Teoria presiunii sociale

O construcie teoretic care aduce o abordare coerent, sistematic asupra surselor socioculturale ale comportamentelor deviante ne este oferit de sociologul american Robert K.
Merton.
Obiectivul principal al teoriei sale a fost acela de a explica modul n care anumite structuri
sociale exercit o presiune asupra anumitor persoane, astfel nct determin angajarea acestora n
activiti cu caracter deviant.
Potrivit lui Merton printre elementele sociale i culturale definitorii pentru o societate dou au o
importan deosebit:
1) scopurile, aspiraiile(obiectivele culturale) promovate social i
2) modelele sociale acceptabile pentru atingerea acestor scopuri, adic mijloace sau procedee
acceptabile social pt. a putea atinge acele scopuri.
Scopurile, interesele definite cultural de societate, reprezint un cadru de referin pentru
aspiraiile considerate legitime de ctre aceasta. Aceste scopuri sunt mai mult sau mai puin
integrate i implic grade diferite de prestigiu social i ncrcare emoional.
Cea de a doua component se refer la modelele de aciune promovate de societate pentru
atingerea scopurilor dezirabile social. Orice grup uman obinuiete s cupleze scopurile
dezirabile social cu reguli morale i instituionale referitoare la procedurile cerute i permise
pentru atingerea acestor scopuri.
Aceste norme i imperative nu coincid ns neaprat cu procedurile eficiente pentru atingerea
scopurilor dezirabile din punct de vedere social. Astfel, multe din modurile eficiente de atingere
a scopurilor dezirabile social se situeaz n afara modurilor sociale de aciune permise. Alegerile
permise sunt limitate de normele sociale; se pot dezvolta astfel, la un moment dat, modele de
aciune social care sunt influenate de accentul deosebit pus pe anumite scopuri sociale, n timp
ce mijloacele dezirabile social de atingere a acestor scopuri, nu se bucur de aceiai apreciere.
Meninerea echilibrului ntre cele dou elemente ale structurii sociale este posibil atta timp
ct indivizii obin satisfacii i i realizeaz interesele personale n condiiile conformrii la
ambele: scopuri i mijloace.
n acest context, conduitele deviante, trebuie vzute ca un simptom al disocierii dintre aspiraiile
definite social i mijloacele legitime de atingere a lor.
Variaia atitudinii fa de una sau alta din componentele structurii sociale genereaz tipuri
diferite de societi caracterizate de accentul pus pe una sau alta dintre acestea. Astfel, Merton,
concepe sistemul social ca un echilibru ntre o structur cultural (scopuri socialmente aprobate)
i o structur social (mijloace legitime pentru atingerea acestori scopuri). Spre deosebire de

teorie, n realitate, individul este cel care realizeaz acest echilibru in activitatea sa cotidian, n
acord cu exigenele specifice contextului n care triete. n acest sens face distincie Merton
intre cele cinci moduri de adaptare a individului la situaia la care ia parte, fiecare dintre ele
putnd genera conduite conforme sau neconforme, chiar deviante.
Majoritatea societilor caracterizate de inegalitatea statusurilor

sociale nu ofer

indivizilor un acces egal la mijloacele instituionale. Mijloacele instituionale se refer la

