Istoriografia romantica europeana

Daca sub aspect literar si artistic romantismul are figuri ilustre nnumeroase tari europene, meat este dificil sa
vorbim despre o ntietate, n domeniul istoriografiei Franta si-ar putea revendica, eventual, locul de frunte .
Patru nume - Franois Guizot (1787 - 1874), Augustin Thierry (1795 -l856), Adolphe Thiers (1797 1877) si Jules Michelet(1798 - 1874) domina o jumatate de secol ( 1820 - 1870) din istoriografia Frantei.
In istoria revolutiei franceze si a epocii napoleoniene aveau teme generoase care deschideau orizonturi vaste
cercetarii prm problemele pe care le ridicau si prin articularea lor cu ansamblul istonei europene. Apoi. acesti patru
istorici s-au interesat si de istoria altor tari, au ntocmit sinteze generale asupra istoriei europene, au investigat epoci
trecute, n specia] din istoria Frantei si a Angliei.
S-a impus, mai cu seama, Jules Michelet prin generozitatea ideilor, prin capacitatea de a resuscita trecutul,
de a da un relief aparte scenelor de masa si prin nobletea stilului sau. mpreuna cu prietenul sau Edgar
Quinet si poetul polonez Adam Mickiewicz ei au tout la Collge de France nu doar cursuri de istorie. Au creat o
atmosfera intelectuala si au hranit un spirit cu urme adnci n constiinta audientilor, printre care s-au aflat si
romni. Un public care participa entuziasmat la conferintele acestor maestri.
Jules Michelet are o opera ampla ntre care se numara oIntroducere n istoria universala (1833), un
apreciat Manual de istorie moderna, o Istorie a secolului al XIX lea, n trei volume. Principalele sale scrien sunt
nsa Istoria Frantei (n 18 volume) si Istoria revolutiei franceze (aparuta initial n 5 volume), n Istoria
Frantei. Michelet ncheaga un tablou vast al vietii poporului n legatura cu toate elementele care configureaza
existenta sa: pamntul, evenimentele, oamenii, societatea. Nu problematizeaza si nu construieste textul n maniera
explicatiei impersonale El introduce explicatia n tesatura naratiunii care prezinta deopotriva calitatea sintezei si
darul de aprezenta expresiv desfasurarea vietii trecute.
Uneori Michelet surprinde sensurile unor fenorrene n cteva linii revelatoare. In capitolul despre Rena f
ere, Jules Michelet sene: "Placutul cuvnt Renastere nu le evoca prietenilor frumosului dect nscaunarea
uneiarte noi si nestavilitul avnt al fanteziei. Pentru erudit el nsemna restaurarea studiului antichitatii; pentru
legisti. lumina care ncepe sa se faca n contradictoriul haos al vechilor noastre datini. Aceste minti deosebit
destiutoare au uitat nsa doua lucruri, nenseamnate ntr-adevar, care apartin acestui veac mai mult dect
tuturor celor premergatoare la un loc: descoperirea lumii, descoperirea omului.
Veacul al XVl-lea, n mar 11111x2320l ea si legitima sa cuprindere, merge de la Colurab la Copernic, de
la Copernic la Galileu, de la descoperirea pamntului la cea a cerului.
[n desfasurarea sa, omul s-a regasit pe sine nsusi. In timp ce Vesale si Servet au adus revelatia vietii, cu
ajutorul lui Luther, Calvin, Dumoulin si Cujas. pe de-o parte, Rabelais, Montaigne, Shakespeare, Cervantes pe
dealta, a patruns n tainele vietii morale. A investigat temeliile adnci ale naturii sale. A nceput sa ntroneze
Dreptatea si Ratiunea"15.
Ceea ce impresioneaza la Michelet este, nsa, mai ales forja evocatoare a faptelor si ntmplarilor din
istoria Frantei, profundul lui atasament fata de propria tara, ca parte a umanitatii. Michelet umanizeaza trecutul;
dincolo de fapte si de evenimente se profileaza motivatia spirituala si sufleteasca a celor care le realizeaza.
Distingem astfel, n scrisul lui Michelet, doua planuri prin care se tese istoria: al datelor si ntmplarilor
obiective si al trairilor umane care le nsotesc. Aruncnd o privire de ansamblu asupra imaginii pe care o
ofera Istoria Frantei a lui Michelet putem distinge, ca fundal general, poporul ca demiurg al propriei istorii,
apoi monarhia, principalele institutii, nfruntari politice, aspecte culturale, mari personalitati din viata spirituala
a tarii, evenimente n ipostaze scenice familiare. De fapt, istoria pare de multe ori o scena pe care se
desfasoara spectacolul vietii oamenilor de seama n anturajul lor imediat. Iar n fundal marile forte spirituale si
aspiratii ale poporului, aceasta comunitate care se cerenteleasa n nazuintele si n actiunile ei spre a patrunde
nsasi taina istoriei. n prosceniul acesteia se afla poporul. El tine pe umeri istoria, i transmite pulsatiile sale din
adncuri, o transforma n epopee. Istoria devine inteligibila n dimensiunea ei vasta si profunda doar prin
considerareapoporului ca subiect si obiect al ei.
n 1846 Michelet a publicat o carte intitulata Poporul, n care l nvesmnteaza n atributele maretiei sale.
Scrierea a fost nelipsita din lecturile revolutionarilor epocii, inclusiv ale celor romni.

Michelet nu a fost preocupat de aspectele teoretice ale is,onei(desi a tradus cunoscuta opera Stiinta noua a lui
Giambattista Vico si a contribuit la popularizarea ei), dar el a ridicat-o la nivel de esente pnn forta cu care
a transmis n scrisul sau poezia istoriei.
n plan ideologic, Michelet era un democrat, sustinator generos a aspiratiilor spre libertate sociala si
nationala a popoarelor, a cauzelor mn purtatoare de destin, n acest sens. istoria apare n viziunea lui ca scena
pe care se petrece drama libertatii umane.
Scrierea care vine sa confirme n chipul cel mai elocvent acest nteles al istoriei si. totodata, opera de vrf a
lui Michelet este Istoria revolutiei franceze (1847-l853, n cinci volume). In aceasta lucrare autorul da masura
talentului sau de istoric si scriitor, revarsnd un suflu romantic pe cuprinsul ntregii scrieri. Michelet traieste
mpreuna cu evenimentele, cu multimile frematnd n vuietul marelui eveniment. Se remarca puterea de a nvia
scene de masa, de a crea senzatia autenticitatii celor petrecute.lata cum descrie Michelet atmosfera care a pregatit
tsnirea acelor versuri naripate care aveau sa devina cntul revolutiei: Marsilieza. "Intoarceti-va ochii de la Paris
si mbratisati, rogu-va, cu privirea - daca se poate cuprinde - uriasa, nenchipuita amploare a ceea ce se petrece. Sase
sute de mii de voluntari s-au nscris si vor sa se ndrepte spre hotare. ... Drept rasplata, marelui suflet al Frantei i-a
fost dat n clipele acelea de sfnta generozitate sa afle un cntec - un cntec repetat din aproape n aproape
a cuprins ntreaga lume.
A fost aflat la Strasburg, la doi pasi de dusman. Numele pe care 1l-a dat autorul e acela de Cntec al armatei
de pe Rin, Gasit n martie sau aprilie. n primele clipe ale razboiului, nu i-au trebuit nici doua luni ca sa
cuprinda ntreaga Franta.
Nu n timpul unei mese de familie, asa cum s-a spus, a fost compus sacrul cntec. Ci n mijlocul unei multimi
emotionate.
Este vorba despre un banchet n care cineva a pronuntat cuvntul magic: Allons.
Tnarul Rouget de llsle a iesit grabnic din sala si ntr-un moment de gratie a scris totul - muzica si cuvintele. S-a
ntors apoi n sala intonnd: ,Allons enfants de la patriei A fost ca o strafulgerare din ceruri... Lumea, att timp
ct va exista, l va cnta mereu"16.Michelet scrie, poate, pe o nota prea patetica, dar e sincer, traieste emotia
zamislim marelui cnt ca pe o iluminare.Michelet urmareste revolutia pe tot parcursul ei, de la Adunarea celor trei
stan convocate n 1789 de Ludovic al XVI-lea si pna n zilele agoniei din Thermidor soldate cu caderea lui
Robespierre si a partizanilor lui, cudezlantuirea a ceea ce istoricul numeste Teroarea neagra.Peste revolutia marcata
de zvcnirile multimii, de sute de momente politice si sociale, de idei si principii nalte, dar si de frigurile unor
dezlantuiri de furie, s-a lasat lintoliul tacerii nsngerate. Vocea revolutiei va fecunda dincolo de prabusirea actorilor
n ntreaga istorie a secolului al XIX-lea.
Jules Michelet a fost un mare prieten al tinerilor romni veniti sa se formeze intelectual la Paris. I-au
ascultat cursurile, la Collge de France, vrajiti de ideile si de spiritul acestora, au adapostit n
sediul Societatii ntemeiate de ei publicatia "Les coles", care si propunea sa apere mpotriva persecutiilor pe
Michelet si Edgar Quinet17.Renumitul istoric s-a aflat n raporturi, am putea spune amicale, cu CA Rosetti si sotia
sa, Mana, si-au facut vizite, au ntretinut curespondenta18.
Prin intermediul lor si al contactelor care l-au apropiat de "problema romneasca", de aspiratiile poporului,
Michelet a nchinat cteva texte Principatelor Dunarene, unor scene din revolutia de la 1848, puterii de creatie
spirituala a poporului, comentnd cteva balade populare.A dezvaluit destinul istoric nemeritat al romnilor, a
semnalat vointa lor de regenerare, i-a ndemnat sa priveasca viitorul cu ncredere, a chemat ntregul
dosar al legaturilor lui Michelet cu tineretul romn aflat la Paris, n volumul Marin Bucur, JulesMichelet si
revolutionarii romni n documente ti scrisori de epoca (1846-l874), Editura Dacia, ClujNapoca,1982.Europa, n special lumea latina, sa-i primeasca cu afectiune printre ei, si-a exprimat ncrederea
n gemul poporului romn si a omagiat Miorita n cuvinte memorabile. "Ct despre Miorita, e o balada n felul
celor mai vechi, un lucru sint si nduiosator de-ti frnge inima.
Nici ca se afla ceva mai naiv si mai maret. Citind-o. ti dai de minune seama de ceea ce vorbeam mai
nainte, de placuta nfratire a omului cu ntreaga fire"19.Michelet vedea realizabil proiectul de regenerare a
poporului romn tocmai pentru ca acesta se afla la nceput. Modelul lui depindea de artizanii lui. Acestia erau
oamenii generatei de la 1848. ai nceputului de drum...
Credinta n fortele poporului, libertatea ca dimensiune fundamentala a nnoirii, atasamentul fata de marile
cauze ale umanitatii, o sensibilitate speciala n perceperea problemelor ei mari, toate acestea nvesmntate ntr2

