Sunteți pe pagina 1din 3

Afectivitatea

Definirea si specificul afectivitatii Procesle afective sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificri fiziologice mai mult sau mai puin extinse , printr-o conduita marcata de expresii emotionale(gesturi, mimica, etc.) si printr-o traire subiectiva(i.Radu, 1991). Starile afective sunt stari care exprima gradul de concordanta sau neconcordanta dintre un obiect sau o situatie si tendintele noastre. Ele sunt in legatura indisolubila cu trebuintele, tendintele, interesele si aspiratiile noastre. Ele oglindesc rezultatele conduitei noastre in raport cu impulsurile si dorintele noastre. Totodat aconstituie imbolduri catre anumite reactii, manifestari , actiuni. Unele dintre ele, cum sunt sentimentele, sau chiar principalele motive de activitate sustinuta. Motivatia si starile afective sunt inseparabile(A. Cosmovici, 1996). Exista trei moduri de abordare a proceselor afective (i.Radu, 1991). S-a pornit, mai intai, de la ceea ce individul simte in chip nemijlocit, mai precis de la raportul sau introspectiv pus in relatie cu o anumita situatie concreta. Pentru descrierea trairilor subiective s-au oferit liste de cuv, obtinandu-se relatari tipice in imprejurari determinate. S-au consemnat raspunsuri emotionale tipice in situatii bine definite.Astfel, A.Marshall si C.E. Izard au descris 11 stari emotionale distincte : bucurie, surpriza, curiozitate, dezgust, manie, teama, rusine, dipret, vina, oboseala, stres. S-a presupus ca fiecare din aceste emotii de baza s-ar caracteriza printr-o combinatie unica de reactii nervoase si fiziologice, ipoteza care nu s-a validat decat partial. A doua cale de studiu a fost aceea a corelarii trairii subiective a raportului introspectiv, cu expresia emotionala a individului (mimica, pantomima). Astfel, fara a se termina inventarierea lor, s-au descoperit 6 emotii de baza : bucurie, surpriza, manie, dezgust, tristete, frica. O abordare mai comleta a procesului afectiv impune si considerarea componentei cognitive. S-a desprins astfel ca emotia ar reprezenta o combinatie a 3 factori : atentia, nivelul de activare fiziologica si nota de placere / neplacere. Potrivit teoriei cognitive, subiectul interpreteaza aceasta combinatie unica drept o emotie particulara. Numarul starilor afective ar fi practic nelimitat, intrucat combinatiile celor 3 factori, precum si valorile acestora ar fi nelimitate. Desi strans legate si in interactiune cu toate celelalte fenomene psihice, procesele afective au propriul lor specific.Astfel, spre deosebire de procesele cognitive in care omul opereaza cu instrumente specializate (operatiile gandirii, procedeele imaginatie), in cele afective el reactioneza cu intreaga sa fiinta. Afectivitatea este o vibratie, concomiteent, organica, psihica si comportamentala, este tensiunea intregului organism cu efecte de atractie sau respingere. Procesele afective, desi diferite de cele cognitive, sunt intr-o stransa interactiune cu ele. Cand conflictul afectiv este solidar cu cel cognitiv, randamentul activitatii intelectuale este mai mere si invers. Interactiuni stranse exista si intre afectivitate si motivatie. Procesele afective ar putea fi considerate ca motive, aflate in plina desfasurare, iar motivele ca procese afective condensate, cristalizate, solidificate .

