Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1. Introducere in istoria moderna a Romaniei
In loc de definitie
2
formule, ce intruchipeaza idealul societatii romanesti”: “Occident”, “Europa”, iar ceva
mai tirziu Occidentul are si o concretizare: Parisul., chiar daca modelele au fost mai
multe. Toate aceste formule erau codul unui nou model de civilizatie, a carei adaptare la
realitatiile romanesti avea sa fie esenta modernizarii.
2.Reper geografic
Dupa cum se stie poprul roman si-a purtat istoria in Evul Mediu, dar si in
perioada moderna in trei unitati politice distincte: Transilvania, Tara Romaneasca si
Moldova.
Formate prin unirea unor mici unitati statale, la sfirsitul secolului 13 si inceputul
celui de-al 14-lea, Tara Romaneasca si Moldova vor fi silite sa recunoasca suzeranitatea
Imperiului Otoman (prima la sfirsitul secolului XIV, iar a doua la sfirsitul secolului 15)
Ele ramineau autonome, dar erau incluse in sistemul politico-militar si fiscal otoman. In
esenta, legatura lor cu Poarta se reducea la plata unor dari financiare-din care cel mai
3
important era tributul-care s-u marit continuu in timpul secolelor. Acest tribut, era in
conceptia politica otomana o rascumparare a pacii (pace contra bani)
Cele doua Principate Romane vor suferi de-a lungul timpului modificari
teritoriale. Dintre acestea mai importante sunt pierderile teritoriale al Moldovei, prima
in 1771, dupa pacea de la Karlowitz, cind partea sa nordica –Bucovina- este anexata de
austrieci. In 1812, dupa pacea de la Bucuresti, Rusia tarista va anexa partea rasariteana a
Moldovei-Basarabia.
Dupa aceasta “rapida ochire” ca sa folosim expresia lui Nicolae Balcescu, in care
am urmarit instabilitatea politica si teritoriala, vom preciza ca vom urmari fenomenul de
civilizatie, in cadrul acelor entitati politice statale romanesti: Moldova si Tara
Romaneasca.
4
Consideram, ca procesul de modernizare incepe la jumatatea secolului 18-avind
citeva repere importante, ca reforma rurala a lui Constantin Mavrocordat din 1741 sau
aparitia unor coduri de legi, precum, cele ale lui Constantin Caragea sau Alexandru
Ipsilanti.
Si poate elementul cel mai important al acestei culturi este tiparul. Primele
tipografii si primele opere scrise-care poate fi considerat actul de maturitate a unei
culturi, apar in primii ani ai secolului 16. (1508, 1510, 1512), in tipografia calugarului
5
Macarie din Tirgoviste. Subliniem aceste date, cici ele demonstreaza un accentuat
sincronism cu Occidentul, unde data de aparitie a tiparului este convenita la 1500, chiar
daca avem carte tiparita si inainte de aceasta data.(incunabul)
Una din primele filiere –din punct de vedere cronologic- de patrundere a ideilor
modernizatoare este cea polona, ce se manifesta mai direct asupra Moldovei, dat fiind
granita directa, din aceea perioada, dar va ajunge, indirect si mai tirziu si in Tara
Romaneasca. In Polonia secolelor 16 si 17 activau importante centre de cultura si
instructie, si in special Universitatea din Cracovia, unde plecau sa invete si tineri ai elitei
politice locale, precum fratii Miron si Neculai Costin, si mai apoi, Dimitrie
Cantemir.Acest contact prelungit nu va ramine fara urmari in apropierea spirituala a
ariei romanesti de Occident. .
Dar fara doar si poate accelerarea apropierii de Occident avea sa se faca in secolul
18, un rol important revenind perioadei fanariote, ce incepe in 1711, in Moldova si in
1715, in Tara Romaneasca. Ea isi poarta numele dupa cartierul Fanar, din
Constantinopol, loc al unei elite politice crestine levantine din Imperiu Otoman. Formata
in primul rind din greci, dar nu numai, fanariotii erau inalti demnitari ai Imperiului,
reprezentanti ai elitelor crestine levantine din Balcani. Exista perceptia simplista ca
acestia erau numai greci, ce nu este adevarat, unii erau si de origine albaneza ca cei din
familia Ghica, altii faceau parte din familii ce s-au amestecat in timp, ca familia Rosetti, a
carei origini indepartae sunt in Venetia, altii –majoritatea-sunt intradevar greci.
Nicolae Iorga, cel care are meritul de a fi primul ce a inteles importanta influentei
fanariote si progresele societatii romanesti in aceasta epoca, a caracterizat civilizatia
fanariota ca ”reprezentind o noua forma de sinteza a sud-estului Europei, din care nu
lipsesc nici romanii”.
6
In paralel , domnia fanariota a insemnat si cresterea considerabila a
contributiilor economice ale Principatelor fata de Poarta. Din punct de vedere al
organizarii interne, nu au loc schimbari majore, perioada fanariota asigurind o anume
continuitate, din punct de vedere social cu cea anterioara.
Ceeace este foarte important –si relevant pentru subiectul cursului nostru:
modernizarea-este procesul introducerii unor reforme innoitoare. Acestea aveau loc si
datorita personalitatii domniilor fanarioti, a formatiei lor intelectuale, a contactelor
multiple cu lumea europeana, dar in special, datorita necesitatilor de “optimizare” a
economiei Principatelor, optimizare ce trebuia sa raspunda atit exigentelor sporite ale
turcilor, cit si proprilor aspiratii de imbogatire. Iar optimizarea aceasta nu putea sa se
faca in conditii de haos administrativ si fiscal.
Primele reforme se leaga de numele primilor doi domnitori fanarioti, Nicolae si,
in special Constantin Mavrocordat, ce au domnit in repetate rinduri, atit in Tara
Romaneasca, ci si in Moldova.
Dar cea mai importanta reforma a lui Constantin Mavrocordat a fost desfiintarea
serbiei, ce a fost data in 1746, in Tara Romaneasca, si in 1749, in Moldova. Motivat de
necesitatea cresterii productiei agricole, el desfiinteaza sistemul relatiilor feudale ,
inlocuindu-le cu un nou tip de obligatii, fostul serb cistigindu-si libertatea personala, dar
7
fara a avea drepturi asupra pamintului avut in folosinta. Pentru a-si cistiga existenta, el
trebuia sa incheie un contract cu boierul-propietar al pamintului. Acest tip de reluatie
duala este specific noii perioade. E adevarat, ca inca nu se poate vorbi de pozitii egale
intre cele doua parti, boierul avind posibilitatea de a-si impune interesele. Totusi
reforma era un pas important in aparitia unor noi relatii sociale in spatiul romanesc.
Efectele au fost benefice atit pe planul cresterii productiei agricole, cit si a cresterii
calitatii vietii in Principate.
Demn de semnalat ca primele traduceri ale unor lucrari fundamentale ale gindirii
moderne, precum Voltaire sau Jean Jaques Rousseau sunt facute in limba greaca de citre
o serie de intelectuali greci. Sub aceasta forma ele au circulat si in societatea romaneasca,
elita sociala romaneasca fiind influentata de aceste scrieri. Si sub imboldul acestora, va
8
incepe la inceputul secolului 19 si traducerea acestor opere acestor mari , in limba
romana.
Aceasta occidentalizare indirecta s-a concretizat, chiar daca intr-o proprtie mult
mai mica si prin cultura rusa. Prezenta in timpul ocupatiei si administratiei rusesti a
unor generali si ofiteri rusi, care s-au format in scoli occidentale, purtatori ai unui tip de
civilizatie europeana (prin lecturi, imbracaminte, obiceiuri) a avut o anume influenta
asupra elitelor romanesti. Multi dintre acestia au fost sedusi de optiunile ideologice ale
Europei si au intrat intr-un anume conflict –chiar daca nu pe fata-cu ideologia tarista.
