CAPITOLUL I

Partea teoretica

1.Fundamentarea teoretica

Violul este un delict pedepsit de lege, care se refera la un act sexual care are loc impotriva vointei unuia
din partneri.

Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal romanesc, infractiunea de viol consta in „Actul sexual de orice
natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de
imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa”.

Acest fenomen este cunoscut deja din antichitate , prin violarea sclavilor. Violurile au avut loc si in
majoritatea razboaielor cand, in afara de femei , au fost violati si copii. Violurile au uneori loc in inchisori
sau lagare. Persoana violata este traumatizata psihic, iar traumele pot dura toata viata.

1.1 Juridic

Prin Decizia nr. II din 23 mai 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei s-a sabilit ca raportul
sexual cu o persoana de sex diferit , care este ruda in linie directa sau frate ori sora, prin constrangerea
acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, constituie atat
infractiune de viol prevazuta la art. 197 alin. 1 din Codul penal si alin. 2 lit. B1 din acelasi articol (daca
victima locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul), cat si infractiunea de incest prevazuta de art.
203 din Codul penal, in concurs ideal.

1.2 Violul conjugal

Violul marital (denumit si viol conjungal), ca forma a violentei sexuale exercita impotriva femeii, a fost
si continua sa fie perceput ca un act apartinand sferei normalitatii prin prisma traditiei patriarhale ce a
influentat si sfera juridica.

Violul marital este mai dificil de indetificat si legiferat din cauza conceptiilor legate de casatorie
conform carora este de „datoria” femeii sa intretina relatii sexuale cu sotul ei ori de cate ori acesta
doreste, dorinta ei fiind minimalizata.

Desi violul marital a fost incriminat de legislatia romaneasca prin Legea 197/2000 care a modificat
Articolul 175, alin. 1 lit. C, din Codul Penal, este inca nevoie de timp pentru a accepta ca institutia
casatoriei nu este o cetate in interiorul careia sotul are imunitate. Conform noilor reglementari , in
articolul 217, aliniat 1 se precizeaza ca „actul sexual de orice natura, cu un membru al familiei, prin
constrangerea acestuia sau profitand de imposibilitatea lui de a se apara ori de a-si exprima vointa, se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi”. La aliniatul 2 se adauga:
„Pedeapsa este detentiunea severa de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi daca victima este
membru de familie – prin membrii de familie se intelege sotul sau alte rude apropiate”.

In Codul Penal de pe vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, in limbajul juridic al vremii, se

prevedea ca „Cel ce va fi prins cu stromeleagul invartosat primpregiurul partilor fatatoare ale muierii, i
se va taia scarbavnicul madulariu, spre vesnica lui nefolosire”.

1.2.1 Scurt istoric

In secolele anterioare, legislatia privind infractiunile sexuale avea drept principiu la baza protejarea
virginitatii femeii, a legitimitatii urmasilor precum si a intereselor patrimoniale ale familiei.

Atat timp cat femeia era socotita proprietatea tatalui sau a sotului sau, de esenta infractiunii de viol era
furtul proprietatii altei persoane. In consecinta, violul asupra sotiei nu era incriminat pentru ca sotul nu
putea sa abuzeze de proprietatea sa.

Odata cu evolutia societatii, evident ca acest mod de a privi problema s-a modificat radical. Studiul
nostru isi propune sa prezinte evolutiile recente ale problemei in dreptul comparat, urmand ca in final sa
analizam situatia violului marital in legislatia penala romana, in special tinand cont de recentele
modificari legislative in materie.

In Anglia prima referire la aceasta problema apare in secolul XVIII in opera lui Sir Matthew Hale potrivit
caruia sotul nu poate fi vinovat de viol comis asupra sotiei datorita consimtamantului acordat prin
contractul nuptial, acord pe care acesta nu poate sa-l retracteze.

Doctrina moderna a criticat insa aceasta ideea, a casatoriei privita ca si contract. Astfel, s-a sustinut ca,
date fiind particularitatile notiunii britanice de contract, este dificil sa se vorbeasca in termeni
contractuali despre casatorie, atat timp cat prevedrerile „contractuale” sunt necunoascute patilor, iar
acestea nu pot opta pentru aplicarea vreuneia intre ele. Astfel, casatoria nu este doar un simplu
contract sinalagmatic, atata timp cat statul are un rol primordial in incheierea si incetarea casatoriei,
precum si in stabilirea drepturilor si obligatiilor care se nasc din ea3. Este greu de crezut faptul ca, avand
in vedere caracterul foarte general al consimtamantului, sotia a intentionat sa puna la dispozitia sotului
propriul corp oricand doreste acesta4. S-a mai spus ca, chiar daca ar exista acordul expres al sotiei, nu
exista nici o posibilitate de executare fortata a acestei obligatii.
O lunga perioada de timp, opinia exprimata de Hale s-a bucurat de autoritate deplina. Procesul
erodarii principiului enuntat de acesta a inceput cu cazul R. v. Clarence (1888), caz in care nu mai putin
de 13 judecatori si-au exprimat opinia. Decizia finala a aceea de a respinge ideea punibilitatii violului
marital, insa trebuie retinut faptul ca, printre alte idei exprimate, s-a spus si ca raportul sexual prin
violenta este viol mai putin daca, in cazul persanelor casatorite, acesta este imposibil, idee pe care nu
suntem pregatiti sa o sustinem si pentru care nu exista nici un precedent6.
Situatia a inceput sa se modifice odata cu aparitia cazului R. v. Clarke in 1949, in care sotul si-a violat
sotia dupa ce aceasta obtinuse o decizie judecatoreasca de separatie in fapt. Solutia a fost de a se
retine infractiunea de viol spunandu-se ca, daca printr-un act juridic, de exemplu casatoria, sotia si-a dat
consimtamantul pentru a intretine relatii sexuale, aceasta poate printr-un alt act juridic, de exemplu
obtinerea actului de separare, sa-si revoce consimtamantul7. La scurt timp insa s-a decis ca simpla
introducere a cererii de divort nu este suficienta pentru a retracta acordul dat la casatorie8.
Jurisprudenta
in materie civila stabilise deja ca exista situatii in care sotia poate sa-si retraga consimtamantul in
anumite circumstante: atunci cand sanatatea ii este pusa in pericol9, atunci cand ar exista riscul de a
ramane insarcinata impotriva dorintei sale10 etc.
In 1976, prin Legea privind infractiunile sexuale, violul a fost definit ca fiind actul sexual ilegitim
cu o femeie, fara consimtamantul acesteia, in ciuda discutiilor din Parlament, neprecizandu-se nimic
despre violul marital. De abia in 1991, Camera Lorzilor a avut din nou ocazia sa se pronunte, in cazul R.
v. R. De dat aceasta, violului marital i s-a recunoscut caracterul penal, fara nici fel de alta conditie, inalta
instanta statuand ca i a sosit timpul ca legea sa declare ca un violator ramane un violator, subiect al
raportului de drept penal, indiferent de raporturile sale cu victima11. Astfel, la ora actuala Anglia
sanctioneaza violul marital dupa regulile de drept comun. Singura deosebire apare in legatura cu sarcina
probei. Atunci cand e vorba despre persoane intre care nu existau relatii anterioare, in dreptul englez se
prezuma absenta consimtamantului, in timp ce in cazul persoanelor casatorite sau a celor care au relatii
sexuale de o perioada de timp, cu caracter de constanta, se prezuma existenta consimtamantului12.
3. Tot in 1991, aceeasi pozitie a fost adoptata si de catre jurisprudenta australiana printr-o decizie
a instantei supreme13. Plecand de la o dispozitie legala potrivit careia nici o persoana nu trebuie
prezumata, prin simplul fapt ca este casatorita cu o alta persoana, de a fi consimtit la relatii sexuale cu
acea persoana si de la decizia Camerei Lorzilor R. v. R. s-a decis condamnarea sotului pentru viol comis
asupra sotiei. S-a precizat faptul ca drepturile maritale ale sotilor sunt mutuale si lor le corespund
obligatii mutuale, dar nu sunt susceptibile de executare fortata. Atata timp cat o uniune pe viata dintre
un barbat si o femeie nu poate fi mentinuta prin decizii judecatoresti, obligatiile maritale trebuie sa fie
executate voluntar de catre fiecare dintre soti14. In urma acestei decizii, statele australiene au inlaturat
distinctia intre violul marital si cel extramarital. Astfel, de exemplu, legiuitorul din New South Wells a
considerat ca nu exista nici o baza pentru a mentine aceasta distinctie. Violarea sotiei este o fapta cel
putin la fel de grava, daca nu cumva mai grava, decat violarea unei straine. Ar fi ilogic ca dreptul penal
sa nu ofere nici un fel de protectie femeilor contra sotilor care abuzeaza de ele15.
4. In Statele Unite, instantele federale nu au avut inca ocazia sa se pronunte cu privire la violul
intre soti. O buna perioada de timp, cea mai mare parte a statelor au adoptat asa-numita imunitate
maritala ca parte a definitiei violului. La argumentele in favoarea acesteia s-au adaugat altele, puternic
contestate in doctrina. Astfel, s-a spus ca trebuie protejata viata familiala de intruziunea statului. S-a mai
adus drept argument protejarea sotului in cursul procedurilor de divort contra unor plangeri sicanatoare
ale sotiei16. Argumentele n-au fost acceptate de o parte a doctrinei care a precizat faptul ca daca sotul
abuzeaza o data de sotia sa ca un act izolat intr-o casatorie care decurge fara probleme, e greu de crezut
ca sotia ar depune plangere. Pe de alta parte, daca aceasta nu reprezinta o actiune izolata, nu prea se
mai
poate vorbi de interesul de a salva o casatorie, iar protectia victimei ar prevala fata de protectia
intimitatii17. De asemenea, nu se poate vorbi de protectia sotului fata de plangeri sicanatoare, pentru ca
oricum acestea ar putea fi facute pentru infractiunile de violenta (lovire etc.) pe care violul pe
presupune18. In plus, studiile psihologice si sociologice au aratat ca violul marital produce traume de
multe ori mai puternice decat cel comis de catre un strain.
1.3 Cauzele violentei in familie sunt de ordin:

 Social- inradacinarea traditiei potrivit careia « barbatul este capul familiei » si el decide toate
problemele legate de aceasta, la care se adauga obiceiul educarii copilului prin  bataie.

