DIAGNOZĂ SOCIALĂ privitoare la disoluția familiei

Realizarea şi menţinerea solidarităţii şi stabilităţii familiale au loc în mod diferit. Unele familii
nu reuşesc să stabilească relaţii de solidaritate, altele nu-şi pot menţine solidaritatea realizată, iar altele
realizează solidaritatea şi o menţin. În primele două situaţii, şansele de disoluţie a familiei sunt mari.
Instabilitatea şi disoluţia familiei sunt, în acelaşi timp, probleme individuale şi sociale atât la nivelul
condiţionărilor lor, cât şi la nivelul efectelor pe care le au. 1

În societăţile europene, datele statistice arată că familia este în prezent mai puţin
stabilă decât era cu câteva decenii în urmă, a crescut rata divorţialităţii şi a scăzut durata
medie de convieţuire a unui cuplu, astfel, familia a intrat într-o lungă perioadă de criză.

Etapele disoluţiei căsătoriei

Stările conflictuale şi eroziunea

Acestea pot apărea mai devreme sau mai târziu având efecte de disoluţie şi eroziune a vieţii
conjugale prin manifestarea satisfacţiei faţă de convieţuirea în cuplu. Femeile invocă: alcoolismul
soţilor, agresivitatea fizică, lipsa de comunicare. Bărbaţii invocă: lipsa de afecţiune şi înţelegere,
agresivitatea verbală şi infidelitatea.

Încetarea relaţiilor sexuale

Este o urmare firească a stărilor conflictuale şi o cale spre separare sau divorţ. Toate cazurile de
separare duc la divorţ.

Disoluţia legală
Este forma definitivă a ruperii relaţiei conjugale, consfinţirea juridică a acestei stări de fapt.

1
Ion Mihăilescu, Familia în societăţile europene, Editura universităţii din Bucuresti, 1999, Bucureşti,
pagina 103.
ANALIZA CANTITATIVA

În Europa rata divorţialităţii s-a dublat sau chiar s-a triplat în ultimii 30 de ani (Danemarca,
Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Elveţia, Olanda, Ungaria, Rusia, Polonia). În ţările în care familia a
suportat cele mai profunde transformări: atitudinea faţă de căsătorie, comportamentul nupţial,
fertilitatea, situaţia femeii în familie şi în societate, divorţialitatea înregistrează cele mai ridicate
niveluri. Din anul 1950 până în 1995 s-a înregistrat o reducere a duratei medii a căsătoriei în
momentul divorţului de la 12-15 ani la 8 ani.

România are una din cele mai scăzute rate ale divorţialităţii. Până în 1965 rata
divorţialităţii a crescut continuu ajungând până la 2 la mie. Prin stabilirea unor reglementări
legislative rata divorţialităţii s-a menţinut sub 1 la mie până în 1974, iar după această dată a
oscilat în jurul valorii de 1,5 la mie. După 1990 rata divorţialităţii a început să crească dar nu
a atins cotele din Europa de Nord.
În România acest fenomen nu are o distribuţie teritorială omogenă. În Bucureşti, rata
divorţialităţii a fost în mod constant de două ori mai mare decât media la nivel naţional. În
ultimele două decenii ratele cele mai mari s-au găsit în Bucureşti şi judeţele Timiş, Braşov,
Galaţi, Prahova, Arad şi Hunedoara, iar cea mai scăzută rată a fost în: Botoşani, Olt, Ialomiţa,
Buzău, Sălaj, Tulcea şi Vaslui.2

Divorţul

Divorţul este un fenomen psihosocial complex, reprezintă forma finală a desfacerii vieţii
conjugale, modificând viaţa partenerilor şi a descendenţilor acestora. El antrenează stadii tensionale,
conflicte, frustrări şi insatisfacţii ale unor efecte ce se prelungesc dincolo de pronunţarea instanţelor de
judecată.3

2
Ion Mihăilescu, Familia în societăţile europene, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999, Bucureşti,
pagina106.
3
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
65.
 Divorţul poate fi determinat de factori economici, culturali, psihologici, morali, religioşi care
acţionează la nivelul partenerilor, în interiorul cuplurilor şi în afara acestora.