Primind posturi de raspundere in Principate vor incerca sa aplice aici, ceeace le era
interzis in propria tara. Cazul clasic este al generalului conte Pavel Kiseleff, care a fost
guvernator al ambelor Principate intre 1829-1834. El este autorul unui complex de
masuri menite sa reorganizeze in sens modern viata sociala. El initiaza ample lucrari
edilitare, ia masuri pentru crearea unui sistem de igiena publica, modernizeaza finantele
si armata.
Dar ideile europene au patruns si direct, fie prin prezenta unor emigranti
europeni, in special francezi, in Principate sau prin calatoriile sau studiile in diverse
centre europene ale unor tineri din elita romaneasca.
Din Franta au sosit citeva valuri de emigranti, mai intii regalisti, refugiati in fata
teroarei revolutionare, apoi unii revolutionari, tematori de reactia thermidoriana, fosti
ofiteri ai lui Napoleon, dupa prabusirea acestuia si inceputul restauratiei.
9
in formarea noii fizionomii a societatii romanesti. Dintre acestia am aminti pe Felix
Colson, preot cu vederi conservatoare, apropiat al domnitorului moldovean Mihai
Sturdza, Victor Cuenin, ce va deschide un pension elitist la Iasi, sau iacobinul Honore
Fleury. Dar profesorul francez, care si-a cistigat un loc aparte in istoria culturii romane a
fost Jean A. Vaillant, venit la Bucuresti, in 1829, unde conduce academia domneasca de
la Sfintul Sava, apoi intemeiaza impreuna cu Ion Heliade Radulescu si Ion Campineanu,
Societatea filarmonica. In acelasi timp el a fost prieten cu Nicolae Balcescu si el insusi, a
participat la conspiratiile, ce au premers revolutia din 1848.
Centrele de formare ale unor tineri din elita romaneasca au fost, de asemenea, la
Viena, Berlin, dar mai ales, Paris. Doi viitori domni studiaza in primii ani ai secolului
19, la Paris: Gheorghe Bibescu, ce face studii de drept la Sorbona si fratele sau, Barbu
Stirbei, cu studii de istorie si politologie. Lor li se adauga printre altii, Ioan Vacarescu ce
studiaza la Viena, dreptul.
Un caz interesant si foarte semnificativ este cel al lui, Gheorghe Asachi, fiu de
preot ardelean, stabilit in Moldova. El face studii la Lemberg, in Galitia –atunci provincie
habsburgica –, unde isi ia un doctorat in filozofie, apoi studiaza ingineria la Viena, iar la
Roma pe urmele lui Leonardo da Vinci, studiaza astronomia si pictura. El este un
enciclopedist , tip de formatie intelectuala de sorginte iluminista. Intors in Moldova va
juca un rol deosebit, fiind un adevarat ctitor de institutii culturale. Numele sau este legat
de inceputurile teatrului din Iasi, a unor institutii de invatamint, ca Academia
Mihaileana, ca si de primul ziar ce apare la Iasi, Albina Romaneasca.
10
de lectura. Acestea din urma, ca cea din Bucuresti, condusa de C.A. Rosetti aveau sa
gazduiasca si manifestari politice, fiind un instrument de educatie civica.
2. Zorii modernitatii.
Chiar daca nu intodeauna aceste imagini sunt reale si avem de-a face adeseori cu
clisee, care se transmit in literatura de calatorie, un fapt este cert: la Iasi sau la Bucuresti
si mai ales pe drumurile moldovalahe sentimentul de Orient, tradus prin insecuritate,
era prezent.
11
Obiectul criticii era complex, el cuprindea planul social-economic, politic,
cultural. Fireste gradul de reforma ceruta sau focalizarea unui anume plan era diferita la
acesti reprezentanti ai elitei. Nemultumirea se concretiza printr-o critica a diverselor
realitati ce isi gaseste locul in memorii, scrisori, plingeri, adresate diverselor Puteri, cu o
anume influenta in spatiul romanesc: Imperiul Otoman, cel Habsburgic, Rusia, dar si
unor Puteri Occidentale, si in special Frantei, care mai ales prin Revolutie si faptele
Imperiului se arata principala purtatoare a ideilor noi. [1. despre aceste memorii vezi,
Vlad Georgescu, Ideile politice si iluminism in Principatele Romane (1750-1831),
Bucuresti, Editura Academiei, 1971] . In jurul acestor memorii se formeaza, in Moldova
si Tara Romaneasca, o gindire politica si se construieste un proiect politic, ce trebuia sa
reformeze aceste tari, in directia integrarii lor valoriilor lumii moderne. Din cadrul
acestor memorii –ce erau in fapt critica starii de fapt in Principate, se va naste gindirea
politica moderna, ce va sta la baza unor organizatii, care aveau ca scop “schimbarea la
fata a Principatelor”. Din aceasta gindire, alimentata in permanenta cu idei apusene, se
va naste ideologia generatiei, cunoscuta, sub numele de generatia de la 1848, si care in
fapt, a infaptuit Romania moderna.
In cadrul acestui proces lent, dar sigur de afirmare a unui iluminism romanesc,
formarea unei gindiri politice, in sensul modern al cuvintului, a jucat un rol impotant.
12
souveranite de peuple sau Le manule de citoyen, editate in Parisul cuprins de Revolutie.
De asemenea, circula, in special, in limba greaca –accesibila unei parti importanta a
elitei sociale romanesti-, traduceri ai corifeilor gindirii moderne ca Rosseau, Voltaire sau
Montesqieu. Acestia vor beneficia, dupa 1820 si traduceri in limba romana. Se pare ca
majoritatea ginditorilor politici din Principate au fost cistigati de principiul contractului
social, al lui Jean Jaques Rousseau, ce sta la baza gindirii moderne. De altfel, un mare
boier moldovean-ce va fi si domn al Moldovei-dupa studii de drept in Franta, scria in
1825, intr-o lucrare, ce aparea-nu intamplator-in limba franceza (Considerations sur la
Moldavie et Valachie): “fiecare om in stadiul societatii civilizate are un
contract social cu aceasta societate, care este la inceput patria sa” .
Un alt viitor domn, Barbu Stirbei va face chiar studii de stiinta politica –ca si de
drept-la Paris, unde isi insuseste o solida cultura europeana.
Trebuie spus, ca multi boieri, in special din Moldova, vor fi dornici sa imbratiseze
idei moderate, din afara orizontului spiritual francez, pe care il considerau excesiv
13
revolutionar. Ei se orientau spre curentele reformatoare din Germnaia, Austria sau
Anglia.
Pe linga obligatiile prevazute in diverse tratate erau si alt gen de obligatii, intrate
in cutuma tacita: cadouri pentru diversi demnitari (mai mari si mai mici) pentru pasalele
de la frontiere (Vidin, Giurgiu, Braila, etc). De asemenea desele operatiuni militare, ce
presupuneau prezenta trupelor otomane pe teritoriul Principatelor implicu automat si
intretinerea acestora de citre populatia locala. Toate acestea au produs suferinte
importante si au pus bazele unui puternic sentiment de frustare.
Realitatea se va complica prin aparitia unei noi Puteri, care isi aroga drepturi in
administarea celor doua Principate. Este vorba de Rusia. Aceasta de mai multa vreme si-
a indreptat atentia in directia Sud-estului european, caruia ii dadea o mare importanta
strategica. Aceasta intentie de a controla , si in ultima instanta de a domina intr-un fel
sau altul aceasta regiune era una din strategiile permanente ale Imperiului Tarist.