 Economic- situarea a mai mult de jumatate din familii sub pragul minim de saracie duce la
amplificarea stress-ului cotidian. Nu trebuie uitat ca violenta domestica se manifesta la fel de des
si in familiile cu un nivel ridicat de educatie si bunastare.

 Politic-legislativ – considerarea familiei si a spatiului sau de vietuire ca fiind ca fiind tabu , de

« neviolat » chiar si pentru organele legii si inexistenta, pana in 2000, a unor prevederi legale
legate de violenta domestica in Codul Penal.

 Individual – personalitatea, temperamentul si caractelul indivizilor, sunt factori psihologici ai

violentei in familie. De regula, in conditiile existentei unei personalitati dezechilibrate, cel
puternic isi descarca agresivitatea asupra celui slab, parintii asupra copiilor, tinerii asupra
varstnicilor. Gelozia ramane o cauza principala a violentei in familie.

 La acest ansamblul de cauze se mai aduga :

-  deficiente ale sinstemului educational

-  criza de autoritate in familie si scoala
- existenta unor medii de subcultura violenta si multe imperfectiuni ale legislatiei in vigoare. 

1.3.1 Consecinte ale violentei domestice asupra victimei-femeie:

 alterari ale sanatatii somatice (boli acute sau cronice, pana la vatamari grave, invaliditate,
consum de droguri si alcool,  moarte)

 psihologice: stima de sine scazuta, autoblamare, anxietate

 profesionale si economice : absenteism pe baza de concedii medicale, scaderea performantelor,

status economic scazut, dependenta financiara de agresor

 sociale: izolare, restrangerea/lipsa suportului social

1.3.2 Consecinte ale violentei domestice asupra victimei-copii:

 adaptabilitate sociala redusa

 reactii violente la suparare

 lipsa increderii in fortele proprii

 prezenta unor ticuri

 insomnii, cosmaruri, etc

1.3.3 Ce trebuie sa faci cand esti abuzat?

 sa intelegi ca abuzul emotional este o problema serioasa si ca poti sa obtii ajutor

 sa nu-ti fie teama sau rusine sa recunosti cand esti lovita sau abuzata

 sa ai grija de siguranta ta si a copiilor tai in mod serios

 sa stii ca abuzul emotional poate duce la violenta fizica sau chiar la moarte

 sa stii ca nu porti vina pentru comportamentul abuziv al partenerului

 sa gasesti persoane care sa te sprijine, sa mergi la consiliere

 sa fii constienta ca ai tot dreptul la propriile decizii, oricand si in orice conditii

 sa ai incredere in tine si in propriile experiente

Cand ajungi in situatia de a fi victima unui abuz sexual din partea celui pe care il iubesti, actul nu
reprezinta numai o trauma fizica si psihica, ci tradarea principiului in sine al increderii si a tot ce
reprezinta o relatie de cuplu. Mai mult decat atat, tradarea persoanei tale, a celei pe care se presupune
ca el nu ar fi intentionat vreodata sa o raneasca si care acum nu isi poate reveni din amorteala deziluziei
si a confuziei.

Organizatiile europene

Au produs pana acum un numar insemnat de studii care semnalau rata ridicata a violentei domestice
impotriva femeii. Intr-un sondaj realizat din fonduri UE, 73% din subiectii intervievati au raspuns ca au
fost implicati in in violente domestice .Dreptul « barbatilor de a « disciplina » femeia care a esuat la
implinirea idealului feminin ( care sunt prea independente sau nu mai sunt atragatoare fizic) este
omniprezent .In mediul rural, 93% dintre femei sunt violentate de partener, dintre care o mare parte
zilnic, conditionare pe care acestea si-o asuma ca pe o stare de normalitate. Daca, in general, femeia
din mediul urban va experimenta rusinea si va tine ascuns de societate faptul ca a fost agresata fizic ,
femeile de la sat nu isi ascund adesea semnele violentei si nu ezita sa povesteasca despre experientele
lor, semn ca voilenta domestica face parte din organismul natural al comunitatii.
Violul in cadrul casatoriei nu este considerat infractiune, caminul conjugal fiind privit ca un “locus”
naturalizat pentru reproducere, iar violenta domestica in spatiul public e privit de ceilalti o chestiune
privata.

1.4 Violul e viol...

… indiferent de relatia dintre victima si agresor. In functie de asta exista, in fapt, diferente de perceptie
si de reactii ale fiecarei femei, in urma acestei experiente. Se face asadar distinctia intre violul "strain" si
cel "conjugal".

Caracteristicile violului "strain" ii confirma denumirea din toate punctele de vedere. E vorba despre o
persoana pe care nu ai vazut-o/cunoscut-o niciodata, iar agresiunea este de cele mai multe ori insotita
de sentimentul de vinovatie al victimei, frustrare asupra careia planeaza intrebarile "De ce eu?" sau "Ce
am facut pentru a merita asta?"

In cazul violului "conjugal", lucrurile stau cu totul altfel. Exceptand trauma fizica si psihica, aici se poate
vorbi despre violarea unor principii solide, care au guvernat cu succes o relatie indelungata de cuplu,
pana in momentul "rupturii". Vorbim despre persoana pe care considerai ca ai invatat-o deja "pe de
rost", pe care o respectai si o venerai pentru ceea ce credeai ca este, pentru felul minunat in care iti
marcase existenta. Iubire si teama, tristete si fericire, toate au subscris candva cuplului vostru, partenerul
tau fiind – din perspectiva ta – cel fara de care nu ti-ai fi imaginat viata. Violul "conjugal" contrazice cu
atat mai mult ideea de cuplu a carui relatie este oficializata prin casatorie, dat fiind faptul ca spulbera
orice nivel de incredere pe care o ai in partener si in propria persoana deopotriva. Violul "conjugal"
implica trei subcategorii: 1) violul comis printr-o serie de gesturi brutale; 2) violul care presupune nu mai
multa forta decat este necesara pentru convingerea victimei; 3) violul sinonim cu gesturi sado-
masochiste.

Daca violul "strain" este un act OBIECTIV de abuz (exista un "hazard" al intalnirii dintre victima si
agresor, momentul contravine brusc stilului de relationare al victimei si nu implica sansa repetarii lui), cel
"conjugal" trebuie inteles ca fiind rezultatul nefericit al unei RELATII mai mult sau mai putin abuzive sau
chiar produsul unor atacuri emotionale puternice, ceea ce e cu atat mai traumatizant pentru victima. In
acest caz, sentimentul este ca totul s-a intamplat pentru ca ea ar fi cerut sau provocat cumva
circumstantele. Mai mult, temerile ei sunt augmentate de constientizarea posibilitatii de repetare a
actului in orice moment. Urmarea ar fi ca femeia poate pune la indoiala propriul drept de a actiona
impotriva agresiunii. Obisnuinta este din nefericire calea spre deceptie, prin acordul tacit al victimei
asupra unui mod de viata distructiv.

1.5 Violul conjungal un subiect tabu

28 la sută dintre femeile chestionate într-un sondaj de opinie au declarat că au fost agresate de
partenerii lor de viaţă. Şapte la sută dintre ele au spus că au fost violate.

"Sunt multe probleme. Legea însăşi este una din ele. Definiţia violului şi încadrarea acestuia ca faptă
penală sunt depăşite şi nu sunt conforme standardelor internaţionale", spune Mark Fodor, directorul
filialei din Ungaria a organizaţiei internaţionale Amnesty International.

"Cealaltă problema constă în procedura prin care trebuie să treacă o femeie dacă raportează o astfel de
faptă. Experienţa este traumatizantă şi umilitoare pentru femeia care a fost violată", consideră
reprezentantul Amnesty International.

Acesta este motivul pentru care femeile preferă să nu vorbească despre agresiunile la care sunt supuse
de soţii sau prietenii lor.

Conform mărturiei unei victime a violului conjugal: "Toată lumea crede că femeile trebuie să tacă şi să
înghită astfel de fapte. M-a violat de mai multe ori, dar la ţară acest subiect este tabu. Nu am putut
spune nimănui."
Peste 100 de femei care au fost abuzate sexual de proprii soţi au apelat, în cursul anului
trecut, la sprijinul unei fundaţii din Deva

Violul conjugal a fost mult timp un subiect tabu. În ultimii ani însă tot mai multe femei devenite victime
au început să vorbească despre abuzurile sexuale la care sunt supuse de proprii soţi.
"Societatea românească nu acceptă încă ideea că o soţie îşi poate da soţul în judecată pe motiv că a
abuzat sexual de ea", afirmă şeful secţiei de Psihiatrie a Spitalului "Dr. Alexandru Simionescu" din
Hunedoara, Ioan Sămărghiţan.
"În ultima vreme am avut destule cazuri de femei care s-au plâns că au fost violate de soţii lor. Până în
urmă cu şapte-opt ani însă foarte rar se întâmpla ca o femeie să vorbească despre aşa ceva. Soţiile
violate refuzau să discute subiectul de ruşine. Acum, tot mai multe ne cer ajutorul pentru a le alina
suferinţa psihică. Majoritatea ne spun pe şleau că sunt violate de soţi după ce refuză să mai aibă relaţii
intime cu aceştia din diverse motive", explică Sămărghiţan.

