Marea guvernare liberala 1922-1926

Dupa realizarea marelui ideal al Unirii,toti oamenii politici,toate clasele si categoriile sociale s-au aratat preocupati de evolutia statului roman.In ansamblu,s-au conturat doua pozitii fundamentale: pe de o parte,a claselor dominante,care urmareau sa foloseasca noile imprejurari pentru a-si intari pozitiile economice si politice,accentund exploatarea oamenilor muncii;de cealalta parte a proletariatului,care se pronunta pentru primenirea din temelie a societatii,cerind ca Romania noua de astazi sa devina Romania socialista de maine La inceputul anului 1922,cea mai puternica grupare a burgheziei,reprezentata pe plan politic prin Partidul National-Liberal,facand uz de intreaga ei influenta si de abilitatea politica a purtatorilor sai de cuvant,preaia direct guvernarea tarii.Prin instaurarea in ianuarie 1922 a guvernului liberal condus de I.I.C. Bratianu primul guvern postbelic care va ramane la putere de-alungul unei intregi legislaturiincepe o perioada de stabilitate politica pe care marea burghezie va incerca s-o foloseasca in scopul intaririi pozitiilor si a dominatiei sale de clasa. Organizarea sistemului politic Operarea unor schimbari in organizarea vietii de stat a Romaniei postbelice devenise o necesitate obiectiva.Ea era ceruta de nevoia organizarii unitare si consolidarii statului intregit,urmand totodata sa reflecte schimbarile si deplasarile ce avusesera sau aveau loc in structura de clasa a societatii,in raportul fortelor sociale si politice. Anumite masuri cu urmari pozitive pentru consolidarea unificarii statale fusesera intreprinse in primii ani postbelici.Sub raport economic,pe aceasta linie se inscriu unificarea monetara,elaborarea primului buget centralizat pe intreaga tara(1921-1922),actiunile intreprinse pentru normalizarea transporturilor feroviare si unificarea relelei s.a.Centralizarii necesare a administratiei de stat i-a servit si desfiintarea,la 2 aprilie 1920,a Consiliului Dirigent,organ de conducere autonom pentru Transilvania si Banat.Dupa ce desfasurase o opera utila si necesara pe linia construirii aparatului de stat romanesc in aceste teritorii,el incepea sa devina o frana in calea progresului unificarii prin aceea ca unii lideri ai Partidului National tindeau sa uzeze de el in interese inguste de partid. Ramaneau insa de infaptuit o serie de masuri importante pentru incheierea si consolidarea unificarii statale.Printre acestea se numara in primul rand adoptarea unei noi Constitutii,care sa dea baza constitutionala comuna pentru unificarea legislativa (noile provincii ramaneau inca sub regimul vechii legislatii),administrativa si adoptarea unei legi electorale unice. Intrucat problemele legate de organizarea politico-administrativa a statului interesau indeaproape toate cercurile claselor exploatatoare,fiecare grupare intentionand sa impuna o reglementare care sa satisfaca cat mai multe din pretentiile sale de a-si intari pozitiile economice si politice,in jurul lor s-a dat o lupta acerba in sanul claselor dominante,ceea ce a ingreunat si intarziat in buna parte infaptuirea masurilor obiectiv necesare. Desi au fost contestate si combatute zgomotos,la vremea respectiva,de alte partide burgheze,masurile de unificare adoptate de guvernul liberal nu au fost anulate sau modificate substantial de guvernele ulterioare.Aceasta dovedeste,in ultima instanta,ca raspundeau intereselor nationale,unor necesitati de stat,reflectand in acelasi timp,interesele mari,de ansamblu ale claselor conducatoare din Romania. Noua constitutie,indelung dezbatuta si votata,avea in cele din urma sa treaca de ultimile obstacole, procesul ei fiind desavarsit odata cu votul final a Camerei Deputatilor si a Senatului pe data de 26 martie, repectiv 27 martie 1923.Astfel aceasta consfintea principiul fundamental ca Romania este un stat national unitar si indivizibil si teritoriul Romaniei este nealienabil.Ea proclama ,de asemenea,caracterul independent si suveran al statului,libertatile si drepturile democratice ale cetatenilor.Articolul 5 din Constitutie rezuma intr-o formulare sintetica principalele drepturi democratice inscrise in ea:Romanii,fara deosebire de origine etnica,de limba sau de religie,se bucurau de libertatea

