Universtitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași Mihai Robert Marian

Facultatea de Istorie Grupa H113

Liberalismul românesc. Eseu istoriografic

De Gheorghe Cliveti

Autorul acestei cărți este Gheorghe Cliveti, cadru didactic al Facultății de

Istorie din cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Gheorghe Cliveti
s-a remarcat prin interesul acordat istoriei modernă a românilor, istoriei
universală, dar și a relațiilor internaționale. Acesta a făcut multe stagii de
cercetare în Franța, Germania și Statale Unite ale Americii, participând la
numeroase simpozioane și conferințe de istorie. În activitatea sa de istoric a scris
și a contribuit în mod direct la un număr impresionant de cărți. Pe lângă cartea,
Liberalismul românesc. Eseu istoriografic, palmaresul cărților sale mai cuprinde
opere ca Izvoarele Istorice a relațiilor internaționale. Epoca modernă(1993),
Concertul European. Un experiment în relațiile internaționale din secolul
XIX(2006), România modernă și ,, apogeul Europei”(2016) etc. Gheorghe Cliveti
a ocupat funcții de director la Institutul de Istorie ,,A.D. Xenopol” și la Centrul de
Istoria Relațiilor Internaționale, la Facultate de Istorie a Universității ,,Alexandru
Ioan Cuza” Iași.

Cartea pe care doresc să v-o prezint în continuare, se numește

Liberalismul românesc. Eseu istoriografic, apărută la Editura Fundației ”AXIS”,
Iași, în 1996. Cartea are 199 de pagini și este structurată pe patru capitole, fiind
prezentat în amănunt conceptul liberalismului în spațiul românesc.

De la bun început, autorul pornește cu ideea să pună în prim plan cele mai
însemnate probleme, pentru o cunoaștere mai amplă a perspectivelor
liberalismului românesc. Însă, prin intermediul autorității cărții, autorul încearcă
să-i pună pe cititori în ipostaza unei dezbateri istoriografice ,,de durată, menită
elucidării unei probleme esențiale a istoriei moderne și contemporane a
românilor.” Liberalismul românesc si-a adaptat principiile din mers, având șansa
istorică de a sprijinii momentele importante ale perioadelor moderne și
contemporane, precum aducerea prințului și adoptarea Constituției de la 1866,
înfăptuirea unirii, obținerea Independenței, proclamarea Regatului etc. Aici,

1
Universtitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași Mihai Robert Marian
Facultatea de Istorie Grupa H113

autorul îi amintește pe cei care au avut un rol esențial, precum Alexandru Ioan
Cuza, Mihail Kogalniceanu sau Brătienii.

Primul capitol al acestei cărți se numește Originile Liberalismului

Românesc. Resurecția Națională; ”Novatorii”. Vreau să încep prin a defini
libertatea și putem pleca de la opinia autorului, care afirmă că ”libertatea
reprezenta valoarea primordială... în condiția umană”. Este bine cunoscut faptul
că libertatea dă posibilitatea de acțiune a oamenilor în condițiile cunoașterii, iar în
cazul nostru cunoașterea legilor de dezvoltare a societății. Acest curent ideologic,
liberalismul românesc, a fost anulat de regimurile dictatoriale și interzis de la bun
început de comunismul totalitar. În acest capitol, autorul îi amintește pe scriitorii,
care au contribuit prin perspectivele lor despre originile liberalismului românesc,
precum A.D. Xenopol, Ștefan Zeletin sau E. Lovinescu. Xenopol susținea ideea
că partidul liberal s-a desprins de partidul național odată cu Revoluția franceză,
datorită ideilor inovatoare, care au fost menite să realizeze statul național, dar si
modernizarea societății românești. În lipsa unor începuturi concrete în apariția
liberalismului românesc, în notele xenopoliene apar menționate ”asociațiile și
societățile secrete”, care au dus spre înfăptuirea Partidului Național Liberal
condus de C.A. Rosseti și I.C. Brătianu. Ștefan Zeletin este cel care oferă o nouă
viziune asupra genezei liberalismului românesc, fiind pusă în prim plan realizarea
unei investigații a materialului istoric, în descoperirea procesului de formare a
statului românesc modern. Aici, autorul intervine și susține că ”El suferă însă, pe
alocuri, de un tezism excesiv”, adică susține exagerat propagarea unor idei, care
nu sunt lămuritoare, fiind întâlnit la mai mulți specialiști, în materia burgheziei și
capitalismului. Zeletin este de părere că liberalii reprezentau interesele burgheziei
în formare(bancheri, industriași, negustori), deoarece orice manifestare a clasei
burgheze este considerată, prin natura sa, liberă. Un alt factor important amintit de
către scriitor este impactul Revoluției franceză, ce reprezenta un punct de plecare
a liberalismului. Cu o notă diferită de cea a lui Zeletin este modalitatea de
înțelegere a lui E. Lovinescu. Lovinescu susține că noile idei ale Revoluției
franceze nu reprezentau un factor domininant dacă nu ar fi fost pregătit din timp
”terenul pentru sădirea lor”, adică dacă nu s-ar fi organizat o mișcare
revoluționistă. Scrierile acestor autori, mai ales a lui Xenopol despre partidele
politice rămân și azi un reper, fiindcă niciun istoric nu a oferit o lucrare mai
reprezentativă despre problema genezei sau despre gândirea politică liberală
românească.