Multe femei suportă iadul"

. Interesant este faptul că multe dintre femeile care cad victimă violului conjugal acceptă iadul în care
îşi duc viaţa, în principal pentru că le e ruşine de gura lumii.
"Am avut paciente care au mărturisit că de ani de zile soţii le violează sistematic pentru că le urăsc. Iar
ele se tem să-şi acuze bărbaţii de viol", afirmă psihiatrul.

 1.6 Ura dintre parteneri

Specialistul mai spune că ura dintre soţi poate interveni în orice moment şi are patru cauze: lipsa de
comunicare dintre parteneri, neadaptarea unuia dintre ei la pretenţiile sexuale ale celuilalt, principii
diferite în creşterea copiilor şi, nu în ultimul rând, faptul că soţul nu acceptă independenţa financiară a
soţiei.
"Viaţa sănătoasă a unui cuplu este direct proporţională cu respectul acordat propriului partener. Când
într-un cuplu nu mai există respect între soţi, dragostea se transformă în ură, iar ura poate duce la divorţ,
la abuz sexual sau, în unele cazuri, chiar la crimă", este de părere Ioan Sămărghiţan.
Afirmaţiile psihiatrului sunt susţinute şi de reprezentantul unei fundaţii în cadrul căreia funcţionează un
centru de prevenire şi combatere a violenţei în familie.

100 de femei au recunoscut că sunt violate de soţi

"Violul conjugal este un fenomen despre a cărui amploare nimeni nu poate spune că o cunoaşte. Şi
astăzi, pentru multe femei acest subiect este tabu. Numai anul trecut, peste 100 de hunedorence au
venit la noi admiţând că au fost victime ale violului conjugal. Şi acesta este numai vârful aisbergului. În
realitate, credem că numărul acestora este cu mult mai mare", afirmă Lenuţa Angalita, director executiv
al Fundaţiei "Conexiuni" din Deva.
Ea exempolifică cu un caz pe care fundaţia l-a instrumentat anul trecut.
"O femeie a fost violată sistematic de soţul ei fiind supusă unor umilinţe teribile, imposibil de descris în
cuvinte. În cele din urmă, a fugit de acasă şi a venit la noi să o ajutăm. A trebuit să o adăpostim o lungă
perioadă de timp, să nu fie găsită de soţ. În cele din urmă, femeie a obţinut divorţul, dar soţul ei a scăpat
nepedepsit. În legislaţia românească e stipulat, ca formă de abuz, violul conjugal, dar nu există prevederi
în legătură cu bărbatul care-şi abuzează sexual soţia. Legea e extrem de ambiguă în acest sens", mai
spune Angalita, explicând că, în România cazurile de viol conjugal sunt aproape imposibil de dovedit şi, ca
atare, de pedepsit, pentru că în societatea noastră încă persistă ideea că o femeie trebuie să se supună
bărbatului şi să întreţină raporturi sexuale cu el fără să crâcnească, indiferent de sentimentale care sunt
între cei doi.

1.6.1 La procesele de divort nu se vorbeste de viol

Nici la procesele de divorţ nimeni nu vorbeşte de violul conjugal. Cele mai multe persoane care ajung la
divorţ preferă o cale amiabilă de încetare a căsătoriei, relativ puţini fiind soţii care invocă violenţa
conjugală. Majoritatea preferă să meargă pe principiul "tu nu depui plângere împotriva mea, iar eu
accept divorţul fără pretenţii", mai spune Lenuţa Angalita.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Judecătoriei Deva, Cornelia Filimon, "cea mai recentă statistică, din
2006, arată că doar 26 de deveni au invocat violenţa conjugală în cazul divorţului, în condiţiile în care pe
rolul acestei instanţe se află, anual, circa 400 de astfel de procese.
"Numărul mic de cazuri în care este invocat acest motiv nu înseamnă însă că fenomenul violenţei
conjugale nu este larg răspândit", conchide Filimon.

1.6.2 Plangeri la Politie

Doar în cursul anului trecut, circa 100 de hunedorence au depus plângeri la poliţie împotriva soţilor sau
concubinillor pe care i-au acuzat de abuzuri fizice. "În acestea nu se specifică exact termenul de viol
conjugal, dar putem presupune că poate fi vorba despre acest fenomen, deoarece, după declanşarea
anchetelor, mai mult de jumătate dintre femei şi-au retras brusc plângerile şi au refuzat să mai vorbească
despre ceea ce li s-a întâmplat", afirmă purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie a Judeţului
Hunedoara, Bogdan Niţu.

1.7 Violenta salbatica masculina asupra femeiilor

"În societatea românească, foarte puţini bărbaţi ar asculta o femeie care susţine că a fost violată
de soţul ei. De altfel, chiar sintagma <viol conjugal> nu este acceptată de mulţi  dintre aceştia"
Violenta impotriva femeilor si a fetelor continua netulburata pe fiecare continent, in fiecare tara si
cultura. Are un efect devastator asupra vietii femeilor, asupra familiilor lor si asupra societatii in
ansamblu. Majoritatea societatilor interzic asemenea violenta - totusi realitatea este ca prea adesea este
ascunsa sau trecuta cu vederea", a declarat secretarul General al Natiunilor Unite, Ban Ki-moon

Cea mai obisnuita forma de violenta prin care trec femeile din toate lumea este violenta fizica la care
sunt supuse de partenerii de viata. In medie, cel putin una din trei femei este batuta, obligata sa faca sex
sau supusa vreunui alt abuz de catre partenerul de-a lungul vietii.

Femeile cu varste intre 15 si 44 de ani sunt supuse unui risc mai mare sa fie violate si sa fie supuse
violentei in familie decat sa se imbolnaveasca de cancer sau malarie, sa fie implicate in accidente rutiere
sau razboaie.
Mai multe rapoarte mondiale arata ca jumatate din crimele ale caror victime sunt femei sunt infaptuite
de fostii sau actualii soti si parteneri ai acestora. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii ( OMS), intre
40% si 70 % din femeile ce au fost victime ale crimelor infaptuite in tari precum Australia, Canada, Israel,
Africa de Sud si SUA au fost omorate de partenerii lor de viata. In Columbia, la fiecare sase zile o femeie
este omorata de fostul sau actualul partener de viata. Sute de femei au fost rapite, violate sau ucise de-a
lungul a 10 ani in si in imprejurimile orasului Ciudad Juarez din Mexic.

Africa sau legea barbatilor

Exista estimari conform carora una din cinci femei va fi victima unui viol sau a unei tentative de viol de-a
alungul vietii, potrivit Centrului de Informare ONU pentru Romania.

Au fost inregistrate acte violente la adresa femeilor in timpul si dupa conflicte armate din zone de razboi
international sau intern. In timpul genocidului din Ruanda au fost violate intre 250.000 si 500.000 de
femei iar in timpul conflictului din Bosnia de la inceputul anilor '90 au fost violate intre 20.000 si 50.000
de femei.

Violenta la adresa femeilor nu este strict legata de o anumita cultura, regiune, tara sau un anumit grup
de femei din cadrul unei societati. Cauzele violentei la adresa femeilor isi au originea in relatii de putere
inegale intre barbati si femei de-a lungul istoriei, si discriminarea constanta a femeilor.

Violul a fost indelung folosit ca arma de razboi. Femei de toate varstele, de la bunici la fete foarte mici au
fost violate regulat de catre membrii fortelor militare si rebele.

Crima pentru zestre este un obicei brutal conform caruia o femeie este omorata de catre sotul sau socrii
ei daca parintii ei nu pot plati zestrea ceruta de acestia. Desi zestrea sau alte astfel de plati sunt ceva
obisnuit in toata lumea, crime pentru zestre se infaptuiesc mai ales in Asia de Sud. Casatoria timpurie
este ceva obisnuit in toata lumea, mai ales in Africa si Asia de Sud. Aceasta este o forma de violenta de
natura sexuala, fetele tinere fiind adesea obligate sa se casatoreasca si sa isi inceapa astfel activitatea
sexuala, ceea ce presupune anumite riscuri pentru sanatate precum expunerea la HIV/ SIDA, si
ingradindu-le posibilitatea de a merge la scoala.

Conform estimarilor, intre 500.000 si 2 milioane de oameni, dintre care majoritatea sunt femei si copii,
sunt victime ale traficului de persoane pentru prostitutie, munca fortata, sclavie sau robie.

Mutilarea Genitala a Femeilor (MGF) se refera la mai multe tipuri de ritualuri stravechi de taiere a
organelor genitale ale fetelor si ale femeilor. Se estimeaza ca peste 130 de milioane de fete si femei care
inca mai sunt in viata au fost supuse la asemenea proceduri, mai ales in Africa si unele tari din Orientul
Mijlociu, iar anual inca 2 milioane de fete sunt sub riscul de a fi mutilate. Incepand cu aprilie 2006, 15 din
cele 28 de tari din Africa unde se practica frecvent MGF au desemnat aceasta forma de mutilare ca fiind
ilegala.
In multe societati, victime ale violului, femei suspectate ca si-au inceput activitatea sexuala inainte de a
se casatori si femei acuzate de adulter au fost ucise de rudele lor pentru ca violarea castitatii unei femei
este considerata un afront la adresa familiei. Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA) estimeaza ca
numarul anual de femei omorate in toata lumea "pentru a salva onoarea familiei" ar putea ajunge pana
la 5000.

Miliarde de dolari anual, costurile violenteiMulte femei sunt discriminate in multiple feluri si sunt supuse
unui risc major de a fi victimele unui act violent. Exista o probabilitate de cinci ori mai mare ca femeile
indigene din Canada sa moara in urma unor acte violente fata de alte femei de aceeasi varsta. In Europa,
America de Nord si Australia, peste jumatate din femeile cu dizabilitati au fost abuzate fizic fata de o
treime din femeile fara dizabilitati.