o tinuta stilistica maiestuoasa sunt nsemne ale romantismului n istoriografie pe care Michelet le-a exprimat cu
o forta aparte.Savantul a lasat si reflectii profunde asupra epocilor istorice ca atare, n Istoria secolului al XIXlea Michelet surprinde cu acuitate marile mutatii care l-au marcat. "Alura timpului s-a scliiinbat - scria
Michelet. El si-a dublat pasul de-o maniera stranie. Sunt nascut n timpul lui Watt (inventatorul vaporului cu
aburi), iar geniul sau masinist se observa si n maniera de a purta razboiul, continua Michelet. Cei care cred ca
trecutul contine n el viitorul si ca istoria este un fluviu care curge identic, relund aceleasi ape. trebuie
sa reflecteze si sa vada ca foarte adesea un secol se opune celui precedent si i da o desmintire aspra. Secolul
nostru progreseaza n chip fatal. Mari fapte, jos. la temelie; sus raspunde un sunete slab"20.
La vibratia exceptionala a sensibilitatii lui Jules Michelet observam capacitatea, puterea de sinteza a unui
spirit apt sa desprinda liniile de forta ale unui secol.
Apropiat de Michelet prin spirit prin ideile pe care le mpartasea si prin prietenia care i lega. a
fost EdgarQuinet (1803-l875). Se aseamana, de asemenea, n alura stilistica a scrisului, n aerul de demnitate
pe care l pune n tratarea temelor, n vocea care se simte ca vorbeste parca din nalt. El nu mai scrie, el oficiaza,
parca, n numele unui crez. al unor idei.Marile coordonate ale acestui crez sunt revolutia ca
actiune purificatoare a societatii, spiritul democratic, ncrederea n ideea de progres pitn capacitatea de creatie a
omului, prin chemarea sa demiurgica. aparareaprincipiului nationalitatii si atasamentul fata de miscarea natiunilor
asuprite si. binenteles, militantismul pentru libertate, cuvntul magic care sublima n viziunea romanticilor "de
stnga" elanurile umanitatii si conditia de mplinire a omului ca individ si ca cetatean, n consens cu
Michelet. Edgar Quinet sena: "Istoria, att la nceput ct si n finalitatea ei, este spectacolul libertatii, al protestului
spetei uane mpotriva lumii ce-o tine n lanturi"'21.Istoria este o sursa de fortificare a omului. Implicit el descifreaza n
ea un sens ascendent. Dar pentru a deveni stapn al propriului destin omul trebuie sa se manifeste activ pentru a
face sa triumfe ratiunea si dreptatea.Raspunde astfel ideii de progres care este n perceptia sa
..miscarea constructiva a omului aflat n stare de libertate"22.Pentru popoare pierderea libertatii semnifica lipsirea lor
de istorie. "Cel dinti lucru pe care un popor l pierde o data cu independenta si libertatea e propria lui istorie"23.Asa
interpreteaza Quinet procesul istoric italian ntr-una din principalele sale scrieri, Revolutia din Italia.Autorul
este un mare admirator al formelor active de viata din orasele-comune italiene, al efervescentei lor creatoare. In
ciuda unui puternic sentiment al unitatii nationale, Italia n-a putut sa-si constituie un stat national datorita
adversitatii si competitiei pentru suprematie a doua forte: Imperiul (se are n vedere Imperiul roman de
natiunegermana) si Papalitatea. Quinet a fost, de altfel, un adversar declarat al bisericii, a irulitat pentru libertatea
constiintei, a suportat n cteva rnduri masuri punitive din aceasta pncina.Scriitorul vede forta unificatoare a Italiei
mai ales n cultura. De altfel Revolutiile din Italia este cu precadere o carte de istorie literara si culturala a italienilor
pna n secolul al XVI-lea.

Edgar Quinet a avut si el o relatie strnsa cu romnii. Cea de a doua sotie. Hermiona, a lui Quinet. era fiica
adoptiva a lui Gheorghe Asachi. A fost apropiat de cercurile culturale ale romnilor, omagiat de tineretul
studiosde la Paris etc. La una din adresele colective trimise "din partea romnilor din Principate" Quinet
raspundea n decembrie 1856; "Nimic nu pretuieste mai mult pentru mine dect asigurarea de-a va fi
exprimat cu fidelitatesentimentele si necesitatile momentului n care va aflati"24.
Era n perioada de intensa framntare a natiunii romne pentru crearea conditiilor necesare realizarii
Unirii Principatelor si a statului national modern. In urma Congresului de pace de la Paris (1856) se profila
odeschidere favorabila nfaptuirii acestui act. Quinet publica brosura Romnii, Organizarea Provinciilor
Dunarene n care mbratiseaza cvi caldura cauza romneasca, face o incursie n istoria poporului nostru,
subliniazasemnificatia redesteptarii nationale si sensul recuperator al natiunii romne n familia popoarelor
occidentale, n special a celor latine.Quinet scria: "Opt milioane de oameni, implornd, bat la usa
societatii noastre occidentale. Ce vor? Cer sa fie ajutati sa renasca; revendica alianta noastra... Lucru nou, ntradevar, n lumea noastra moderna, caci ei nu pretind sa-i ajutam, asa cum totdeauna s-a ntmplat, numai n
numele dreptatii, al interesului tuturor... Nu; noutatea si grandoarea cauzei lor e faptul ca se prezinta ca niste
frati de-ai nostri... "2"
O discutie asupra limbii romne este menita sa argumenteze latinitatea ei. iar o sinteza a unor momente
nodale din trecutul Principatelor, cu accentul pe domniile lui Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, i permite lui
EdgarQuinet sa releve capacitatea poporului romn de a construi repere istorice semnificative. Dincolo de
fapte si evenimente, de vicisitudini care pareau sa aneantizeze nsasi fiinta sa ca neam, este revelatoare, dupa
3

Quinet. permanenta sa si decolarea spre un nou orizont de existenta din momentul n care s-au ivit conditii
prielnice. Acesta era stadiul la care ajunsesera Principatele n preajma unirii lor. Quinet vorbeste deopotriva ca
un protector
Intre manie figuri ale istoriografie franceze din perioada Restauratiei se numara Augustin Thierry (1795l856).A sintetizat obiectivele si programul sau de lucru ntr-o serie de articole reunite parlial n volumul Zece ani
de studii istorice, aparut n 1827. Principalele directii n care Thierry a tinut sa-si nsene contributia erau: sa
reabiliteze ntr-o mai mare masura idea valorificarii "culorii locae" n demersul istoriografie; acest aspect se
articula cu nazuinta de apatrunde n adncul trecutului popoarelor, n domeniul zestrei originare, valonficndu-se.
n chip corespunzator, tezaurul izvoarelor vechi: cronici, charte, acte fondatoare, letopisete etc. n sursit, dar nu n
ultimul rnd, Thierryacorda Starii a treia (Tiers Etat), de fapt burgheziei, rolul de factor dinamogen n istoria
Frantei. Si nu numai a Frantei, ci a tuturor tarilor occidentale n genere, cu puternice segmente de reprezentanti
ai starii a treia.
Semnificative n privirea individualizarii epocilor trecute, a reproducerii culorii proprii acestora, sunt
scrierile lui Thierry. Povestiri din timpuri mewvingiene (l 833) si Istoria cuceririi Angliei de catre normanzi.
n Povestiri... Thierry desene cu talent epoca merovingiana, apelnd masiv la surse vechi, reproducnd
largi pasaje din cronicarii evului mediu (asa cum procedeaza n cazul nvatatului episcop Grigore din Tours (538594),considerat "parinte al istoriografiei franceze" .
In povestirile lui Grigore din Tours a gasit freamatul vremurilor care au marcat trecerea de la antichitate la
evul mediu, accentul caznd pe opera misionara a Sf. Martin, apostolul Galiei. Sigur, cronicarul medieval
confera evenimentului o dimensiune universala, perceptie explicabila pentru un om al Bisericii si al acelei epoci.
Thierry este interesat de culoarea epocii, de mentalitatea timpului, de reprezentarile care dominau, cel putin
la nivelul prelatilor bisericii.
n Istoria cuceririi Angliei de catre normanzi Thierry ridica o chestiune istoriografica semnificativa. Mai
ales ca ea se regaseste n dezbaterile purtate si n interiorul altor istoriografii (de pilda, cea romneasca) Anume,
nvatatulfrancez considera cuceririle drept sursa constitutiva a claselor dominante n tanle cucerite. Ca atare,
normanzii au constituit n Anglia paturaconducatoare aristocratica si rurala, dupa cum n Franta francii
aveau sa devina cu precadere reprezentantii aristocratiei feudale.
Preeminenta sociala a rasei cuceritoare, scria Thierry cu privire la cazul Frantei, se articuleaza cu zonele pe
care le locuiesc. Galo-romami locuiau n asezari de tip rural, era ntreprinzatori si avuti; colonii semiservili
locuiau n sate.n schimb, clasele superioare ale oamenilor de rasa germanica s-au fixat la tara. Nu existau
germanici n orase, cu exceptia unor garnizoane militare.In aceasta vreme, preeminenta sociala trece de la orase la
sate. ncepe sa se imite modul lor de viata, aristocratii fiind lenesi, turbulenti si brutali. Nutreau aversiune pentru
simtul ordinii, pentru respectul regulilor decomportament27.Observam, asadar, cum la Thierry se mbina, pe de o
parte, interesul romantic pentru istoria profunda, mergnd pna la cristalizarile formelor de existenta care se smulg
din lumea antica, iar pe de alta parte, orientarea sademocratica prin care dezavueaza fortele sociale care nu
raspundeau, dupa el. chemarii istoriei, n contrast cu aristocratia funciara, Thierry priveste ..Starea a treia': ca
factor propulser si creator al evolutiei istorice. In Eseu asupra istoriei formarii si progreselor Starii a treia (Esay
sur l' histoire de ia formation et des progres du Tiers Etat (1853 ) sunt puse n valoare aceste idei. Thierry scrie ca un
istonc care mbratisea2a cu privirea realitatea nationala ..la o distanta de sapte secole [...] percepe o succesiune
regulata de progrese sociale si politice; la cele doua capete ale caii parcurse, e aceeasi natiune si aceeasi monarhie,
legate una de alta si modificate mpreuna. Considerata subacest aspect istoria Frantei este frumoasa prin unitate si
simplicitate"'28.In acest context se poate desprinde, dupa Thierry "dezvoltarea graduala a Starii a treia originile sale
obscure, rolul de actiune lenta dar mereu progresiva asupra vietii sociale".
Dupa ruperea acordului ntre monarhie si Starea a treia echilibrul istoric s-a perturbat, ducnd la revolutia
de la 1789-l794, n timpul careia Starea a treia si-a pus n evidenta capacitatile creatoare. "Istoria acestei
stan.subliniaza Thierry-, este istoria dezvoltarii si progresului societatii noastre civile. Acesta este marele
spectacol pe care-l prezinta istoria noastra"29.
Istoria Frantei, si nu numai a ei. are ca poli, pe de o parte, o confruntare nationala: galo-franca?0. pe de alta
parte, translatia acesteia n plan social exteriorizata n tensiunea dintre aristocratie si paturile de jos ale
populatiei.Remarcam la Thierry o ncercare de abordare a istoriei Frantei prin prisma ascensiunii Starii a treia
de fapt a burgheziei si un demers de tipul istoriei sociale. Acest curs al istoriografiei spre istoria sociala se va
dezvolta ulterior, va deveni tot mai complex si mai aprofundat constituind una dintre directiile majore ale
istoriografiei, n genere.
4