ANALIZA CALITATIVA
Factori interni ce pot genera divorţul

1. Experienţa premaritală a partenerilor şi atitudinea lor reciprocă faţă de aceasta.

Diferenţele mari de experienţă premaritală constituie un factor puternic ce împiedică
realizarea solidarităţii familiale.
2. Motivaţia căsătoriei şi modul de încheiere a căsătoriei (căsătorii motivate de
avantaje economice, sociale sau căsătorii impuse).
3. Vârsta la căsătorie şi diferenţele de vârstă între soţi.
4. Heterogenitatea cuplului familial in raport cu mediul de provenienţă al soţilor,
nivelul de instrucţie, profesiunea, trăsăturile psihice şi temperamentale.
5. Poziţia femeii în societate şi în familie. Dacă soţia este dependentă din punct de
vedere economic faţă de soţ, divorţialitatea este scăzută. Dacă ea este independentă din punct
de vedere economic nu mai acceptă unele relaţii familiale şi astfel cuplul se îndreaptă spre
divorţ.
6. Incompatibilităţi psihice şi temperamentale ale partenerilor.
7. Insatisfacţii emoţional-afective şi sexuale.
8. Infidelitatea.
9. Comportamentele agresive.
10. Alcoolismul unuia dintre parteneri.
Factori externi care pot genera divorţul
1. Apariţia şi menţinerea unor dezechilibre demografice între numărul femeilor şi
numărul bărbaţilor într-o anumită zonă sau colectivitate.
2. Creşterea volumului migraţiilor şi urbanizarea.
3. Diminuarea controlului social care duce la aprecierea că viaţa de familie este o
problemă strict personală.
4. Condiţiile economice generale pot favoriza indirect disoluţia unor cupluri.
Factorii externi care favorizează disoluţia solidarităţii familiale nu produc aceste
efecte decât dacă acţiune lor se combină cu cea a unor factori din interiorul familiei.
Modificarea atitudinii faţă de divorţ
 Modificarea factorilor care asigură stabilitatea familiei a fost însoţită şi de o
modificare a atitudinii faţă de divorţ. Modificările de atitudine pot fi constatate, instituţii
sociale şi societăţi întregi. Dintr-o anchetă din anii 80 făcută în Franţa a reieşit că tinerii aveau
o atitudine favorabilă faţă de divorţ în comparaţie cu generaţiile vârstnice iar bărbaţii şi
femeile au atitudini relativ similare.4
În România s-a constatat o atitudine mai favorabilă divorţului la tineri decât la
persoanele vârstnice şi în cadrul familiilor de muncitori. Înainte de 1990 intelectualii aveau o
atitudine restrictivă faţă de divorţ fiind influenţaţi de normele şi valorile promovate atunci.
După 1990 au început să manifeste o atitudine mai favorabilă faţă de divorţ.5
Legislaţia cu privire la divorţ
Divorţul reprezintă forma legală de desfacere a căsătoriei sau desfacerea căsătoriei
prin hotărâre judecătorească. În ţările europene divorţul este reglementat de trei tipuri de
legislaţii:
A. Divorţul sancţiune prevede că disoluţia căsătoriei se face în urma constatării culpei unuia
dintre soţi. Divorţul nu se poate pronunţa împotriva soţului inocent. Fiind o sancţiune pentru
culpă se poate pronunţa dacă s-a acţionat în instanţă, chiar şi când continuarea căsătoriei nu
devine imposibilă prin culpa săvârşită.6
B. Divorţul faliment apare când legăturile dintre soţi sunt puternic afectate, conştientinzându-
se falimentul uniunii conjugale.7
C. Divorţul remediu este soluţia unei căsătorii complet compromise ce permite partenerilor
recăsătoria pentru a dobândi o căsnicie reuşită.8
În România, divorţul avea un caracter de excepţie căsătoria încheindu-se pe viaţă.
Acest caracter a fost înlăturat în 1993 când legiuitorul a stabilit câteva condiţii pentru ca
instanţa să pronunţe divorţul:

4
Cea mai mare convergenţă de atitudini este întâlnită în grupa de vârstă de 25-34 de ani, grupă în care
se înregistrează majoritatea divorţurilor.
5
Ion Mihăilescu, Familia în societăţile europene, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999, Bucureşti,
pagina 113.
6
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
66
7
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
66
8
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
67
  Până la data cererii de divorţ să fi trecut cel puţin un an de la încheierea
căsătoriei. Soţii pot încheia acordul înainte de a se împlini un an, acord pe care îl vor
folosi după exprimarea acestui termen.
 Să nu existe copii minori rezultaţi din căsătorie. După verificarea existenţei
consimţământului soţilor, instanţa fixează un termen de două luni în şedinţă publică,
termen ce lasă posibilitatea soţilor de a reveni asupra cererilor.
În cazul în care nu se renunţă la divorţ se trece la judecarea cauzei fără a se administra
probe cu privire la motivele de divorţ.9

Determinanţi ai divorţialităţii în România

Creşterea divorţialităţii în România în perioada anterioară anului 1966 şi creşterea

intervenită după anul 1974 şi îndeosebi după 1990 a fost favorizată de dinamica unor factori
interni şi externi familiei. Dintre factorii externi care au favorizat această creştere, sunt mai
importanţi: dezechilibrele demografice pe societate provocate de migraţii, transformările
comportamentale antrenate în procesul rapid de urbanizare, scăderea controlului asupra
comportamentelor, modificările legislative intervenite după 1990.
În judeţele în care dezechilibrele demografice pe sexe sunt mari, rata divorţialităţii este
ridicată. Aceste dezechilibre sunt provocate de migraţii. Migraţiile sunt în mod frecvent asociate
procesului de urbanizare. În prima jumătate a acestui secol rata divrţialităţii în mediul urban a fost de
2-2,5 mai mare decât în mediul rural, iar după aceea această diferenţă a scăzut. Familia rurală
tradiţională era mai ataşată de stabilitatea căsătoriei, disoluţia familială era frânată prin intervenţia
rudelor şi a colectivităţii locale, iar divorţul era supus unor sancţiuni sociale din partea colectivităţii.

Datorită amploării procesului de migraţiune şi de urbanizarea controlul social local asupra

comportamentelor familiale este redus. Atitudinea faţă de divorţ este diferenţiată în raport cu mediul
social şi profesional. Intelectualii manifestă o atitudine mult mai defavorabilă cu privire la divorţ decât
muncitorii, deoarece intelectualii au concepţia mai completă a consecinţelor sociale şi individuale ale
divorţului.

9
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
67
 Atitudinile instituţiilor sociale10 au devenit în perioada 1966-1989 tot mai restrictive faţă de
divorţ punând un accent tot mai mare pe stabilitatea familiei încercând să frâneze disoluţia familială şi
divorţul.11 După 1990, instituţiile sociale12 şi-au diminuat sau chiar şi-au pierdut rolul în acţiunea
directă de frânare a divorţului.

În România stabilitatea familiei este influenţată şi de diferenţa de vârstă între soţi. O

divorţialitate mai mare apare când vârsta soţului este mai mare decât vârsta soţiei cu 10-25 ani. Rata
divorţialităţii este cu mult mai mare atunci când soţia este mai mare în vârstă. Din totalul căsătoriilor
în care soţia este mai în vârstă decât soţul cu peste 15 ani, cca. 30-40% din căsătorii se termină prin
divorţ.