Femeile sunt hartuite sexual de-a lungul vietii. Intre 40% si 50% din femeile din UE au raportat o forma
de hartuire sexuala ce s-a petrecut la locul de munca. In Malawi, intre 40% si 50 % din elevele intrebate
au spus ca exista hartuire sexuala in scoli.

Femeile tinere sunt in mod particular vulnerabile in fata sexului fortat si tot mai multe sunt infectate cu
virusul HIV/SIDA. Peste jumatate din persoanele nou infectate cu HIV din intreaga lume sunt tineri cu
varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, iar peste 60% din acestia sunt de sex feminin. Violenta la adresa
femeilor aflate in custodia politiei este ceva obisnuit, incluzand violenta sexuala, supravegherea
nepotrivita, perchezitii ale corpului infaptuite de barbati si cererea unor favoruri sexuale in schimbul
unor privilegii sau nevoi de baza.

Infanticidul feminin, selectarea prenatala a sexului copilului si neglijarea sistematica a fetelor sunt larg
raspandite in Asia de Est si de Sud, Africa de Nord si Orientul Mijlociu.

Costurile violentei impotriva femeilor sunt extrem de ridicate. Acestea includ costurile directe ale
serviciilor pentru tratarea si sprijinirea femeilor abuzate si a copiilor lor si aducerea in fata justitiei a celor
vinovati. Costurile indirecte includ pierderea serviciului si a productivitatii, la care se adauga suferinta
fizica.

Costurile rezultate din violenta conjugala in Statele Unite depasesc 5,8 miliarde de dolari pe an. 4.1
miliarde de dolari insumeaza serviciile de ingrijire medicala si spitalizare, in timp ce pierderile
productivitatii ating 1,8 miliarde de dolari. In Canada un studiu realizat in 1995 releva faptul ca, anual,
costurile violentei impotriva femeilor se ridica la 684 de milioane de dolari conadieni pentru sistemul
judiciar, 187 milioane dolari canadieni pentru politie si 294 milioane de dolari candieni pentru consiliere
si formare, insumand mai mult de 1 miliard de dolari canadieni. In 2004, un studiu realizat in Marea
Britanie estimeaza costul total direct si indirect, inclusiv cel rezultat din suferinta fizica si psihica, al
violentei conjugale la 23 miliarde de lire sterline pe an sau 440 lire sterline / persoana. 53 de state nu
recunosc violul conjugal

1.7.1 Fortarea sexului neprotejat-conjugal

Incapacitatea femeii de a negocia sexul protejat si de a refuza sexul fortat este strans legata de
raspandirea virusului HIV / SIDA. Sexul fortat are un risc mai ridicat al sangerarii si al transmiterii
virusului. Femeile care sunt batute de parinti au cu 48% mai mari sanse sa se infecteze cu HIV / SIDA.Ce
masuri legislative iau tarile? Conform unui studiu amanuntit asupra tuturor formelor de violenta
impotriva femeii al Secretarului General din 2006, 89 de state de pe glob au unele reglementari care
interzic violenta in familie, iar un numar din ce in ce mai mare de state au stabilit planuri nationale de
lupta impotriva violentei asupra femeii. Violul conjugal poate fi actionat in instanta in cel putin 104 state,
iar 90 de state au unele prevederi legislative asupra hartuirii sexuale.

Exista 102 state care nu au niciun fel de prevedere legala asupra violentei domestice. Violul conjugal nu
poate fi actionat in instanta in mai mult de 53 de state. Doar 93 de state (din 191 analizate) au unele
prevederi legale cu privire la traficul de fiinte umane. In multe state, legile ofera brese care pot face
faptasii sa actioneze fara teama de consecinte punitive. In unele tari, faptasul poate iesi de sub incidenta
codului penal daca se casatoreste cu victima.

Rezolutia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU pentru "Femei, Pace si Securitate" adoptata in anul
2000, cere participarea femeilor in egala masura cu cea a barbatilor in chestiunile de pace si securitate.
Cu toate acestea, opt ani mai tarziu, este evident ca sunt necesare eforturi mult mai mari pentru
consolidarea mecanismelor de prevenire, urmarire in justitie si a mijloacelor de corectare a violentei
impotriva femeilor pe timp de razboi, si de a garanta ca aceste voci sunt auzite in procesul de construire
a pacii.

Desi Conventia din 1981 pentru Eliminarea Tututor Formelor de Discriminare impotriva Femeii (CEDAW)
nu mentioneaza in mod explicit violenta impotriva femeilor, Comitetul CEDAW a clarificat in
Recomandarea nr. 19 (1992) ca statele partenere Conventiei au obligatia de a elimina violenta impotriva
femeii.Exista dovezi puternice ca violenta impotriva femeilor este serioasa si generalizata in intreaga
lume. Faptul ca nu toate femeile-victime raporteaza abuzurile complica strangerea de date. Un studiu al
OMS din 2005 asupra a 24.000 de femei din 10 tari arata ca 55%, din 95% de femei care au fost abuzate
fizic de catre parteneri, nu au contactat niciodata politia, ONG-urile sau adaposturile pentru a cere
ajutor. Stigmatul si frica le impiedica pe femei sa ceara ajutor si sa-si refaca viata.

1.8 Date si Statistici

In lume

 cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată să facă sex sau abuzată pe perioada vieţii,
conform unei cercetări bazate pe 50 de sondaje din întreaga lume
 o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani

 anual 500.000 de femei mor ca urmare a sarcinii sau a naşterii – un număr care a variat prea puţin
în ultimii 20 de ani

 violenţa împotriva femeii omoară mai multe femei decât accidentele rutiere şi malaria împreună,
conform estimărilor Băncii Mondiale
  aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă, arată Organizaţia
Mondială a Sănătăţii

 procentul femeilor din ţările în curs de dezvoltare care sunt victime ale violenţei în timpul sarcinii
variază între 4% şi 20%, conform European Journal of Public Health

 în 48 de sondaje realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în întreaga lume, între 10% şi 69%
dintre femei au raportat că au fost abuzate fizic de partenerul intim la un moment dat în viaţă

 violul sistematic, folosit ca armă de război, a marcat milioane de femei şi adolescente şi le-a lăsat
infectate cu HIV/SIDA

 cel puţin 60 de milioane de fete „lipsesc” din populaţia mai multor ţări ca rezultat al avortului
selectiv sau al neglijenţei

 cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale; alte 3 milioane sunt expuse în
fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase

 crimele „pentru onoare” iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul
Africii şi în unele părţi din sudul Asiei

1.8.1 In Romania

• una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă,
conform Studiului Sănătăţii Reproducerii 2004

• în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea
victimei faţă de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural,
conform datelor Poliţiei Române

 violenţa în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006 dintr-un total de 9372
de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007 dintr-un total de 8787 de victime, 5794 au fost femei,
conform datelor ANPF

 69 de femei au murit din cauza violenţei în familie numai în 2006 şi 69 în 2007, tendinţa fiind în
creştere, conform datelor ANPF

 numai în Bucureşti în perioada 2006-2007 au fost înregistrate 968 de cazuri de violenţă împotriva
femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenţei şi 47 de violuri în stradă, conform datelor
Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti

 o cercetare la nivel naţional lansată în 2003 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arăta că:
827.000 de femei au suportat în mod frecvent violenţă în familie sub diferite forme, 739.000 de
femei au fost insultate, ameninţate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic şi
un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forţată a relaţiilor sociale, peste
70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.

1.9 Discriminarea sexuala si violenta de-a lungul vietii unei femei

Source: Heise, L. 1994. Violence Against Women: The Hidden Health Burden. World Bank Discussion
Paper. Washington. D.C. The World Bank

1.9.1 Impactul economic si social al violentei impotriva femeilor

Violenţa împotriva femeilor îngreunează sistemele de îngrijire medicală: studii din Nicaragua, SUA şi
Zimbabwe indică faptul că femeile care au fost victimele unor abuzuri fizice sau sexuale apelează la
servicii medicale mai des decât cele care nu au trecut printr-o experienţă de acest gen.

Violenţa împotriva femeilor reprezintă un factor care influenţează negativ forţa de muncă productivă: un
studiu la nivel naţional realizat în Canada despre violenţa împotriva femeilor, indică faptul că 30% dintre
femeile care sunt bătute de către soţii lor au fost nevoite să renunţe la activităţile obişnuite din cauza
abuzului iar 50% dintre femei au fost nevoite să-şi ia concediu medical din cauza leziunilor.

Violenţa împotriva femeilor are drept consecinţă costuri foarte mari la nivel de cheltuieli naţionale
pentru îngrijiri medicale, acţiuni în justiţie şi acţiuni ale poliţiei precum şi pierderi în domeniul realizărilor
educaţionale şi în cel al productivităţii. În SUA, violenţele din partea partenerului intim sunt estimate la
un cost de 12,6 miliarde $ pe an. Un studiu din India arată că fiecare act de violenţă face ca femeile să
piardă în jur de 7 zile de lucru. Un studiu făcut asupra femeilor victime ale abuzurilor din Managua şi
Nicaragua arată că astfel de femei câştigă cu 46% mai puţin decât femeile care nu au trecut printr-o
experienţă similară, chiar şi după analizarea altor factori care ar putea influenţa câştigurile.

CAPITOLUL II

Partea Metodologică

2.1. OBIECTIVELE PREZENTEI CERCETĂRI

Violul este un fenomen social relevant. Cu toate acestea, puţină lume înţelege ce este de fapt.
Diagnosticarea reprezentării violului conjungal la populaţia românească feminină (casatorita) şi corelarea
acestor date cu rezultatele de la scala pe credinţe raţionale si iraţionale va putea ghida realizarea unor
programe de intervenţie eficiente pe acest grup preferabil prin tehnici cognitiv-comportamentale cu o
orientare feministă la nivel macrosocial.
 2.2. IPOTEZELE SI PREDIC IILE CERCETĂRII

2.2.1 Ipoteza cercetării

La nivel social, reprezentarea violului conjungal e una de tip iraţional, magic. Această
reprezentare e asociată cu o serie de cogniţii disfuncţionale, în plan personal.

