COMPORTAMENTUL CRIMINAL

I.TEORIILE PSIHO-BIOLOGICE
Anumite disfunctii,anomalii psiho-fiziologice stau la baza comportamentului criminal
Crima ca fenomen individual are o baza psiho-biologica,organica sau functionala

Teoria anormalitatilor biologice (C.Lombroso-Omul criminal)

Lombroso a realizat studii pe mii de detinuti si a studiat de asemenea, sute de cazuri de criminali
decedati si a concluzionat existenta unui anumit tipar individualizat prin anumite semne particulare
numite stigmate,care pot fi intalnite la anumite categorii de infractori. In conceptia lui, criminalitatea
este o anormalitate biologica.

Teoria bio-tipologica (E.Kretschmer-Structura corpului si caracterului)

In functie de constitutia corporala putem distinge 4 tipuri fiziologice,fiecare cu o anumite predispozitie
spre comiterea unei crime. Fizicul uman nu poate explica in mod adecvat comportamentul infractional.
Insa, poate favoriza comiterea unor infractiuni.

Teoria genetica (Brodski si Sheley)

Existenta unor anumite anomalii cromozomiale sau aberatii cromozomiale, poate determina
predispozitia spre comiterea unei crime. Cei doi au aratat ca existenta unui extra cromozom poate duce
la: retard minal sau constructia unei personalitati antisociale si chiar criminale.
In prezent teoria genetica nu este una complet validata. Au fost studii de caz care au aratat ca nu
se pot extrapola rezultatele la nivelul populatiei de referinta.

Teoria inadaptarii bio-psihice (O.Kinberg-Problemele fundamentale ale criminologiei)

In viziunea acestui autor, omul nu este o fiinta numai biologica, ci una psihologica si sociala si se
caracterizeaza prin ceea ce numeste plasticitate, concret proprietatea de a-si modifica reactia in functie
de factorii psihologici si sociali. Daca aceasta plasticitate a omului nu se coreleaza cu influentele
mediului, se creeaza o stare de inadaptare intre organism si mediu. Avand surse diferite, se poate ajunge
la o inadaptare sociala si implicit a infractiunii. Kinberg spune ca pentru a stabili cauzele crimei este
necesara analiza structurii bio-psihice a celui in cauza.

Teoria constitutiei criminale (B. di Tullio- Tratat de antropologie criminala)

In viziunea lui studiul crimei nu poate fi exclusiv biologic sau exclusiv sociologic, ci intotdeauna
bio-sociologic. Pornind de la aceasta premisa, autorul a incercat sa determine concret factorii ce duc
catre formarea unei personalitati criminale, acestia fiind: ereditatea (cu toata influenta ei puternica nu are
o determinare absoluta); disfunctionalitati cerebrale sau disfunctionalitati hormonale (varsta si crizele
biologice antreneaza schimbari importante si pot avea un rol semnificativ); predispozitiile spre crima
sunt un ansamblu de conditii organice si psihice, ereditare sau dobandite, ce diminueaza rezistenta
individului la diferite instigari sau stimuli si care permit cu mai mare probabilitate savarsirea unei crime.

II. TEORIILE PSIHO-SOCIALE

Comportamentul infractional este invatat prin interactiunea dintre om si mediu
 Achizitiile rezultate in procesul invatarii sociale sunt principalele explicatii ale infractionalitatii
Comportamentul infractional este invatat prin interactiunea concreta dintre persoana si ambianta
Invatarea ar include tehnicile comiterii actelor criminale,dar si a motivelor, trebuintelor,
rationalizarilor sau justificarilor, precum si a atitudinilor favorabile comiterii infractiunii

Teoria asocierilor diferentiale (E. Sutherland)

Potrivit acesteia, exista doua tipuri de explicati stiintifice ale fenomenului criminal, fie in functie
de elemente care intra in joc in momentul in care infractiunea e comisa, fie in functie de elementele care
si-au exercitat anterior influenta in viata omului (in primul caz, explicatia e una situationala, in cea de-a
doua explicatia este una istorica). Sutherland considera ca un act criminal se produce cand existenta o
situatie propice, favorabila pentru un individ determinat. Aceasta explicatie justifica comiterea actelor
infractionale individuale, insa nu explica criminalitatea ca expresie a unei organizari de grup.

Teoria conflictelor de culturi (T.Sellin)

Prin termenul de cultura se evidentiaza totalitatea ideilor, institutilor si a produselor muncii, care
aplicate la grupuri umane permit a se vorbi despre: regiuni culturale sau diferite tipuri de cultura si
subcultura. Prin conceptul de conflict cultural, acest autor arata lupta dintre valori morale sau norme de
conduita diametral opuse sau aflate in dezacord. Codul moral al unei persoane depinde de normele pe
care le-a trait ca membru intr-un grup si intrucat fiecare grup are propriile norme de conduita, persoana
se va afla intr-o situatie de disonanta morala valorica, astfel incat va fi in situatia in care trebuie sa se
supuna unor norme acceptate de grupul in care face parte si trebuie sa incalce alte norme ale grupului cu
care intra in contact,de aici decurgand fenomenul criminalistic.

Teoria anomiei sociale (R. K. Merton)

Anomia in conceptia lui Merton este o stare sociala de slabire a normei, ceea ce duce la lipsa de
coeziune dintre membrii unei societati. Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea
mare intre scopurile produse de o societate si mijloacele legitime de realizare a scopurilor. Astfel, in
societate exista un conflict permanent intre posibilitatile cunoscute de lege si posibilitatile de realizare a
scopurilor materiale sau spirituale ale oamenilor. De aceea, pentru a ajunge la satisfacerea scopurilor
oamenii apeleaza la modalitati ilegitime. Starea de anomie explica astfel fenomenul de criminalitate.