constiintei,de libertatea invatamantului,de libertatea presei,libertatea intrunirilor,de libertatea de asociatii si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi. In timp ce in unele tari vecine sau mai indepartate ale Europei Ungaria,Italia,Bulgaria-fortele reactionare incercau sau reusisera sa lichideze libertatile democratice,sa instaureze regimuri fasciste,noua Constitutie consfintea regimul parlamentar democratic in Romania,drepturile si libertatile cetatenesti,inscriindu-se astfel ca un factor pozitiv important in dezvoltarea interbelica a Romaniei. Constitutia prevedea insa si unele ingradiri si limitari ale acestor drepturi si libertati democratice,la care se va adauga incalcarea sau suprimarea lor in practica prin acte si procedee administrative. Dreptul de vot universal era insotit de o serie de ingradiri continute in Constitutia insasi,ceea ce reducea in mod considerabil aria exercitarii lui.Constitutia nu acorda exercitiul drepturilor politice femeilor,ba chiar limita posibilitatea acordarii lor in viitor prin prevederea ca legile speciale referitoare la aceasta problema sa fie votate cu o majoritate de doua treimi de catre parlament. O particularitate a Constitutiei din1923,in comparatie cu constitutiile burgheze obisnuite,a fost aceea ca ea a formulat principiul etatizarii bogatiilor subsolului,declarand totodata proprietate publica caile de comunicatie,spatiul atmosferic si apele navigabile si flotabile,cele care pot produce forta motrica sau pot fi utilizate in interes obstesc.Introducerea acestor prevederi a fost,de altfel,unul din motivele fundamentale pentru care partidul liberal a considerat necesara elaborarea unei noi Constitutii.Ele exprimau un principiu inaintat pentru vremea respectiva,reflectand necesitatea obiectiva de a subordona in anumite domenii,proprietatea privata interesului national general.Tot odata aceste prevederi vadeau vointa acelei parti a marii burghezii reprezentate de Partidul National-Liberal de a folosi parghiile puterii de stat pentru a reduce pozitiile economice detinute de capitalul strain. Dupa adoptarea Constitutiei,o alta masura necesara in vederea organizarii unitare a vietii de stat pe intreg teritoriul tarii era unificarea regimului organelor administratiei de stat.In programul din noiembrie 1921,Partidul National-Liberal afirma ca intelege sa infaptuiasca unificarea administrativa printr-o larga descentralizare:comuna si judetul sa aiba viata lor de sine statatoare,iar puterea centrala sa nu intervina in conducerea lor decat in masura impusa de cerintele unitatii si sigurantei statului; programul se declara categoric impotriva autonomiei locale. Pentru Partidul National-Liberal,afirmarea intentiei de a asigura o larga descentralizare era insa mai mult un tribut verbal platit popularitatii de care se bucura acest principiu in randul opiniei publice.In realitate,Partidul National-Liberal a dus o politica de centralizare.De altfel,cum marturiseste C.Argetoianu,desi descentralizarea administrativa era cuprinsa,la acea vreme,in programele tuturor gruparilor politice burgheze,clasele dominante nu admiteau in fond ideea descentralizarii. Politica prin noi insine In perioada postbelica,dupa reintregirea tarii,burghezia romaneasca si in primul rand marea burghezie din Vechiul Regat avea sa desfasoare o lupta fireasca spre a salva pentru sine cat mai mult posibil din patrimoniul national impotriva rapacitatii capitalului strain.Slabiciunea sa economica,pozitia de inferioritate a Romaniei in raport cu marile puteri capitaliste,ca si contradictiile din propriile randuri ale acestei burghezii aveau s-o impiedice sa realizeze prea mult.In aceasta confruntare inegala,ea avea sa recurga tot mai insistent la scutul statului:de aici o anumita necesitate de a afirma si intari independenta politica a statului,iar pe de alta parte lupta mai acerba intre diferitele ei grupuri pentru detinerea puterii guvernamentale. Asa se explica faptul ca,inca din primii ani postbelici,diverse guverne au recurs la anumite masuri care vadeau o tendinta de aparare impotriva capitalului strain.In 24 iulie 1919 un decret lege interzicea acordarea de concesiuni pentru utilizarea apelor pana la intocmirea unei legi complete care sa reglementeze regimul apelor in Romania.In iunie 1920 un alt decret-lege stabilea ca tranzactiile de bunuri industriale sa nu se poata face decat cu autorizatia speciala a Ministerului Industriei si Comertului,acordata in baza unui jurnal al Consiliului de Ministri.In iulie acelasi an se interzicea,pana la o noua organizare a regimului minier,petrolier si industrial,eliberearea de noi permise pentru minerale si petrol.Prin conventia incheiata in 1920 cu Ministerul Industriei si Comertului,marile banci din Romania