2.2.2 Predicţiile ipotezei

Predicţia 1

• La femeile (casatorite) din România, în special la cele din mediul rural, predomină
reprezentările iraţionale în legătură cu violul conjungal.

Predicţia 2

• Reprezentările iraţionale ale actului de viol conjungal sunt asociate cu un stil de gândire
inflexibil, absolutist.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1 Designul cercetării

Pentru a testa ipoteza generală a acestui studiu se poate alege cvasi-experimentul drept design
experimental. Lotul experimental va fi structurat pe două grupe, în funcţie de mediul de apartenenţă
(variabila independentă), în vederea evidenţierii unei diferenţe semnificative la nivelul variabilei
dependente (4 scale care măsoară aderen a la mituri şi o scală care stabileşte cogniţiile evaluative
generale).

Pentru testarea ipotezei din capitolul anterior, se vor structura două grupuri de cercetare:

• Grupul experimental 1 (G1) – femei (casatorite) cu proveninţă din mediul rural;

• Grupul experimental 2 (G2) – femei (casatorite) cu provenin ă din mediul urban.

 3.2 Participanţii

Cercetarea se poate face pe un lot de 300 subiecţi, din judeţul Cluj, de gen feminin (casatorite),
cu vârstă cuprinsă între 28-50 ani. Subiecţii vor fi repartizati, în mod egal, într-unul din cele două grupuri
conform variabilei etichete. Cercetarea a stabilit anterior, pe alte populaţii, importanţa variabilelor
socioeconomice si culturale în percepţia actului de viol (Nagel et al. 2005) Persoanele din mediul rural
sunt asociate cu un grad mai mare de tradiţionalism şi conservatorism şi încadrare mai strictă în normele
de gen care presupun ca bărbatul să fie agresiv, dominator, iar femeia, pasivă, „la locul ei”. Multe studii
au indicat că femeile care aderă la o concepţie tradiţională despre lume raportează mai rar violul şi nu
consideră că au dreptul să reziste(Sandberg Jackson, & Petretic-Jackson, 1987). De asemenea ele sunt
mai uşor constrânse verbal să se supuna dorinţei partenerului( Muehlenhard & MacNaughton, 1988)

Persoanele incluse în studiu vor fi informate cu privire la instrucţiunile de completare a celor 5

scale, precum şi de confidenţialitatea datelor personale.

3.3 Instrumentele de investigare

Pentru a investiga ipoteza generală şi anume că în reprezentarea violului conjugal predomină

concepţii iraţionale şi magice corelate cu un stil de gândire disfuncţional, mai ales la femeile (casatorite)
crescute în mediul de sat, se vor folosi 5 scale: Velicer Attitudes Toward Violence Scale, pentru
măsurarea toleranţei faţă de violenţa interpersonală, fără să se ia în considerare violenţa de gen;
Adversial Heterosexual Beliefs Scale, pentru măsurarea credinţelor ostile despre sexualitate; Rape Myth
Scale care măsoară miturile despre viol; Sex Role Stereotyping Scale pentru a stabili gradul de aderenţă
la valori tradiţionale a subiecţilor şi Attitudes and Beliefs Scale, short version, ca măsura a cogniţiilor
iraţionale. Toate scalele au fost aplicate fiecărui participant în parte.

3.3.1 Scala Atitudinilor faţă de Violenţă (Attitudes Toward Violence Scale)

care poate fi folosită în acest studiu are 20 itemi selectaţi de Kimberly A. Lonsway şi Louise F.
Fitzgerald, 1995, din Scala originală a Atitudinilor Faţă de Violenţă formată din 47 itemi şi elaborată de
Velicer, Huckel, si Hansen (1989). Această scală măsoară toleranţa faţă de violenţa interpersonală,
definită drept „concepţia că forţa şi constrângerea sunt modalităţi legitime de obţinere a complianţei în
relaţiile intime.”1. Se va prezenta participanţilor spre completare cei 20 itemi aleşi să acopere domeniile
teoretice descrise de Velicer et al. (1989): război, pedeapsa capitală, pedeapsă corporală, dispute

1
Burt, 1980, p.218
interpersonale ş.a. Din aceşti 20 itemi, 10 afirmaţii măsoară atitudinea faţă de violenţa în relaţiile
interpersonale, şi alte 10 afirmaţii stabilesc atitudinea faţă de violenţă în alte domenii. Formularea
itemilor a fost modificată de Kimberly A. Lonsway şi Louise F. Fitzgerald ca să reflecte violenţa într-o
manieră mai tolerabilă astfel încât să nu provoace răspunsuri afective puternice şi să se reducă efectele
dezirabilităţii sociale; în plus, au fost aleşi itemi care nu insistă pe violenţa sexuală ori violenţa faţă de
femei. Itemi tipici sunt „ Pedeapsa cu moartea ar trebui să existe în fiecare Cod Penal” şi „ E în regulă ca
într-un cuplu un partener să-l lovească pe celalalt dacă acesta e infidel”. Itemii se cotează pozitiv astfel
scorurile mari reflectă atitudini mai tolerante faţă de violenţă. Un scor total al atitudinilor a fost estimat
însumând itemii, care au fost cotaţi pe o scala Likert standard de 7 puncte (1 reprezentand un dezacord
puternic, iar 7 un acord puternic) . Fidelitatea e dată de valoarea coeficientului Cronbach alpha de .87 şi
corelaţie item-la-total între .32 si .65. Scala e gender-neutral datorită modului în care e formulată,
investigând atitudinea faţă de violenţă atât a femeilor cât şi a bărbaţilor. Scala nu necesită să fie
modificată prin adaptare, deoarece nu au fost găsite aspecte care să difere semnificativ, din punct de
vedere al diferen elor culturale.

3.3.2 Scala stereotipurilor de gen (Sex Role Stereotyping Scale, SRS)

(Burt, 1980) se va aplica pentru a stabili gradul de tradiţionalism al subiecţilor. Această scală
consistă din 9 itemi al căror scop e să stabileasca credinţe existente în legătură cu rolurile sociale şi
sexuale adecvate femeilor. Itemi caracteristici includ „O soţie nu ar trebui să-şi contrazică nicodată soţul
în public” şi „O femeie ar trebui să fie virgină atunci când se căsătoreşte”. Participanţii evaluează aceşti
itemi pe o scală Likert, de la 1 (dezacord puternic) la 7 (acord puternic), prin completare cu cifra
corespunzătoate răspunsului lor. Unii itemi se cotează invers, astfel, pentru răspunsul 7 (acord puternic)
se acorda un punctaj minim. Scorul total reprezintă suma tuturor variantelor de răspuns încercuite şi
poate fi între 9 (cel mai putin traditional) la 63 (cel mai tradiţional). Pe un eşantion de 598 bărbaţi şi
femei din Minnesota, Burt (1980) a găsit un coeficient de consistenţă internă de .80 pentru această scală.

3.3.3 Scala Credin elor Heterosexuale Ostile (Adversial Heterosexual Beliefs Scale)

e o scală de 15 itemi creată de Kimberley A. Lonsway şi Louise F. Fitzgerald care să măsoare

credinţele aversive despre sexualitate, definite ca „aşteptarea ca relaţiile dintre sexe să fie fundamental
exploatative, fiecare parte fiind manipulativă, vicleană, amăgitoare, opacă în elegerea celuilalt, şi
nedemnă de încredere”662. Itemii fac afirmaţii despre relaţiile heterosexuale, dar şi despre natura
adversă a muncii laolaltă a celor 2 sexe, a prieteniei platonice, şi relatiile dintre sexe şi societate.
Coeficientul Cronbach pentru scala a fost .78, corelaţia item la total între .37 si .67. Un item tipic e
formulat astfel: „E imposibil ca bărbaţii şi femeile să se înţeleagă cu adevărat” sau „În orice societate, e
inevitabil ca un sex să domine”. 12 itemi reflectă relaţia ostilă intersexe, iar 3 reflectă o relaţie neaversivă
intersexe. Lonsway si Fitzgerald, 1995, au stabilit că această scala corelează pozitiv cu ostilitatea faţă de
feminitate şi e un predictor util pentru o concepţie magică despre viol.
2
Burt, 1980, p.218
 3.3.4 Scala Miturilor despre Viol ( Rape Myth Scale)

dezvoltată de Kimberley A. Lonsway şi Louise F. Fitzgerald poate fi utilizată ca alternativă la scala

clasică a lui Burt (1980). Această scală a fost dezvoltată în urma analizei a 95 afirmaţii reflectând miturile
despre viol definite ca atitudini şi credinţe false despre actul de violenţă sexuală, foarte răspândite şi
persistente, şi care au ca funcţie negarea şi justificarea agresivităţii sexuale masculine. S-a ţinut cont de
cele 7 aspecte ale constructului de mit despre viol indentificate de Payne (1993): victima care precipită
declanşarea violului, definiţia violului, intenţia bărbatului, dorinţa si plăcerea victimei, acuzaţiile false,
trivializarea crimei si devianţa actului. Itemii finali au fost aleşi în urma măsuratorilor psihometrice
efectuate pe un eşantion şi pe baza următoarelor trei criterii: claritatea expresiei si referirea la atacul
sexual; nu se suprapuneau ca şi conţinut cu itemii din celelalte scale; varianţa itemilor si coeficientul de
validitate ca şi consideraţii de ordin psihometric. Coeficientul Cronbach Alpha a fost .89 şi corelaţia item-
la-total între .38 si .73. Itemii se cotează pozitiv astfel încât scorurile mari indică acceptarea mai largă a
miturilor.