Tot n epoca Restauratiei, un alt istoric de seama Franois Guizot (1787-l874) a contribuit la inovarea
istoriografiei pe care a conceput-o ca istone a civilizatiei. Problematica se va dezvolta ulterior. Lui
Guizot revine nsa menitul de a fi formulat si a fi ridicat ideea istoriei civilizatiei la nivelul unor cercetari
semnificative.
Savant de larga formatie, profesor si om politic (a fost lider al Partidului Liberal), Franois Guizot a
scris mult si n diverse domenii. A tradus din alte limbi (de exemplu, vestita carte a lui Edward
Gibbon, Istoriadeclinului si a prabusirii Imperiului Roman), a facut radiografii pertinente ale starii societatii din
vremea sa, a initiat si sprijinit publicarea unor editii de documente' '.
Guizot a publicat principalele sale scrieri Istoria civilizatiei europene si Istoria civilizatiei n Franta (patru
volume) pornind de la cursurile tinute la Sorbonna. In raport cu alti istorici din perioada Restauratiei, Guizot
tacefigura aparte. Are puncte comune cu unii dintre ei (n special cu Thierry), dar maniera sensului sau este
distincta. El nu induce explicatia n descriere, asa cum face Michelet, ci concepe explicativ discursul istoric.
Nu este interesat de renvierea trecutului, de prezentarea lui picturala, ci de argumentarea intelectuala si. cum
am spus, de explicatie. De aici si tendinta sa spre sinteza eliminnd detaliile si culoarea locala. Sub acest
aspect, Guizot este maicurnd un istoric rationalist, descinznd din iluminism. Nu ntmplatoare este admiratia
sa pentru Voltaire. Spre deosebire de filosofii si istoricii iluministi care considerau posibila construirea istoriei
prin forta modelatoare a ratiunii (ratiunea ca demiurg al istoriei .ceea ce nseamna exaltarea ei
utopica), Guizot sublinia necesitatea de a tine seama de conditiile preexistente, de cadrul material pe temeiul
caruia interventia omului poate fi eficienta.
Deci ratiunea singura nu poate deveni un factor reglator al istonei. Trebuie luata n consideratie, n plus,
ambianta socio-culturala si istorica.
Prin aceasta Guizot nu neaga interventia activa a omului n istorie, prezenta sa creatoare si \ie. La nivelul
marilor colectivitati, istoricul se ntlnea cu contemporanul sau (mai tnar) Thierry, subliniind
rolul proeminent al Starii a treia "elementul cel mai activ si mai decisiv civilizatiei ei franceze .
Deasemenea, ca si Thierry, Franois Guizot ridica n dezbatere problema cuceririi ca punct de pornire a
despicarii societatilor n clase si dupa aceea, a nfruntarii dintre aceste clase. Ceea ce Guizot, istoric si om politic
de orientare liberala, remarca ntr-o masura, poate mai mare dect Thierry, este existenta luptei de clasa ca factor
deloc nensemnat al istoriei33.
Nu ntmplator. Marx nota ca nu lui n apartine ideea luptei de clasa, ci istoricilor francezi din epoca
Restauratiei.Dar. asa cum am spus, meritul principal al lui Guizot consta n intelectualizarea explicativa a
istoriei si n abordarea acesteia ca istorie a civilizatiilor.n opera sa, Istoria civilizatiei n Europa de la caderea
imperiului Roman pna la revolutia franceza, Guizot vorbea despre o anumita unitate a civilizatiei diverselor
state din Europa. "Ea, scria autorul, decurge din fapteasemanatoare, din aceea ca ele se articuleaza acelorasi
principii si tind sa duca aproape peste tot la rezultate analoage. Dar daca civilizatia europeana poarta nsemnele
unitatii, varietatea sa nu este mai putin prodigioasa"34.
Ideea aceasta a unitatii n diversitate a valorilor, principiilor si faptelor istoriei europene este profunda si
suna contemporan. Sigur, Guizot ca francez tinea sa evidentieze excelenta civilizatiei tarii sale. capacitatea ei de
a iradia pe continent mesaje si modele formative.
Interesanta este si perceperea ideii de civilizatie ca atare: ..Civilizatia -spune istoricul - este un fapt ca oricare
altul, susceptibil de a fi scris, studiat, povestit"35.
Dar sunt foarte rnulte fapte de povestit: materiale - de exemplu, razboaie, acte oficiale de
guvernamnt etc.,sau fapte morale-individuale si generale. Civilizatia tinde sa articuleze aceste fapte, sa dezvaluie
raporturile lor, cauzele si rezultatele de ansamblu care le nglobeaza. Faptele de acest gen. ca rezultanta a celorlalte,
sunt mai dificil de dezvaluit. Dar fac parte esentiala din istorie. "Civilizatia - subliniaza Guizot - este unul din
aceste fapte: fapt general, ascuns, complex foarte dificil, pe care caut sa-l descriu. sa-l povestesc''36.
Chiar daca nu e imediat palpabil, nu nseamna ca el nu exista sau nu are dreptul de a fi descris si povestit.
Faptul de civilizatie este. asadar, unul general si sintetic care le nglobeaza, le cuprinde pe celelalte.
Istoric de orizonturi largi si de sinteze ample - cum este Istoria civilizatiei europene - Guizot a acordat
atentie, n acest context, formarii si dezvoltarii statelor-natiuni (pe temeiul unitatii si centralizarii lor).
In Istoria revolutiei engleze, Guizot a mbratisat ntreaga perioada a faptelor dintre cele doua mari evenimente-jumatatea secolului al XVII-lea si "revolutia glorioasa -l688", realiznd o fresca pe care am putea-o numi "epoca
revolutiilor n Anglia".Dispunnd de sursele necesare de venituri, Guizot a initiat si a sustinut aparitia unor serii de
izvoare inedite:Culegere de documente privitoare la istoria Frantei (1823) si Culegere de documente privitoare la
5

revolutia din Anglia.Sub aspect teoretic Franois Guizot a formulat urmatoarele idei:a. evolutia formeaza continutul
istoriei.
Ca
atare,
obiectul
oricarui
studiu
istoric
consta
n
definirea
caracteristicilor
evolutiei.
Ideea
de
evolutie
implica, ntr-un fel sau altul, pe aceea de progres.
b. Pentru
a
face
inteligibila
o
tema
cu
caracter
istoric
este
necesar
sa
se
tina
seama
de
contextul
istoric
general
n
care
are
loc
fenomenul
cercetat.
".. .spre
a-ti
mpartasi
ntreaga
mea
gndire - nota
el
ntr-o
scrisoare - istoria
umanitatii
are
pentru
mine
lacune
imense,
dar
nu
are
mistere [...] n
acest
spectacol al umanitatii, al vietii si destinului sau general, eu nvestesc o
certitudine, o ncredere infinita n ntelepciunea, n bunastarea si n actiunea permanenta a Provenientei"37.
c. Intre fortele motrice ale istoriei Guizot nscrie, n prin plan, ..ideile dominante" ale epocii, care i
exprima telul obiectivul acesteia.
d raporturile sociale sunt responsabile pentru caracteristicile institutiilor politice. Dincolo de acestea,
spre a ntelege profunzimile morale ale istoriei trebuie sa se descifreze conditia interioara sufleteasca
aoamenilor, ideile, credintele, viata lor intelectuala"3*.
O conjugare fericita a spiritului romantic cu evenimentele capitale pe scena istoriei, cum a fost revolutia
franceza de la sfrsitul secolului al XVIU-lea si epoca napoleoniana, a furnizat un imens cmp de reflectie asupra
istoriei, a experientei pe care au lasat-o cele petrecute n Franta.
Este de la sine nteles ca, n lumina marilor prefaceri care au avut loc, nimic nu mai putea fi gndit cu
standardele anterioare. Istoria si dezvaluise noi potentialitati, noi trasee care reclamau ca si procesele mai
vechi sa fie regndite, nernaivorbind de nevoia de a patrunde n substanta "faptelor si lucrurilor abia ncheiate".
"Revolutia - citim ntr-o carte recent aparuta - lasa astfel mostenire imaginatiei sociale o amintire si o
prormsjun e. un mit si o utopie, un limbaj simbolic si o escatologic, pe scurt, o religie"39, n tmii 30-40 ai secolului al
XlX-lea ea a fost "reinventata" simtindu-se nevoia reintroducerii ei n imaginarul colectiv n legatura cu noile
puseuri revolutionare ale vremii -l830; 1848/49.
Alaturi de Adolphe Thiers sau de Franois Auguste Mignei (1796-l884) la care nu ne oprim aici. spre
a nu ncarca prea mult textul, s-au aplecat spre istorie si mn personalitati literare, ca poetul Lamartine, care
ascris o Istorie a girondinilor n opt volume."Texte romantice precum cel al lui Lamartine - citim n culegerea
de studii Omul romantic - nu pot fi rezunate; nimic nu le poate nlocui cuvintele. Iata rndurile ce urmeaza dupa
pateticsa relatare a mortii girondinilor40:Asa fu ultimul ceas al acestor oameni, n timpul scurtei lor vieti
au trait toate iluziile sperantei; murind, au trait cea mai mare fericire pe care Dumnezeu le-o pastreaza
sufletelor alese: martiriul, care se bucura de sinensusi... Ar fi de prisos sa-i judecam. Au fost deja judecati
prin viata si moartea lor... Au avut trei virtuti care le rascumpara multe dintre greseli n ochii posteritatii, au
iubit libertatea, au ntemeiat Republica, acest adevar preatimpuriu al viitoarelor guvernari: n sfrsit au murit
pentru ca au refuzat sa-i de-a poporului sngele cerut"41.
In opera istorica politica a romantismului francez a existat si cealalta tendinta - cea conservatoare si
paseista, reprezentata mai ales prin De Bonald si Joseph de Maistre. Ei aparau structurile anterioare revolutiei,
n special absolutismul monarhic, pnn faptul ca acesta ar descinde din ordinea divina si ca atare este o realitate
caretranscende istoriei lumesti, desi e implicata n guvernarea popoarelor. Asemenea idei au ceva din mistica
taraneasca asupra puterii imperiale, numai ca, n cazul taranimii, este vorba de o reprezentare naiva despre
putere. Sigur, scriitorii amintitii mai sus gndeau societatea ierarhizata dupa tipare premoderne, prefernd
imobilismul si traditionalismul conceput ca perpetuare a stagnarii rasturnarilor abrupte ale revolutiei.
Filonul principal al istoriei romantice franceze nu este nsa orientat spre aceasta percepere a realitatii
istorice, aflata sub semnul purificator al revolutiei de la sfrsitul secolului al XVDI-Jea. Mesajele si valorile ei
au fost integrate definitiv n istorie, in ciuda contestarilor sau, uneori, a negarii lor vehemente.
Revolutia a adus cu sine principii care au intrat definitiv n patrimoniul civilizatiei moderne, libertatea
democratia,
drepturile
omului, etc.ntr-o
excelenta
lucrare - Incursiuni
n
istoriografia \netii sociale, (1973), Aurel Radutiu a facut o ampla caracterizare a romantismului francez n
istorie cu accentul pe aspectele de ordin social pe care curentul lenvedereaza. Cum autorul a dat istoriei
sociale o aceptie larga (incluznd nu doar analiza structurilor sociale) n tabloul schitat de el ntlnim
ansamblul elementelor configuratoare ale romantismului francez.
6