categorii de activiti care permit indivizilor s ating scopurile induse oamenilor de ctre
societatea n care triesc,drept dezirabile,de ex. Accesul la educaie, accesul la locuri de munc
etc.
Potrivit lui Robert Merton, n societate exist o neconcordan ntre condiiile sociale i
oportunitile individuale de a obine bunstarea material, prestigiu social i mplinirea
nplinirea n plan social. Aceast discrepan dintre scopurile promovate de societate i sistemul
de mijloace sociale legitime de obinere a acestora, genereaz o stare de tensiune i de
dezorientare normativ numit anomie. Potrivit lui Merton, reacia sau adaptarea la aceast stare
de anomie poate genera diferite tipuri de comportamente deviante.
Reaciile adaptative la starea de anomie sunt descrise n termeni de acceptare sau respingere a
scopurilor culturale i a mijloacelor legitime i pot fi cuprinse n cinci tipuri distincte. Indivizii
pot adopta una sau alta dintre aceste posibile rspunsuri la starea de anomie i pot trece de un tip
de rspuns la altul n cursul angajrii lor n diferite activiti sociale. De asemenea, aceste tipuri
de comportamente se refer la ajustri ale rolurilor sociale jucate de oameni n diferite situaii
specifice i nu la schimbri la nivelul personalitii acestora.
Conformarea
Reprezint forma de adaptare la starea de anomie cea mai rspndit pentru c cei mai mul i
dintre membrii societii opteaz pentru acest mod de a obine realizarea social.Ea const n
acceptarea att a scopurilor dezirabile social ct i a mijloacelor legitime de atingere a lor.
Astfel, acest tip de rspuns individual dat strii de anomie, asigur continuitatea i stabilitatea
societii.
Inovarea
Aceast form de adaptare la starea de anomie, se caracterizeaz prin faptul c individul adopt
comportamente care exprim acceptarea scopurilor sociale i respingerea mijloacelor
instituionale pentru atingerea lor. Prin aceast respingere inovatorii opteaz pentru mijloace
dezprobate social, care sunt ns, eficiente n atingerea scopurilor socialmente dezirabile.
Inovarea se traduce n tipuri foarte diferite de comportamente,cum ar fi de ex. cele ale escrocilor,
hoilor dar i cele ale celor care vor doar s mbuntaeasc modaliti de atingere a scopurilor

ce le par vetuste, periculoase sau neinteresante, de ex. creatorii de art, inventatorii,militanii

pentru apararea mediului etc.
Ritualismul
Este modalitatea de adaptare la anomie caracterizat prin respingerea scopurilor sociale,dar
acceptarea mijloacelor instituional legitime. E vorba n acest caz de o sacralizare exagerat a
mijloacelor: ataamentul prea zelos fa de norme i face pe indivizi s nu priveasc existena lor
dect n cadrul restrnspe care aceste norme le fixeaz, renunnd la orice efort de a-i satisface
scopurile legitime (cazul riiditii birocratului, al pasivitii muncitorului, sau al supunerii oarbe
fa de comandant ) ( Ogien, 2002, p. 106).
Retragerea/Evaziunea
Este cel mai puin frecvent form de adaptare la starea de anomie. Cei care adopt o
asemenea strategie de adaptare sunt n societate, dar nu particip la viaa social. Din punct de
vedere sociologic acetia constituie alienaii. n aceast categorie intr indivizii asociali:
vagabonzii, alcoolicii, drogaii, prostituatele, psihoticii i alte categorii de oameni care triesc la
marginea societii.
Aceast modalitate de adaptare este adoptat n cazul n care societatea acord importan celor
dou componente structurale, indivizii asimileaz complet att scopurile sociale ct i mijloacele
instituionalizate . Neavnd acces la mijloacele legitime i neputnd adopta nici pe cele ilegitime
dar eficace, indivizii se confrunt cu un dublu conflict. Ordinea bazat pe competiie este
meninut n societate, dar cei care nu pot face fa acestei ordini abandoneaz i se retrag la
marginea societii. Resemnarea, defetismul, pesimismul sunt mecanismele psihologice adoptate
de cei care aleg s scape de cerinele societii. Aceast strategie apare n cazul unor eecuri
repetate de atingere a scopurilor valorizate social i din cauza incapacitii de adoptare a
mijloacelor ilegitime datorat internalizrii prohibiiilor sociale. Conflictul este stins prin
renunarea att la scopurile sociale ct i la mijloacele legitime social de atingere a acestora.
Astfel, conflictul este eliminat iar individul devine asocial.
Rebeliunea
Este o alt form de adaptaree la starea de anomie i este caracterizat de respingerea deopotriv
a scopurilor valorizate social i a mijloacelor aprobate social. Cei ce adopt o asemenea atitudine
ncearc s nlocuiasc vechea ordine social i normativ cu alta nou. Exemple pentru acest tip
de rspuns la starea de anomie sunt reprezentanii organizaiilor revoluionare care i propun
schimbarea modului de a gndi i de a fi al oamenilor prin intermediul unor ideologii, ai
organizaiilor teroriste, liderii grupurilor religioase fanatice, ai subculturilor juvenile (rock,
hippy, etc.).