3.3.5 Scala de atitudini si convingeri, forma scurtă (Attitudes and Beliefs Scale, short
version)

a fost elaborată de DiGiuseppe, Leaf, Exner & Robin, 1988 şi a fost adaptată în limba română de
către Bianca Macavei in 2002. E formată din 8 itemi care măsoară cogniţiile evaluative generale pe care o
persoană le are faţă de sine, ceilalţi şi viaţă. Variantele de răspuns sunt cotate pe o scala Likert pe 5
puncte. Scala urmăreşte să stabilească procesele cognitive evaluative şi să identifice principalelor cogniţii
iraţionale: gândire absolutistă, catastrofare, lipsa toleranţei la frustrare, evaluarea globală şi raţionale:
evaluare contextuală, toleran ă la frustrare, noncatastrofare.

3.4 Procedura de cercetare

Analiza datelor poate fi prelucrată cu ajutorul programului SPSS v. 10.0. După repartizarea
persoanelor în cele două grupuri, se trece la completarea scalelor. Participarea poate avea loc în sesiuni
cu 8 femei (casatorite) supervizate de un experimentator de sex feminin. Li se va oferi o instrucţie
verbală şi scrisă iar participanţii vor putea completa un formular de consimţământ. Li se va atrage atenţia
să ia în considerare fiecare item şi să răspundă atent şi onest fiind asigurate repetat de anonimitatea
studiului. Răspunsul se va face în scris, prin încercuirea unui răspuns care corespunde cel mai bine cu
punctul lor de vedere. Se va menţiona durata completării chestionarelor. După completarea
participantelor li se va mulţumi şi vor putea primi informaţii în legatură cu modul în care vor putea afla
despre rezultatul experimentului.
 CAPITOLUL IV

REZULTATELE CERCETĂRII

4.1 Prelucrarea si analiza datelor

Investigaţia presupune verificarea ipotezei care susţine că în reprezentarea violului conjugal

predomină concepţiile iraţionale, iar credinţa în miturile despre viol e asociată cu un stil general de
gândire disfuncţional. Pentru acest tip de ipoteză e necesară aplicarea unui test t pentru eşantioane
independente. Prima dată se va calcula media si abaterea standard pentru cele 2 grupuri, la fiecare scală.

Tabel 1 Mediile şi abaterile standard la cele 5 scale, pentru cele 2 categorii de populaţie

Notă: ATVS = scala atitudinilor faţă de violenţă; SRS = Scala Stereotipurilor de Gen; AHBS = scala
credinţelor heterosexuale ostile; RMS = scala miturilor faţă de viol; ABSS= scala de atitudini şi convingeri,
forma scurtă.

Pentru a stabili dacă între cele două grupuri experimentale există diferenţe se va aplica testul t
pentru eşantioane independente (Tabel 2). Trebuie ca şansele ca diferenţa din interiorul eşantionului la
fiecare scală să fie aleatoare să fie mai mici de 0,05. Folosind programul SPSS se va urma calea „Analyze”-
„Compare Means”- „Independent Samples T Tests” şi stabilind grupele de comparat prin „Grouping
Variable”. Se va consulta valoarea testului F al lui Levene pentru a decide ce tip de test t să se aplice.

Tabel 2
 Notă: ATVS = scala atitudinilor faţă de violenţă; SRS = Scala Stereotipurilor de Gen; AHBS = scala
credinţelor heterosexuale ostile; RMS = scala miturilor fa ă de viol; ABSS = scala de atitudini şi convingeri,
forma scurtă.

Dacă ipoteza nulă e respinsă, se vor consulta valoriile mediilor din Tabelul 1 pentru a vedea în ce
fel diferă fiecare populaţie la fiecare scală. Pentru a vedea cât de mare e această diferenţă între populaţii
se va calcula mărimea efectului aplicând coeficientul de corelaţie r Bravais-Pearson, pentru a vedea cum
corelează la fiecare scală

cele două grupuri şi relaţia dintre o concepţie tradiţionalistă cu anumite credinţe iraţionale.
(Tabel 3).

Matrici de corelaţie Pearson a scorurilor scalelor pe medii de provenienţă

Tabel 3
 Notă: ATVS = scala atitudinilor fa ă de violen ă; SRS = Scala Stereotipurilor de Gen; AHBS = scala
credinţelor heterosexuale ostile; RMS = scala miturilor faţă de viol; ABSS= scala de atitudini şi convingeri,
forma scurtă.

Predicţie: Mă aştept ca scorurile la ultima scală să coreleze cu scoruri mari la celealte scale, în
special în mediul rural.

4.2 Interpretarea rezultatelor

Stabilirea unei relaţii între teoriile false despre viol conjugal care sunt larg acceptate social şi
patternurile cognitive generale poate să ducă la aprofundarea în elegerii nevoii care stă la baza acestor
mituri. Conform literaturii de specialitate 3, credinţele false despre viol conjugal au funcţii diferite pentru
bărbaţi şi femei. Pentru bărbaţi ele justifică agresiunea sexuală, iar pentru femei menţin iluzia
invulnerabilităţii. Dintr-o perspectivă socio-cognitivă, aceste distorsiuni, necombătute, vor duce la o
interpretare greşită a realităţii 4. Acceptarea acestor mituri va influenţa autoeficacitatea şi aşteptările
legate de rezultate5 şi va împiedica să se ia vreo acţiune concretă şi eficientă în plan politic şi social –
pentru ca o campanie de informare să aibă succes ea trebuie să fie personal relevantă, iar aceste mituri
creează o iluzie a realităţii6.

Această cercetare ar urmări să identifice acest tip de gândire la femeile din România în scopul
diagnosticării unui fenomen social şi în scopul realizării unei acţiuni concrete în această direcţie. Acest
diagnostic ar oferi sursa pentru crearea unor mesaje culturale relevante şi sensibile la valorile publicului
ţintă. Reducerea stereotipurilor şi prejudecăţilor poate elibera victimele de vină, care sunt parţial
conectate cu mesajele sociale dăunătoare. Astfel, va fi mai uşor pentru victime să facă faţă atât la nivel
personal cât şi la nivel public. Studii anterioare 7 au arătat că multe victime evită să raporteze la poliţie
pentru că se tem că nu vor fi crezute sau vor fi învinuite de crimă. Atitudinile negative critice faţă de
3
Brownmiller, 1975; Lonsway & Fitzgerald,1994
4
Bandura,1994
5
Idem 68
6
cf. Biek et al. 1996; Liberman & Chaiken 1992; Markowa and Power 1992; Stockdale et al. 1989
7
ex. Epstein & Langenbahn, 1994
victime duc la absenţa suportului atât instituţional 8 cât şi personal9. Mai mult, felul în care victimele sunt
definite şi reacţiile faţă de ele pot să producă o victimizare continuă 10. În ceea ce priveşte agresorul,
aceste scheme întreţinute de societate îi oferă justificarea de care are nevoie faţă de sine pentru a
comite violul.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ŞI IMPLICAŢII

5.1. Concluzii şi discuţii

O cercetare asupra reprezentării violului conjugal pe populaţia din România poate semnaliza
necesitatea unor intervenţii de natură sociopolitica. Am văzut mai sus implicaţiile importante pe care le
au ideile preconcepute despre viol asupra victimelor agresivităţii sexuale şi asupra agresorilor actuali şi
viitorilor agresori. Schimbările culturale sunt inevitabil lente, dar se poate ca la nivelul populaţiei
româneşti să fie necesară o implicare mai activă în combaterea atitudinilor conservatoare asupra
rolurilor de gen şi a credinţelor false despre viol care aduc atât injustiţie femeilor şi, conform rezultatelor
din studiile anterioare, contribuie la comiterea acestei infracţiuni 11.

Am intenţionat să ofer o sinteză a modului în care, o abordare a violului prin prisma perspectivei
evoluţioniste, a feminismului şi teoriilor cognitive poate oferi o imagine completă a implicaţiilor acestui
fenomen şi poate sugera soluţii realiste şi valide de modificare a câmpului cultural actual.

În ciuda relaţiei istorice controversate a modelului darwinian cu ştiinţele sociale şi feminismul, în

particular, aceste două abordări nu se exclud. Evoluţionismul oferă o metacunoaştere importantă a
naturii umane indicând predispoziţiile înnăscute, inconştiente ale omului. Feminismul a combătut
dimorfismul sexual ca bază a inegalităţii între sexe, însă teoria feministă poate oferi informaţii
suplimentare a modului în care practicile sociale şi culturale atenuează sau intensifică predispoziţiile
psihosexuale masculine şi feminine. Accentuarea feministă a experienţelor de socializare poate beneficia
de abordarea intrapsihică a teoriilor cognitiviste. Focalizarea orientării cognitiv-comportamentale pe
structurile cognitive disfuncţionale ca factori de vulnerabilitate şi cunoştiinţele despre tehnicile de
modificări cognitiv-comportamentale pot duce la schimbarea unor atitudini disfuncţionale, punerea în
discuţie a perspectivei sociale asupra femeii şi chestionarea utilităţii acestor perspective. Abordarea
cognitiv-comportamentală oferă instrumente eficiente de modificare a credinţelor iraţionale şi
identificării sursei lor.

8
Holmstrom& Burgess, 1978
9
Tunick, 2000
10
Williams, 1984
11
ex. Malamuth, 1989; Lonsway & Fitzgerald, 1994, 1995
 5.2 Limitele cercetării

5.2.1. Reprezentativitatea eşantionului

Una din limitele acestei cercetări ar fi faptul că subiecţii incluşi în studiu sunt femei(casatorite),
probabil de condţie casnică(gradul de dependenţă faţă de soţ e mult mai pregnant), şi s-ar putea ca
rezultatele să nu poată fi generalizate la cele două tipuri de mediu social.

