In conceptia lui Bauman oamenii sau consumatorii, asa cum sunt numiti in text, se

confrunta cu o dorinta de a consuma, mult mai mare decat au ei nevoie. Apare ideea satisfacerii
nevoilor, care va fi intotdeauna mai ispititoare si intensa, decat nevoile dj existente.
Pentru a-si mari capacitatea de consum, consumatorilor nu trebuie sa li se acorde nici un
ragaz, deoarece ei trebuie tinuti permanent in priza, ca sa fie constant expusi celor mai noi
tentatii si sa nu paraseasca starea de excitare si efectele sale- suspiciunea si nemultumirea.
Momeala pentru a le atrage atentia : ,,Crezi ca le-ai vazut pe toate ? Ce e mai bun acum
incepe !. A calatori reprezinta in viata consumatorului o placere mai mare decat a ajunge la
destinatie. Consumatorul este o persoana condamnata la miscare.
De asemenea Bauman considera ca oricine poate fi in rolul de consumator si ca toti
suntem condamnati la optiuni, doar ca nu toti avem capacitatea de a opta. La fel ca toate
societatile cunoscute, societatea post-moderna este stratificata, observandu-se 2 dimensiuni: ,,cei
de sus si ,,cei de jos.
Cei de sus si cei de jos se deosebesc prin aceea ca primii ii lasa in urma pe ceilalti- dar
nicioadata viceversa. In orasele contemporane se dezvolta un soi de apartheid a rebours : cei care
isi permit, parasesc regiunile mizere, in care cei caree nu isi permit sa se mute sunt temnitati.
Spre exemplu in Washington de-a lungul strazii 16 in Vest si al Potomacului in N-V, se intinde o
granita invizibila, pe care cei ramasi in urma nu stiu sa o treaca. In viata lor nu exista acel centru
al Washingtonului, iar cele doua moduri de viata sunt atat de diferite, incat daca s-ar intalni nu ar
sti ce sa isi spuna unul altuia. Cei de sus, in schimb, sunt multumiti ca isi traiesc viata dupa
poftele inimii si isi aleg destinatiile dupa bunul lor plac. Insa cei de jos, sunt alungati cateodata si
de acolo unde vor sa stea. In acest sens, este precizat rolul vizelor si mai ales al controlului
pasapoartelor destul de riguros. Astfel, unii dintre noi beneficiaza de noua libertate de miscare
fara acte, iar altii nu pot ramane intr-un loc exact din acelasi motiv.
Pentru prima categorie spatiul este traversat cu usurinta atat in acceptiunea sa reala cat si
in cea virtuala, pe cand pentru cea de-a doua categorie spatiul este echivalent cu o privare de
libertate, deoarece ei nu se pot misca si sunt obligati sa suporte pasi orice schimbare produsa de
localitatea de care sunt legati.
Reprezentantii primei lumi traiesc in timp, iar spatiul pentru ei nu conteaza, din moment
ce calatoresc mai mereu, iar locatarii celei de-a doua lumi traiesc in spatiul greoi si solid, care
sugruma timpul si il face imposibil de controlat. Doar timpul vitual are o structura, iar restul se
scurge monoton. Pentru cei din prima lume (oamenii de afaceri, de cultura, sau cei din lumea
universitarilor ) granitele statelor se naruiesc, in timp ce pentru ceilalti zidurile reprezentate de
controlul de trece a frontierei se inalta.
Pentru ambele lumi este prezentat cate un exemplu :

Pentru prima lume- a celor de sus este prezentata viata unei angajate (din cadrul unei
firme, o femeie aflata intre cele doua varste, care cunoastea 5 limbi), aflata in permanenta
miscare, iar tipul de cultura la care participa este cultura prezentului absolut.
Pentru cea de-a doua categorie, reprezentativa este o tanara de 16 ani, care a plecat de
acasa si care la 18 ani s-a intors cu doi copii. Pentru aceasta timpul se oprise, se simtea batrana,
ca si cum nu mai avea nimic de facut.
Prima experienta este traita ca o libertate postmoderna, iar cea de a doua poate fi
perceputa ca o stranie versiune postmoderna a sclaviei. Paradigmatic prima experienta este cea a
turistului, care sunt in permanenta miscare, sedusi de placerile reake sau imaginare ale vietii de
aculatori de senzatii, iar ceilalti sunt vagabonzii, mutanti ai evolutiei postmoderne, progeniturile
monstruoase ale noii specii. Turistii se misca pentru ca lumea li se pare irezistibila, atragatoare,
iar vagabonzii se misca pentru ca lumea aflata la indemana lor este insuportabil de neprimitoare.
Turistii calatoresc pt ca asa vor ei, vagabonzii pentru ca nu au alta solutie.
In concluzie, ceea ce numim globalizare se afla la visele si dorintele turistilor, iar un efect
al sau este transformarea celor mai multi in vagabonzi (acestia sunt calatorii carora li s-a refuzat
dreptul de a fi turisti, care nu li se ingaduie nici sa stea pe loc, nici sa caute un loc mai bun in
care sa se statorniceasca).