Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Criza familială
determinată de divorț
Divorţul este un fenomen psihosocial complex, reprezintă forma finală a desfacerii vieţii
conjugale, modificând viaţa partenerilor şi a descendenţilor acestora. El antrenează stadii
tensionale, conflicte, frustrări şi insatisfacţii ale unor efecte ce se prelungesc dincolo
de pronunţarea instanţelor de judecată (Voinea, 1996, p.65).
Cele mai importante motive pentru ca partenerii să divorțeze sunt violența, alcoolismul,
infidelitatea și încetarea iubirii dintre cei doi (Popescu, 2007, p.58).
Fig. 1 – Motive de divorț în funcție de vârstă și gen
Violență Alcoolism Infidelitate Lipsa iubirii
18-24 83,1 70,7 72,6 68,4
25-34 86,7 69,5 76,6 68,7
35-44 83,7 69,7 71,1 61
Vârsta 45-54 78,8 70,5 65,7 59,7
55-64 78,7 71,2 65,6 58,4
65+ 77 66,5 57,7 50,1
Sexul Masculin 77,5 65,3 70,2 62,3
Feminin 84 73,1 65,8 59,2
4. Mărirea considerabilă a speranţei de viaţă - când pentru unul dintre parteneri apare clar, la
o vârstă relativ tânără, că mai departe căsnicia ar fi o povară, el se întreabă de ce să mai sufere
încă mulţi ani (Iluț, 2005, pp.173-174).
Efecte demografice
Chiar dacă divorţul are în prezent consecinţe mai puţin dramatice asupra celor care
divorţează, chiar dacă din punct de vedere economic copii ai căror părinţi au divorţat au
mai puţin de suferit, divorţul continuă să antreneze tulburări emoţionale puternice. Putem aprecia
că divorţul parental provoacă o slăbire a relaţiilor dintre părintele plecat şi urmaş, menţinut de
cele mai multe ori la situaţia unui părinte simbolic-mamă sau tată- la care copilul se poate
raporta pentru identificarea originii sale (Voinea, 1996, p.67).
Divorţul are de multe ori efecte negative asupra minorului afectând echilibrul psihic
alacestuia. Securitatea afectivă a minorului este grav afectată, fapt ce se poate concretiza în
conduite specifice bazate pe hipersensibilitate, irascibilitate, izolare, performanţe şcolare scăzute
sau acte deviante şi delignvente. Influenţează negativ socializarea morală a copiilor şi duce la
apariţia unor deprinderi deviante.
Consecinţe dintre cele mai negative se înregistrează asupra copiilor. Absenţa unuia dintre
părinţi, mai ales a tatălui, naşte în familiile româneşti efecte negative asupra socializării copiilor.
Numărul mare de copii ai străzii este o consecinţă directă a creşterii numărului de divorţuri în
România. Toate aceste nelinişti pot fi atenuate dacă autorităţile ar aplica măsuri care să ducă la
creşterea stabilităţii familiei.
Divorţul determină pentru membrii familiei importante consecinţe pe plan economic,
social, psihic şi juridic.
a) La nivelul celor doi parteneri, acestea depind de mai mulţi factori: dacă există sau nu
copii, de investiţiile făcute în căsnicie, de cine şi din ce motiv a fost intentat divorţul, de
valoarea partenerilor pe piaţa erotică şi maritală, de densitatea reţelei de rude şi de
prietenii celor doi soţi (Iluț, 2005).
b) Efectele divorţului asupra copilului variază în funcţie de vârsta, maturitatea lui
intelectuală şi emoţională, capacitatea de a accepta divorţul părinţilor, de a face faţă
durerii şi pierderii suferite, de timpul petrecut cu cei doi părinţi, de reacţia părinţilor
înşişi şi de reacţia prietenilor din grupul de şcoală sau de joacă. Reacţiile copilului în faţa
pierderii cauzate de divorţul părinţilor diferă în funcţie de etapa de vârstă (Irimescu,
2010).
2. Descrierea modelului de interventie ales (Descrierea scopului intervenției/ Formularea
obiectivelor de intervenție / Descrieți etapele/ fazele de intervenție).
Modelul ABCX
( A) Factorii stresanți
− Ambiguitate în legătură cu consecințele posibile;
− Gradul de severitate al stresului;
− Durata;
− Câți membri ai familiei sunt direct afectați;
− Măsura în care membrii familiei sunt decisi să se expună stresului.
( B ) Resursele
Resurse de care depinde capacitatea familiei de a face față evenimentelor stresante:
1. Resursele personale ale fiecărui individ în parte (ex. starea de sănătate, inteligența,
nivelul educațional, abilități de rezolvare a problemelor, profesia, nivelul financiar, stima
de sine, crederea în forțele proprii);
2. Resurse exterioare familiei sau cuplului (intercațiunile cu prietenii, rudele, vecinii,
servicii sociale).
( X ) Starea de criză
Membrii familiei/ cuplului dezvoltă simptome:
Cognitive – indecizie, confuzie, sentimentul neajutorării;
Afective – anxietate, iritabilitate, depresie;
Fiziologice – insomnii, inapetență, tulburări digestive, cardiace, respiratorii;
Comportamentale – comunicare defectuoasă, perturbarea rutinei zilnice, retragere socială,
reacții de dependență, solicitare de sprijin din partea celorlalți.
Terapia cognitiv-comportamentală
Obiectivul intervenției: învățarea familiilor să facă față eficient evenimentelor pozitive sau
negative existențiale.
Etape:
Definirea problemei în termeni comportamentali;
Generarea unui număr de soluții posibile;
Evaluarea avantajelor și dezavantajelor fiecărei soluții și alegerea uneia dintre acestea;
Aplicarea în practică și evaluarea eficienței acesteia.
Am ales modelul ABCX deoarece în cadrul acestuia este realizată distincția dintre
evenimentele de viață care forțează cuplul să se adapteze și situația de criză caracterizată prin
dezorganizarea rezultată din incapacitatea membrilor cuplului de a se adapta la stres.
Printre avantajele modelului putem menționa faptul că acesta se referă și la factorii care
vor influența capacitatea de adaptare a cuplului : resursele cuplului, maniera de percepere a
stresului, precum și abilitatea membrilor cuplului de a-i face față.
Bibliografie