5.2.2. Investigaţie doar pe persoanele de sex feminin (casatorite)

Femeile(casatorite) în general acceptă mai puţin miturile legate de viol decât bărbaţii, deci un
eşantion de bărbaţi şi femei va strânge rezultate mai puternice 12.

5.2.3. Posibile variabile confundate

Ar trebui să se ia în considerare dacă există diferenţe semnificative la răspunsuri între subiecţi în

ceea ce priveşte statutul marital şi etnia.

5.3 Direcţii viitoare

S-ar putea încerca evidenţierea succesului unor programe psihoeducaţionale de modificare a

atitudinilor tradiţionale faţă de rolurile de gen aplicate la noi şi a diferitelor campanii de informare şi
conştientizare a implicaţiilor fenomenului de violenţă faţă de femei.

5.4 ABSTRACT

12
 Studiul de faţă a sugerat o direcţie de cercetare pe violenţa sexuală la populaţia românească,
prin identificarea credinţelor false despre viol conjugal ale persoanelor de sex feminin casatorite şi
corelarea acestor date cu eventuale credinţe iraţionale. Scopul e să se evidenţieze necesitatea pentru o
intervenţie viitoare de natură psihoeducaţională care să îmbine tehnicile cognitiv-comportamentale cu
teoria feministă.

Cercetările anterioare au identificat o legătură puternică între standardele tradiţionale de gen şi

atitudinile favorabile agresiunii sexuale13. Din acest motiv am sugerat ca studiul să compare două
categorii de populaţie:femei casatorite provenite din mediul rural la care e mai probabil să identificăm
atitudini conservatoare care să definească femeile în termenii sexualităţii masculine şi femeile casatorite
provenite din mediul urban. Am indicat 5 scale potrivite pentru acest tip de cercetare: Velicer Attitudes
Toward Violence Scale14, Adversial Heterosexual Beliefs Scale 15, Rape Myth Scale16, Sex Role Stereotyping
Scale17, Attitudes and Beliefs Scale, short version 18.

Din cauza absenţei unor intervenţii educaţionale de amploare pe viol, conjugal în România, mă
aştept ca acceptarea stereotipurilor de gen să coreleze cu reprezentări false despre viol şi o gândire
inflexibilă, absolutistă.

5.5 (lb. engleză)

Rape is usually linked to irrational beliefs and rape myths which serve to demoralize victims,
bolster perpetrators, and, shift the „blame for the crime to his victim” (Lonsway and Fitzgerald, 1994).
This study was designed to suggest an investigation of the relationships between gender role
stereotypes, rape myths, and Ellis’ Irrationl/Rational Beliefs, among students. Velicer Attitudes Toward
Violence Scale, Adversial Heterosexual Beliefs Scale, Rape Myth Scale, Sex Role Stereotyping Scale,
Attitudes and Beliefs Scale, short version were suggested to be administered to 300 female students
classified on the basis of their urban/rural background. In light of previous findings, I hypothesize that
this study will confirm traditionality, the tendency to engage in traditional sex role stereotyping, as
closely linked to rape supportive attitudes mostly among more conservative students from rural areas.
Also, that there is a relationship between irrational thinking and rape myth acceptance. The purpose of
this study would be to identify a need of the general public for practical psychoeducational programmes
that focus on challenging traditionality and rape myths. These programmes should be based on a
synthesis of cognitive-behavioral techniques and a feminist approach.

13
ex. Check & Malamuth, 1983
14
Velicer, Huckel, and Hansen, 1989
15
Kimberly A. Lonsway and Louise F. Fitzgerald, 1995
16
Idem 79
17
Burt, 1980
18
DiGiuseppe, Leaf, Exner & Robin, 1988
 5.6. BIBLIOGRAFIE

Abrams,D. , Viki, G.T., Masser, B., & Bohner,G. (2003). Perceptions of Stranger and Acquaintance
Rape: The Role of Benevolent and Hostile Sexism in Victim Blame and Rape Proclivity. Journal of
Personality and Social Psychology , Vol. 84, No. 1, 111–125.

Adams-Curtis, L.E., & G.B. Forbes. (2004). College Women’s Experiences of Sexual Coercion: A
Review of Cultural, Perpetrator, Victim, and Situational Variables. Trauma Violence Abuse 2004; 5; 91.

Alexander,R. (1979). Darwinism and Human Affairs, University Of Washington Press.

Beauvoir, Simone de (1949). Le Deuxième Sexe, Gallimard, Paris.

Bell, S.T., Kuriloff, P.J. and Lottes, I. (1994). Understanding Attributions of Blame in Rape and
Date Rape Situations: An Examination of Gender, Race, Identification, and Students’ Social Perceptions of
Rape Victims, Journal of Applied and Social Psychology 24: 1719–34.

Brouardel, P. (1909). Les attentats aux moeurs, Paris, p.1.

Brownmiller, S. (1975). Against our will, Fawcett Columbine, New York.

Burt, M. R. (1980). Cultural myths and supports of rape. Journal of Personality and Social
Psychology, 38, 217–230.

Burt, M.R. (1991). Rape myths. In A. Parrot & L. Bechhofer (Eds), Acquaintance rape: The hidden
crime (pp. 26-40), Wiley: New York.

Buş, I. (2005). Psihologie şi infrac ionalitate, fundamente teoretice , ed. ASCR, Cluj

Napoca, vol. 1. Butler, J. (1993). Bodies that Matter : On the discursive Limits of Sex, Routledge,
New York.

Check, J.V.P., Malamuth, N. (1983). Sex role stereotyping and reactions to depictions of stranger
versus acquaintance rape. Journal of Personality and Social Psychology, 45, 344-356.

Chesnais,J.-C. (1981). Histoires de la violence en Occident, Ed. Robert Laffart, S.A. Paris.

Curic,I., Văetişi,L. (2005). Inegalitatea de gen: Violenta Invizibilă, ed. EIKON, Cluj- Napoca.

Costin, F., & Schwarz, N. (1987). Beliefs about rape and women’s social roles: A four-nation
study. Journal Of Interpersonal Violence, 2, 46-56.

Daly,M., & Wilson,M. (1983). Sex, Evolution and Behavior, second edition Duxbury.
 David, D. (2006). Psihologie Clinică şi Psihoterapie, fundamente , ed. Polirom, Iaşi.

David,D., Benga,O., & Rusu,A.S. (2007). Fundamente de psihologie evolu ionistă şi consiliere
genetică – integrări ale psihologiei si biologiei, ed. Polirom, Iaşi.

Day, K. (1995). Assault prevention as social control: Women and sexual assault prevention on
urban college campuses. Journal of Environmental Psychology, 15, 261– 281.

Deutsch, H. (1944-1945). The Psychology of Women, Grune & Stratton, M.D. New York .

DiGiuseppe,R., Leaf,R, Exner,T., and Robin,M. (1988). The development of a measure of irrational
an rational thinking. Poster Session presented at the World Congress of Behaviour Therapy, Edinburgh,
Scotland.

Elias, N. (1973). La civilization des moeurs, Paris, Calmann-Lévy, p. 280.

Ellis,L. (1991). A synthesized (biosocial) theory of rape. Journal of Consulting and Clinical
Psychology, 59, 631-642.

Ellis,L. (1993). Rape as a biosocial phenomenon. In G. N. Hall, R. Hirschman, J. Graham, & M.

Zaragoza (Eds), Sexual Aggression: Issues in etiology, assessment and treatment (pp. 17-41). Washington,
DC: Hemisphere.

Estrich, S. (1987). Real Rap,. Harvard University Press.

Field, H.S. (1978). Attitudes toward rape: Acomparative analysis of police, rapist, crisis counselor,
and citizen. Journal of Personality and Social Psychology, 36, 159-179.

Finch, E. and Munro, V.E. (2005) .Juror Stereotypes and Blame Attribution in Rape Casesn
Involving Intoxicants, British Journal of Criminology 45: 25–38.

Fontanay, A.. (1599). La pratique de Mazuer, Lyon, p.638.

Freud, S. (1924). The Economic Problem of Masochism. The Standard Edition of the Complete
Psychological Works of Sigmund Freud, Volume XIX (1923-1925): The Ego and the Id and Other Works,
155-170.

Friedman, D.M. (2001). A mind of its own. A cultural History of the penis, The Free Press.

Gangestad, S.W., & Simpson, J.A. (1990). Toward an evolutionary history of female sociosexual
variation. Journal of Personality, 58, 69-96.

Geary,D. (1998). Male, Female: The Evolution of Human Sex Differences, American Psychological
Association.

Glick, P., & Fiske, S. T. (1996). The Ambivalent Sexism Inventory: Differentiating hostile and
benevolent sexism. Journal of Personality and Social Psychology, 70, 491–512.
 Glick, P., Fiske, S. T., Mlandinic, A., Saiz, J. L., Abrams, D., Masser, B., et al. (2000). Beyond
prejudice as a simple antipathy: Hostile and benevolent sexism across cultures. Journal of Personality
and Social Psychology, 79, 763–775.

Gordon, M. T., & Riger, S. (1989). The female fear. New York: Free Press.

Gowaty, Patricia (1992) “Evolutionary Biology and Feminism”, Human Nature 3(3): 217–49.

Griffin, S. (1979). Rape: The power of consciousness. New York: Harper & Row.

Groth,N. (1979). Men who rape, Plenum Press, New York.

Guttmacher, M. (1951). Sex Offenses. The Problems, Causes and Prevention, W. W. Norton &
Co., Inc., New York.

Hollon, S.D., & Garber, J. (1988). Cognitive therapy. In L.Y. Abramson (Ed.), Social Cognitionand
clinical psychology: A synthesis (pp 204-253). Guilford, New York.

Holmstrom,L. L., & Burgess, A.W. (1978). The Victim of rape: Institutional reactions. Wiley: New
York.

Horney, K. (1933). The Denial of the Vagina—A Contribution to the Problem of the

Genital Anxieties Specific to Women, International Journal of Psycho-Analysis, 14, 57- 70.