Frustrarea i ngustarea aspiraiilor conduc la cutarea unor ci de scpare fa de situaia

intolerabil indus cultural ori ambiiile nemplinite se pot rezolva prin activiti ilicite care pot
ajuta la atingerea valorilor dominante.
Srcia ca condiie limitatoare a oportunitilor nu este suficient pentru a explica ratele nalte de
delincven.
n concluzie, cnd apare o disjuncie sau o incomplementaritate ntre normele sociale,
scopurile culturale i capacitatea membrilor de a se conforma, atunci structura cultural apare
dislocat. n aceste condiii, conform teoriei mertoniene, valorile culturale produc
comportamente aflate n contradicie cu nsei prescripiile acestor valori.
Tendinele spre conformitate sau spre devian apar, n acest sens, dependente de poziiile
ocupate de indivizi n structura social.
Prin urmare, nu valorile diferite ale claselor i grupurilor sociale produc delincvena, ci
diferenele obiective existente ntre condiiile sociale ale diferitelor clase i grupuri sociale
genereaz asemenea stri de lucruri (Banciu, D., Rdulescu, S., Voicu, M.,1985, p.163). n teoria
lui Merton discrepana dintre cele dou elemente ale structurii sociale: scopurile i mijloacele
aprobate social, conduce la anomie; ceea ce permite diferenierea conduitelor anormale n
funcie de apropierea lor, mai mare sau mai mic, de unul din cei doi poli ai continuumului pe
care un mod de adaptare l circumscrie (Ogien,2002 , p.107).

Robert Merton. Strain Theory. Devianta in

Societate.
Acest post urmareste sa descrie succint conceptul de strain theorya lui
Robert Metron cu privire la devianta in societate. Strain Theory face parte
din abordarile sociologice ale criminalitatii si urmareste relatia dintre
conditiile economice si devianta in societate. Care este raportul dintre
criminalitate si numarul somerilor? Care este legatura dintre obiectivele si
mijloacele de care dispun oamenii in societatile capitaliste? Se poate vorbi in
acest context social de egalitate de sanse? Ce inseamna deprivare in
atingerea scopurilor si ce inseama deprivare relativa? Iata dar cateva din
intrebarile la care strain theory incearca sa raspunda. La final vom vedea in
ce masura strain theory raspunde intrebarilor de mai sus, dar si care sunt
criticile si slabiciunile acestei teorii.
Intr-o societate stratificata, in care rolurile sociale erau bine definite prin
nastere, etnie, rasa, statut, religie, unde imparatii si clericul bisericesc erau
"ambasadorii lui Dumnezeu," nu se punea problema unei societati
meritocratic. (Keith and Wayne, 2009:82). O data cu caderea Bastiliei,
symbol al revolutiei franceze, lupta de clasa a capatat un caracter general
pus in lumina de ideile iluministe ca libert, fraternit, egalit. Organizarea
societii franceze era divizat n trei stri: nobilimea, burghezia i a treia
stare, adica poporul. Burghezia care se ridica pe baze economice vroia si
putere politica. (Doyle, 1989). Lupta de clasa va continua cu ideile lui Marx si
Engles (1845) si vor avea impact pana in ziua de azi in ceea ce denumim
new criminology sau left realist criminology. (Michael, 2004:64).
Aristotel (1999) definea omul ca animal social deoarece, credea el, statul
este anterior individului. Mai tarziu J.J. Rousseau (1762) avea sa defineasca
omul ca fiind anterior statului, pentru ca bunul lui cel mai de pret este
libertatea cu care a fost inzestrat de la natura. Insa, omul isi da de buna voie
libertatile sale natural statului si semneaza un contract in schimbul
securitatii oferite de stat. Aceasta teorie contractualista sta la baza Statului
modern si la baza revoluriei franceze. Dandu-si libertatile de buna voie,
oamenii definesc in stat ceea ce e legal si ilegal prin raportare la imaginea
comuna pe care membrii unei societati au cu privire la ceea ce trebuie sa fie
comportament normal. Aceasta imagine in statele democratice este data de
nr. majoritatii prin vot.
Pe aceste idei contractualiste, Emile Durkheim (1893) avea sa introduca
termenul de anomie, adica de slabire a normelor impuse de societate atunci
cand individul nu isi poate atinge scopurile ca bunastare economica sau
statut social. (Chris, 2009:367). Cu alte cuvinte, el rupe contractul social,
pentru ca institutiile statului nu mai ofera sansa oamenilor de a-si atinge
idealurile. Trecand peste prescriptiile impuse de majoritate, individul devine
delicvent. Robert Merton va fi adeptul acestei teorii si va prelua termenul de
anomie al lui Durkheim pentru a se referi la faptul ca cultura dominanta
stabileste scopurile spre care sa tinda un individ, dar nu ii ofera si mijloacele
necesare. Slabind normele impuse de majoritate, mijloacele de care se va
servi minoritatea vor fi declarate ilegale.