Reproducem n cele ce urmeaza n extenso caracterizarea substantiala a profesorului clujean. "Momentul

istoric care cristalizeaza n forme clasice pe plan istoriografie noua ideologie este perioada anilor 1815l830, daca ne referim Ia istoriografia franceza, aceea care da masura cea mai deplina a romantismului
istoriografie de orientare sociala. Circumstantele istorice concrete, cadrul istoric n care si aseaza
radacinile
noua
ideologie
aromantismului reprezinta nsa, cronologic, o perioada mai lunga ce suprapune era revolutiilor
ncepnd cu 1789 si sfrsind cu anul 1848' ".
ntre aceste mn evenimente se situeaza alte doua valuri de miscari revolutionare: unul ntre 1820l824,cu centrul n bazinul mediteranean si tarile balcanice, iar altul care s-a consumat n Europa centraloccidentala:
Belgia, Franta, Polonia.
"Atacul repetat la adresa vechii lunii -. scrie A. Radutiu - si schimbarile ce survin n totalitatea
domeniilor de manifestare umana modeleaza o demarcatie radicala pe planul constiintei ntre gndirea
sisensibilitatea secolului al XVI-lea si cele ale noului veac'43.
Oamenii primei jumatati a secolului al XDC-lea s-au angajat, sau au trebuit sa se angajeze n istorie ca
ntr-un torent navalnic. Au simtit accelerarea ritmului istoric, nevoia launtrica de a se interoga asupra
sensuluicelor petrecute si a trecutului imediat sau mai ndepartat. "Densitatea lucrarilor istorice din primele
decerni ale secolului al XEX-lea l ndreptateau pe Augustin Thierry sa remarce la 1834 ca istoria este nota
originala aveacului si ca va da numele sau epocif .
Noua scoala a romantismului n istoriografie s-a constituit n formele cele mai nchegate n Franta. Ea
prezinta ca o caracteristica ideea continuitatii istorice, a legaturii ntre diferite epoci, orict de deosebite ar fi
ele. Totul este sa se distinga aceste deosebiri, liniile de ruptura, cu SJ de continuitate '.
Un punct polarizator al istoriografiei &ste ideea de progres ca dimensiune a dezvoltarii istoriei.
Notiunea i\xi era nteleasa n toata complexitatea, dar avea cteva repere valide; progresul si gaseste expresie
n transformarile sociale (pornind de la premisa ca acestea au un sens meliorist >;
"Fiecare epoca, a adus o contributie la patrimoniul de civilizatie, a umanitatii"46; fenomenele
revolutionare impulsioneaza dezvoltarea istoriei si democratizarea societatii. Deci progres, democratizare,
miscare revolutionaraerau percepute ca verigi ale unui proces si erau inspirate de evenimentele care se petrecusera n
Franta, ca si n Europa acelei vremi.Cu istoriografia romantica masele anonime si iac loc masiv n sensul istoric. Nu
peste tot n Europa ntlnim aceasta perceptie, dar majoritatea istoricilor romantici de pe continent o nvedereaza.
Poporul e privit ca actor major al istoriei. Nu ntmplator, noteaza Aurei Radutiu, acum s-au cristalizat discipline ca
etnopsihologia si s-a afirmat un interes pentru folclor Deasemenea, preferinta istoricilor s-a deplasat de la epocile
vechi spre evul mediu, iar sensul mpletea eruditia cu imaginatia spre a surprinde specificul national. Naratiunea
a devenit expresiva, captnd prin palpitul viu al senzatiei de viata pe care o transmite. Istoricul se transpune n
epoca; ia nastere o istorie "sentimentala" mndra de generozitatea cu care mbratiseaza multimea anonima, "un
anumit patos al evocarii solidarizeaza actul creatiei
Iata cteva trasaturi ale ideologiei si ale scrisului istoriografie de factura romantica pe care Aurel Radutiu le
sesizeaza n special n cadrul scolii romantice franceze, dar care se regasesc n ntreaga istoriografie romantica.
Daca este vorba de istoriografia romneasca romantica si de exponentul ei exemplar - Nicolae Balcescu ,asemanarile sunt frapante. Uneori ai impresia ca scrisul lui Balcescu prelungeste pe cel al istoricilor romantici
francezi.
Romantismul englez are o nota individualizatoare aparte. Ideologic, romantismul de tip conservator gaseste un
exponent redutabil n persoana lui Edmund Burke, n opera lui Thomas Babington Macaulay intereseaza mai
curnd atitudinea sa liberala dect cea romantic, propriu-zisa. Thomas Carlyle este un entuziast al ideii de erou
n istorie. Toti au ncntat prin sensul lor stralucit, prin performante stilistice remarcabile.
Sa ne oprim, fie si succint, la curentul romantic si liberal din istoriografia Angliei.
In planul gndirii politice si al ideologiei moderat conservatoare s-a impus omul politic Edmund
Burke, autor al lucrarii Reflectii asupra revolutiei franceze (1790). Anglia a oferit un mediu prielnic
pentru dezvoltarea unor structuri politice si ideologice moderat-conservatoare. In politica engleza clasa
nobiliara a jucat un rol proeminent. Burghezia si altepaturi mijlocii s-au dezvoltat rapid, nsa dupa "revolutia
glorioasa" (1688) si consolidarea ordinii constitutionale ea nu a tins spre dislocarea aristocratiei si nu s-a mai
situat pe pozitii de adversitate deschisa cu ea. De altfel, nici delimitarile sociale nu au pastrat acel caracter de
7

etanseitate cum erau de partea cealalta a Canalului Mnecii, n Franta. Mai mult. clasele
avute neanstrocratice din Anglia probau o anumita sensibilitate pentru reprezentarea lor n parlament de
catre aristocrati, indiferent ca era vorba de Partidul conservator (tory) sau liberal(whig).n aceste conditii putem
ntelege ca revolutia franceza a fost repudiata n Anglia, mai ales pe masura radicalizarii evenimentelor din
Franta.
Exista, n sfrsit, o mprejurare de ordin geopolitic cu semnificatie majora.
Revolutia franceza si. dupa aceea, epoca napoleoniana au dus la o profunda rivalitate franco-engleza. Or.
Anglia a avut, cum stim. un foarte pronuntat sentiment al intereselor de stat; cu mici exceptii, aproape ca nu
exista situatie n istoria Angliei n care ea sa nu iasa, n cele din urma. nvingatoare (sau n cstig) din
confruntarile internationale.
Asa s-a ntmplat si n perioada asprelor nfruntari cu Franta care au durat aproape doua decenii si
jumatate(1790-l815). A fost o ncercare dura pentru regatul englez, dar acesta a reusit sa creeze un sistem de
aliante care au avut ca acord final nfrngerea de la Waterloo (1815) si prabusirea lui Napoleon.
Textul lui Burke este semnificativ nu att pentru respingerea actiunii revolutionare din Franta.
n 1796 el a sens un altul si mai categoric: Letters on a Regicide Peace (Scrisori despre o pace
regicida) n care lanseaza un apel la o caiciada europeana mpotriva Frantei, nsemnatatea primei
scrieri Reflectii asuprarevolutiei franceze consta n elaborarea reperelor teoretice ale conservatorismului
moderat ca ideologie politica.
Autorul porneste de la revolutia engleza din 1688 pe care o considera att prin metodele, ct si pnn
rezultatele ei un model si o alternativa a evolutiei sociale. Prin ea s-a realizat, dupa Burke. compromisul
necesar ntre nazuintele poporului si vointa claselor superioare, n special a aristocratilor. In cadrul aristocratiei,
nucleului ei "dur" erau marii proprietari de pamnt, 140
In orice societate sanatoasa - considera Burke - aristocratia (rezultnd din fuziunea lorzilor cu anumite
paturi mijlocii) sta n fruntea acestei societati.
Civilizatia depinde de proprietate, iar inegalitatea este inevitabila pe acest teren. Arta conducem este un proces
ndelungat. Ea se slefuieste n timp si depinde, binenteles, de traditiile proprii popoarelor, de modul lor viata
si de conditiile specifice de existenta. Un sistem politic trainic este acela care uneste legaturile politice cu cele
sociale, care stie sa stimuleze lealitatea fata de stat. dragostea de tara si de vatra stramoseasca. Sa faca, deci,
dintr-o societate o natiune, iar din arta politica o vocatie.
Masele nu pot, prin conditia lor sociala, sa exercite drepturi politice, sa atinga civismul necesar unei vieti
publice active. Aceasta ar urma sa fie atribuita naltei aristocratii si aristocratiei metisate cu reprezentantii
claselormijlocii, fiecare avnd o Camera parlamentara a sa. (Evident dupa modelul englez).
Iata, deci. n ordine politica un model conservator definit cu acuratete de Burke.
Acestui proiect politic gnditorul englez i adauga consideratii teoretice tinnd de o conceptie organica.
Astfel, el pledeaza pentru schimbari sociale lente, care se maturizeaza si se realizeaza pe parcursul unor durate
lungi. Este nevoie de generatii pentru a fi implementate cu succes. Statul este conceput de Burke ca un
organism viu (tot n maniera organica), avnd menirea sa realizeze echilibrul ntre componentele societarii.
Revolutiile sunt deslantuiri ale multimii, dominate de elemente stihinice satisfacnd n ultima instanta nu att
cerintele efective ale societatii, ct setea de putere a unor aventurieri frustrati. Pe acest teren, libertatea nu numai
ca nu triumfa, dar se poate ajunge la prabusirea ei. Liderii revolutionari invoca drepturile naturale ale
omului pentru a nvesmnta ambitiile unor tirani si a viola ordinea existenta, n locul realitatii concrete istorice ei
etaleaza, dupa parerea lui Burke, teorii abstracte si fade. lata, n cteva linii, o ntreaga armatura a gndirii
politice si a teoriei conservatoare.
Ideea de ordine, de stabilitate sociala cladita pe asa-zise structuri firesti de echilibru, favoriznd pe cei
puternici sub aspect economic si politic, de valori si principii rezultate din aceasta ordine, de atasament fata de
patrie ca vatra stramoseasca si ocrotitoare a zestrei nationale, de dezvoltare fireasca realizata prin acumulari
succesive si prin pastrarea continuitatii n linia evolutiva, n fine. dar nu n ultimul rnd. a statului ca organism
viu
cladit
pe
structuri temeinice sociale, condus de elite ca garantie a reusitei operei politice de guvernare, clasa politica
ndreptatind aceasta prin experienta, educatie, valoare si sentimentul responsabilitatii.Burke ramne un punct de
referinta al teoriei conservatoare moderate. apta sa absoarba mesajele generate de cerintele dezvoltarii, sa lege
traditia de nnoire, sa conserve iara sa pericliteze sarcinile ridicate n fata societatii si sa inoveze tara sa
anihileze interesele claselor istonce. In gndirea lui Burke ramne permanent un smbure de adevar, nu att
8