Procesele afective se afla in relatii de interactiune si interdependenta cu toate fenumenele psihice. Afectivitatea este prezenta in oricare dintre ele incepand cu pulsatiile inconstientului si terminand cu realizarile cele mai inalte ale constiintei. Din aceste motive ea este considerata drept componenta bazala, infrastructurala a psihicului dar si nota lui definitorie datorita faptului ca persoanele umane se diferentiaza profund de roboti si calculatoare, de asa-numita inteligenta artificiala, prin afectivitate. Starile si trairile afective nu vor putea fi niciodata reproduse de catre calculator, asa cum se intampla cu ratiunea (M. Zlate, 1997). Caracteristicile proceselor (starilor) afective In lucrarile sale asupra vietii afective, V. Pavelescu (1969, 1972) a evidentiat unele note caracteristice ale proceselor afective. Subiectivitatea .Orice fenomen psihic este subiectiv, in sensul ca apartiune unui subiect, inca procesele afective, prin aspectul lor de traire ,intrunesc aceasta caracteristica prin excelenta. Procesle afectiva releva gradul de potivire contrarie dintre nevoile, trebuintele persoanei si datele mediului inconjurator; ele reflecta relatia dintre subiect si evenimentele lumii exterioare. Starile afective capata nuante de placut si neplacut , cuplu care priveste mai ales subiectul si trebuintele sale, fara a fi independent de contextul cognitiv, de informatia obiectuala. Vara, cand ne este cald, o inghetata ne produce placere, dar iarna, cand ne este frig tremuram, ne displace. Deci, in functie de situatie, starile afective se pot schimba usor. Dar, cand este vorba de pocese afcetive complexe(sentimente, pasiuni), reactiile prsoanei devin foarte stabile timp indelungat. Nota de evaluare. Ca atitudini emotionale, procesele afective implica un moment ralational, o raportare implicita de valori. Un sentiment, o pasiune, sunt dublate de fiecare si de o atitudine favorabila sau nefavorabile. Starea afectiva releva o relatie dinamica si valorica dintre subiect si obiet (V. Pavelescu 1969). Momenrul valorizarii este solidar cu mom. Cunoasterii. Evenimentele traite de persoana comporta un halo efectiv. Unele iubiri neimplinite isi reiau uneori firul dupa decenii(i.Radu, 1991). Starile afective prezinta valoare motivationala. Procesul afectiv nu reprez. doar un insotitor al motivului actiunii, ci poate deveni el insusi motiv. Fenomenul afectiv trbuie considerat ca fiind atitudine, care simultan reflecta, inregistreaza dar si orienteaza , regleaza conduita, comportamentul, indeplinind rolul de acceptor al actiunii. Chiar daca nu trebuie sa ne lasam condusi doar de stari afective, sunt imprejurari cand nu avem timp suficient pentru rflexie si decizie cognitiva, reactionam in concordanta cu afectul dominant care poate fi salvator. Polaritatea vietii afective. In dinamica vietii afective intalnim alternanta in contraste, tendinta de a forma cupluri contrare ; cristalizarea afectiva aduce dupa sine descristalizarea, iubirea se transforma in ura daca intervine o defectiune, excesul de bucurie se apropie de tristete, depasirea limitei in exprimarea simpatiei duce la antipatie. Mobilitatea vietii afective exprima : - trecerea rapida in interiorul aceleiasi trairi emotionale de la o faza la alta - trecerea de la o stare afectiva la alta Ea este rezultatul dinamicii relatiilor cu mediul inconjurator. Modificarea trebuintelor, intereselor si obisnuintelor persoanei in functie de experienta sa,

antreneaza si schimbari pe plan afectiv. Daca in loc de succesiune sau alternanta persoana traieste simultan sentimente cotradictorii vorbim de ambivalenta afectiva. De asemenea, o modalitate extreme a trairilor afective ,instabilitatea emotive, constituie o abatere de la normal, care face mai dificila adaptarea la mediu, reletile cu alte persoane. Totalitatea. Sstarile afective exprima un raport cu toate tendintele prezente intr-un anumit moment si nu doar cu efectul unei stimulari partiale. Spre exemplu, un copil face obraznicii, suparand multe persoane, dar mama sa, ibindu-l cu pasiune, nu se supara, ci se amuza, ignorand efectele negative ale comportamentului lui. Deci, starile efective creaza o sinteza specifica a tuturor impulsurilor activate. Tensiunea. Daca o tendinta se transforma imediat in miscare nu provoaca un afect. Daca insa apar mai multe tendinte care se contracareaza, cu cat exista o intarziere in satisfacerea lor, cu atat se creeaza o stare de tensiune mai mare si o structurare a lor, facand posibile trairi intense. Intensitatea proceselor afective indica forta, taria, profunzimea de care dispune trairea afectiva. Exista stari afective intense si altele mai putin intense. Ea este in functie atat de valoarea afectiva a obiectului, de semnificatia lui in raport cu trebuintele subiectului, cat si de capacitatea afectiva a subiectului. Cresterea intensitatii starilor afective se obtine prin schimbarea (amplificarea) semnificatiilor afectogene ale obiectului sau persoanei cu care suntem in relatie.O asemenea crestere a intensitatii trairilor afective trebuie sa se produca insa in anumite limite optime, dapasirea acestora soldandu-se cu perturbarea afectivitatii. Iata, deci, ca este necesar nu numai un optimum motivational ci si un optimum afectiv. Durata proceselor afective consta in intinderea in timp a acestora, indiferent daca obiectul care le-a produs este sau nu prezent. O emotie poate dura cateva clipe sau cateva ore ; un sentiment mai multi ani sau toata viata. Dragostea se poate pastra si daca fiinta iubita nu mai este in viata. Aceasta caracteristica are mare importanta deoarece alimentand permanent semnificatia afectogena a unui stimul putem tine mereu treaza starea afectiva fata de el Expresivitatea consta in capacitatea proceselor afectiva de a se exteroriza, de a putea fi vazute, citite, simtite. Exterorizarea se realizeaza prin intermediul unor semne exterioare : expresiile emotionale.