Distribuţia divorţurilor după profesia soţilor pune în evidenţă o rată mai mare a divorţialităţii
în cuplurile în care unul sau ambii parteneri sunt muncitori. Divorţialitatea în cuplurile de intelectuali
şi agricultori are o pondere mai mică deoarece aceştia consideră că divorţul ar avea asupra lor efecte
sociale negative.13 Dintre cei care divorţează o situaţie deosebită o au cuplurile în care unul dintre soţi
nu lucrează, mai ales soţul.

Factorii direcţi şi cei mai vizibili care determină disoluţia cuplurilor sunt conflictele familiale
provocate de divergenţele mari între aşteptări şi realizări, temperamentele şi comportamentele,
inadaptarea sexuală, infidelitatea, intervenţia nedorită a rudelor şi dificultăţi materiale. Un alt factor de
disoluţie este separarea teritorială a locurilor de muncă. Diminuarea sau absenţa relaţiilor zilnice dintre
soţi favorizează relaţiile extraconjugale.

Factorii analizaţi până acum nu sunt cauze nemijlocit ale divorţului. Ei acţionează prin
intermediul percepţiilor lor de către soţi, prin atitudinea pe care aceştia o adoptă. În medii familiale
diferite, aceşti factori pot să ducă sau nu la divorţ. În hotărârea de a divorţa importantă nu este numai
realitatea, ci şi percepţia subiectivă a acestei realităţi.14

INTREBARI CHEIE
10
Organizaţii politice, economice sau juridice.
11
Desfacerea căsătoriei s-a făcut în această perioadă numai pe motive grave, fondate pe culpa unuia sau a
ambilor parteneri şi pe cauze obiective, ce nu puteau fi imputate unuia dintre soţi.
12
Organizaţii economice, serviciile sociale, instanţe judecătoreşti.
13
Ion Mihăilescu, Familia în societăţile europene, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999, Bucureşti,
pagina 113.
14
Ion Mihăilescu, Familia în societăţile europene, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999, Bucureşti,
pagina 123.
Care sunt efectele divortului?

Psihologice şi juridice
Divorţul prin complexitatea sa antrenează modificări majore la nivelul tuturor funcţiilor
familiei. Funcţiile economice, de solidaritate, de socializare cunosc o destructurare sau, în cazul
cuplurilor cu copii, o redimensionare de cele mai multe ori negativă. Divorţul are ca efect pierderea
funcţiei psiho-afective a familiei, stabilirea sau ruperea relaţiilor formale şi informale ale
partenerilor.15

În cazul divorţului responsabilităţile paterne sunt preluate de părintele căruia i s-a

încredinţat minorul. Există mai multe variante pentru restructurarea familiei:

 O nouă persoană vine în familie preluând îndatoririle partenerului absent.

 O nouă persoană intră în familie preluând rolurile conjugale dar nu şipe cele parentale.
 O nouă persoană intră în familie realizând o parte din rolurile de partener fără a
participa ca soţ.
Multe familii se vor reconstrui printr-o nouă căsătorie.

Efecte asupra descendenţilor

Divorţul are de multe ori efecte negative asupra minorului afectând echilibrul psihic al
acestuia. Securitatea afectivă a minorului este grav afectată, fapt ce se poate concretiza în conduite
specifice bazate pe hipersensibilitate, irascibilitate, izolare, performanţe şcolare scăzute sau acte
deviante şi delignvente. Influenţează negativ socializarea morală a copiilor şi duce la apariţia unor
deprinderi deviante. Apar altitudinile de respingere sau agresiune faţă de căsătorie manifestate de cei
care provin din cupluri divorţate. Putem aprecia că divorţul parental provoacă o slăbire a relaţiilor
dintre părintele plecat şi urmaş, menţinut de cele mai multe ori la situaţia unui părinte simbolic-mamă
sau tată- la care copilul se poate raporta pentru identificarea originii sale.16

Divorţul determină pentru membrii familiei importante consecinţe pe plan economic, social,
psihic şi juridic.

Efecte demografice
Numărul divorţurilor în Europa a înregistrat creşteri semnificative după 1960. Marea Britanie
se află pe primul loc deoarece fiecare a treia căsătorie se termină cu un divorţ, în Germania 36% din
adulţi preferă relaţiile de parteneriat deoarece divorţul are un cost ridicat, în Rusia au loc 69 de
divorţuri la fiecare sută de căsătorii.

15
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
67
16
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
71
 În ţările unde domină religia catolică numărul divorţurilor este mai mic. 17 În Spania şi Grecia
se păstrează modelul familiei existente, mai multe generaţii. În România numărul divorţurilor la suta
de căsătorii a evoluat de la 20,2 în 1989 la 30,1 în 1994. utilizând indicatorul număr divorţuri la mia de
locuitori constatăm o creştere de la 1,56 în 1989 la 1,88 în 1994. 18

Chiar dacă divorţul are în prezent consecinţe mai puţin dramatice asupra celor care divorţează,
chiar dacă din punct de vedere economic copii ai căror părinţi au divorţat au mai puţin de suferit,
divorţul continuă să antreneze tulburări emoţionale puternice. Pentru societate, divorţul constituie o
rezolvare democratice a dorinţelor cetăţenilor, o posibilitate de evitare a traumelor unor cupluri cu
relaţii conflictuale şi de evitare a disfuncţionalităţilor educaţionale ale unor asemenea relaţii asupra
copiilor minori şi posibilităţii de constituire a unor cupluri normale, funcţionale.19 Asigurarea
stabilităţii familiilor, scăderea ratelor divorţialităţii, evitarea consecinţelor sociale ale instabilităţii
cuplurilor nu se pot realiza decât acţionând

1 Ipotezele si obiectivele cercetarii

In studiul asupra divortului privit ca efecte si cauza de tulburari psihice la copii, am pornit de
la urmatoarele ipoteze:

a)         Daca familia se destrama, atunci personalitatea acestuia va fi grav influentata.

b)         Daca o familie divorteaza, atunci nivelul de trai al membrilor acesteia va tinde catre
saracie.