Iata dar, din moment ce statutul social dobandit prin nastere a fost
contestat, oricine poate sa ajunga in varful piramidei sociale acolo unde
succesul material si stima sunt privite ca valori intrinseci, dobandite prin
munca, educatie, inzestrari naturale, etc. (Chris, 2009:367). Statutul social
poate fi dobandit prin institutiile statului care acrediteaza prin legi, politici
guvernamentale, justitie, educatie, sistem sanitar, mijloacele prin care pot fi
atinse obiectivele. (Michael 2005:78). Cand aceste obiective nu pot fi atinse
pe cale legala, se va ajunge la contestarea normelor prescrise de institutii si
implicit la incalcarea legilor, deci la criminalitate. Merton vrea sa descopere
cum anumite structuri sociale exercita presiune asupra anumitor persoane
pentru atingerea acestor obiective. (Michael, 2005:78).
Avand acest context vom intelege teoria lui Merton (1968) cu privire la strain
theory, care priveste criminalitatea ca un efect produs de cultura dominanta
ce pune accent pe valorile materiale si pe dobandirea lor cu orice scop. Visul
American poate fi al oricui. (Michael, 2004:78). Din acest punct de vedere,
scopul scuza mijloacele. Asadar este in natura umana sa caute fericirea si
bunastare indifferent de mijloace. Asa cum observa Chris Hale (2009:367):
strain theory este o teorie structurala ce se pozitioneaza disjunctiv intre
scopurile prescrise de cultura dominanta si mijloacele legale de a le dobandi.
La modul general, teoria ar sugera faptul ca in clasele de jos criminialitatea
este mult mai mare din moment ce au aceleasi obiective ca cei din clasa de
mijloc si clasa de sus, dar sunt lipsiti de mijloacele acestora in atingerea
obiectivelor.
Cu alte cuvinte, toti vrem sa avem asigurare de sanatate, o casa cu piscina,
eventual o masina pentru fiecare membru din familie si in plus sa ne mai
permitem doua vacante pe an in statiuni exotice. Aceste dorinte nu sunt
deloc absurde daca privim in ziare, in mass-media, la ceea ce defineste
succesul si fericirea in societatea noastra. Cei mai multi nu ajung sa aibe
acces la resurse, nu au conditia economica necesara, nu au competentele
necesare sau inzestrarile ereditare pentru a ajunge in varful piramidei. Nu au
acces la informatii sau nu au bani sa urmeze o Universitate. Provin dintr-un
mediu defavorizat si stimagtizat. Pe cei mai multi oameni din medii
defavorizate aceste privatiuni nu ii determina sa se resemneze. Ei vor gasi
cai alternative de a-si atinge scopurile, de cele mai multe ori ilegale. Asadar,
se intra intr-un conflict intre normele prescrise de institutii si mijloacele
folosite de oameni in atingerea obiectivelor.
Acest conflict, in viziunea lui Robert Merton (1968) este reprezentat de cinci
modele rezultate din presiunea lipsei de integrare intre obiectiele culturale
si mijloacele institutionale. (Cited in Michael, 2005:80). Primul model este
cel de conformitate. Teoretic, in acest nivel nu exista un conflict intre
obiectivele culturale si mijloacele institutionale. Societatea este stabila si
sanatoasa, evolueaza organic, nu exista riscul unui conflict social. Al doilea
model este Inovatia. Oamenii interiorizeaza obiectivele si le accepta, dar
nu sunt de-acord cu normele prescrise de institutii pentru atingerea lor. Acest
lucru poate crea frustrari care pot duce pe termen lung la inlocuirea normelor
prescrise de institutii.