2
Universtitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași Mihai Robert Marian
Facultatea de Istorie Grupa H113

Al doilea capitol, Liberalism și cauză națională la pașoptiștii români, îi

are în prim plan pe participanții de la Revoluția din 1848, care și-au pus în mod
evident amprenta pentru dobândirea independenței și afirmarea naționalității
române. Aici, este prezentat programul revoluționar pașoptist, care a vizat o serie
de obiective: sociale, politice, economice, judiciare, etc. Însă, revoluționarilor
”francezi” le-au fost aduse critici, din rândul istoricilor. Iorga este unul dintre
acei istorici, care blamează modul de desfășurare a Revoluției de către pașoptiști,
fiindcă aceștia au venit cu idei extravagante, neînțelese de poporul român.

Capitolul următor este cel care numără cele mai multe pagini și este
intitulat Arhitectura liberală a României Moderne. Evoluția liberalismului
românesc a fost considerat evoluția României moderne, destinul acestuia
asemanându-se cu soarta țării. Este bine cunoscut faptul că statul modern s-a
consacrat pe baza principiilor liberale, de exemplu: separarea puterilor în stat,
autoritatea legii, etc. Liberalii au avut un rol important în obținerea Indepentenței
statului român, prin actele legislative, atunci când în 1881, România este
proclamată regat. Aceștia au considerat monarhia o instituție ce impunea
organizarea statului românesc, însă nu și-au dorit ca regele să aibă dreptul de veto
absolut. Din cauza dorinței prea exagerată de organizare a țării, liberalilor li se
aduc reproșuri din partea mișcării conservatoriste, ei susținând controlarea
procesului de modernizare, pentru a păstra valorile tradiționale. Mișcarea liberală
a fost atestată ca partid politic în anul 1875, odată cu campania pentru alegerile
parlamentare, atunci când I.C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica,
Golescu, Vernescu s-au reunit în reședința lui Mazar-Pașa, un maior englez, unde
au pus bazele Partidului Național Liberal. Până atunci, aceștia afișându-se, doar ca
grupări politice.

Ultimul capitol al cărții este Liberalism și neoliberalism în România

contemporană. Curentul neoliberalism se referă la latura economică a
liberalismului. Neoliberalismul nu este doar un sistem de politici economice, ci o
formă de guvernământ, care vizează autonomia instituțiilor.

Cu timpul, Partidul Național Liberal a avut momente de ”dezlipire”,

când au apărut noi partide liberale, precum P.N.L.(1930) condus de George
Brătianu, însă acesta a revenit la partidul ”inițial” în 1938; Partidul Liberal
Democrat(1931) condus de Ioan Th. Florescu. Au fost organizate grupări și
cercuri politice, cum ar fi: Gruparea H și cercul ”Păreri libere”, însă, acestea nu au

3
Universtitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași Mihai Robert Marian
Facultatea de Istorie Grupa H113

avut parte de succes. După anul 1990 apar noi partide liberale: P.N.L.- Convențoa
Democratică în 1992; Partidul Liberal în 1993; P.N.L.-Câmpeanu în 1994/1995,
care au fost înregistrate juridic. Autorul sublinează amprenta pe care și-au lăsat-o
în contextul Primului Război Mondial, atunci când Ionel Brătianu a ”antrenat”
politica neutralității și diplomaticii a țării pentru război. Pe timpul neutralității,
național-liberalii au reluat dezbaterile pe tema celeor două mari reforme: agrară și
electorală. În perioada dintre anii 1922 și 1926, guvernarea liberală a participat
activ la cea mai înaltă consfințire a Marii Unirii, prin acte istorice, precum
încoronarea regelui Ferninand la 1922 la Alba Iulia, dar și adoptarea Constituției
de la 1923. Odată cu venirea la putere a comuniștilor în anul 1944, partidul liberal
român a avut de suferi. Manifestările politice erau interzise, iar mulți adepți
liberali au avut de a face cu condamnări și încarcerări. Însă, aceștia au avut un rol
esențial la prăbușirea regimului comunist din 1989.

În concluzie, din punctul meu de vedere, cartea Liberalismul

românesc. Eseu istoriografic este o carte, care merită atenția oricărui istoric
pasionat de istoria modernă și contemporană. Pe parcursul celor patru capitole,
cartea oferă o analiză detaliată asupra conceptului de liberalism de la începutul
secolului al XIX-lea și până la începutul anilor 1990, când lumea a trecut prin
schimbări majore odată cu căderea perioadei comuniste. Autorul prezintă
transformările pe care le-a suferit mișcările liberaliste, fiind evidențiate
momentele de apogeu, dar și de decădere.

4
Universtitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași Mihai Robert Marian
Facultatea de Istorie Grupa H113