17
Se confirmă pentru Spania, Italia şi Portugalia nu şi pentru Franşa, Marea Britanie şi ţările scandinave
(Norvegia, Suedia, Danemarca)
18
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996, Bucureşti, pagina
72
19
Ion Mihăilescu, Familia în societăţile europene, Editura Universităţii din Bucureşti, 1999, Bucureşti,
pagina 128.
c)         Daca un copil traieste experienta unui divort, atunci va fi marcat de acesta pentru tot
restul vietii.

Obiectivele cercetarii:

a) Semnale de alarma cu privire la efectele divortului asupra dezvoltarii si formarii

personalitatii copilului.

b) Identificarea cauzelor care genereaza comportamentul deviant la copii.

c) Evolutia divorturilor in functie de numarul copiilor ramasi dupa desfacerea casatoriei

2 Schema operationala de cercetare

Pentru desfasurarea optima a cercetarii vom urmarii cativa indicatori la dimensiunile

copilului:       

 Varsta
 Parintele care-l intretine
 Relatia cu parintele de intretinere
 Relatia cu prietenii, colegii
 Noile conditii de viata           
 Situatia financiara
 Modificarii comportamentale

3 Descrierea si definirea instrumentelor de investigare

Am folosit ca metode de investigatie studiul de caz, interviul si observatia. Metodologia

folosita uzeaza de doua tipuri de modele care s au dovedit a fi complementare :

Analiza calitativa

Analiza cantitativa

Analiza calitativa, este metoda folosita care permite studierea in profunzime a aspectelor
legate de consecintele divortului in viata copilului, incercandu-se descrierea, intelegerea si
explicarea efectelor psihosociale pe care divortul le are asupra copiilor.

Prin analiza cantitativa s-a urmarit o exprimare numerica a informatiilor obtinute, in legatura
cu desfasurarea vietii de familie a copilului in lipsa unui parinte.
Studiul de caz ia ca unitate de analiza individul. R. Yin propune urmatoarea definitie pentru
pentru studiul de caz : Un studiu de caz este o cercetare empirica ce analizeaza un fenomen
contemporan in contextul vietii reale, granita dintre fenomenul respectiv si context nefiind
precis definita si in care sunt utilizate surse multiple de date .

Septimiu Chelcea, Ion Marginean, Ion Cuc definesc interviul ca o tehnica prin intrebari si
raspunsuri a informatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii
ipotezelor sau pentru descrierea stiintifica a fenomenelor socio-umane .

Interviul este cea mai cunoscuta metoda de recoltare a datelor in achetele sociale. Trebuie
precizate insa urmatoarele lucruri :

Interviul propune intrevederea dar nu se confunda cu acestea.

Nu exista interviu fara convrbire, dar nu orice conversatie constituie un interviu.

Interviul reprezinta mai mult decat un dialog, pentru ca nu intodeauna dialogul nu are drept
scop obtinerea de informatii.

Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul pentru ca interviul nu obliga raspunsul, el

presupune libertatea de expresie a personalitatii.

Interviurile din asistenta sociala au caracteristici speciale care le diferentiaza de conversatiile

cotidiene. Ele au un anumit context, sunt directionate spre un scop particular, cu durata
planificata, iar uneori limitata, iar dezvoltarea de relatii pozitive sau negative este ineviatbila
in acest proces.

4 Descrierea cazurilor

Cu ajutorul studiilor de caz vom descoperit care sunt trairile acestor copii, acum cand o
singura persoana indeplineste ambele roluri, si de mama si de tata, care sunt conditiile in care
parinti au divortat, ce fel de tratament primesc de la singurul parinte si daca primesc un ajutor
(daca este cazul) din partea statului sau/ si de la parintele absent. Studiile de caz vin in
completarea ghidului de interviu pentru a avea o imagine ampla a starii actuale, a proceselor
comportamentale generate de destramarea familiei si a stari emotionale si afective a copilului.
In continuare vom prezenta 8 studii de caz, de copii a caror parintii au divortat, avand varsta
cuprinsa intre 13 si 17 ani.

Studiu de caz: Probleme comportamentale, imposibilitate de comunicare, dificultati de

relationare cu colegii si prieteni, randament scolar scazut, pe fondul neintelegerilor dintre
parintii si a situatiei familiale actuale.

Cazul 1 (D.S. 13 ani)

Tabloul familiei: D.S. este un baiat de 13 ani, provine dintr-o familie destramata, parinti fiind
divortati. Tatal traieste in concubinaj, iar mama s-a mutat la bunicii, copilul ramanad in grija
celor doua surori mai mari intr-un apartament cu doua camere, proprietatea mamei. Mama a
plecat la tara deoarece din pensie si din alocatia de stat nu putea sa plateasca intretinerea.
Copilul este dus la scoala alternativ de surorile lui, si invata foarte bine. Acestea manifesta
afectiune fata de el si copilul de asemenea este atasat de ele. Tatal ia legatura foarte rar cu
copilul si atunci ii da cativa bani, in schimb nu plateste pensie alimentara. Mama vine in oras
cat de des poate, insa din cauza banilor cateodata prefera sa nu vina. Copilul este afectat de
absenta parintilor, este lipsit de afectiunea acestora insa isi iubeste enorm mama, si uneori
cand merge in vizita la tara nu mai vrea sa vina inapoi.