se obligau sa nu participe la transformarea intreprinderilor foste inamice in societati noi,cu participarea capitalului romanesc,decat cu conditia ca cel putin 50% din capitalul intreprinderii sa fie romanesc,iar presedintele si cel putin jumatate din numarul membrilor consiliului de administratie sa fie cetateni romani. Instalarea guvernului liberal avea sa invioreze nazuintele unor cercuri ale marii burghezii autohtone de a-si imbunatati pozitiile in ramurile de baza ale economiei(petrol,metalurgie,industria miniera s.a.),in care se loveau insa direct de tendintele monopolizatoare ale capitalului strain.La relativa intarire a fortei lor economice se adauga astfel instrumentul puterii guvernamentale.Mai slabe pe plan economic in raport cu capitalul strain,ele intentionau,ca orice burghezie aflata intr-o situatie similara,sa foloseasca in aceasta disputa forta si prerogativele statului.Particularitatea consta in faptul ca,contradictia cu capitalul strain nu cuprindea la unul din poli intreaga burghezie de la noi,sau macar intreaga mare burghezie. In timp ce interesele marii burghezii liberale erau legate indeosebi (nu exclusiv) de intreprinderi bancare si industriale cu capital romanesc,restul marii burghezii era mai legata prin interesele sale economice de capitalul strain.Vazandu-se amenintat mai degraba de marea burghezie,capitalul mic si mijlociu a asistat la aceasta disputa relativ impasibil sau a luat pozitie in favoarea capitalului strain,sperand astfel sa obtine credite straine pentru dezvoltarea sa. Afirmandu-si categoric hotararea de a aplica politica definita de formula prin noi insine,guvernul ii trasa un cadru si obiective moderate,care reflectau atat raportul de forte,cat si intentia de a colabora in continuare cu capitalul strain.Obiectivul urmarit nu era eliminarea acestuia,ci asigurarea unui rol precumpanitor pentru capitalul romanesc.Bogatiile tarii,explica un document oficial cu caracter de directiva al partidului liberal dupa patru ani de guvernare,nu pot fi puse in valoare numai prin capitalurile romanesti deoarece n-am putut agonisi decat bogatiile reduse in cei cativa ani de cand a inceput renasterea noastra politica si economica.In mod deosebit,trebuia ingradit si controlat accesul capitalului strain in anumite ramuri ale industriei nationale cele in care grupul liberalilor fie ca intentiona sa patrunda,fie detinea pozitii puternice si nu dorea concurenta acestuia. Elaborarea si aplicarea in practica a unei orientari economice de genul celei preconizate de formula prin noi insine a avut ca jaloane principale,prevederile noii Constitutii din 1923,masurile si aranjamentele de nationalizare a intreprinderilor cu capitaluri straine din provinciile reunite cu Romania,legile economice(a comercializarii intreprinderilor economice ale statului,a minelor si a energiei) adoptate din vara anului 1924. Pe linia nationalizarii industriilor din provinciile reunite cu Romania,guvernul a luat o serie da masuri care sa determine capitalul strain din aceste intreprinderi sa accepte participarea intr-o proportie predominanta la detinerea actiunilor si in conducere a capitalului romanesc.In mai 1922 s-a instituit pe langa Ministerul Indistriei si Comertului o comisie care sa examineze si sa avizeze asupra tuturor cererilor privitoare la infiinarea de societati de orice natura si sporirea capitalurilor societatilor existente in aceste provincii.Conditia de a primi aceasta aprobare era acceptarea nationalizarii.La inceputul lunii iulie 1922 comisia pentru nationalizare a stabilit conditiile principale care treduiau indeplinite prin nationalizare si anume:doua treimi din capital sa fie subscris de cetateni romani;3/4 din membrii consiliului de administratie sa fie cetateni romani;actiunile sa fie nominale si sa nu poata fi transmise altor persoane decat cu aprobarea consiliului de administratie.Comisia respectiva a actionat foarte intens.In intervalul octombrie 1922 ianuarie 1923 ea si-a dat avizul asupra unui numar de 235 de societati,cu capital de 1,2 miliarde lei.Ponderea capitalului romanesc in aceste societati nationalizate era de cca 83%. Aplicarea reformei agraare Aproape imediat dupa instalarea sa,guvernul liberal reia intreaga problema a reformei agrare,cautand sa-si impuna pe cat posibil punctul de vedere atat sub aspect legislativ cat si al aplicarii practice.El revizuieste improprietarirea facuta de averescani in Vechiul Regat,trece la aplicarea exproprierii in Transilvania si reia impartirea pamantului in Basarabia (sistata de guvernul Averescu).