Strategia era dublata in plan ideologic. Asa cum Franta a cistigat, prin Pacea din 1538,
14
dreptul de a apara pe catolicii din Imperiu, Rusia si-a arogat dreptul de fi protectorul
ortodocsilor din Imperiul Otoman.
b.Realitatea social-economica
15
medievala . Pot fi distinse, ca si in trecut patru stari, boierimea, clerul, starea de mijloc
(negustori si mestesugari ) si taranimea.. Este obligatoriu de precizat ca aceasta
impartire o facem si din motive didactice. In realitatea vremii, granitele dintre diversele
stari nu erau precis marcate. Acesta fiind un specific al societatii in Principate, unde se
putea trece, relativ usor de la o stare la alta. Starile sociale sunt usor de penetrat, un
negustor ce se imbogateste isi poate cumpara un rang boieresc si in anume conditii
favorabile poate avansa in ierarhia sociala.
Marea boierime –si aici trebuie amintite reprezentantele sexului frumos-au fost
tot mai mult tentati sa preia luxul occidental, pe care il considerau ca pe un insotitor
obligatoriu al rangului cistigat. Se schimba conceptia de habitat, necesitatile acestei
clase. De aici nevoia de sume tot mai mari de bani, si de aici, dorinta de a avea o
cantitate tot mai mare de produse agricole, pentru a le comercializa.
In perioada analizata, are loc o lenta crestere a productiei agricole, dar aceasta
era departe de a fi suficienta tuturor nevoilor sociale. La aceasta situatie de stagnare au
contribuit mai multi factori: am aminti in primul rind cresterea extrem de lenta
demografica. Cauza se poate in conditiile de igiena scazute, ce dadeau o rata ridicata de
mortalitate, si in special, infantila. De asemenea lipsa unor mari orase-poate cu exceptia
Bucurestilor- nu ofereau o piata, care sa stimuleze productia. De asemenea, obligatii
uriase, cantitativ se datorau legaturii cu Poarta. Trebuie spus, ca in secolul 18, importul
de grine din Principate era de o importanta vitala pentru Imperiu. De altfel printr-un
decret din 1755, turcii stabileau o crestere fara precedent a acestor achizitii, cite 11000 de
16
tone, atit in Moldova, cit si in Tara Romaneasca . Pentru aceasta vinzare fortata, pretul
era stabilit excusiv de turci, si fireste era mult subevaluat.
“Tehnic” fara a exista o “reteta generala” aceste tirguri se formau in spatiul unui
sat, ce in timp, gazduia schimbul periodic de produse-asa zisele bilciuri, sa tirguri-. O
data cu cresterea schimbului, acestea se permanetizeaza si se urbanizeaza.
17
urma, institutii de instructie. Academiile domnesti de la Isi si Bucuresti, invatamintul in
limba greaca, dupa 1819, invatamintul in limba romana., s.a.m.d.
Tocmai de aceia vom urmari cu insistenta in acest curs viata urbana, cici o
socotim un important indicator al procesului de modernizare
Pamintul il lucrau cu plugul de lemn, sau cei mai saraci, numai cu o sapa de
lemn, Ramura cea mai imprtanta a agriculturii, si cea mai rentabila era cresterea
animalelor.: animalele de povara: boi si cai.
Principala sursa de hrana, atit pentru ei, cit si animale era porumbul, care a fost
introdus in Principate, in secolul 18.
Griul si orzul erau cultivate in special pentru obligatiile fata de Poarta, sau pentru
comercializare.
Clerul, si in special manastiresc era –alaturi de boierime, unul din cei mai
importanti propietari de pamint.
18
puterea executiva, dar tot el prezida si Divanul, ce era instanta suprema. Initiativa unor
decizii, de tip legislativ revenea exclusiv, Domnului.
Este meritul unor domni din perioada fanariota care au avut initiativa unor
reforme de caracter general –coduri de legi-ce aveau ca scop de face ordine in diversele
ramuri ale vietii sociale.
Fata de incercarile pina acum, legiuirea lui Caragea se evidenteaza printr-o buna
sistematizare, ce trebuia sa faciliteze folosirea ei de oamenii legii. Astfel exista o ordonare
logica a diverselor prevederi ale Codului.
19
3. Regulamentul Organic
Dupa cum s-a mai aratat, istoria Principatelor Romane la intersectia secolelor 18
si 19 are ca fundal un sir aproape neintrerupt de razboaie ruso-turcesti. In multe rinduri
Principatele au fost terenul acestor razboaie si au suferit intermitente ocupatii militare
cu consecinte nefaste asupra populatiei.
20
In 1829, dupa o ofensiva victorioasa, armata rusa intra in Balcani si obliga pe
turci sa semneze tratatul de la Akkerman (1829). Acesta a avut urmari importante asupra
dinamicii interne din Principatele Romane. Priin acesta, Turcia reconsfintea autonomia
acestora, a acceptat numirea domnitorilor pe viata,si au restituit trei porturi dunarene pe
care le anexasera ca raiale (Braila, Giurgiu si Turnu).
B. Prevederile Regulamentului.
21
Continuind linia inceputa de Ipsilanti si Caragea, in codurile lor de legi,
Regulamentul Organic face inca un pas pe linia separarii Puterilor si a functionarii lor
distincte.
Pentru prima oara, puterea legiutoare, Obsteasca Adunare are un loc clar in
sistemul statului si este inzestrata cu autoritate legislativa..
Domnul isi mentinea atributii largi. Pe linga cele ce incumba din caracterul
puterii executive, el este singurul care are drept de initiativa legislativa.
La nivel local se incearca –cu mai putin succes-de a instala autoritati de tip
modern.
22
Pe plan edilitar se faceau progrese importante prin constituirea unei autoritati de
control al igienei, pe plan local, prin initierea unor lucrari de pavare, canalizare, trasare
de strazi. Putem spune ca Regulamentul Organic sta la baza unei innoiri rapide, pe plan
urban, care este una din fatetele definitorii ale procesului demodernizare generala a
societatii.
23
Numai il apropie pentru ca modul sau de elaborare-desi s-a dorit reprezentativ-
exprima vointa unui segment limitat din populatie. Deasemenea limbajul juridic, desi
evoluase, nu avea inca termenii potriviti pentru un act constiutional propriu-zis.
a.Progrese in economie
24
dreptul unei miscari, era sufocat de obligatiile care le avea fata de boierul-propietar de
mosie.
25
tip de activitate economica.. In 1841 este pusa in functiune o moara mecanica l si o
fabrica de macaroane si fidea, la Iasi.
In ce priveste comertul trebuie spus ca in noile conditii are loc atit o crestere a
volumului de comert, dar si aparitia unui nou tip de comert stabil si practicat de
negustor de profesie. Apar piete fixe, in orase, tipuri noi de magazine, dupa model
occidental.
B. urbanism
Tirguri mai vechi sunt refacute si marite cum este Tirgul Nou, ce isi schimba
numele in Mihaileni, dupa numele domnitorului Mihail Sturdza, Tecuci, Podul Turcului,
etc. In Moldova existau 70 de tirguri si orase in 1845.
26
Dar aspectul interesant este noua organizare a acstora. De exemplu< Bucurestiul
este impartit in zone administrative , denumite si culori (sau vopseli), se paveaza strazi,
se fac proiecte de canalizare, iluminare (cu gaz) si pavare. Se iau importante masuri de
infrumusetare si higiena, din care amintim deschiderea parcului Cismigiu, ce se deschide
in 1848, organizarea unui traseu de plimbare la sosea, ce a primit numele initiatorului,
Pavel Kiseleff. Sunt scoase cimitirele din centrul orasului, construirea de fintini, cum
sunt cele de pe Podul Mogosoaia.
C. Invatamint si cultura
Pe plan politic domnitorii din perioada regulamentara au folosit din plin perioada
de stabilitate politica si s-au ocupat indeaproape de reforme multiple. Ei insasi oameni
formati in Occident, vor duce o politica de sprijinire a invatamintului, prin infiintarea de
scoli, de diverse grade, vor da de asemenea o atentie speciala institutiilor de cultura,
sprijinirea tiparirii de carti-romanesti si traduceri-infrumisetarea oraselor, etc.