Al treila model este Ritualismul, atunci cand individul abandoneza

telurile, obiectivele propuse de cultura dominanta, dar continua sa se supuna
normelor institutionale. Acesti oameni tind sa se supuna chiar daca nu sunt
de-accord, ori din firca, ori din conformism, ceea ce creaza anxietate si
insecuritate emotional pe termen lung. Este tipul conformist care "inghite" si
da "cezarului ce e al cezarului". (Michael, 2005:81). Al petrulea model
este cel de Retratare, in care sunt respinse ambele, atat obiectivele cat si
mijloacele propuse de institutii. Acesti oameni au ratat sansa de a avea
acces la mijloacele propuse de institutii si au devienit asociali (nu insa si
antisociali). Robert Merton (1968:207) da exemplu pe alcolici, vagabonzi,
depedentii de droguri, ratatii. In sfarsit,ultima categorie este
reprezentata de Rebeli, cei care abandoneaza atat obiectivele cat si
mijloacele puse la dispozitie de institutii. Aceasta rebeliune impotriva a ceea
ce inseamna obiective culturale si mijloacele institutionale am observat-o
prea bine in revolutiile impotriva blocului socialist din Europa de Est.
Model de
adaptare

Obiective
culturale

Conformist

Acceptare/resping
ere
+

Mijloace
institution
ale

+
Inovativ

+
-

Ritualism

Retratare

Rebeliune
Cele 5 modele

+/de adaptare

/+
ale lui R.
Merton

Dupa cum sustine Box, exista o stransa legatura intre conditiile sociale si
criminalitate. Cand somajul este in crestere, atunci si criminalitatea este in
creste. (Box, 1987). Asta inseamna ca nivelul criminalitatii este influentat
direct proportional de conditiile economico-sociale. Se pune insa intrebarea,
de ce in societatiile puternic indiustrializate rata criminalitatii este atat de
mare? Robert Merton (1968) face distinctia intre dorintele induse din afara
de catre societatea de consum si dorintele personale ce vizeaza strictul
necesar. Cu alte cuvinte, institutiile nu trebuie sa promita obiective care nu
pot fi atinse de majoritatea cetatenilor. (Merton, 1938:182). Acest lucru ii
face pe oameni sa se simta neindreptatii si privati de anumite bunuri care,
cred ei, li se cuvin. Pentru a intelege mai bine acest concept, Robert Merton
(1938:182) foloseste termenul de "deprivare relativa". Chris Hale (2009:366)
defineste astfel derpivarea relativa:
Asa cum numele sugereaza, deprivarea relativa se refara, spre deosebire de
saracia absoluta, la modul in care se distribuie venitul in societate. Venitul