prin spintul sau antiiacobia ct prin calitatea sa de maestru al compromisului care domina istoria
Angliei secolului al XIX-lea.
Edmund Burke nu a fost att un istoric, ct un doctrinar si un ideolog al unui curent social politic.
Aspectul istoriografie propriu-zis de factura romantica se regaseste mai curnd la Sharon Turner. El a scris
oIstorie a anglo-saxonitor ( 1799-l805) viznd istoria timpurie a Marii Britanii. Autorul elogia pe anglo-saxoni
n contrast cu Roma decadenta. Moravurile simple, vitalitatea, ..barbaria"' lumii teutonice era de preferat
rafinamentului efeminat, ipocnziei si lipsei de energie care au invadat asfintitul romanitatii.
Turner a scris cu elocventa si cu forta literara, cum o vor face dealtfel multi istonci englezi. A dat
evenimentelor o rezonanta si o intimitate aipa parca din epocile descnse, vadind, cu alte cuvinte, o netagaduita
putere evocatoare.
In Anglia istona a avut maestri printre marii ei scriiton. Cel mai de seama este,
desigur, Shakespeare,genialul dramaturg care a fixat n piesele sale cronica unor epoci ale Angliei feudale (si
nu numai ale ei) nentrecuta prin profunzimea analizei, a puterii de relevare a tainelor trairii sufletesti si a finetei
observatiei asupra scenelor de viata, a trasaturii epocilor.
Cu resurse mai modeste de interpret al lumii interioare a oamenilor si de cronicar al unor
epoci, Walter Scott(177l-l832) a
raspuns
printr-o
lunga
sene de
romane: Rob Roy,
Ivanhoe, Kunilworth, Woodstock, Quentin Durwardetc. inspirate din trecutul Scotiei, Angliei, Frantei,
asteptarilor omului romantic, setei de pictural, de aventura, de bravada si eroism, specifica n
genere tineretului.
Romanele sale au gasit de aceea o larga audienta, fiind si astazi citite cu placere de generatii tinere
Romanele lui Scott au exercitat o anumita influenta si asupra istoriografiei, ndemnnd la nvierea epocilor
trecutului si la interesul pentru culoarea locala.
Un nume de rezonanta n mediile culturale din secolul al XDC-lea. istoric si filosof al istoriei, a
fost ThomasCarlyJe (1795-l881). Scriitor cu un stil personal, solemn si superior, nu dezvaluie o reala profunzime
filosofica, desi ncearca sa ia note nalte de ordin filosofic n scrisul sau.n contrast cu Michelet care cultiva un fel de
"religie a poporului", Carlyle acorda, dimpotriva, un rol primordial marilor personalitati ca fauritoare ale istoriei.
Printre lucrarile sale mentionam: Eroii si eroicul n istorie, Istoria lui Friedrich al II al Prusiei-(3 volume) Scrisori
si cuvntari, ale lui Cromwell Istoria revolutiei franceze etc.La noi n tara, sociologul Constantin Antoniade a
contribuit la popularizarea ideilor si scrierilor lui Carlyle.
In Prefata la cartea Eroii si cultul eroilor n istorie, C. Antoniade scria: "Carlyle a pus n evidenta valoarea
personalitatii morale, valoarea vietii individuale fondate pe munca si sinceritate"' .
In fapt, istoricul englez punea accentul pe constiinta datoriei, pe viata morala si spirituala a individului. El se apropie
ntr-un fel de Kant care facea din constiinta datoriei imperativul suprem al existentei si premisa construiriisocietatii
pe temeiuri solide. Cunoscnd bine germana, Carlyle a studiat n original pe Goethe, Fichte, Hegel si. binenteles,
pe Kant. Aceasta si-a si pus amprenta pe ideile si convingerile sale.
Eroii si cultul eroilor... nmanuncheaza de fapt o suita de conferinte. "Istoria universala - citim n lucrare , istoria a ceea ce omul a savrsit pe lume, este n fond istoria oamenilor mn care au muncit aici pe pamnt"51.
Carlyle vede n acesti oameni interpreti ai unor cerinte si modele formative pentru societate. Prin oameni
mari Carlyle ntelege nu doar conducatori politici sau generali vestiti, ci si mari misionari religiosi, mari spirite
creatoare n alte domenii. Cum am spus, Carlyle cauta maretia n ordinea spirituala. Aceasta nu-l mpiedica sa
dedice o
carte
luiFrederic cel Mare,
fauritorul
Prusiei,
ca
mare
putere
europeana.
Intre
Oh'ver Cromwell si Napoleon Bonaparte,autorul da ntietate lui Cromwell, un om profund religios, capabil
totodata sa renoveze orientarea societatii engleze prin reformele pe care le-a initiat. Pe Napoleon l pretuieste
mai putin. Acesta a trecut, dupa Carlyle, de la fapte mn si reale la aparente. .Astfel. .,s-a aliat cu dinastii, cu
papalitati, cu vechile si falsele feudalitati ca si cnd revolutia avusese numai acest scop: sa-l nscauneze pe el'02.
Demersul lui Carlyle, n care se ivesc attea figuri mari ale istoriei, a gasit priza n rndurile cititorilor nu
numai pentru curiozitatea fireasca de a cunoaste oamenii si faptele lor. dar si pentru exceptionalul dar al
portretizam cu care era nzestrat istoricul.Oricum, istoria gndita ca istorie a oamenilor mn
relativizeaza continutul acesteia, o subiectivizeaza.Binenteles, dintr-o asemenea perspectiva de percepere a
9

istoriei Carlyle nu putea privi cu simpatie relutia franceza, l deranja tumultul ei uman, pregatirea de a accepta
"duelul universal", cum spunea Michelet. atunci cnd Patria se afla n pericol. Lui Carlyle i repugna scenele
de aspre nfruntari din vremea revolutiei. Despre iesirea pe scena a celor numiti "sansculottes", Carlyle scria:
"Mai prejos dect acel salbatic sansculottism oamenii nu se pot cobor"53.
Istoricul englez lauda pe Mirabeau si Dantoa dar dezavueaza pe Marat si Robespierre. Recunoaste totusi
curajul si patriotismul iacobinilor, calitati ale oamenilor puternici.
n mare, viziunea lui Carlyle asupra evenimentelor din 1789-l794 n Franta vadesc o ntelegere lipsita de
profunzime privind natura, cursul si sensurile marii revolutii. Autorul n-a dispus de documentele revolutiei, napatruns continutul intereselor sociale si politice care opuneau fortele sociale si politice implicate n
revolutie.Dincolo de aceasta, la Carlyle opereaza neacceptarea de principiu a oricarei revolutii generatoare de
anarhie. A descris nsa n culori vii ..vechiul regim" din Franta, anacronismul si brutalitatea institutiilor sale
politice. Din scrisul renumitului istoric englez ramne mai ales pledoana lui n legatura cu datoria morala a
individului ca nsemn al nobletei si demnitatii vietii, nevoia perfectionarii morale, a adncirii sinelui.Ramn, de
asemenea, portretele stralucitoare facute eroilor despre care a scris si, de ce nu, nsasi ideea de erou ca
reflectare a unei stari de spirit romantice. Cum am spus mai sus, n conceptia eroica asupra istoriei, Carlyle i
era ndatorat lui Plutarh.
O directie a studiilor istorice din Anglia o constituie cercetarea istoriei constitutionale. In prima treime a
secolului al XIX-lea s-a remarcat n acest sens, Henry Hallam (1777-l859) care a publicat,
n 1827, Istoriaconstitutionala a Angliei de la Henric al Vll-lea pna ki moartea lui George U (1485-l760,), n
trei volume.
Autorul vede n sistemul si n regimul politic englez o norma si o reusita datorita faptului ca evita
extremele, stie sa aleaga "calea de mijloc" dintre despotism si anarhie, sa impuna respectul legii. Aceasta
aplecare spre ordine consacrata prin lege - chiar daca nu ntotdeauna legea este dreapta -constituie dupa
Hallam soliditatea regimului si institutiilor politice engleze. Istoricul apreciaza elementele amintite drept o
caracteristica a vietii istorice (implicit politice) a Angliei, ca valon care se rasfrng n rolul si n ponderea pe
care Marea Britanic o detine n procesul istoric european.
Unul dintre istoricii de mare prestigiu ai Angliei a fost Thomas Babington Macaulay (1800-l859). El
nu face parte propriu-zis din familia romantica a istoricilor, dect, poate, prin farmecul stilistic si
caracterulcaptivant al descrierii. La Macaulay spiritul liberal domina asupra celorlalte determinari ale scrisului
sau. A participat la viata politica detinnd posturi importante. S-a remarcat deasemenea ca publicist; a scris
cronici si studii literare considerate modele ale genului.Principala lucrare istorica a lui Macaulay este Istoria
Angliei de. la ncoronarea M lacob al H-lea (History of England from the Accession of James II) aparuta
ntre 1842-l859, n cinci volume .
Nici douazeci de am nu cuprind cele cinci tomuri ale istoriei sale: 1685-l702. n centrul lor se afla nsa
un eveniment esential: "revolutia glorioasa" de la 1688. Gloria ei consta de fapt n rezolvarea pasnica
arestaurarii monarhiei si sistemului constitutional n Anglia, a convergentei dintre aristocratie si paturile
mijlocii n conditiile sistemului bipartid de guvernamnt: Tory si Whig (conservatori si liberali).
Ca multi alti istorici englezi, si Macaulay considera ca apropierea pozitiilor ntre clasele si paturile
sociale, evitnd conflictele violente.defineste o trasatura a istoriei engleze si explica forta si maretia
Angliei. Cartea lui Macaulay pretuieste valorile monarhiei constitutionale, semnificatia "revolutiei
glorioase" de la 1688 ca model al rezolvariiproblemelor Angliei acelei epoci n raport cu revolutia
"neglorioasa" de la jumatatea secolului al XVII-lea.
Scrupulos documentata, mpartind cam arbitrar caracterizarile oamenilor politici ai vremii, lucrarea lui
Macaulay si pastreaza, dincolo de substanta de ordin stiintific, stralucirea unei opere literare.
Istoriograful ElmerBarnes o situeaza printre marile reusite ale lucrarilor de istorie nationala. "Istoria Angliei lui
Macaulay este replica engleza la istoriile lui Treitschke (un marcant istoric german - u. ns.) si Michelet"x\Din
motive lesne de nteles, n prima jumatate a secolului al XlX-lea n Anglia au progresat studiile de istorie
economica, precum si preocuparile pentru istoria popoarelor orientale. Anglia se afla doar ntr-o epoca de rapida
dezvoltare economica si de expansiune coloniala.
Lucrarile lui Thomas Took, Istoria preturilor si a circulatiei banesti, ncepnd cu 1793 cuprinznd sase
volume,
contine
un
bogat
material economic.
Spre
sfrsitul
secolului
al
XVIII10