Teoria interactionismului social/stigmatizarii (Becker, Tannenbauman, Lemert)

Conform acestor autori fenomenul criminalitatii este rezultatul interactiunilor dintre factori
sociale. Pe de o parte activitatea nonconformista a unor persoane si activitatea grupurilor dominante pe
de alta parte. Cu aceste grupuri sociale dominante reactioneaza, atribuindu-le celor din prima categorie
pecetea comportamentului infractional,stigmatizandu-I ca fiind infractori. Ca o consecinta a operatiei de
stigmatizare, cei in cauza devin marginalizati social, fiind usor respinsi inafara grupului social. La
aceste persoane apare o contra-reactie psihica, o rezistenta psihologica care ii determina sa-si asume
rolul de infractori.
Reprezentantii acestei teorii sustin ca criminaliatea nu isi are izvorul in realitatea obiectiva,ci in
contrareactia psihologica pe care o au acesti indivizi cand sunt etichetati. Potrivit autorilor, aceasta
contrareactie psihologica se materializeaza intr-o atitudine de rezistenta, ignorare sau chiar negare fata
de modelele de conduita acceptate si valorizate.

III. TEORIILE PSIHO-MORALE

 Pun accentual pe pproblemele emotionale ale individului (complexe,frustrari).
Pun accentual pe sentimentele de inferioritate si de inadecvare
Au la baza gandirea freudiana si psihanaliza

Teoria analitica/instinctelor (S. Freud)

Freud analizeaza cateva aspect cum ar fi incestul si uciderea sustinand ca realizarea acestora ii
confera criminalului satisfactia unor dorinte refulate
Aduce o posibilitate in explicarea crimei. Freud vede in crima o expresie a sentimenului de
culpabilitate, sentiment specific nevrozelor, ramas in stare de inconstienta.

Teoria criminalului nevrotic (Fr. Alexander si H. Staub Criminalii si judecatorii rai)

Conform acestei teorii, criminalitatea poate fi:
Imaginara: in vise, fantezii si acte ratate
Ocazionala: Supraeul criminalului suspenda instant morala. Spre exemplu, crima
care are loc in urma unui santaj.
Criminalitatea propriu-zisa:
Criminali organici: persoane lipsite de discernamant sau care prezinta
alterari ale acestuia. (scizofrenie, retard mintal, s.a.)
Criminali normali: sanatosi din punct de vedere psihic dar care sunt
socialmente perturbati. Nu au un conflict intre Eu si Supraeu
Criminali nevrotici: actioneaza in functie de motivatii inconstiente. Cei
din acesta categorie resimt pedeapsa ca pe o justificare morala si au
sentimente de culbabilitate.

Teoria personalitatii criminale (Jean Pinatel)

Ipoteze:
Este inutila incercarea de a separa oamenii in buni si rai
Nu exista o diferenta intre oameni cu privire la actul criminal
Orice om in circumstante exceptionale poate devein un criminal.
Se remarca existent unor diferente graduale, astfel unii au nevoie de instigari extreme iar
altii de instigari minimale pentru a trece la actul propriu-zis.

Nucleul central al personalitatii criminale este alcatuit din:

Egoncentrism tendinta individului de a raporta totul la el insusi
Labilitate psihica dificultatea de organizare in timp si instabilitate psihica
Agresivitate o paleta larga de tendinte
Indiferenta afectiva asigura ultima erapa, trecerea la comiterea crimei

Aceste aspect nu trebuie analizate separate pentru ca reunirea lor precum si legaturile dintre ele
confera un aspec particular personalitatii criminale.

STRUCTURI DE PERSONALITATE CU RISC CRESCUT DE

AGRESIVITATE (PSIHOPATII)
 TULBURARILE DE PERSONALTATE DE TIP ANTISOCIAL:
Incapacitatea de a respecta norme, reguli.
Debuteaza inaintea implinirii varstei de 15 ani.
Absenta nemotivata de la scoala.
Exmatricularea repetata pentru comportament neadecvat.
Delincventa.
Fuga de acasa de cel putin doua ori, chiar si cand nu exista un conflict in familie.
Tendinta de a minti si a disimula.
Abuz de alcool si droguri.
Furtul si vandalismul.
Rezultate scolare scazute fata de asteptari si IQ crescut
Initierea de batai si diferite violente
Nu se pot integra socio-profesional
Nu sunt sociofobi!

TULBURARILE DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID (PERSONALITATE

PARANOICA SAU PSIHOPATIE PARANOICA):
Suspiciozitate si interpretativitate exagerata.
Contolul autenticitatii datelor, faptelor si a situatiilor.
Retinut, distant.
Dificultati de integrare si de relationare.
Rigoare logica in argumente.
Persuasivitate crescuta
Nevoia de a fi recunoscut, stimat.
Combativitate si tenacitate
Slaba toleranta la pierdere, esec, frustrare.
Incapacitate de cooperare, lucru in echipa.
Tendinta de autovalorizare.
Nu toate persoanele de tip paranoid dezvolta paranoia.

TULBURARE DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE:

Cea mai frecventa tulburare de personalitate
Relatii intense si fructuante
Reactii agresive la stimuli minimali
Intoleranta solitudinii
Sentimentul de vid interior
Nu are pasiuni intense
Comportament imprevizibil
Acte autodistructive repetitive