poate creste pentru toti cetatenii, dar deprivarea relativa va creste

deasemenea daca diferenta dintre saraci si bogati se accentueaza.
Cu alte cuvinte, chiar daca media nivelului de trai a crescut in ultimii ani,
multi dintre oameni se vor simti in continuare saraci datorita faptului ca se
vor compara cu cei bogati. Cu cat distanta dintre saraci si bogati se largeste,
cu atat deprivarea relativa va fi mai mare. De exemplu, poti sa faci parte din
clasa de mijloc, dar daca mereu te vei compara cu Bill Gates, atunci vei fi cel
mai sarac om, chiar daca nu te afli in pragul saraciei. Aici intervine rolul
mass-mediei care bombardeaza zinlic oamenii cu imagini a ceea ce
inseamna viata buna, ideea de succes, fericirea. (Chris, 2009:366)
Asa cum am vazut, exista o stransa legatura intre conditiile economice,
structura sociala, mijloacele propuse de institutii in atingerea obiectivelor si
criminalitate. Insa critica care i se aduce lui Merton este aceea ca pune prea
mult accent pe criminalitatea claselor sociale de jos. (Michael, 2005:82).
Strain theory nu tine cont de white-collar of crime, reprezentata de cei din
clasele de mijloc sau chiar clasele din varf, ci doar de blue-collar of crime
reprezentata de clasele de jos. (Croall, 1922:45). White collar of crime e in
contrast cu strain theory, asa cum observa David and Elin (2001:23):
"Doar 9 procente din esantionul celor care nu avea un loc de munca la
momentul respectiv au comis delicvente. Acest lucru e in contrast cu
criminalitatea din strada, specifica celor care n-au un loc de munca sau care
nu sunt angajati intr-o activitate legala. Marea majoritatea a celor care
lucreau si au comis delivente, adica 90% din ei, aveau "white-collar
jobs"(adica erau calificati pt. o meserie), si mai mult de un sfert din esantion
erau patroni sau lucrau in domeniul afacerilor."
Asadar, "strain theory", ca si criminalitatea ce ne ingrijoreza nu tine seama
decat de acele crime care se vad, violuri, impuscaturi, furturi, dar nu
analizeaza fenomenul coruptiei, evaziunea fiscala la nivel inalt, parlamentar,
bancar, etc. Pe de alta parte teoria nu explica criminalitatea din pasiune,
non-utilitarista si nu are raspunsuri pentru criminalii in serie. (Michael,
2005:82). Intra-devar, o teorie sociologica nu ia in calcul si celalte teorii
psihologice sau determinismul biologic. Merton (1938) incearca sa formuleze
prin "strain theory" o teorie generala, dar pierde din vedere individul. Cohen
(1955) observa ca Merton da impresia ca alegerea indivizilor de a se adapta
la mijloacele propuse de instiutii este facuta in conditii de haos social. De
aemenea, nu tine cont de influentea subcuturilor sau alte influente sociale.
Asa cum am vazut mai sus, Merton sustine ca devianta se produce cu
precadere in clasele de jos. Insa nu vede si cealalta parte a monedei unde
majoritatea membrilor aceleiasi clase se conformeaza normelor. Nu isi pune
intrebarea "de ce nu toti oamenii din medii defavorizate comit crime"?
(Michael, 2005:83).
"Strain theory" a lui Merton sustine ca toate clasele sociale din America au
imbratisat ideea de success financiar. (Lemert, 1964:83). Mai mult, Merton
nu tine cont de faptul ca diferite clase sociale au alte valori culturale in care
Visul American nu intra in discutie. (Lemert, 1964:83). Pe de alta parte,
teoria nu are validitate externa. Asa cum observa Michael Doherty (2005:82)
strain theory este o explicatie a deviatiei in societatea Americana. Nu ia
insa in considerare si celelale tari care nu au o filozofie capitalista. (In
momentul cand Merton (1968), a scris Social theory and social structure in

Europa de Est se formase blocul socialist). E adevarat, intr-un stat socialist

poate ca dispare lupa de clasa, dar apar alte crime cum ar fi cele politicideologice. Asa cum am vazut, sunt multe lucruri care i-au scapat lui Merton
in elaborarea srain theory. Insa multe din punctele lui raman valabile si au
fost tesate de un numar de sudii empirice, dar si imbunatatie de precursori
ca Agnew (1992).
In concluzie, Strain Theory explica mule lucruri prin legatura stransa intre
mediul social si devianta. Asa cum o sa vedem in urmatorul post, ar putea
exista o legatura intre criminalitate si numarul celor neangajati, intre
criminalitate si integrarea sociala. Pe de alta parte am evientiat influenta si
rolul institutiilor in conturarea si atingerea obiectivelor, in educarea
societatii, dar si nevoia de politici nationale cu privire la combaterea saraciei.
Consider ca strain theory raspunde nevoii societatilor liberale de a
implementa politici sociale, chiar daca acestea nu au efect imediat. Insa o
abordare mai individuala sau multi-teoretica ar putea imbunatati mult the
strain theory si intelegerea fenomenului criminalitate. "Strain Theory" a fost
la moda in anii 70 datorita bandelor, gastilor, muzii hip-hop, skinhead, Punk,
Rock, Hippie, care in mod explicit erau impotriva normelor/obiectivelor
impuse de cultura dominanta ce isi bazeaza filozofia pe consum si profit. Insa
de la devianta la criminalitate sunt pasi care lipsesc.