Tabloul copilului

Copilul merge la scoala din oras, insa invatatoarea a surprins cateva caracteristici ale copilului
care il diferentiau de ceilalti elevi din clasa, de aceeasi varsta cu el. Astfel el era foarte retras,
neatent la ore dar unul care invata foarte bine luand note mari la toate materiile, fiind tot
premiant, ii era parca rusine sa raspund sau sa iasa in fata la raspuns, si acuza ca toti copii il
privesc suspiciosii, unii chiar reprosandu-i lipsa parintilor de la sedinte si prezenta surorilor.

De multe ori sta ore intregii si isi face temele si exercitii, nedorind sa iasa la joaca, iar alteori
se intampina probleme dimineata cand trebuie sa mearga la scoala; el plange, si nu vrea sa isi
insoteasca surorile spre scoala.

Invatatoarea a observat ca de multe ori este asa sustras de ceea ce lucreaza incat nu o aude
daca il striga, ea este de parere ca la aceasta varsta constientizeaza din ce in ce mai bine
situatia familiei sale.

Cazul 2 (S. T. 16 ani )

Tabloul familiei: Minora provine dintr-o familie cu doi copii care a divortat in urma cu3 ani.
Mama s-a recasatorit, chiar ea fiind vinovata de divort, insa S.T. si sora mai mare au ramas in
intretinerea ei la propunerea tatalui care oricum s-a mutat imediat dupa divort din oras. Relatia
cu mama a fost una foarte rece, minora dorind sa stea cu tatal pe aceasta o detesta din cauza
concubunului adus in casa. Tatal venea foarte rar in vizita si nu plateste pensie alimentara,
astfel ca in primul an de la divort minora si familia ei nu aveau nici ce sa manance. Acum
dupa trei ani vorbeste doar telefonic cu tatal, iar cu mama are o relatie mai buna, obisnuindu-
se cu ideea unui tata vitreg.

Tabloul copilului

Minora merge in prezent la un liceu din oras, insa atunci cand parinti au divortat era inca la
generala. La 13 ani S.T. era o minora care lipsea frecvent de la ore si de acasa. Mama fiind
ocupata cu serviciul lasa in sarcina ei sia surori ei munca din casa, iar daca acestea nu se
supuneau erau agresate. Mai tarziu cand mama il cunoste pe tatal vitreg, minorele erau
obligate sa faca ordine in casa pentru vizita concubinului mamei. Situatia scolara a minorei
era dezastruoasa, ajungand chiar repetenta, iar in clasa era timida, retrasa, si nu avea curajul sa
vorbeasca. De multe ori pleca de acasa cu prietenii si se intorcea nopatea tarziu. Acum este
adolescenta, si situatia ei s-a mai indreptat odata cu maturizarea, insa nu il accepta pe tatal
vitreg si ii lipseste afectiunea tatalui, dar si a mamei care este sustrasa de noul sot.

Cazul 3 P.C (14 ani)

Tabloul familiei: Este o minora timida care invata destul de bine. Locuieste cu mama, in chirie
si pe la rude. Parinti au divortat in urma cu un an din cauza exceselor de violenta pe care tatal
le avea asupra ei, a mamei si a surori mai mari. Uneori tatal le dadea afara din casa si le lasa
sa doarma pe strazi. Mama muncea, dar salariul pe care il aducea in casa nu era suficient,
pentru ca el nu avea serviciu si nici nu se chinuia sa isi gaseasca loc de munca. Acum nu tine
legatura cu tatal, chiar daca au o situatie financiara precara. Ea nu vrea sa isi vada tatal din
cauza cruzimilor suportate.

Tabloul copilului

Minora invata la o scoala din oras urmand a se incrie la liceu. Are medii marii, in ciuda
faptului ca diriginta a surprins cateva diferente intre ea si colegii ei. Astfel atat pe strada cat si
la scoala este visatoare, neatenta la ce se intampla in jurul ei si din cauza lipsei banilor se
imbraca multe zile cu aceleasi haine, iar uneori incaltamintele ei sunt deteriorate. Din cauza
aceasta ea nu indrazneste sa vorbeasca liber la ore si nu prea comunica cu colegii. Intodeauna
privirea ei este trista si aproape niciodata nu zambeste.

Cazul 4 (S.G 17 ani)

Tabloul familiei: Minora locuieste cu mama in Oradea, deoarece tatal a considerat ca e mai
bine ca fiind fata sa stea cu mama. Divortul parintilor s-a produs dupa ce tatal fiind mai mult
plecat la serviciu din oras, mama si-a gasit pe altcineva. Locuieste cu mama dar nu se intelege
cu aceasta acuzand-o ca din vina ei s-a produs divortul si de obligativitatea de a ramane cu ea.
Mama lucra in aceea perioada dar bani ei nu erau suficienti pentru a o intretine pe ea si pe
sora ei. S.G trebuia sa o ingrijeasca pe sora mai mica si sa ii gateasca atat ei cat si mamei care
era la serviciu. Cu tatal se intalneste de doua ori pe luna, insa nu de fiecare data acesta ii da
bani.

Tabloul copilului

Prezenta noului tata a facut-o pe S.G sa fie o persoana rebela si care nu respecta pe nimeni.
Situatia scolara a acesteia a devenit un dezastru dupa divortul parintilor si absentele erau tot
mai multe. Cateodata vrea sa plece de acasa dar nu are unde deoarece tatal s-a mutat din oras.
Acum ca are 17 ani incepe sa inteleaga decizia luata de mama cu 2 ani in urma, si incearca sa
comunice cu aceasta. La cei 17 ani, ea fumeaza si frecventeaza cercuri de prietenii dubiosii. O
importanta totusi are prezenta la ore, insa diriginta si profesori nu sunt multumiti de
activitatea ei. Uneori ajunge tarziu acasa si mirosind a alcool dar mama nu ii zice nimic pentru
ca se considera vinovata de situatie actuala. Situatia financiara este destul de buna, dar lipsa
tatalui nu o va conpensa nici bani, nici noul tata. Ea tine la tatal ei si si-ar dori sa locuiasca cu
acesta.
Cazul 5 (D. D. 15 ani)

Tablolul familiei: Minora locuieste la casa in Oradea, impreuna cu sora mai mica si mama lor.
Mama acesteia a divortat pe cand ea avea 7 ani. Mama mai are trei copii din prima casatorie,
cu varste de peste 25 de ani, dar acestia sunt casatoriti si isi vad de viata lor. Tatal nu le
plateste alocatie deoarece nu are serviciu, il mai viziteaza cateodata, dar acesta nu ii da bani.
Mama e pensionara si este si bolnava. A crescut ca si un copil foarte neascultator si nu o
respecta deloc pe mama ei. Traiesc doar din pensia mamei si alocatia de stat.