Dar, accesul la aceste scoli era limitat, la reprezentantii elitei sociale. Exista chiar
o incercare de teoretizare a lipsei invatamintului in mediile rurale. In 1838, Gheorghe
Bibescu, desi era un promotor al invatamintului, in general, s-a imptrivit propunerilor de
intemeiere sistematica a unor scoli rurale. Cu aceasta ocazie, el avea sa faca urmatoarea
observatie:” ...Ar fi o mare ratacire, daca s-ar insufla taranilor idei nepotrivite cu meseria
lor si le-ar ridica gustul plugului”
27
Golescu la infiintarea, in 1821, pe mosia sa de la Golesti (Muscel) a unei scoali “pentru
invatatura copiilor satului in limba romaneasca”
Unul din marii boieri, demnitar regulamentar si apoi, dupa Revolutie, domnitor,
care s-a implicat in emaniciparea instructiei scolare a fost Barbu Stirbei. Acesta va avea
initiativa formarii, in cadrul organizarii administratiei regulamentare, unei autoritati de
stat ce trebuia sa elaboreze o strategie scolara. Sub numele de Eforia scoalelor aceasta
lua nastere in 1822, conducator fiind Stirbei, iar ca membrii, printre altii Petrache
Poenaru, fost bursier al mitopoliei Munteniei, la studii de inginerie la Pisa si Paris si apoi
in Anglia (“om din popor”, cum il numeste A.D. Xenopol) si deja-amintitul Gheorghe
Lazar.
28
O institutie a carei dezvoltare preocupa mult noua elita politica este teatrul.
Existenta unor trupe teatrale strine, italiene, franceze sau germane au dat un impuls
societatii din Principate de a realiza o institutie teatrala reprezentativa.
Incercari timide de intemeiere a unui teatru romanesc au loc, atit la Bucuresti, cit
si la Iasi. In acest context, in 1845 se inaugureaza un teatru-numit Teatrul Mare- la
Copou, la Iasi.
29
La nemultumirile fata de starile sociale si politice interne se adaugau
nemultumirea fata de intervantiile externe, mai intii cele otomane, si rusesti, sau de cele
mai multe ori impotriva ambelor Puteri, ce isi arogau drepturi speciale in viata
Principatelor Romane.
Primele forme de opozitie apar in cadrul unei boierimi liberale, ce si-a insusit
valoriile morale ale Occidentului. In acelasi timp, acestia, care erau si mari propietari de
paminturi erau constienti ca ordinea sociala, fiscala si politica din Principate este o
stavila in optimizarea exploatarii proprilor propietati si implicit in consolidarea pozitiei
lor economice. Intre ideile iluministe pe care si le-au insusit, patriotismul este o parte
imprtanta. De aici, dragostea de tara, exprimata intr-un limbaj patetic a fost permanent
in centrul diverselor programe, ce au fost elaborate in epoca.
30
Conflictul a pornit de la un incident care avea la baza acceptarea de citre domn a
unei interventii brutale a Rusiei in guvernarea Tarii Romanesti, in care se cerea
recunoasterea unui articol anexa,-asa numitul “articol aditional”- prin care se stabilea
obligativitatea acordului Rusiei la orisice modificare legislativa.
Dupa 1840, centrul opozitiei atit din Tara Romaneasca, cit si din Moldova se va
stabili in Occident, in special la Paris si vom asista, in timp, la radicalizarea acestei
opozitii.
Nelinistea sociala si politica este accentuata in anii ’40. O noua generatie a elitei
sociale se ridica. Pentru dorinta lor de reformare, Regulamentul organic, datorita
consevatorismului sau, li se parea prea strimt.
Fireste, nu se poate face o distinctie neta intre prima generatie iluminista si cea
care se ridica in anii ’40. Ele aveau in comun acelas respect pentru valorile occidentale,
dublat de aceias nemultumire fata de realitatile interne. Intervin unele schimbari
calitative, pe care vom incerca sa le subliniem in continuare..
Spre deosebire de inaintasii lor, noua generatie era rupata de realitatile fanariote
ale noului regim.
31
In acelasi timp, trebuie sa luam in considerare, ca si peisajul intelectual
occidental s-a schimbat. Vechea generozitate iluminista nu era inlaturata complet, dar
este inlocuita cu un anume romantism revolutionar, insotit de istorism, care incerca sa
gaseasca in istoria fiecarei natiuni, o epoca de aur. Aceasta intoarcere in trecut, ce apare
in Occident, dupa esecul experientelor reevolutionare de tot felul-de la iacobini la
thermidorieni-sau a celor imperiale avea sa influenteze si pe tinerii din Principate. De
aici un interes deosebit pentru istoria nationala, ce trebuia sa ofere atit modele de
fericire sociala, cit si justificarea schimbarilor. Nu intimplator, interesul pentru istorie
creste.
Un Nicolae Balcescu sau Mihail Kogalniceanu, sunt in primul rind istorici si apoi
conducatori politici. Si acestea sunt exemplele cele mai elocvente. Primul si-a ales ca
tema centrala de studiu perioada glorioasa a lui Mihai Viteazul, pe care il transforma in
mit al constiintei nationale.
32
Ca o continuare a acesteia s-a nascut in 1835, Societatea filarmonica, a carui
obiectiv principal era constituirea unui teatru national.
33
Nelinistea in lumea rurala, era materializata prin tensiuni sociale ca incendieri de
culturi agricole, fuga de pe domenii, etc.
Toate acestea arata ca in Principate erau toate conditiile declansarii unei situatii
revolutionare.
Unul din momentele cruciale ale istoriei Romaniei este anul 1848.
Acest an de cotitura este in acelas timp un de convergenta in istoria celor trei Tari
Romane. Exista multe similitudini intre evenimente, si mai ales intre programe, ce
oglindesc o directie comuna de gindire si actiune, dorinta de adoptare a aceluias tip de
valori ale societatii moderne europene. Din aceasta cauza a existat tendinta de a trata
unitar evenimentele din 1848, ca Revolutia romana din 1848, si nu Revolutiile
romane.
34
In Moldova, evenimentele au fost de o mai mica profunzime. A existat incercarea
de prezentare publica a unui program de reforme partial acceptate de Putere, dupa care
va urma reprimarea miscarii, arestarea majoritatii liderilor, fuga peste granita a altora.
Dupa care va exista o incercare de reluare a programului, printr-o resistematizare si
imbogatire a sa, dar totul ramine la nivel teoretic-declarativ. Deci, condideram ca in
Moldova putem vorbi de o stare revolutionara si de evenimente de caracter
revolutionar, dar nu de o revolutie.
In Transilvania, situatia este mult diferita, cici avem de-a face cu o insurectie
nationala cu putrnice elemente sociale.
In acest sens, este greu de vorbit la nivel general, de o Revolutie romana la 1848.
Vom sublinia insa elementele comune din programe, prezenta, si activitatea unor lideri
in diverse centre..
Subliniez ca aceasta este parerea autorului acestui curs, dar trebuie recunoscut,
ca ideia unei singure Revolutii este persistenta in istoriografia romanesca
postdecembrista.
a. Contextul international
35
Revolutii franceze din 1789. A fost o revolutie de caracter liberal si antii absolutist, cu
profunda incircatura sociala-e vorba in special de exigentele clasei de mijloc, dar si a
proletariatului, ce se consolidase in Franta.
Ceea ce este comun, este prezenta burgheziei –clasa mijlocie cum mai este
numita-in conducerea procesului de schimbare. Exceptia o face revolutia maghiara ce
este condusa de o nobilime liberala nationalista.
Marea noutate a evenimentelor din 1848 este emergenta-in proportii diferite, dar
in fapt peste tot, poate cu exceptia Frantei-a nationalismului modern. Burgheziile din
diverse tari considerau ca programul de modernizare nu poate fi realizat in conditii
optime decit in cadrul statului national.
