Sunteți pe pagina 1din 3

Textul 9 RATIUNI PRACTICE-O TEORIE A ACTIUNII , Bourdieu

In acest text, personajele principale sunt Frata si Japonia.Socitatea franceza a anilor 1970
reprezinta o pluralitate de metode de observatie si de masura, cantitative si calitative, statistice si
etnografice, macroscopic si microscopic..Spre exemplu: notiunea de profesie.Aceast cuvant face
sa coexiste elemente dintre cele mai abstracte si elemente dintre cele mai concrete, o fotografie
in care presedintele de atunci al republicii joaca tenis sau un interviu cu o bucatareasa si analiza
cea mai formala a puterii generatoare si unificatoare a lui habitus.Logica cea mai profunda a
lumii sociale nu poate fi sesizata decat prin particularitatea unei realitati empirice, pentru a
construe un “caz particular al posibilului”.

Spatiul social este contruit in asa fel incat agentii sau grupurile sa fie distribuite in
functie de pozitia lor in distributiile statistice stabile stabilite dupa doua principia de diferentier,
mai ales in societatile avansate precum Statele Unite,Japonia, fiind fara indoiala cele mai
eficiente: capitalul economic si capitalul cultural.In prima dimensiune este important capitalul
global, precum patronii, membrii, care se opun celor inzestrati cultural precum muncitorii
necalificati.A doua dispozitie: opozitia dintre intelectuali si patroni, dintre invatatori si micii
comercianti, opozitie care in Franta si Japonia dupa razboi se traduce intr-o politica de dreapta si
de stanga.

Habitus-ul este principalul generator si unificator care retraduce caracteristicile intrinseci


si relationale ale unei pozitii intr-un stil de viata unitary, adica un ansamblu unitary rezultat dintr-
o selectie de persoane, bunuri,practice.Exemplu de habitus: modul in care cineva mananca, ceea
ce mananca muncitorul si cum mananca.Acesta stabileste diferentele dintre ceea ce e bun si ceea
ce este prost, intre ceea ce este bun sau rau.De exemplu comportamentul sau acelasi bun poate
aparea distins unuia, pretentios altuia sau vulgar unui al treilea.

Spatiul social trebuie asadar contruit ca structura de pozitii differentiate, definite in


fiecare caz prin locul pe care-l ocupa in distributia unei categorii particulare de capital.Pentru a
construe un spatiu social,in cazul Frantei, trebuie sa se ia in considerare diferite categorii de
capital a caror steructura determina structura spatiului social..
Institutia scolara contribuie la reproducerea distributiei de capital cultural si prin aceasta
si structura spatiului social.Le corespund mecanisme de reproducere care defineste modul de
reproducere si care fac capitalul sa mearga la capital ia structura sociala sa tinda sa se
perpetueze.Reproducerea structurii distributiei de capital cultural se realizeaza in relatia dintre
strategiile familiilor si logica specifica a institutiei scolare.In cazul Frantei autonomizarea
camplului birocratic si imultirea pozitiilor independente ale puterilor temporal si spiritual
stabilite sunt insotite de dezvoltarea uneo burghezii si a unei nobilimi de roba ale caror interese
sunt inclinate in materie de repriducere, acestea fiind strans legate de scoala. Noul capital si
capitalul cultural-trebuie sa-si ridice interesele particulare la un grad de universalizare superior
aspirand spre progresism.

Subiectii sunt agenti active si cunoscatori dotati cu simt practic cu un sistem dobandit de
preferinte, principii de viziune si diviziune, cu structuri cognitive durabile si cu scheme de
actiune care orienteaza perceperea situatiei si raspunsul adaptat.

Notiunea de spatiu cuprinde prin sine principiul unei intelegeri relationale a lumii sociale,
el afirma ca realitatea pe care o desemneaza consta in exterioritatea mutual a elementelor ce o
compun.Stiinta socialta trebuie sa construiasca spatii sociale, trebuie sa construiasca sis a
descopere principiul de rediferentiere ce permite regenerarea teoretica a spatiului social empiric
observat.

Reducerea la context

Analiza statistica incearca sa stabileasca caracteristicile statistice ale populatiei de


scriitori in diferite moment sau ale diferitelor categorii de scriitori(scoli,genuri), la un moment
dat nu valoreaza mai mult.Ea aplica cel mai adesea unor populatii preconstruite, principia de
clasificare ele insele preconstruite.Intai trebuie studiata istoria procesului de construire a listelor
de autori la care lucreaza statisticianul, adica procesul de canonizare si de ierarhizare care
conduce la delimitarea a ceea ce este la un moment da populatia de scriitori consacrati.Pe de alta
parte ar trebui studiata geneza sistemelor de clasificare , nume de epoci, de “generatii”,Cine nu
realizeaza aceasta analiza risca ca cercetarea sa sa fie pusa sub semnul intrebarii: de exemplu
limitele populatiei de scriitori, adica ale acelora care sunt recunoscuti .Cercetatorul risca sa strice
coeziunile reale.

Microcosmosul literar

In moscrocosmosul social sunt produse opera cultural- camp literar, artistic, stintiific-
este un spatiu al relatiilor obiective intre pozitii-pozitia artistului consacrat sic ea a artistului
blestemat.De exemplu- nu se poate intelege ceea ce se intampla aici decat daca fiecare agent sau
institutie este cercetat(a) in relatiile sale obiective cu ceilalti.

Sensul istoriei

Lupta dintre sustinatori si pretendenti face istoria campului:imbatranirea autorilor, a


scolilor si a operelor este rezultatul luptei dintre acestea si marcheaza o data lipta pentru a
continua sa existeParadoxal, in aceste campuri locul unei revolutii permanente- producatorii de
avangarda sunt determinate de trecut chiar si in inovatiile destinate de a-l depasi.Ceea ce se
petrece in camp erte mereu mai independent de istoria specifica a campului.Autonomia relative a
campului se realizaza tot mai mult in operele care isi datoreaza proprietatile formale si valoarea
structurii, deci istoriei campului.

S-ar putea să vă placă și