lea Henry Colebrooke (1765-l837) functionar al unei vestite companii comerciale, a realizat o editie a vechilor
legi indiene 6. Principala sa lucrare Eseu despre Vede (Essay on The Vedas) a aparut la 1805.
Problema valorificarii vechilor documente, apropiata interesului de sorginte romantica, opereaza asadar si
n acest caz ntr-o ipostaza speciala.
Istoriografia romantica germana nu avea n pnma jumatate a secolului al XlX-lea evenimente de
anvengura revolutiei franceze care sa provoace reflectia si sa sintetizeze o experienta att de bogata n
impulsurinovatoare, n valori constitutive ale modernitatii si ideilor democratice.
Spiritul german se apleaca mai mult catre sine. descoperind fiinta nationala a unui mare popor care si
cauta drumul pe o directie specifica. Sentimentul valorii propriei identitati i inspira cnd accese de grandoare
siexclusivism, cnd tentatia de a se nchide n universul propriilor traditii si de a prefera mai curnd forme
conservatoare cu caracter politic-institutional, dect deschiderea spre marile principii novatoare puse n
miscare
de
ideile democratice
si
liberale
ale
epocii.
Daca Germania (am n vedere totalitatea statelor germane din acea vreme) a avut mai putin istorici preocupati de
teme similare colegilor lor francezi, n schimb n Germania s-au dezvoltat remarcabil discipline ca istoria
dreptului, studiul folclorului si al creatiez populare n genere, domenii ca etnopsihologia si etnografia etc.
Toate s-au desfasurat metodic, cu acuratete, cu spirit de eruditie, care avea sa propulseze spectaculos istoriografia
germana n a doua jumatate a secolului al XlX-lea. innd seama de marea eflorescenta pe care o vadobndi
disciplina, se cuvine mentionat progresul pe care l-a Scut studiul istoriei dreptului n Germania.
S-au distins n special doua nume: Kari Friedich Eichorn (178l-l854) si Friedrich Karl von Savigny (1779l861).Eichorn a fost unul dintre primii cercetatori ai civilizatiei orientale. Dar studiile care l-au consacrat tin
de istoria dreptului.
El a negat importanta conceptiei de tip rationalist a dreptului natural. Normele de drept, a relevat Eichorn, se
cristalizeaza n legatura cu istoria popoarelor, exteriorizeaza conditiile de existenta ale acestora. Codurile juridice
sunt altoite pe trunchiul vietii popoarelor, fiind, cum spunea el, "produsul geniului natiunii".
nvatatul german a subliniat caracterul evolutionist al dreptului.
De renume mondial s-a bucurat si Friedrich Karl von Savigny.
A impus, mpreuna cu Eichorn, Scoala istorica a dreptului. Negnd (ca si Eichom) metoda dreptului natural de
esenta rationalista, Savigny a aplicat cu energie si subtilitate n demersul sau ideea aderentei concrete la
realitateaistorica si la fizionomia dezvoltarii societatii a principiilor si nonnelor de drept. Dreptul este. prin urmare, un
organism viu, ca si societatea pe care o reflecta.
Savantul a sustinut astfel ideea istonciatii, evolutiorusmului si aderentei la conditiile societatii a corpului
de norme juridice, la spiritul epocilor si la specificul vietii popoarelor. Aceasta este o viziune clara organica, de
sorginte romantica.
Printr-un manifest lansat n 1814, Savigny a subliniat vocatia epocii sale pentru legislatie si stiinta juridica
si a aratat ca progresul n studierea relatiilor si institutiilor de drept se poate realiza doar pe temeiul scolii
istorice.Dreptul, arata Savigny, nu poate fi fructul arbitrar al legiuitorului. El este fondat pe reprezentarile morale,
pe credinta, sentimentele si tendintele intelectuale ale fiecarui popor fiintnd n acelasi mod ca si limba
siorganizarea politica a societatii.ntr-una din cunoscutele sale scrieri Istoria dreptului roman n evul mediu, De
Savigny scria: .,Mi-am exprimat altadata convingerea ca originea necesara a dreptului se gaseste chiar n popor.
Problema duratei dreptului roman depinde n chip necesar de durata poporului n snul caruia acest drept a
fiintat"' ', de situatia romanilor n statele nou formate.
Evul mediu a fost. dupa Savigny, extrem de important n istorie pentru ca n aceasta epoca difentele
popoare s-au apropiat si s-au amestecat formnd corpuri noi de natiuni. "Evul mediu - scria marele istoric al
dreptului - este o epoca creatoare si are pentru noi o importanta si un interes cu att mai mare cu ct el contine
originea propriei noastre civilizatii... Civilizatia Europei moderne se compune din diverse elemente carora
Romanii si eermami lc-au
Asa cum au fuzionat limbile si natiunile, la fel a avut loc si fuziunea legilor si maniera n care operau. Ca
atare, partea substantiala a ordinii juridice a fost esentialmente consuetudinara, iar legea functiona doar ca
unizvor pentru a rezolva anumite dubii sau lacune.
11

Metoda deductiva si istorica a dreptului natural nu este, prin urmare, valida spre a studia asezamintele
juridice din diverse tari si caracteristicile acestora. Spre a ntelege aceste asezaminte trebuie descifrate
elementele originale ale diferitelor sisteme.
Conceptia lui Savigny. trimitnd la patrimoniul juridic al fiecarui popor, la radacinile istorice ale
asezamintelor juridice, la elementele originare si originale ale acestui patrimoniu, a gasit un larg ecou n epoca.
Ideile sale exteriorizau spiritul organicismului romantic n sfera formelor juridice. Ele ofereau noi puncte de
sprijin pentru configurarea constiintei nationale si a individualitatii natiunilor. (Simion Baruntiu citeaza pe
Savigny n celebrul sau discurs tinut la 1848 pe Cmpia Libertatii de la Blaj).
Din remarcile pe care le-am facut anterior nu trebuie dedus un interes scazut pentru alte domenii ale
istoriografiei: Germania si avea problemele ei n pnma jumatate a secolului al XIX-lea.
Domina sarcina unificarii nationale. Pe plan social era acuta nfaptuirea reformei agrare(care a si fost
realizata prin reformele lui Stein si Hardenberg).
n sfrsit, dar nu n ultimul rnd se resimtea necesitatea modernizarii vietii politice, nfruntarea ntre
principiul monarhiei autoritare si celconstitutional liberal se manifesta ncepnd cu deceniile patru si cinci
ale secolului al XlX-lea, capata o acuitate deosebita n vremea revolutiei de la 1848 si se prelungeste n
deceniile urmatoare caracterizate prin refluxul curentelor libral-dmocrate si fortificarea tendintelor
monarhist-centrali-zatoare care vor avea un definitiv cstig de cauza o data cu constructia structurii statale
imperiale sub Wilhelm l, ncoronat mparat al Germaniei laVersailles (1870) n contextul nfrngerii Frantei n
razboiul din 1870-l87 L Istoriografia a fost. n aceste conditii, o cutie de rezonanta a problemelor vietii nationale
din Germania. Aceste probleme au polarizat preocuparileistoriografiei, desi cmpul ei de preocupari a fost
mult mai larg. In a doua jumatate a secolului al XlX-lea istoriografia germana a continuat sa se aplece cu
asiduitate asupra tematicii nationale, dar a atins performante remarcabile si n domeniul istoriei universale, a
contribuit exceptional la studiul istoriei antice (romane si grecesti), a ntocmit editii documentare exemplare,
a perfectionat metodele si studiul disciplinelor auxiliare ale istoriei.
Pentru prima jumatate a secolului al XK-lea tinem sa subliniem ca, alaturi de directia istoriografica
inaugurata de Leopold von Ranke (despre care vom discuta cu alt prilej ntruct activitatea sa a dobndit o
anvergura deosebita n a doua jumatate a secolului al XlX-lea), a existat o tendinta liberal-democrata n care se
regasesc rezonante romantice.
Reprezentatii cei mai de seama ai acestei tendinte au fost Friedrich Schlosser (1776l861) si Georg Gottfried Gervinus ( 805-l871).n anii formarii sale ca istoric, Schlosser a fost influentat de
ideile iluministe, mai ales de conceptiile luiVoltaire. Acestuia i datoreaza probabil nazuinta de a mbratisa
istoria universala ca totalitate. O ncercare n acest sens este opera sa Istoria secolelor XVIIIsi XIX pna la
caderea Imperiului Francez (Geschichte des 18.und 19. Jahrhundert bis zum Stun des franzsische
Keisefreichs).
A aparut n sase volume ntre 1836-l848. A doua mare lucrare a lui Schlosser este Istoria universala
pentru poporul german (Weltgeschichte fiir day deutsche Volk) cuprinznd 19 volume. A fost publicata ntre
1843-l857.
Opera lui Schlosser evidentiaza nu numai un larg orizont, ci si nazuinta de a mbratisa cu aceeasi masura
att faptele oamenilor mari, ct si ale celor "marunti". El traducea prin acesta, ca si prin ntreaga sa viziune,
ideea lui Kant a ..mplinirii datoriei", ca imperativ al actiunii si faptelor oamenilor, ca semn al moralitatii lor.
Pe acest teren judecata acestor fapte devine inevitabila. Conceptia lui Schlosser difera, astfel, de cea a
luiRanke carevedea datoria istoricului n expunerea faptelor. ..asa cum s-au petrecut'. evitnd, n numele
obiectivitatii, aprecieri de valoare intrinseci faptelor nsesi. Se vadeste n opera lui Schlosser simpatia pentru mase.
ntelegere pentru conditia lor grea.
Schlosser a primit cu interes revolutia franceza, nu nsa si actiunea cuceritoare a lui Napoleon.Sub aspect
ideologic, conceptiile lui Schlosser sunt de esenta democratica. Era un aparator al ideii de libertate, formulnd
celebra sintagma: "Mai bine libertatea fara unitate, dect unitatea fara libertate"5 .
Un reprezentant de marca al acestei Scoli, elev al lui Schlosser, a fost Georg Gottfried Gervinus. El a scris o
carte cu privire la teoria istorici, plednd pentru obiectivitate, pentru necesitatea detasarii de prejudecati nationale
sau de orice alt tip. O lucrare de valoare trebuia sa mbine, dupa Gervinus, cercetarea atenta a izvoarelor, punerea
unor probleme teoretice si sa produca, de asemenea, un efect estetic6.
12