Tabloul copilului

Fiind destul de mica atunci cand mama a divortat, aceasta nu isi aminteste mare lucru de tatal,
astfel toata vina pentru suferintele ei, o are mama. Mama dorind sa acopere lipsa tatalui a
protejat-o mereu pe minora iar acest lucru a transformat-o pe D.D. intr-o adolescenta
obraznica, neascultatoare, nerespectuaoasa si care nu prea frecventeaza cursurile scolare.
Lipseste mereu de acasa spunand ca iese cu prietenele, iar la scoala diriginta are o parere
proasta despre aceasta. La cei 15 ani minora consuma cafea si tigari chiar si la scoala, amama
ei primind mai multe reclamatii din partea directiunii. Fiind in imposibilitatea de a se deplasa
mama nu poate supreveghea inde-aproape comportamentul minorei.Totdeauna o acuza pe
mama ei ca nu are bani si ca din cauza ei sunt sarace. Relatia cu colegi ei este foarte proasta
fiind in legaturii bune doar cu cateva fete care au comportament asemenea ei.

Cazul 6 (P. A. 16 ani)

Tabloul familiei: P.A. provine dintr-o familie destramata. In scara blocului in care locuieste
toti vecinii stiu de situatia in care au convietuit parintii ei. Parinti au divortat in urma cu 7 ani,
iar de curand mama s-a mutat la tara nemaiputand sa intretina apartamentul. Locuieste intr-un
apartament cu 2 camere iar din pensia mamei si alocatii platesc cheltuielile casei. Cateodata
nu au nici sa manace, dar merg la bunici si isi mai aduc de acolo mancare. Mama vine de doua
ori pe saptamana in oras pentru a o ajuta. Tatal o viziteaza foarte rar si nu plateste pensia
alimentara pentru cei doi.

Tabloul copilului

La cei 16 ani ai ei este o fata responsabila care isi ingrijeste fratele mai mic, pregatindu-i
mancare si pregatindu-l pentru scoala. P.A nu iese niciodata cu prieteni deoarece trebuie sa
stea cu fratele si chiar nu isi doreste sa iasa. Este timida, retrasa si se simte inferiorizata fata
de colegii ei. La scoala este un elev mediocru si sta totdeauna in banca pana cand pleaca acasa
si nici atunci nu se abate de la drum de grija fratelui mai mic. Imbracamintea ei este mai
demaodata decat a colegilor iar bani nu are sa contrubuie la fondurile scoli si alte cheltuieli.
Toti colegii stiu situatia ei, dar ea nu vorbeste niciodata despre aceasta. La scoala profesori
sunt multumiti de activitatea ei. In ceea ce priveste relatia cu colegii, este destul de retinuta si
nu se implica in conversatii aprinse sau in certuri.
Cazul 7 (D.C. 17 ani)

Tabloul familiei: D.C. provine dintr-o familie cu 4 copii. Parinti au divortat cand ea avea 14
ani. Cauza divortului au fost infidelitatea tatalui si multiplele certuri si violente asupra mamei.
La doar 12 ani minora a suferit un soc, fiind internata in urma unei altercatii intre parintii ei.
Deatunci ea sufera ingrozitor si are cosmaruri. In urma cu trei ani cand parintii au divortat, ea
era clasa a opta si fiind cea mai mare intre surorile ei, ii lua mereu apararea mamei, astfel ca
tatal a prins o ura fata de propriul copil. Minora era constienta de dispretul tatalui si de
divortul parintilor. Dupa divort, mama a ramas cu cei patru copiii pe care ii intretinea din
salariul de vanzatoare si din alocatii. Cand tatal a plecat din locuinta a luat cu el mobilierul si
electrocasnicele. Tatal nu a luat legatura cu ea timp de un an. Mama niciodata nu a luptat
pentru drepturile la pensia alimentara pentru cei patru copii.

Tabloul copilului

In urma socului suferit la 12 ani, minora a ramas cu sechele grave: noaptea avea cosmaruri,
visa ca tatal vine si o agreseaza spunandu-i ca nu e fica lui, plangea din orice si
comportamentului acesteia s-a schimbat radical. A inceput prin a nu frecventa cursurile, a
inceput sa fumeze si sa plece de acasa fara a sti nimeni de ea. Minora invata la o generala
foarte buna din oras, fiind premianta, insa dupa divort situatia s-a schimbat. La 14 ani era o
adolescenta obraznica, neascultatoare si maturizata prematur. La aceasta varsta ea isi indemna
surorile mai mici sa plece impreuna de acasa. In acelasi an ea fuge de acasa la bunica din
partea tatalui, dupa care se reintoarce. Cand avea 15 ani a renuntat total la cursurile de la liceu
spunandu-i mamei ca vrea sa lucreze. A inceput sa lucreze intr-un bar frecventat doar de
barbati si avea relatii cu tot felul de indivizi. Mama a incercat de multe ori sa o aduca acasa
dar ii facea scandal si refuza sa renunte la serviciu. Toate acestea ea le facea din lipsa de bani,
si din cauza situatiei urate pe care o traia.