Infaptuita sub presiunea, marilor framantari sociale si a necesitatilor economice obiective,reforma agrara din 1921 cea mai larga din sud-estul Europei acelui timp s-a soldat cu exproprierea a peste 6 milioane hectare,adica circa 66% din intreaga suprafata de pamant detinuta de mosierime,cu care au fost improprietarite peste 1 milion de familii de tarani.Reforma a impulsionat dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste,care devin predominante si in agricultura,a slabit substantial puterea economica a mosierimii,reducand in buna masura rolul jucat de aceasta clasa in viata politica si sociala a tarii. Reluarea de catre guvernul liberal a ansamblului problematicii reformei agrare urmarea,pe de o parte,sa atribuie Partidului National-Liberal meritul politic al infaptuirii acesteia,iar,pe de alta parte,sa imprime aplicarii ei practice amprenta conceptiei liberalilor si a intereselor grupurilor sociale reprezentate de ei. Prin modificarea articolului din lege privitor la Comitetul agrar,acesta este transformat din organ juridic intr-un organ administrativ,prezidat de ministrul Agriculturii si Domeniilor.In noua organizarea,Comitetul Agrar(respectiv ministrul) capata dreptul exclusiv de a aplica si controla aplicarea legii agrare,dreptul de a schimba hotararile de expropriere,de a hotara in ultima instanta asupra litigiilor.In felul acesta hotararile si circularele ministeriale capatau putere de lege,fiind impuse organelor judecatoresti.Aceasta masura urmarea sa concentreze in mainile guvernului intreaga putere de decizie in problemele aplicarii reformei agrare. In scopuri de clasa si de partid au fost modificate toate regulamentele de aplicare a legii agrare,unele din amendamentele aduse continand chiar prevederi care modificau de fapt sensul legii. Politica sociala Natura de clasa si functia sociala reala a Partidului National-Liberal s-au manifestat intr-un mod revelator in politica sociala a guvernului. Sub presiunea luptei si revendicarilor unor largi categorii populare,ca reflex al necesitatii obiective de modernizare a unor aspecte ale raporturilor de munca in conditiile accentuarii dezvoltarii capitaliste,ca si din considerente de asigurare a influentei politice si de conservare a dominatiei de clasa,partidul liberal a socotit necesar sa introduce in programul sau din 1921 chestia muncitoreasca.Masurile anuntate in program urmareau scopul marturisit de a atenua lupta muncitorilor,fiind reprezentate ca mijloc de a starpi curentele anarhice,care aind suferintele si lipsurile lumii muncitoare o pot lesne ispiti sa alunece spre povrniuri periculoase.Programul se pronunta pentru recunoasterea si serioasa organizare a sindicatelor profesionale,reglementarea dreptului de greva cu introducerea principiului arbitrajului obligatoriu,reorganizarea si imbunatatirea asigurarilor muncitoresti,contractul colectiv,opt ore de munca,proteguirea muncii femeilor si a copiilor. Problemele inscrise reprezentau un minim de cerinte sociale ale clasei muncitoare si Romania se angajase de fapt la indeplinirea lor prin semnarea in anii anteriori a unor conventii elaborate sub egida Ligii Natiunilor ca o incercare de a contribui la atenuarea tensiunii sociale.Insusi modul cum erau formulate si prezentate,vadea insa intentiile partidului de a greva realizarea acestora de o serie de adaosuri reactionare,care sa le anihileze sau sa le rastranga eficienta.ngemanat cu alte mobiluri,in documentele programatice oficiale ale partidului si guvernului era puternic prezent si elementul de demagogie sociala.Programul de guvernare ,publicat la sfarsitul lunii ianuarie 1922,nu mai continea vreun angajament concret,multumindu-se sa declare ca guvernul va duce o politica de ordine si infratire sociala,de dreptate sociala,straduindu-se sa imbunatateasca soarta muncitorimii de la orase,inzestrand-o cu legiuirile cerute de netagaduitele ei nevoi.In scopuri pur demagogicea,programul partidului enunta ideea participarii muncitorilor la beneficii,care,de altfel,era un loc comun in programele tuturor partidelor burgheze ale vremii. Sistemul electoral Ultima masura legislativa importanta sub aspectul contributiei la precizarea fizionomiei si functionarii regimului politic adoptata in timpul guvernarii liberale a fost legea electorala din 26 martie 1926.Aceasta introducea un sistem electoral unic,punand capat sistemelor deosebite pe regiuni istorice

