Mihail Sadoveanu si „beneficiile‟ acestuia de pe urma regimului comunist

La instaurarea regimului comunist în România, după 1945, intelectualii cu

viziuni diferite asupra societăţii au fost nevoiţi să-şi decidă soarta. În special cei
cu simpatii monarhiste, legionare sau în orice caz de dreapta au preferat să
abandoneze tot ce aveau în ţară şi să plece în vestul democratic, iar cei rămaşi
sau prinşi de tăvălugul comunist au înfundat puşcăriile. Alţi scriitori, care
înainte de 1945 aveau concepţii politice şi ideologice diferite de ale tovarăşilor
simpatizanţi ai doctrinei staliniste, au schimbat brusc macazul şi au compus ode
iubiţilor conducători socialişti, au ridicat osanale noului regim şi în unele cazuri
au contribuit activ la ”construirea” României Socialiste. Printre aceştia s-au aflat
şi trei titani ai literaturii române, prezenţi şi astăzi în programa şcolară
obligatorie cu operele lor. Este vorba de Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi şi
Camil Petrescu. „Mulţi scriitori în aceea perioadă, au preferat să îmbrăţişeze
noua ideologie, nu neapărat din convingere, ci din necesitate. Dacă nu
corespundeai ideologic, erai îndepărtat. Şi erau multe moduri de a îndepărta un
intelectual aflat pe lista neagră. Aşa că sute de scriitori, chiar de renume, au
hotărât să fraternizeze cu noul regim pentru a-şi menţine statutul”1, spune
istoricul Gheorghe Median.
Din punct de vedre al orientării politice, la începutul activităţii sale,
Sadoveanu a făcut parte din Partidul Poporului, apoi l-a urmat pe Constantin
Argetoianu când acesta şi-a fondat propriul partid, timp în care fost numit
preşedinte al Senatului. După instalarea regimului autoritar a lui Carol al II-lea,
scriitorul s-a numărat printre cei fideli monarhiei, dar după venirea comuniştilor
la putere acesta şi-a schimbat brusc orientarea politică devenind un fervent
susţinător al regimului. Astfel, exact în acestă perioadă, Mihail Sadoveanu
ocupă funcţia de preşedinte al Adunării Deputaţilor şi se numără printre cei cinci
membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat
conducerea statului după abdicarea regelui Mihai I.
Legăturile scriitorului Mihail Sadoveanu cu regimul comunist au rămas
controversate până astăzi. Dintre marii scriitori şi oameni de litere interbelici
care au acceptat colaborarea cu regimul comunist, Sadoveanu a fost cel care a
primit contra unor importante beneficii materiale, cele mai multe şi înalte funcţii
în stat şi a semnat şi texte de propaganda ale regimului. După anul 1945, scrisul
său a virat puternic spre ideologia noului regim comunist, publicând opere
1
Articol disponibil la: https://adevarul.ro/locale/botosani/lista-rusinii-marii-scriitori-literaturii-romane-devenit-
comunisti-functii-foloase-materiale-sadoveanu-arghezi-fost-prietenii-tovarasilor-
1_553e414dcfbe376e359bf794/index.html
afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul ”Mitrea
Cocor” sau cartea de reportaje din URSS ”Lumina vine de la Răsărit”. Spre
deosebire de Panait Istrati, care a crezut sincer în idealurile comuniste și care a
fost trezit din reverie de realitatea sinistră din Țara Sovietelor, textul lui
Sadoveanu arată, prin artificialitatea sa, că nu credea nimic din ce scrisese și că
doar oportunismul îi ghidase. De altfel, el avea s-o recunoască mai târziu, într-o
încercare de justificare a mizeriei: „Dacă nu scriam «Lumina vine de la Răsărit»,
dacă nu eram cu ei, opera mea era interzisă 20 de ani, ca şi a lui Nicolae Iorga,
Octavian Goga şi a celorlalţi.”2 Asadar, afirmatia acestuia arata clar ca a scris
aceste texte intr-un moment de constrangere pentru a supravetui noului regim.
In 1952 apare romanul istoric „Nicoara Potcoava‟, o alta capodopera a lui
Mihail Sadoveanu in care acesta foloseste ca pretext întrajutorarea
moldovenilor cu ucrainenii si pentru care acesta dedică pagini întregi Moldovei
dintre Prut şi Nistru, ultimul râu fiind pomenit în exces, referire clară la
caracterul absolut românesc al Basarabiei, despre care nu mai era voie să se
vorbească şi să se scrie la acea vreme.
Din 1927 si pana in 1937, Mihail Sadoveanu a fost un membru important
al masoneriei romanesti, pana in momentul un care aceasta organizatie a fost
interzisa pe teritoriul tarii. Cu toate acestea, acest grup a continuat sa lucreze in
secret, condamandu-l si numindu-l tradator pe Sadoveanu deoarece acestia nu au
trecut cu vederea serviciile facute de scriitor regimului totalitar.
In „Explorări în comunismul românesc”, Ioan Stanomir vorbeste despre
scenariile de groaza construite sub conducerea regimului comunist si aminteste
de cazul cutremurător al unui țăran care a refuzat să se înscrie în colectivă și a
fost condamnat la moarte. Cazul l-a implicat si pe marele scriitor deoarece se
spune ca tăranul i-ar fi trimis lui Sadoveanu o scrisoare în care acesta cerea
comutarea pedepsei. Sadoveanu a refuzat, iar țăranul a sfarsit executat. În anul
1953, scriitorul a mai respins cererea de comutare a pedepsei pentru alte 12
persoane.
Se spune că soarta lui Sadoveanu a fost pecetluită la Paris. Oficial,
Sadoveanu a murit în urma unui infarct. În 19 octombrie 1961, Sadoveanu a fost
descoperit în comă, într-un compartiment al trenului care îl ducea la Iași. La cap
avea o lovitură produsă cu o piatră care era învelită într-o hârtie cu însemne
masonice.

2
Text disponibil la: http://www.badpolitics.ro/mihail-sadoveanu-ceahlaul-oportunismului/