36
In Ungaria, nobilimea liberala ce conduce procesul revolutionar urmareste
despartirea de Habsburgi si instalarea unui regim parlamentar ungar. Urmarinu-si
proprile exigente nationale, revolutionarii unguri nu vor lua in seama dezideratele
nationale ale altor popare din Imperiu, astfel ca miscariile de emanicipare a acestora vor
intra in conflict cu miscarea maghiara. Fapt ce va da posibilitate Habsburgilor de ase
sprijini pe aceste miscari, aliendu-se cu ele, impotriva ungurilor.
De altfel, inca din martie, tarul va adresa o scrisoare diplomatica consulilor rusi,
in care se spunea ca Rusia nu va tolera schimbari drastice in Principate si ca era hotarit
sa mentina protectoratul asupra acestora.
37
La aceasta se adauga nemultumirea burgheziei fata de politica fiscala dura a
domnitorului, ca si fata de rezistenta acestuia la reforme ale administratiei sau la refuzul
de a sprijini comertul si mestesugurile. Reprezentantii acestor paturi sociale
nemultumite vor raspunde la initiativa unui comitet de organizare si au participat la o
intrunire la hotelul Petersburg din Iasi, la 27 martie. Circa 1000 de participanti au sosit
la hotel, printre ei si emigranti polonezi. Adunarea a fost condusa de un opozant
cunoscut al lui Mihail Sturdza, boierul cu vederi liberale, Grigore Cuza (unchiul
viitorului domnitor)..
38
Exista in petitie trei articole, care se vede ca au fost adaugate, in timpul
desfasurarii adunarii si reflecta radicalizarea atmosferei, in special datorita presiunii
unor elemente burgheze radicale, provenite din mestesugarii si negustorii ieseni. Aceste
trei puncte erau dizolvarea Aduarii obstesti, desfiintarea cenzurii si infiintarea unei garzi
nationale.
Fara doar si poate, episodul cel mai semnificativ al “primaverii’ romane a fost cel
muntean. Ar fi necesar sa incercam o explicatie a radicalizarii evenimentelor muntene.
39
revolutiei. Chiar si reprezentantii boierimii aveau pozitii mult mai avansate decit
boierimea moldava.
Lor li se adagau grupul radical, format in special din tineri ca citiva lideri tineri ca
fratii Ion si Dumtru Bratianu si Constantin A. Rosetti, Alexandru G. Golescu (Arapila) ,
carora li se adauga Nicolae Balcescu. Daca Bratienii si Rosetii au pozitia cea mai avansata
in problema drepturilor si libertatilor democratice: vot universal, libertatea presei, etc,
Balcescu se va focaliza pe emaniciparea taranimii, inclusiv impropietarire. Prin aceasta el
se apropie conceptual de moldovenii Mihail Kogalniceanu si Vasile Melinescu.
40
La 9 iunie o mare aduare populara-cu masiva participare taraneasca-prezidata de
veteranul Heliade Radulescu s-a intrunit la Islaz, in Oltenia. Alegerea Olteniei nu era
intimplatoare, pentru ca aici prezenta fortele militare conduse de maiorul –mai tirziu
generalul- Cristian Tell favorabile miscarii, garantau securitatea insurectiei.
Proclamatia de la Islaz
41
Presiunea lui Nicolae Balcescu a facut sa fie introdisa si o prevedere privind
‘emaniciparea clacasilor’ ceeace era o premiera in gindirea politica romaneasca, chiar
daca revendicarea nu era destul de precisa.
Regimul revolutionar nu a durat decit doua luni, infringerea lui s-a datorat in
primul rind interventiei straine ruso-turce.
d. Restauratia
In septembrie 1848 trupele rusesti si turcesti vor ocupa Tara Romaneasca , iar
cele rusesti Moldova. Domnul Moldovei, Mihai Sturdza si-a mentinut scaunul, datorita
obedientei aratate fata de Rusia, in timp ce, in Tara Romaneasca, Gheorghe Bibescu isi
pierde postul, pedepsit pentru sovaielile ce le-a avut, inclusiv recunoasterea regimului
42
revolutionar si a Constitutiei proclamate de acesta. Pentru moment, conducerea va fi
luata de de un caimacam (loctitor de domn) in persoana marelui boier, Constantin
Cantacuzino.
Adunarile Obstesti erau inlocuite cu Divane (un fel de consilii restrinse), alcatuite
din mari boieri “de incredere”. Se hotara infiintarea unei comisii care sa revizuiasca
Regulamentul Organic si se prelungea prezenta trupelor de ocupatie-fixate la un corp de
10000 soldati, pentru a “restabili linistea”. Mai mult decit atit, cele doua Puteri-suzerana
si protectoare- isi asumau dreptul la interventie, in cazul unor tulburari
Domnii numiti in 1849 au fost Grigore Al.Ghica si Barbu Stirbei (fratele lui
Gheorghe Bibescu). Reprezentanti ai marii boierimi, ce s-au opus masurilor
revolutionare, cei doi nu erau insa partizani ai revenirii la un regim bazat pe privilegiile
boieresti..
Grigore Gica, desi inalt demnitar in timpul lui Sturdza-care ii era unchi-era un
adversar al autoritarismul acestuia. A simpatizat “de departe” cu liberalismul moderat al
unor mari boieri. De aceia a si permis citorva lideri pasoptisti sa se intoarca in Moldova,
incercind chiar sa-i foloseasca in administratie. Printre ei, Vasile Alecsandri, Mihail
Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza si Ion Ionescu de la Brad.
43
specializat, legindu-si numele de infiintarea Scolii de drumuri si poduri, in 1850-care
poate fi considerata ca prima forma de invatamint tehnic superior in Romania,
precursoare a Politehnicii-si infiinteaza in 1856 Scoala Nationala si Chirurgie, forma de
invatamint ce facea tranzitia la invatamintul superior medical, care se va naste in anii
’60, sub Cuza.
O masura de importanta speciala, este legea din 1851, privind relatiile de munca
in agricultura, care era un pas important in transformarea domeniului in propietae. Prin
legiuire, se desfiinteaza toate obligatiile personale ale taranului, fata de propietar, relatia
luind aspectul unui contract de inchiriere. Taranul se putea stramuta liber, dar era
deposedat complet de pamintul sau. Era de fapt un pas suplimentar in directia inceputa
de prevederile Regulamentului Organic. Era, de asemenea, un pas important in
modernizarea agriculturii si a relatiilor de propietae, dar el se facea printr-o ingreunare a
situatiei materiale a taranimii.
e.Emigratia
44
Centrul de la Paris este deosebit de activ, beneficiend de sprijinul a numeroase
personalitati progresiste franceze si straine, ce se aflau in capitala Frantei.. In iunie 1849,
se constituie Comitetul Democrat Roman. Acesta a intat in contact cu fruntasii
emigratiilor europene si atunci cind in mai 1850 s-a format un organism de coordonare a
tuturor emigratiilor, la Lonra, Comitetul Central Democratic European sub conducerea
italianului Giuseppe Mazzini si a francezului A.A. Ledru-Rollin, s-au afiliat acestuia,
unde au trimis si un reprezentant permanent, in persoana lui Dumitru Bratianu.
Cei mai radicali emigranti, si in primul rind Rosetti si fratii Bratianu vor sprijini
planurile mazziniste de a provoca o noua revolutie in Europa “simfona si sincrona” care
sa inlature regimurile ce s-au instalat dupa infringerea revolutiilor, sa oblige Rusia sa se
retraga. Acest plan se baza pe prognoza politica –ce s-a dovedit nerealista- a reizbucnirii
immediate, in 1851, a crizei Orientale si a implicarii in razboi, impotriva Rusiei, a Frantei
si Angliei.
Grupul cel mai activ era cel radicalilor, cu cele mai intinse legaturi in lumea
europeana si care vor adera la multimea de comitete revolutionare de pe continent.
Pentru acestia obiectivul fundamental era realizarea Unirii si constituirea unui stat de
drept, cu asiguraea drepturilor cetatanesti, a libertatii de exprimare, etc.