aplicate pana atunci.In felul acesta,noua lege electorala corespundea unei necesitati obiective,intereselor consolidarii statului national roman unitar,avand rolul unei legi de unificare.Graba de a adopta legea electorala in ultimile zile ale guvernarii,dupa ce pana atunci nu se precipitasera cu discutarea ei,se explica prin considerente de tactica politica:sa nu lase acest prilej la indemana opozitiei,sa beneficieze de atmosfera de dezinteres pentru dezbaterile parlamentare,specifica asteptarii numirii noului guvern s.a.Totodata,regele a staruit ca legea electorala sa fie facuta de liberali,pentru a fi mai conservatoare si mai putin democratica decat ar fi facut-o ,poate,alte partide. Legea electorala din martie 1926 principiul democratic al reprezentarii proportionale cu inovatia primei majoritare.Scopul ei era sa perpetueze in conditiile activizarii politice a maselor vechile metode de asigurare a majoritatii voturilor pentru parditul sau partidele aflate la guvernare,indiferent de influenta lor electorala.Astfel noua lege electorala introducea un sistem complicat de repartizare a mandatelor pentru Adunarea Nationala:totalizarea voturilor si calcularea ponderii lor pe partide se facea la scara centrala(pe tara);partidul care obtinea 40% din totalul voturilor pe tara,beneficia de prim majoritara primind 50% din mandate;restul de 50% din mandate se repartizau proportional cu numarul voturilor obtinute intre toate partidele participante(inclusiv cea majoritara);gruparea care nu obtinea minimum 2% din totalul voturilor pe tara, nu primea niciun mandat;numai in cazul in care aceasta obtinea majoritatea absoluta intr-un judet,primea un numar de mandate corespunzator voturilor intrunite in judetul respectiv.In caz ca niciun partid nu obtinea 40% din voturi,mandatele se repartizau proportional cu voturile intrunite.La alegerile pentru Senat toate mandatele dintr-o circumscriptie reveneau gruparii care intreunea majoritatea relativa a voturilor. Aplicarea acestei legi denatura deci considerabil vointa alegatorilor.Prevederea primei majoritare urmarea sa anihileze concecintele impopularitatii partidelor burgheze(a celui liberal in spe)si sa le asigure majoritati importante in cazul cand cumpana alegerilor ar inclina relativ in favoarea lor.Distrugand valoarea votului pe circumscriptie si substituindu-i calcularea voturilor pe tara,noul sistem electoral favoriza intarirea centralizarii si unitatii partidelor,a autoritatii forurilor lor centrale.Legea lovea grav interesele partidelor mici,urmarind excluderea lor din reprezentanta nationala. Legile numite de organizare adoptate in perioada guvernarii partidului liberal din anii 1922-1926 aveau,asadar,un caracter contradictoriu,care reflecta contradictiile de clasa ale societatii,raportul de forte pe plan politic si stadiul de evolutie in care se afla burghezia romana. Pe de o parte,acestea consacrau formarea statului national unitar,organizarea sa unitara,sistemul parlamentar democratic,afirmau drepturile si libertatile cetatenesti caracteristice regimurilor burgheze avansate ale vremii,aparau interesele nationale ale tarii pe plan economic si in alte domenii.Pe de alta parte,ele purtau pecetea limitelor de clasa,a tendintelor claselor dominante de a intensifica exploatarea maselor,a neincrederii si fricii depopor,concretizata in prevederile cu caracter conservator sau chiar reactionar incluse in ele. Caracteristic pentru regimul politic din Romania era dominatia aproape neingradita a puterii executive.Parlamentul,in alegerea caruia se recurgea pe scara larga la presiuni administrative asupra alegatorilor,in special in mediul rural,nu exprima raportul real intre curentele de gandire si fortele politice sau macar configuratia reala de forte intre principalele partide burgheze.Format dintr-o majoritate covarsitoare a aderentilor partidului aflat la guvernare,acesta era emanatia si instrumentul docil al guvernului.In practica guvernrii liberale tendintele autoritare,ale politicii de mana forte,au constituit o trasatura foarte pronuntata.

Bibliografia: Ioan Scurtu, Viata politica din Romania 1918-1944,Ed.Albatros,Bucuresti,1982 Idem, Contributii privind viata politica din Romania,Ed.Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1988 Marin Nedelea, Aspecte ale vietii politice din Romania in anii 1922-1926,Ed.Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1987