Un larg ecou au dobndit lucrarile sale Istoria poeziei germane (Geschichte der deutscher Dichtung) n
cinci volume, si Istoria secolului al XIX-lea, dupa Congresul de la Viena (Geschichte des
neunzehnten Jahrhunderts seit den Wiener Vertrger) publicata la Leipzig, n opt volume. Aparent, Istoria poeziei
germane profesa un soi de antiromantism, ntruct spiritul romantic, considera Gervinus, abate atentia de la realitate.
Teza lui este doar partial justificata; lui Gervinus i-a lipsit finetea analizei estetice. Esential este nsa un alt aspect:
perceperea poeziei ca expresie a culturii nationale, care tradeaza n fond o atitudine romantica. Se considera,
oncum, ca lucrarea sa a pus bazele istoriografiei literare moderne germane.
Istoria secolului al XIX-lea a lui Gervinus continua de fapt tema sintezei lui Schlosser: Istoria secolului al
XVIU-lea si nceputul secolului al XIX-lea. Autorul acorda o mare atentie fenomenelor dominante care puncteaza
evolutia istoriei: prima perioada a vietii istorice ar fi dominata de religie, cea de a doua de literatura, iar a treia ar fi era
politicii.
Gerviniis nsusi a fost si un activ om politic. S-a pronuntat pentru unificarea Germaniei, excluznd Austria din
structura noului stat, pentra realizarea unui stat constitutional, condus de monarhul Friedrich Wilhelm, regele
Germaniei. Cnd acesta a refuzat sa accepte hotarrile Parlamentului de la Frankfurt si forma constitutionalliberala a statului. Gervinus a respins alternativa monarhiei autoritare, considernd ca este preferabila
luptadeschisa pentru realizarea unei Germani libere dect una dinastica, de orientare conservatoare.
Evenimentele au urmat alternativa impusa de vointa dinastiei si de abilitatea politica a lui Bismarck, nu nsa
fara mari costuri istorice ulterioare, att pentru Germania nsasi, ct si pentru procesul istoric european n genere.
Gervinus a simpatizat cu miscarea nationala si revolutionara din Europa si din America de Sud.
Un istoric de mare valoare al epoca preocupat de o tematica facnd abstractie de curentele literar-ideologice ale
vremii a fost Berthold Georg Nichbur (1776-l861). A fost profesor la Universitatea din Berlin punnd
bazelestudierii Istoriei romane prin a sa Rmische Geschichte (1832 n 3 volume) El a ilustrat metoda critica
n cercetarea istoriei, alaturi de Leopold von Ranke sau Theodor Mommsen.
Pentru ntocmirea lucrarii a investigat un vast material documentar mbinnd studierea literaturii romane,
legendele si miturile epocii, izvoare cu caracter etnografic etc.
A fost ambasador al Prusiei la Vatican, unde a descoperit fragmente din scrierile autorilor antici:
Sallustius, Cicero, Titus Livius61.Din eflorescenta istoricilor romantici italieni ne vom opri la Cesare Cantu (1804l895) Daca nu a fost cel mai profund a fost cu certitudine cel mai prolific si multilateral istoric si om de litere
italian.Patriot, sustinator al cauzei Unirii italiene, savant care a vibrat ia evenimentele timpului, Cantu a lasat o
opera pnn care a atras privirile multor cercuri intelectuale europene. Balcescu l citeaza n a sa Romnii supt
Mitica Voievod Viteazul.Este adevarat, nu a sens ntotdeauna cu profunzimea si acuratetea savantului. A
ntocmit si lucian de popularizare menite sa formeze spiritul civic al italienilor.
Sena alert, vivace, antrenant. Cu note de patetism si grandilocventa. Aceasta era starea timpului, desi
traind aproape un secol a traversat multe schimbari n viata societatii, n metodele cercetarii stiintifice. A ramas
nsafidel siesi, spunnd ca este ultimul romantic al secolului al XIX-lea In plan politic a fost un liberal democrat.
Lucrarea care l-a impus mai cu seama a fost monumentala Istoria universala n 35 de volume. Primele volume
sunt dedicate istoriei politice a umanitatii de la creatia lumii pna n vremea lui Cant.
Sigur, o pondere nsemnata revine n lucrare istoriei italiene si popoarelor din jurul acesteia: Spania, Franta,
Germania. Capitole speciale sunt dedicate literaturii, artelor, disciplinelor umaniste, "moravurilor siopiniilor".
Alte 16 volume contin documente si note: deasemenea un compendiu al legislatiei, o cronologie etc. Ultimul
volum cupnnde indici si tabla de materii. Conceputa pe asemenea coordonate se ntelege ca nu totul e realizat
la acelasi nivel. Mai consistenta si mai echilibrat scnsa este partea apropiata de vremea sa. Cartea a fost tradusa
si n limba franceza n mai multe editii6'; a fost. cum am spus, consultata de specialisti si oameni de cultura din
alte tari.
Ea cuprinde o enorma cantitate de fapte si de stiri insolite.A scris de asemenea o lucrare despre Independenta
Italiei (Delhi indipendenza djtalia). Alte lucrari ale lui Cantu sunt: Istoria unui secol (1851), o Istorie a italienilor
(Storia degli italienii) etc.Extraordinara prolificitate a lui Cantu nu se opreste aici. A scris biografii ale
oamenilor ilustri italieni (admirnd pe Garibaldi), a ncercat si n domeniul literaturii, a publicat o istorie a
13

literaturii grecesti, latine si italiene.Febricitatea spiritului, vivacitatea stilului, amploarea si diversitatea operei
sale amintesc de marele Nicolae lorga, care a fost nca mai prolific si a realizat, n plus, un enorm corpus
documentar.Scrierile si tipul de savant reprezentat de Cesare Cantu tin. desigur, de o anumita epoca. El s-a fixat
ntr-un romantism liberal generos pe care l-a ilustrat cu vigoare si autoritate.Viziunea romantica si-a pus pecetea
cu putere pe istoriografia tarilor din centrul si sud-estul Europei. Forta configuratoare a trasaturilor romantismului n istoriografia din aceasta zona a Europei este att de elocventa,nct ai senzatia ca daca nu s-ar fi
manifestat n marile tari occidentale, acest curent trebuia, oricum, sa se nasca si sa opereze n Europa centralestica.
Toate aceste tari traiau sub imperativele renasterii nationale: n toate -din Polonia si pna n Grecia nazuinta de a-si cuceri dreptul la existenta, de a-si afirma individualitatea si de a intra n concertul raporturilor
internationalen alt cliip dect ca provincii periferice ale unor imperii era mai mult dect o sarcina politica. Era
o chestiune de destin istoric sau. mai bine zis. de rencepere a unui nou destin.
Marile popoare ale Europei central-vestice - vorbim de poporal german, si cel italian - aveau o traditie
culturala si de civilizatie care nu faceau din Risorgimento un imperativ.Pentru tarile mai mici ale Europei, cu o
istorie att de vitrega, cu conditia lor de tinta si victime a ofensivelor si proiectiilor de putere ale altora6',
pentru aceste tari timpul nu mai avea rabdare. Trebuia sa ncerce prin propriile forte, sau folosind conjuncturile
internationale favorabile, sa sparga blocajul n care fusesera ferecate sau macar sa faca fisuri n el, sa dea
semnale ale puterii lor de viata.
Fiindca nu o data li se contesta si aceasta dimensiuneRomantismul era tocmai curentul cultural a canii vocatie se
potrivea cu natura starii de spirit pe care o genera afirmarea vietii nationale. De fapt romantismul nu faceau dect
sa exteriorizeze n plan spiritual un moment de efervescenta istorica, de nnoire a istoriei. Istoriografia era
implicata organic n toate formele de manifestare culturala a epocii, contribuind, totodata, activ la cristalizarea
ideologiei timpului, la atitudinii favorabile - ncepnd cu sustinerea militanta pna la pozitia mai degajata cu
caracter liberal - moderat - si pna la respingerea prefacerilor care aveau loc. n numele proeminentei
valorilor trecute, traditionale, ale societatii.
Momentul national, momentul social si specificitatea receptarii trecutului se exprima, asadar, n
romantism, care devine o cutie de rezonanta a acestor aspecte.
Vom ntelege, astfel, din ce cauza romantismul prezinta ca fenomen spiritual n genere, iar istoriografia ca
o componenta nsemnata a lui, o mare semnificatie, mai ales n evolutia culturala a popoarelor n care umanismul
sichiar iluminismul au fost mai putin cristalizate dect n culturile apusene.
n Polonia romantismul se grefa pe o traditie iluminista relativ solida. Adam Naruszevvicz (1733l796)ntocmise o Istorie a poporului polone.'. (de la origini pna la 1386) n 7 volume. Poate mai importanta
a fostactivitatea sa de culegere a unui imens numar de izvoare si documente (asa zisele dosare ale lui
Naruszewicz ) n233 de tonuri.
Un discipol al lui Naruszewicz a fost Julian Niemicewicz(1757-l841) cunoscut mai ales prin editarea
"cntecelor istorice", a creatiei folclorice care oglindeau trecutul tarii. Interesul pentru acest gen de creatie tine
deopotriva de iluminism ca si de romantism.
In secolul al XIX-lea pna la insurectia din 1830-l831, centrele principale ale gndirii cultural-stiintifice si socialpolitice au fost Universitatile din Varsovia si Vilnius.
Aici si-a desfasurat activitatea Joachim Lelewel (1786.1861) personalitate de frunte a istoriografiei poloneze din
secolul al XK-lea. Ca participant activ la insurectia din 1830-l831 Lelewel a trebuit sa paraseasca Polonia emigrnd
nFranta si apoi la Bruxelles. Acolo s a afirmat ca unul dintre fruntasii emigratiei de orientare democratica si a elaborat
principalele sale scrieri.
O lucrare de mai mica ntindere, Historika (Istoria) are un caracter metodologic n care defineste drept tel al
studierii istorice aflarea adevarului, pledeaza pentru obiectivitate si pentru necesitatea aprofundarii
aspecteloresentiale de ordin social si national ale trecutului.Principala scriere a lui Lelewel a fost Istoria Poloniei
(Polska, dzieje i rzeczy) publicata n 20 de volume, ntre1854-l868. n opera lui Lelewel sunt vizibile accentele
romantice, ca si puternice filoane rationaliste.
mbratiseaza istoria propriului popor cu pasiune si exaltare. El aseaza la temelia procesului istoric
"spiritulnational" polonez caracterizat prin iubirea libertatii, barbatie, toleranta si spirit pasnic, precum si nazuinta
spreegalitate.Aceasta nu-l mpiedica pe Lelewel sa observe ca istoria Poloniei nseamna istoria a doua tendinte
antagonice: monarhica si republicana .Principalele directii spre care se ndreapta preocuparile lui Lelewel sunt ideea
14