45
Grupul lui Balcescu milita pentru Unire si Independenta, dar era mai conservator
in problema drepturilor politice. Prioritatea absoluta a lui Balcescu erau reformele
sociale, si in special, impropietarirea taranilor. Balcescu se va imbolnavi si va muri in
1851, la Palermo, in Italia. Prioritatea sociala va fi preluata de grupul liberal moldovean
din jurul lui Mihail Kogalniceanu.
Emigrantii, o data intorsi acasa, vor forma osatura principala a clasei pilitice
romane in perioada in care s-au realizat marile obiective ale societatii romanesti:
Unirea, Independenta Nationala, Modernizarea.
In fapt putem spune ca istoria moderna a Romaniei a stat sub semnul aplicarii –
in etape- a programelor revolutionare.
6. Unirea Principatelor
Exista evenimente in istorie, pe care memoria istorica le-a pastrat foarte vii, ca
elemente centrale in viata unui popor. Ele isi gasesc oglindirea repetata –uneori
obsesiva-in literatura, arta, muzica, in diversele forme de marcare a acestei memorii, ca
statui, nomenclatura strazilor, prezenta prioritara in manuale scolare. Aceste evenimente
ajung sa fie mai mult decit un fapt de istorie, ci un reper moral. Si mai presus o lectie de
mindrie nationala.
Cauzele sunt multiple: de obicei, este vorba de victorii –militare, dar si politice-
ale poporului respectiv –. Dar, pot fi si infringeri traumatice.
46
infringeri de la Mohaci, din 1546, cind regatul lor se transforma in pasalac. In amintirea
acesteia, nationalistii unguri vor avea si o deviza: “Nu,nu se va repeta”
Dar memoria istorica a tuturor popoarelor are dreptul sa-si faca proprile selectii.
a. Ideia Unirii
Dar romanii din Moldova si Trara Romaneasca aveau un destin istoric foarte
apropiat. Domniile fanariote, cu desele mutari de domni intre Bucuresti si Iasi, si mai
47
ales cu masuri administrative, fiscale, legislative si culturale, luate in ambele entitati
politice, au fost un pas important in aceasta apropiere.
Dupa Revolutie, in emigratie, idealul Unirii reapare si este pus din nou. In special
radicalii, C.A. Rosetti, fratii Bratianu, pina la un punct si Balcescu, sedusi de ideia
mazziniana a reizbucnirii unei revolutii –de data asta sincrona si dirijata dintr-un singur
centru- ce va rezolva si problemele nationale ale popoarelor, inclusiv realizarea statelor
nationale.
48
b.Contextul international
Dupa infringerea Revolutiei, conventaia de la Balta Liman (mai 1849) fixa cadrul
de evolutie politica a Principatelor Romane si hotara existenta unei ocupatii militare a
celor doua puteri.
Pe de-o parte, Austria era ingrijorata de consolidarea Rusiei, iar pe de alta, avea
interese speciale economice in Principate. Este vorba de doua economii complementare:
piata romaneasca era un loc ideal de desfacere pentru produsele industriale austriece, iar
cerealele si in special vitele erau un articol de import cautat de Austria.
49
situatie net favorabila, celei anterioare. Cici era mult mai dificil de luat o decizie, care sa
fie impusa, cici cele 7 puteri aveau de obicei, interese contradictorii.
Astfel, se vor constitui Comitete Centrale unioniste la Bucuresti si Iasi, care mai
mult decit oricind in trecut vor avea contacte strinse si vor trce la constituirea unei retele
de sprijin, la nivelul judetelor si tinuturilor.
In acest timp, domnii numiti in 1849, isi incheiasra mandatul si turcii numesc doi
loctitori de domni: in Moldova, Teodor Bals-poate cel mai puternic latifundiar al
Moldovei, cu vederi ultraconservatoare- care insa moare imediat dupa numire si este
inlocuit cu N. Conachi-Vogoride, cu vederi antiunioniste clare; in Tara Romaneasca era
numit caimacam, fostul domn regulamentar Alexandru Ghica, boier cu vederi
conservatoare, dar fara a fi un adversar al Unirii.
Vor incepe proteste, cereri de anulare a alegerilor-un ecou special avea sa aiba
demisia din functie a prefectului de Galati, Alexandru Ioan Cuza, in semn de protest fata
de falsificarea alegerilor. Tensiunea din Moldova are implicatii internationale, cici
50
consulii marilor puteri de la Constantinopol aveau sa protesteze, dar Turcia, sprijinita –
in mod traditional-de Anglia se va opune oricaror masuri de anulare a alegerilor.
Problema electorala moldava a inflamat spiritele in Europa si se parea ca se va
redeschide “criza orientala”
Cele doua rezolutii sunt foarte asemanatoare, deosebirile sunt de mai mult de
formulare si sistematizare-cea munteana avea patru articole, fata de cinci a celei iesene.
51
putea sa fie mult mai bine indeplinit de un print, fara inrudiri sau relatii clientelare in
societea romaneasca, deci fara a fi legat de diverse interese interne partizane.
Un al doilea argument este cel al faptului ca un print strain poate apara mai bine-
dat fiind relatiilor sale internationale-autonomia si integritatea tertoriala a unui stat mic
si inconjurat de vecini puternici si neprietenosi. Mai mult decit atit, se sublinia si prin
aceasta formula proeuropeana a societatii romanesti, dorinta de a se adopta anume
valori moral-politice, cit si a unui anume tip de organizare politica interna. In acest sens
trebuie sa subliniem, ca cele doua rezolutii ale Divanelor ad-hoc stipulau in mod
expres: Print strain, cu mostenirea tronului, dintr-o dinastie domnitoare a
Europei.
In privinta organizarii interne se opta pentru guvern (se intelege regim poltic)
constitutional reprezentativ. Se sublinia, ca reprezentanta parlamentara sa fie
aleasa pe baza electorala larga, incit sa reprezinte interesele natiei romane.
Cele doua rezolutii vor fi discutate de Puteri, intr-o noua conferinta desfasurata la
Paris, care, pe baza lor avea sa adopte Conventia de la Paris (1/13 august 1856).
Problema rurala era trecuta pe planul doi, desi se recunostea urgenta rezolvarii
ei, cerindu-se revizuirea relatiilor intre propietarii de pamint si tarani.
52
In discutarea acestei probleme, mai trebuie facuta o precizare; liberalii-radicali,
personificati de Rosetti si Bratieni, si care erau forta cea mai influenta si cea mai activa,
53
Personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza.
Descendent dintr-o veche familie boiereasca, Alexandru Ioan Cuza s-a nascut, in
1820, la Galati (desi sunt istorici care considera ca s-a nascut la Husi sau Barlad). Dupa
mama se tragea dintr-o familie de origine greco-italiana, ce venea in Moldova din
Constantinopol: Cozadini.
Cuza invata mai intii la Iasi, la pensionul francezului Victor Cuenin-unul din cele
mai bune scoli din Iasi-, apoi pleaca la Paris, unde isi ia un bacalaureat in litere. Nu se
arata deosebit de studios, dupa ce face o serie de incercari la medicina-unde se pare ca
nu putea suporta disectiile-la drept si economie, se va intoarce, in Moldova, fara a-si
finaliza studiile. Se va inscrie in armata, cadet, dar si de aici va pleca, pentru a incepe o
cariera administrativa.
Cuza participa –fara a avea un rol important-la evrenimentele din martie 1848,
dupa infringerea caruia se va refugia in strainatate: Cernauti, Viena, Paris,
Constantinopol.S-a intors in 1854 si isi reia cariera administrativa, reusind sa ajunga la
demnitati importante, inclusiv prefect de Covurlui.
Avea o fire deschisa, atragea simpatia si desi apropiat cercurilor unioniste nu era,
ceeace se numeste un militant. Avea o anumita echidistanta fata de diversele grupari
politice, fiind in fapt un om de conceptii liberal-moderate.
