ZYGMUNT BAUMAN

Zygmunt Bauman s-a nascut la Varsovia în 1925, a fost refugiat în Uniunea Sovietica
în perioada celui de al doilea razboi mondial, a fost ofiter în Armata Rosie. În 1945 era
locotenent si a participat la cucerirea Berlinului. Marxist convins, dupa razboi a devenit
profesor universitar la Varsovia. În anul 1968, când partidul comunist polonez, înspaimântat
de miscarile protestatare ale studentilor, artistilor si intelectualilor a declansat ca diversiune
un val de persecutii antisemite ce a dus la expulzari si plecari masive ale evreilor din Polonia,
Zygmunt Bauman a fost dat afara de la Universitate. Cum în Cehoslovacia era în plina
efervescenta miscarea reformista, autoritatile de aici au cerut celor din Polonia sa i se
îngaduie lui Bauman sa vina la Universitatea din Praga. Evident, cererea nu a fost aprobata,
iar dupa câteva luni la înabusirea „primaverii de la Praga“ au luat parte si trupe poloneze.
Zygmunt Bauman s-a exilat în Marea Britanie si a devenit profesor la Leeds, unde traieste din
anul 1971. E socotit unul dintre maestrii gândirii contemporane, chiar daca în spatiul de limba
franceza a fost descoperit relativ târziu. si este, cred, suficient sa mentionez ca, în urma cu doi
ani, fostul presedinte ceh Vaclav Havel îl numea pe Zygmunt Bauman printre cei doar trei
autori ale caror carti le-ar lua cu el pe o insula pustie. Este însa drept ca Havel apartine
speciei pe cale de disparitie a presedintilor care aveau deprinderea de a citi carti. si, pe
deasupra, mai e si intelectual, ceea ce uneori e sau poate fi grav.
Zygmunt Bauman este creatorul conceputului de „modernitate lichida“. O stare a
societatii, sustine el, care nici nu vrea si nici nu poate sa-si conserve forma. Lichefiere,
lichidare, disparitie a solidului si a soliditatii, schimbare continua, absenta a durabilitatii. De
altfel, multe dintre cartile lui au înca din titlu cuvântul „lichid“ – de exemplu, una se numeste
„Viata lichida“, alta „Prezentul lichid, frici sociale si obsesie securitara“. „Amorul lichid“
apartine aceleiasi directii. Eroul sau, precizeaza Zygmunt Bauman, este „omul fara legaturi“,
o referire la Ulrich, personajul din marele roman al lui Robert Musil, „Omul fara însusiri“.
Altadata, scrie Bauman, a fi în miscare era un privilegiu, astazi a devenit o conditie a
supravietuirii, indispensabila. O aventura îmbatatoare altadata, o corvoada epuizanta azi. În
trecut, viteza parea sa vindece de incertitudine si de confuzie, azi se constata ca usurinta
dezangajarii si încetarea la cerere a relatiilor maresc, nu reduc angoasele si riscurile.
Cuplurile se alcatuiesc, se desfac, se refac sau traiesc semi-atasate. Si asta pe toate planurile,
sexual, afectiv, social, de vecinatate sau de loc de munca. Legaturile durabile au fost lichidate
în favoarea celor flexibile, a conexiunilor temporare sau care se modifica neîncetat. La urma
urmelor, în realitatea virtuala care a devenit parte a vietii noastre, poti apasa oricând pe tasta
pe care scrie „sterge“, si cu asta, basta ! Daca societatea e lichida, de ce n-ar fi si omul la
fel ?!

http://revistacultura.ro/cultura.php?articol=4114