Neavand bani, iesea cu diferiti indivizi in dicotecii, baruri de noapte, ajungandu-se chiar pana
la un fel de prostitutie. Acum D.C. traieste in concubinaj cu un barbat locuind la parintii lui.
Din nou mama a incercat sa o aduca acasa insa adolescenta o acuza de situatie si de
destramarea familiei.

Cazul 8 (C. S 13ani)

Tabloul familiei: Minorul locuieste intr-o casa de stat cu mama si fratele mai mare care nu
este un exemplu tocmai bun pentru C.S.. Chiar daca are doar 13 ani el si este clasa a 6 a, el
lipseste frecvent de la scoala, luand exemplul fratelui mai mare. Mama nu prea e interesata de
situatia lui, lucreaza intr-o fabrica si asta ii ocupa tot timpul. De tatal lui nu se stie nimic, iar
mama nu e prea interesata de situatia copilului. Mama fumeaza si consuma cafea, asa ca bani
pe care ii aduce nu sunt suficienti pentru intretinere si mancare. Familia rstante la intretinere
si risca sa li se intrerupa energia si apa.

Tabloul copilului

Minorul urmeaza o scoala din aproprierea casei, dar de multe ori el nu ajunge la scoala pentru
ca fratele mai mare il indeamna sa hoinareasca prin cartier cu el si cu alti baieti mai mari.
Deseori este vazut cu hainele murdare si rupte. La scoala este foarte obraznic si nu invata
deloc, uneori lipseste si o saptamana. Mama a fost instiintat de absentele copilului insa se
justifica prin serviciu pe care-l are. In scoala se intampla sa isi agreseze colegii si sa aduca
injurii profesorilor. Datorita banilor el nu are materiale didactice necesare efectuarii orelor, iar
acest lucru il face sa fie neatent si ii deranjeaza pe ceilalti colegii.

5 Intepretarea datelor

Pornind de la analiza studiilor de caz observam, in 90% dintre cazuri, ca minori sufera
modificari comportamentale radicale. Cel mai des este intalnit comportamentul deviant ca
efect a tulburarilor psihice, provocate atat de divortul parintilor cat si de lipsa de autoritate a
parintelui plecat. Ca si cauza a separari in fapt apare saracia familiei uniparentale, efect care
afecteaza stima de sine a copilului, si asa cum arata studiile de caz, saracia genereaza
fenomenul de interiorizare si inferiorizare.

Aceasta ”saracie” a familiei, este provocata si de lipsa de colaborare intre membrii fostului
cuplu, intre parintele absent si copil, proportie de relationare prezenta la 60% dintre cazuri.
Insa, sa nu uitam ca nu este suficienta doar o relatie amiabila, contributia financiara ambilor
parinti pentru cresterea, educarea si formarea acestuia avand o functie mult mai importanta.

Pentru o imagine ampla asupra divortului si efectele acestuia asupra psihicului copilului, am
adus in sprijinul studiilor de caz, un ghid de interviu (vezi Anexa 1), pe care l-am aplicat
urmatorilor specialisti:

 Psiholog
 Psihoterapeut
 Asistent social
 Invatator

Importanta aplicarii acestui interviu, o consider a fi una de ordin calitativ, in posibilitatea de

a-mi forma o viziune reala asupra evenimentelor contemporane, care se petrec in familie in
perioada de tranzitie. Aici ma refer la perioada ante si post divort, cu aspecte atat asupra
familiei uniparentale cat si a situatiei acesteia.

Fara a contesta premisa „divortul este un rau necesar, caci pune capat deseori unui rau si mai
grav” (F. Emese, Bucuresti, 2003), am demarat interviul pentru a pune in evidenta opiniile
specialistilor.

Acesti specialisti indreptati spre cunoasterea psihicului uman, au avut diverse explicatii ale
acestui concept, pe care le-au asociat cu normalitatatea cuplului. Ei au fost confirmat ca
intradevar multe sunt datile in care divortul pune capat unor incident grave. Un cuplu in care
armonia nu isi mai are locul, prezenta scandalurilor, a certurilor. A violentelor si maltratarilor,
nu face decat sa tensioneze relatia dintre cei doi. In acest tip de cuplu instalarea unor acte
grave cum ar fi: suicidul, omorul, tentativa de omor.

In legatura cu pozitia copilului intre cele doua ”tabere”, specialisti au fost de parere ca este in
dezavantaj; el este o ”minge” pasata in functie de puterea de convingere; este un obiect care
urmeaza a fi castigat ca semn de razbunare; el este suportul pe care se ”construieste” fericirea
individuala a partenerilor, fara a se tine comt ca pentru el ”fericirea” inseamna ”familie”. In
tot ”circul” care se desfasoara ante si post divort, el este dat la o parte, este singur deoarece
parintii lui sunt ocupati sa isi dispute orgoliile si bunurile, iar de iubire fata de copil nu mai se
pune problema deoarece ei nu mai au rezerve de afectiune.

Raspunsurile primite de la specialisti arata ca ceea ce il afecteaza mai mult pe copil, nu sunt
acele acte de divort pe care el oricum nu le intelege, ci il afecteaza despartirea in sine a
parintilor, plecarea tatalui, rusinea pe care o va suporta din exterior, lipsa de afectiune a
ambilor parinti, lipsa de protectie si siguranta. Deseori un divort amiabil, ii face pe copii sa nu
vada partea urata a acestuia.

Pentru a putea trece mai usor peste divort, specialisti sunt de parere ca acestuia nu trebuie sa i
se ascunda situatia reala din familie, el astfel obisnuindu-se treptat cu ideea despartirii. Usor,
usor el trebuie pregatit pentru plecarea tatalui dandu-i explicatiile pe care le cere. Si cel mai
important, asa cum am spus anterior, in perioada divortului, parintii trebuie sa il sprijine. Prin
urmare este important ca acesta sa fie pregatit din timp pentru acest eveniment.