Era un iubitor al jocului de carti, ii placea vinul bun si mai ales era ensibil la
gratiile sexului frumos.
Toate acestea il faceau si mai simpatizat intr-o societate, care era departe de a fi
austera.
Toate acestea sunt poate explicatia de ce candidatura sa, mai intii la Iasi si apoi la
Bucuresti a stirnit atit de repede, aprobarea prin consens.
Acesta este omul, pe care dinamica politica l-a sortit unui destin istoric.
54
7. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza
O data depasita, dubla alegere a lui Cuza, a fost deosebit de dificil, recunoasterea
acestui pas politic de citre Puteri, pe de-o parte si de materializa Unirea in realtatea
politica moldo-valaha.
Fireste Unirea era un ideal mai vechi, dar a trece de la nivel de ideal la cel de a
constructie politica, a fost deosebit de dificil, pentru un domn, fara experienta politica
relevanta, dar si pentru majoritatea celor care l-au secondat, care fie erau teoreticeni, fie
revolutionari, dar au fost straini de actul guvernarii.
Un alt plan, consecutiv celor aratate pina acum, este reforma societatii romanesti
in conformitate cu idealurile unei clase politice, care dorea adoptarea unui model
cultural european.
Trebuie sa recunoastem ca era un test deosebit de greu pentru aceasta noua clasa
politica, cit si pentru domnitor.
55
Pentru inceput poate ar trebui sa “inventariem” in mare pozitia celor 7 Puteri
europene fata de dubla alegere a lui Cuza.
Asa cum era de asteptat, Turcia era cea care a opus cea mai puternica rezistenta
fata de decizia romanilor. Ea vedea –si din punctul ei de vedere nu gresea-acest act ca
inceputul unui proces de desprindere fata de sistemul de relatii cu Turcia, Aparitia unui
stat, relativ puternic, nu putea fi privita ca un fapt pozitiv de turci. Acestia vor trece la
pasi de descurajare militara, prin concentraea de trupe spre Dunare.
Rusia a avut o politica contradictorie. Pe de-o parte era gata sa sprijine orisice
act, ce ar slabi pozitia Turciei, inclusiv Unirea, pe de alta parte Rusia nu a renuntat
niciodata la proprile planuri de anexare a Principatelor Romane, ce ii deschideau drumul
spre Constantinopol . In acest sens nu putea privi cu simpatie consolidarea statului
moldo-valah.
Franta, lui Napoleon al III-lea avea ca axa a politicii sale, politica nationalitatiilor
si avea sa fie principalul sprijin diplomatic al tanirului stat.
56
recunoasca alegerea lui Cuza, iar Sultanul a timis a trimis la 3 si 8 octombrie doua
firmane de investitura pentru Cuza in calitatate sa de domn a celor doua principate,
Reformele
Inca din primele zile ale domniei, Cuza ia masuri de unificare administrativa: se
unifica serviciul postal, cancelariile diverselor ministere incep sa se mute la Bucuresti.
O masura importanta a fost cea a unificarii armatei. Unificarea ostirii a avut loc,
in martie 1860, in tabara Floresti, de linga Ploiesti si se creiaza un prim comandament
comun al acestei armate, sub conducerea generalului moldoveann, Milicescu. In
decembrie 1860, se realizeaza serviciul medical unificat al armatei, sub conducerea
doctorului Catol Davila. Prioritatea care se da armatei este oglindita de faptul ca primul
minister unificat a fost cel de razboi, pus, in august 1860, sub conducerea generalului
Ioan Em. Florescu
57
Pas obligatoriu, in procesul de unificare, comasarea si centralizarea structurilor
administratiei au creiat conditiile functionarii normale a diverselor , cit si a exercitarii
functiilor specifice ale statului.
aLegea rurala
Pe acest fond se intirea in opinia publica ideia necesitatii unei reforme agrare. In
fond, aceasta masura era acceptata de intreaga societae si de toate gruparile politice.
Diferentele apareau asupra felului reformei si a momentului cind sa fie infaptuita.
Liberalii, din care se distinge Mihail Kogalniceanu vor protesta , fiind sprijiniti si
de demonstratii populare. Ei cereau impropietarirea taranului din expropierea, cu
despagubire, a unei parti din mosie. Lupta politica in jurul reformei agrare s-a intins in
perioada 1862-1864, timp, in care majoritatea conservatoare s-a opus legii rurale.
In conditiile loviturii de stat din mai 1864-despre care vom vorbi in amanuntim,
intr-un curs urmator-prin care puterea a fost concentarata, in miinile lui Cuza si a
guvernului sau, condus in epoca de Kogalniceanu s-a putut legifera reforma agrara. La 14
august 1864, Cuza sanctioneaza si promulga legea rurala. Prin aceasta se prevedea, ca :
58
“Satenii clacasi sunt si ramin deplini propietari pe locurile supuse posesiunii’
Era prima oara in istoria Romaniei, cind se aplica sistemul impropietaririi.
Legea limita intinderea totala a noilor propietati taranesti la doua treimi din
intinderea mosiei.
Cu toate aceste imperfectiuni legea agrara din 1864 a fost un moment deosebit de
important in progresul societatii romanesti, pe drumul modernizarii.
59
b.Legea secularizarii averilor manastiresti
Una din reformele importante ale domniei lui Cuza a fost secularizarea averilor
manastiresti.
Cu timpul, manastirile inchiate nu vor mai avea obligatii citre stat, ci exclusiv
citre respectivele Patriarhii sau lacasuri sfinte. In acest sens, datorita prestigiului lor, cit
si sprijinul care il obtin, din partea Turciei, ca beneficiara a cresterii averilor acestora, ce
se aflau pe teritoriul sau, sau al Rusiei, ce se erija ca protectoare, vor inceta sa se achite
de obligatii.. in timp s-au acumulat datorii uriase, care grevau aspra bugetului
Principatelor, constituind un spatiu ce iesea de sub controlul statului, precedent
periculos, pentru autoritatea acestuia.
De aici s-a nascut ideia trecerii in propietatea statului a tuturor acestor propietati.
Fiind vorba de propietati ale unor lacasuri de cult straine s-a nascut interpetarea
ca ar fi o masura de caracter xenofob. Pentru a se feri de aceasta interpretare, se va largi
sfera de actiune a legii, la toate propietatile manastiresti
Trebuie spus, ca spre deosebire de reforma agrara, care a stirnit o vie opozitie in
special in rindul boierimii conservatoare, legea secularizarii bunurilor manastiresti s-a
bazat pe un larg consens. Impotrivirea venea din afara, in special din partea Turciei si
Rusiei.
60
suma de 10 milioane lei, pentru infiintarea la Constantinopol a unei scoli laice si a unui
spital.
Trebuie spus ca actul isi avea importanta sa economica, cici suprafata totala
depasea un sfert din teritoriul tarii.
Intrarea in vigoare a legii va crea o atmosfera favorabila lui Cuza in tara, fapt de
care domnitorul se va folosi in lovitura de stat.
c. Alte legi
61
Numeroase masuri, de-a lungul domniei vor sublinia atentia data invatamintului.
In 1860 se infiinteaza Universitaea din Iasi-care azi poarta numele domnitorului. Acest
act marcheaza inceputul invatamintului modern universitar in Romania. Alegerea
Iasiului si relativa graba cu care s-a trecut la infiintarea universitatii este si o incercare de
a se da Iasiului o recompensa pentru pierderea calitatii de capitala.
Legea invatamintului stabilea patru ani pentru invatamintul primar (cinci ani in
mediu rural) si 7 ani pentru cel secundar. Se instituie dupa model francez, examenul de
bacalaureat. Acesta era de doua feluri, in stiinte si umanist. El se dadea in cadrul uneia
din cele doua Universitati ale tarii. Era un moment foarte important, cel ce trecea
examenul, putea sa foloseasca titlui de “bacalaureat”si avea un statut quasiuniversitar.