Hurst, S. A. & M. Genest. ( 1995). Cognitive-Behavioural Therapy With a Feminist Orientation: A

Perspective For Therapy With Depressed Women Canadian Psychology/Psychologie canadienne. Vol
36(3), 236-257.

Jackman, M. R. (1994). The velvet glove: Paternalism and conflict in gender, class and race
relations. Berkley: University of California Press.

Johnson, B. E., Kuck, D. L.,& Schander, P.R. (1997). Rape myth acceptance and sociodemographic
characteristics: A multidimensional analysis. Sex Roles, 36, 693-707.

Karpman, B. (1954). The sexual offender and his offenses: etiology, pathology, psychodynamics
and treatment, Julian Press, New York.

Katz, B., & Burt, M. R. (1988). Self-blame in recovery from rape: Help or hindrance. In A. W.
Burgess (Ed.), Sexual Assault II (p. 151-168). New York: Garland.

Kilpatrick,D., Edmunds, C., & Seymour, D. (1992). Rape in America: A Report to the Nation.
National Victim Center, Arlington, Virginia.

Kooper, B. A. (1996). Gender, gender identity, rape myth acceptance, and time of initial
resistance on the perception of acquaintance rape blame and avoid ability. Sex Roles, 34, 81-93.
 Koss, M. P., & Dinero, T. E. (1989). Discriminant analysis of risk factors for sexual victimization
among a national sample of college women. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 57, 242-250.

Krafft-Ebing, R.Von.(1895). tude médico-légal, psychopathia sexualis avec recherche spéciales sur
l’inversion sexuelle, Paris, p.VI.

Lerner,M.J., & Miller, D.T. (1978). Just world research and the attribution process: Looking back
and ahead. Psychological Bulletin, 85, 1030-1051.

Lalumiére,M., Chalmers, L., Quinsey, V. & Seto, M. (1996). A test of the mate deprivation
hypothesis of sexual coercion. Ethology and Sociobiology 17: 299-318.

Lea, S.J. (2007). A Discursive Investigation into Victim Responsibility in Rape. Feminism
Psychology 2007; 17; 495.

Lonsway,K.A. and L. F. Fitzgerald.(1995). Attitudinal Antecedents of Rape Myth Acceptance:A

Theoretical and Empirical Reexamination. Journal of Personality and Social Psychology , Vol. 68, No. 4,
704-711.

Lonsway, K. A., & Fitzgerald, L. F. (1994). Rape myths: In review. Psychology of Women Quarterly,
18, 133-164.

Low, M. (1984). The Role of the Judiciary in the Failure of the Sexual Offences (Amendment) Act
to Improve the treatment of the Rape Victim. In Perspectives on Rape and Sexual Assault, (ed. J.
Hopkins), Harper & Row Publishers Ltd.

Mirrlees-Black, C., & Allen, J. (1998). Concern about crime: Findings from the 1998 British Crime
Survey (Home Office Research Study No.83). London: Home Office.

Mailer,N. (1971). The Prisoner of Sex. Boston: Little, Brown.

Malamuth,N.M., Feshbach,S. & Jaffe,Y. (1977). Sexual Arousal and Aggression: Recent
experiments and Theoretical issues, Journal of Social Issues, 33, 110-133.

Malamuth, N. M. (1986). Predicting naturalistic sexual aggression. Journal of Personality and

Social Psychology, 50, 953-962.

Malamuth,N., Linz, D. , Barnes, G. , Acker M., & Heavey, C.L. (1995). Using the confluence model
of sexual aggression to predict men's conflict with women: a 10-year follow-up study. Journal of
Personality and Social Psychology 1995 Aug;69(2):353-69.

Malamuth, N. (1996). The Confluence Model of Sexual Aggression: Feminist and Evolutionary
Perspectives’, pp. 269–95 in D. Buss and N. Malamuth (eds) Sex, Power, Conflict: Evolutionary and
Feminist Perspectives. New York and Oxford: Oxford University Press.
 Malamuth, N.(1998). An evolutionary-based model integrating research on the characteristics of
sexually coercive men. In Advances in Psychological Science, volume 2: Personal, Social, and
Developmental Aspects, ed. J. Adair et al. Psychology Press.

McCaul, K.D., Veltum, V.G., Boyechko, V. and Crawford, J.J. (1990). Understanding Attributions of
Victim Blame for Rape: Sex, Violence and Foreseeability’, Journal of Applied Social Psychology 20: 1–26.

Menachem, A.. (1971). Patterns in forcible rape Chicago, University of Chicago Press.

Miclea, M. (2003). Psihologie Cognitivă – Modele teoretico-experimentale, ed. Polirom, Iaşi.

Miedzian, M. (1993). How rape is encouraged in American boys and what we can do to stop it. In
E. Buchwald, P.R. Flecher,& M. Roth (Eds.), Transforming a rape culture (pp. 153-163). Minneapolis, MN:
Milkweed editions.

Mill, J.S. (1869). The Subjucation of women, Longmans, Green, Reader, and Dyer, London.

Papon, J. (1648). Recueil d’arrests notables des cours souveraines en France, Paris, p.1259.

Payne, D. (1993). The assessment and structure of rape myths. Unpublished doctoral
dissertation, University of Illinois at Urbana-Champaign.

Pitulescu, I. (1995). Delincven ă juvenilă, Ed.Ministerului de Interne, Bucureşti. Plummer, K.

(1984) . The Social Uses of Sexuality: Symbolic Interaction, Power and Rape . In Perspectives on Rape and
Sexual Assault, (ed.J. Hopkins), Harper & Row Publishers Ltd.

Rada,R., (1978). Biological factors in rapist behavior. In Clinical Aspects of the Rapist,ed. R. Rada.
Grune and Stratton.

Resick, P.A. & Schnicke, M.K. (1993). Cognitive Processing Therapy for Rape Victims – A Treatmen
Manual, Sage Publications, Newbury Park, CA.

Riedesser, P., Fischer,G., (2003). Lehrbuch der Psychotraumatologie, Verlag, München.

Riger, S., & Gordon, M. T. (1981). The fear of rape: A study in social control. Journal of Social
Issues, 37, 71–92.

Rosenthal, E.H., Heesacker,M., & Neimeyer,G.J. (1995). Changing the Rape- Supportive Attitudes
of Traditional and Nontraditional Male and Female College Students. Journal of Counseling Psychology
1995, Vol. 42, No. 2, 171-177.

Ryckman, R.M., Kaczor, L.M. and Thornton, B. (1992). Traditional and Non-traditional Women’s
Attributions of Responsibility to Physically Resistive and Nonresistive RapeVictims, Journal of Applied
Social Psychology 22(18): 1453–63.

Shwchory, M., & Idisis,Y., (2006). Rape Myths and Social Distance Toward Sex Offenders and
Victims among therapists and students. Sex Roles, 54: 651-658.
 Schult, D.G. and Schneider, L.J. (1991). The Role of Sexual Provocativeness, Rape History, and
Observer Gender in Perceptions of Blame in Sexual Assault., Journal of Interpersonal Violence 6(1): 94–
101.

Smuts,B., and R. Smuts.(1993). Male Aggression and Sexual coercion of females in nonhuman
primates and other mammals: Evidence and theoretical implications. Advances in the Study of Behavior
22:1-63.

Spence, J. T., & Helmreich, R. (1972). The Attitudes Toward Women Scale. JSAS Catalog of
Selected Documents in Psychology, 2, 1–52.

Stormo, K.J., Lang, A.R. and Stritzke, W.G.K. (1997). Attributions about Acquaintance Rape: The
Role of Alcohol and Individual Differences, Journal of Applied Social Psychology 27(4): 279–305.

Symons, D.(1979). The Evolution of Human Sexuality. Oxford University Press. Tolstoi, L.N.,
(1890) Sonata Kreutzer, Rusia.

Thornhill,R., & Palmer, C.T. (2000). A Natural History Of Rape: Biological Bases of Sexual
Coercion, The MIT Press, Cambridge, Massachutes.

Tougas, F., Brown, R., Beaton, A. M., & Joly, S. (1995). Neo-sexism: Plus ca change, plus c’est
pariel. Personality and Social Psychology Bulletin, 21, 842–849.

Touraine, A. (2006). Le Monde des Femmes, Librarie Arthème Fayard, Paris.

Trivers,R. (1972). Parental investment and sexual selection , In Sexual Selection and the Descent
of Man, 1881-1971, ed. B. Campbell. Aldine.

Tunick, W.S. (2000). Stigmatization of and willingness to discriminate against adult incest
survivors. Dissertation Abstracts International, 60(11-B), 5840.

Velicer, W. F., Huckel, L. H., & Hansen, C. E. (1989). A measurement model for measuring
attitudes toward violence. Personality and Social Psychology Bulletin, 15, 349-364.

Warr, M. (1985). Fear of rape among urban women. Social Problems, 32, 238–250. Williams, J.E.
(1984). Secondary victimization: Confronting public attitudes about rape. Victimology; 9, 66-81.

Williams, J.M.G., Watts, F.N., MacLeod, C., & Mathews, A. (1988). Cognitive psychology and
emotional disorders. John Wiley, New York.

Whatley, M. (2005). The Effect of Participant Sex, Victim Dress, and Traditional Attitudes on
Causal Judgments for Marital Rape Victims, Journal of Family Violence 20(3): 191–200.

Vigarello, G. (1998). Istoria violului, secolele XVI-XX, ditions du Seuil, Paris.

Wolfgang, M. E., Ferracuti, F. (1967). The Subculture of Violence: Towards an Integrated Theory
in Criminology, London: Tavistock Publications, pp. 387.
 De L’Estoile, Journal, 15 iulie 1585 citat de Laingui, A., Lebigre,A. p.159.

http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=4741, accesat iunie 2009.