O problema delicata care s-a discutat cu specialistii a fost cea legata de usurinta cu care
copilul este incredintat mamei. Acestia au explicat ca mama nu este intodeauna alternativa cea
mai buna pentru custodia copilului. Argument: uneori castigurile acesteia sunt insufieciente si
pentu propria intretinere, alteori mama este vinovata de divort, si cum arata si studiile de caz
sunt situatii de acest gen, iar copii constientizeaza aceasta vina.

Parerile specialistilor difera atunci cand vine vorba de importanta custodiei in functie de
situatia financiara. Ei sunt de parere ca un copil va simti si il va afecta mai mult divortul daca
situatia financiara tinde catre saracie. Se intampla ca in multe familii uniparentale, orgoliul si
demnitatea sunt mai presus decat nevoile copilului, astfel ca mama nu accepta ajutor din
partea tatalui dar mai grav, nici nu lupta pentru obtinerea Pensiei alimentare.

Pentru a afla in concret care sunt efectele pe care divortul le genereaza asupra copilului, am
imbinat parerile specialistilor, si s-a ajuns la concluzia ca efectele grave sunt cele asupra
psihicului uramate de cele materiale. Ei asigura ca formarea, dezvoltare si perfectionarea
personalitatii copilului este puternic influentata de trairea nefasta a unor asemenea
evenimente. Toata viata el va simti ca un ”semn” divortul parintilor, un ”semn” care in
conceptia lui il diferentiaza de ceilalti indivizi; intodeauna se va simti inferior celorlalti, doar
intr-un grup care cuprinde membri asemenea lui se va putea desfasura; niciodata nu se va
simti sigur pe el si niciodata nu va fi increzator in fortele proprii.

Ca efecte, specialisti amintesc tulburarile de comportament si comportamnetul deviant.

Aparitia acestuia se datoreaza lipsei de autoritate si supraveghere a unuia dintre parinti,
nesigurantei in fata celorlalti, lipsei de sprijin. Acest comportament este privit si ca razbunare
pe situatia in care se afla dar si ca efect al situatie fianciare precare.

Pentru a putea combate acest comportament specialistii recomanda in primul rand o

colaborare intre fosti partenerii ai cuplului, o comunicare intre parintii si copil, consultarea
unui specialist in domeniul divortului, o supraveghere indeaproape a copilului.
O serie de pareri impartite am primit si la ultima intrebare a acestui interviu legata de
importanta unitatii familiei chiar daca se pune problema divortului. Profesionistii au raspuns
in functie de multitudinea cazurilor cu care s-au confruntat. Astfel principiul ”de dragul
copiilor” nu este privit cu mare incredere de catre acestia, deoarece din momentul in acre
armonia si buna intelegere intre membrii cuplului nu mai exista, copilul va imita in propria
viata comportamentul parintilor iar acest lucru ii va deforma personalitatea. Totusi au existat
opinii care incurajau aceste familii care au puterea sa treaca intr-o oarecare masura peste
aceasta problema.

Specialistii indruma familiile cu probleme de acest gen catre un cabinet de consiliere, atat
singuri cat si cu minorul, atat pentru coniliere cat si pentru pregatirea unui divort. De
asemenea le recomanda sa inlature orice probelma care ar putea conduce la un asemenea act.

6 Concluziile cercetarii

Continutul cercetarii mele este poate mai restrans, deoarece avand in vedere numarul mic de
cazuri studiate si a ghiduilor de interviu aplicate, concluziile pot oferi aspecte doar la nivelul
unei comunitatii restranse. Totusi opiniile specialistilor generalizeaza situatia familiilor
destramate.

Studiile de caz ne arata ca situatia familiei uniparentala este grav afectata de divort, atat din
punct de vedere al vulnerabilitatii cat si a situatiei financiare. Famiile studiate au sau au avut
in perioada imediata dupa divort tendinta de saracie, astfel avem cofirmare la ipoteza conform
careia situatia financiara a familiei tinde catre saracie. Am vazut acest aspect in toate cazurile
in care copiii raman in intretinerea mamei, dar nu neaparat. Pe langa toate acestea, lipsa
banilor indeamna minori si adolescentii la acte deviante, la comportamente exagerate si
antisociale. Comportamentele deviante ale minorilor apar ca si efect al destramarii familiei, al
nepasarii cu care este tratat in perioada divortului, a situatiei materiale aflata in declin, a lipsei
de sprijin si siguranta din partea parintilor. Toate acestea genereaza o serie de incertitudinii in
mintea copilului si il face sa devina vulnerabil si maleabil la acte deviante. Astfel avem
confirmare si la ipoteza care porneste de la ideea ca destramarea familiei este cauza
tulburarilor de comportament..

Specialistii, prin ghidul de interviu, ne asigura ca experienta unui divort in urma careia
parintii isi disputa orgoliile, va avea un efect drastic asupra formarii, dezvoltarii si
perfectionarii personalitatii copilului. Formarea lui ca individ va fi marcata inclusiv pana la
intemeierea propriului mariaj, care de asemenea va avea de suferit.

Intodeauna minorul devenit adult, va avea tendinta de a se detasa de persoane care se

aseamana prin comportament, gesturi, ticuri, caracter, cu unul dintre parinti, dar mai
important e ca isi va modifica caracterul astfel incat sa nu existe termen de apropiere cu cel al
parintilor. Totusi s-a dovedit ca dorind sa nu imitam anumite persoane, facem acest lucru fara
sa ne dam seama.

BIBLIOGRAFIE
1. Ion Mihăilescu, Familia în societăţile europene, Editura
Universităţii din Bucureşti, 1999, Bucureşti;
2. Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii
din Bucureşti, 1996, Bucureşti.