nationala, semnificatia acesteia si a miscarii nationale n istoria Poloniei si cea sociala, mbratisnd cauza taranimii,
prin eliberarea acesteia si niaptuirea unei reforme agrare.Autorul leaga epocile de nflorire a Poloniei de conditia si
capacitatea de aparare a sleahtei (mica nobilime) si de apropierea acesteia de taranime. Ascensiunea magnatilor,
fenomenul farmitarii feudale si nentelegerile aparute, la nivelul micii nobilimi si a raporturilor acesteia cu monarhia
au slabit ntregul organism statal, ducnd n cele din urma la destramarea Poloniei. Epoca renasterii poloneze s-a
profilat abia dupa divizarile succesive ale statului, nvederata de rennodarea firelor vietii si constiintei nationale, de
afirmarea
Ideologia nationala a lui Lelewel se conjuga cu atitudinea democratica a autorului n problema sociala,
sustinnd, cum am aratat, cauza eliberarii taranimii.
In ce priveste explicarea procesului istoric, Lelewel a subliniat rolul fortelor colective, necesitatea analizei
raporturilor sociale. A relevat, deasemenea, nevoia unei istorii apte sa mbratiseze toate manifestarile activitatii
umane si sa acorde un loc sporit abordarii vietii sociale si economice. Un savant preocupat de a dobndi o
perceptie larga asupra istoriei nationale, considera Lelewel. trebuie sa tina seama de legaturile acesteia cu istona
universala, sa sesizeze impactul raporturilor internationale si sa procedeze la metoda comparata de analiza a
fenomenelor istorice6.
Curentul
radical
n
istoriografia
romantica
poloneza
a
fost
reprezentat
n
special de Eduard Dembowski (1822-l846). El a conceput miscarea de eliberare nationala pe suportul unei revolte
agrar-taranesti. Textele publicate de el, multe cu tematica istorica-politica au fost reunite sub titlul Scrieri n cinci
volume.
Romantismul de factura organica a fost reprezentat n Polonia de ctiva istorici ntre care remarcam pe Karl
Hoffman (1798-l878). El considera sleahta forta principala de reconstructie a Poloniei pe calea reformelor. Ca
siistoricii romantici din Apus, a apreciat paturile mijlocii drept factorul dinamic al progresului economic si purtatorul
libertatilor civice.
O problema dezbatuta amplu n istoriografia romantica poloneza a fost aceea a caii specifice a evolutiei
Poloniei n raport cu Occidentul. Hoffman a abordat si el aceasta tema, nsa mult mai temperat dect alti istorici
romanticipolonezi.
Timp de aproape trei sferturi de veac - din perioada divizarii sale, pierderea statalitatii - si pna la nceputul
anilor 60 ai secolului al XLX-lea, istoria Poloniei este asemenea unui, "must care fierbe". Spiritele alese au fost ntro continua efervescenta. Romantismul a raspuns acestei nevoi nascuta din continua framntare, din freamat istoric.
Cu o forta exceptionala el s-a exteriorizat n creatia literar artistica. Adam Mickiewicz este o emblema a
timpului. Istoriografia s-a nscris si ea
n miscarea spirituala a vremii prin nume de prestigiu ntre cire se distinge prin valoarea operei, asa cum am
aratat Joachim Lelewel.n Cehia o figura de prim-plan ai vietii culturale si i istoriografiei romantice a
fost Frantisek Palacky (1798-l876). Om politic, savant ideolog si istoric prodigios. Palacky a fost privit ca lider al
natiunii. A nvatat n Slovacia, astudiat la Praga. a vadit o sete de cunoastere si o putere de munca exceptionale. Stia
patrusprezece limbi. S-a cufundat n cercetarea vechi lor izvoa; e documentare ale Boemei, a facut investigatii n
arhivele Vaticanului si la Viena.
ntreaga sa activitate urmarea sa renvie imagine Cehiei, s-o proiecteze n durata, sa orienteze
privirile spre momentele ei glorioase. Cu alte cuvinte, sa nchege din marturiile vremii si din cercetarea laptelor
trecuteconstiinta de sine a natiunii.
Preocuparea pentru vechile marturii cehe s-a materializam n publicarea vechilor Cronici Boemiene, n trei
volume. A valorificat, deaseiuenea. documente despre epoca husita si Reforma religioasa Archiv ''i.v/rv i
ArliivaCeha), n sase volume. A initiat deasemenea colectia de doci mente Fontes remm bohemicarum
(Iz\>oare cu privire la trecutul Boemiei). Palacky a editat un Buletin al Muzeului Ceh, acest muzeu fiind el nsusi
o usstitutie care a stimulat preocuparile si activitatea istoriografica.
In ordinea valorificarii vechilor cronici si document, Palacky a ntocmit studii dedicate acestor documente.
Principalele sale scrieri sunt nsa Istoria Boemiei, publicata n limba germana, Geschichte von Bhmen (n sase
volume, ncepnc cu 1835). A scris, apoi, n limba ceha, o Istorie a natiunii cehe din Boema
ti Moravia,ducnd descrierea pna la 1526.
In conceptia lui Palack)' cu privire la Europa Centrala apara ideea contradictiei dintre slavism si germanism, ca
ax al vectorilor istorici din aceasta zona.Slavii, considera Palack}', s-au bucurat n vechime de forme democratice si
comunitare de guvernamnt si de viata sociala. Inechitatile juridice si sociale n acest spatiu european s-au datorat
culturii si civilizatiei de tip germanic. Palack}- apare astfel unul din aparatorii ideii specificului i stor ei slave. El a
militat pentru ideea panslava. La 1848 a deschis Congresul gene ral Panslav ca o contrapondere la Parlamentul
15

national german de la Frankfurt.Istoricul ceh considera ca un Imperiu german ar fi condus la hegemonia

Prusiei n Europa.
Era, n schimb, loial fata de Imperiul austriac, ca factcr de echilibra european si ca stat care nu putea emite
pretentii la hegemonia europeana. Sustinea austro-slavismul. lansnd celebra tbnnula: ..Daca statul austriac n-ar ii
existat, el ai fi trebuit sa fie creat"' Este drept. Palacky se pronunta mpotriva centralismului austriac sustinnd
proiectul unei structuri federative a imperiului.Istoriogiafia romantica din Ungaria si-a gasit o expresie elocventa
n activitatea si opera lui Horvth MihaJy (1809-l878). A fost profesor la Colegiul Theresianum din Viena si
membru al Academiei Ungare (1839).Opera sa principala este Istoria Ungariei de la sosirea maghiarilor n
Europa pna n prezent (18411.
Ca multi alti istorici romantici. Horvth a atras atentia asupra faptelor de civilizatie, vaznd n aceasta o
sarcina a savantilor. A scris despre viata poporului, despre obiceiurile si datinile sale. a dezvaluit starile de
spirit, ncredintat ca iceasta nseamna a realiza o opera relevanta. Sub influenta lui Alexis de Tocqueville.
antonii maghiar a cautat sa urmareasca dezvoltarea democratiei r Ungaria. Horvth a descifrat sensul istoriei
poporului sau n progresul miscarii de libertate.
De aici pretuirea procesului dezvoltarii intelectuale a straturilor de jos ale societatii ci semnificatia pe care
el o acorda educatiei civice a multimii, instruirii ei politice. Horvth a scris cu patnmdere despre razboiul
taranesccondus de Gheorghe Doja (1514); a explicat substratul social al acestuia. A vazut n problema agrara si
n raporturile feudale din Regatul Ungar o chestiune-cheie a istonei acestui regat. Nobilimea a obtinut o
"victorie" n acest razboi despuind pe tarani de drepturile lor naturale, privndu-le de libertate, generaliznd,
n linii mari, iobagia.
Victore era doar aparenta, ntruct nemultumirile taranimii au continuat sa mocneasca n adncul
societatii,
Horvth Mihaly a participt activ la revolutia de la 1848-l849 din Ungaria. Ulterior a fost nevoit sa emigreze
vreme de 17 ani. n ciuda obstacolelor, a lucrat n Franta si Belgia ntocmind n emigratie principalele sale lucrari.
A scris oIstorie a ( 'ngariei (Magvarorszag Trtenete) (1860-l863, n doua volume); apoi o alta scriere: 25 de, ani
de istorie Ungara (n trei volume), n sursit, o lucrare despre. Razboi*i! de independenta al Ungariei 1848l849. Ultima s-a impus ca o carte de referai ta n studierea revolutiei de la 1848-l849 din Ungaria.
Cum vcm vedea, temele abordate de Horvth au corespondente cu cele examinate de Al. Papiu. Banan n
contextul specific al istoriei romnilor din Transilvania, aicrarile lui Horvth Mihaly se disting prin claritatea
structurii compozitional si expresivitate stilistica. Specialistii l considera creatorul prozei istorice ungare 6.

16