aceasta le intreprinde,pentru o lunga perioada de timp sau chiar permanent ,antrenand intreaga personalitate.Pasionatul nu poate trai fara sa-si produca emotii pe care le suporta.Doreste absolutul,are nevoie in permanenta de noutati,surprize,cauta mereu prilejuri de a fi activ si respinge satisfactiile limitate oferite de realitate.Pasiunile se impart in:

Pasiuni lucide(nobile)prin care individul se creatoare.Exemplu:cunoastere,adevar,dreptate,etc.

revitalizeaza

si

consuma

energie

Pasiuni oarbe(patimi)care sunt pasiuni negative ,vicii,dirijate de scopuri egoiste,daunatoare ,ce deviaza comportamentul uman.Acestea se imparte in trei categorii:

Pasiuni oarbe centrate pe eul propriu.Exemplu:avaritie,fanatism,etc. Pasiuni oarbe centrate pe celalalt.Exemplu:ambitie,gelozie,etc. Pasiuni oarbe centrate pe lume.Exemplu:jocurile de noroc.
Cand pasiunile oare sunt extrem de accentuate ,ele imbraca forma psihozelor pasionale ,alterand grav personalitate.