Prin legea invatamintului din 1864 s-a infiintat Universitatea din Bucuresti, care
avea aceias structura, ca si cea din Iasi: trei facultati, de drept, stiinte, litere ( filozofie).
In decembrie 1864, a fost legiferat noul Cod Civil ( a intrat in vigoare peste un
an in decembrie 1865, timp folosit pentru insusirea lui de reteaua judecatoreasca),
alcatuit in primul rind pe baza Codului civilal lui Napoleon, dar prelua si o serie de
elemente ale vechiului drept romanesc. Acesta era in fond consacraea legislatiei moderne
de tip occidental in spatiul romanesc.
62
nasterilor si a mortilor incepe sa se faca sistematic prin acest serviciu. Bisericile care
aveau monopolul “miscarii populatiei” vor fi obligate sa predea serviciilor respective-ce
functionau pe linga primarii-vechile condice de evidenta (mitrici). Era o masura
importamta in directia secularizarii si europenizarii societatii romane.
Odata cu Codul civil era proclamat codul de procedura criminala. Prin acesta, se
desfiinta pentru prima oara, pedeapsa capitala in societaea romana.
Toate aceste reforme sunt axa unui important efort de modernizare a societatii
romanesti in perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza., care vor veni in contradictie cu
Statutul dezvoltator, care stirbea regimul democratic
Unui lector mai putin avizat cu realitatea timpului i se pare ciudat: cum domnul
ales in unanimitate si primit cu un entuziasm general de mase, in 1859 isi termina
domnia prin abdicare silita.
63
privilegiilor boieresti: mai influenti si mai prezenti in Moldova, cu o apreciabila forta
economica, precum cei din familiile Bals, Sturdza, Sutzu.
64
O intrebare suplimentara, ar fi cum s-a raportat, cel ales ca domitor, la aceste
grupari politice, cum a incercat si cum a reusit sa guverneze cu ajutorul lor sau impotriva
lor.
Era ceeace se numeste un “om de centru” fara a fi legat intr-un fel de vreo
grupare politica, fapt care a si usurat alegerea lui in ianuarie 1859.
Lipsa unei orientari si mai ales a unei “apartenente” politice vor fi un handicap
pentru domitor
Lipsa sprijinului politic va fi una din cauzele care vor contribui la deteriorarea
relatiilor acestuia cu staff-ul politic, si in cele din urma, la pierderea domniei.
Avind ostilitatea acestora Cuza a incercat, pe de-o parte, si in buna parte a reusit,
sa guverneze cu politicieni moderati si pe de alta sa tina in sac cele doua extreme.
65
Kretulescu cu energicul Mihail Kogalniceanu era semnul intentiei domnului de a realiza
o schimbare de regim. Aceasta schimbare se va petrece prin lovitura de stat din mai
1864. La cererea domnitorului, Kogalniceanu dizolva parlamentul si proclama un nou
sezamint constitutional, care purta numele de Statutul dezvoltator al Conventiei de la
Paris.
Acest statut era o legiuire de tip autoritar, care dadea puterii executive-respectiv
domnului-competente suplimentare, reducind substantial autoritatea puterii legiutoare.
Se prevedea, ca domnul singur are initiativa legilor. Tot acesta, numea pe presedintele
Camerei. Se infiinta o a doua Camera (Corp ponderator) , din a carui membrii unii sunt
numiti de drept , iar restul numiti de domn.
Aceasta situatie politica va naste o ciudta alianta intre opozitia de stinga si cea de
dreapta. Contemporanii au denumit-o “monstroasa coalitie,” formula preluata si de
istoriografie. Preluare nejustificata, dupa parerea noastra, pentru ca in fond avem de-a
face cu o alianta politica, cu obiectiv limitat-rasturnarea domnitorului –intre doua forte
politice, care reprezentau doua cai al aceluias proces-transformarea societatii in sens
capitalist.
66
de Beyne, secretarul personal al domnului, Iancu Alecsandri, fratele poetului, sau
Alexandru Cantacuzino, un apropiat al Elenei Cuza..
Cuza devenea tot mai singur si parea chiar dezinteresat de evolutiile politice. De
altfel, a facut si doua declaratii, din care reiesea ca este gata sa cedeze domnia..Astfel, in
mesajul anual citre Adunarea Electiva, din 5 decembrie 1865, el subliniaza ca a primit
coroana Principatelor Unite, numai ca pe un depozit sacru. Fireste putea fi si o
declaratie populista, dar era si expresia unui anume dezinteres, sau, o “anume oboseala”
care nu a fost receptat pozitiv de populatie.
Daca incercam sa facem o caracterizare domniei lui Cuza trebuie subliniat efortul
remarcabil de modernizare a societatii romanesti in multiple domenii: legislativ,
instructie, relatii sociale, administratie, etc. Masurile luate in aceasta perioada au pus
bazele statului national modern.
67
8. Regimul politic instaurat in 1866
Dupa abdicarea fortata a lui Alexandru Ioan Cuza (11 februarie 1866), fortele
politice, care au organizat-o, au instalat in fruntea statului o locotenenta domneasca,
formata din trei reprezentanti ai diverselor tendinte: Lascar Catargiu, reprezentant al
conservatorilor, si in acelasi timp al Moldovei, Nicolae Golescu, muntean, general,
apropiat al liberalilor radicali si colonelul Haralambie, “girant” al armatei, ce colaborase
la schimbarea de regim.
Din guvern mai faceau parte radicalii Constantin A. Rosetti, ministru al Cultelor
si Instructiunii, Ion C. Braianu ca ministru de finante, Stefan Golescu, ministru fara
potofoliu, un liberl-moderat ca D.A. Surdza, ca ministru al Lucrarilor Publice, un
conservator moderat ca Dimitrie Ghica, ministru de interne, conservatorii “duri” erau
reprezentati de I. Cantacuzino si P. Mavrogheni. Convinsi de importanta organizarii
locale si de importanta Capitalei, in infrunarile politice, radicalii vor “sacrifica” una din
personalitatile lor de frunte pentru postul de primar: Dumitru Bratianu.
68
Am vazut, deja ca acest concept de principe strain a fost prezent in gindirea
politica romaneasca inca la cumpana veacurilor 18 si 19, intr-o serie de memorii ale unor
reprezentanti ai elitei. Solutia printului strain apare ocazional in discursul politic al
emigratiei, pentru a fi impusa in rezolutiile Divanului ad-hoc, in octombrie 1857.
Se parea dupa 1857 ca aceasta e solutia preferata, dar succesul ideii de consens al
dublei alegeri a facut-o sa treaca pe plan secund. Ea era reamintita din cind, in cind
domnitorului, ca o reactie la anumite masuri ale sale. Trebuie spus, ca insasi, acesta, se
arata, cel putin la nivel declarativ, un partizan al solutiei printului strain.
Criza politica din Principatele Unite a readus, la ordinea zilei, aceasta solutie. In
timpul calatoriilor lor in strainatate, in anii 1864-1865, fruntasii coalitiei anti-Cuza (asa
numita “monstroasa coalitie”) au pus din nou problema printului strain. Trebuie aratat
ca gruparea ce isi insuseste, in primul rind acesta ideie, sunt liberalii radicali.
In 1866 era necesara rezolvarea rapida a vacantei la domnie, si de aici s-a ajuns la
proclamarea-fara o pregatire suficienta-a printului Filip. Aparteneta acestuia la familia
domnitoare tarii ce constituia un model pentru Romania-ce era numita si Belgia
Orientului-, atit ca regim politic-o monarhie constitutionala-, cit si ca grad de civilizatie
au fost argumente in favoarea optiunii pentru Filip. S-a considerat gresit, ca Franta va
sprijini acest proiect. Dar, Napoleon al III-lea si apropiatii sai si-au exprimat
impotrivirea. Motivul era inrudirea dintre casa de Flandra-caruia ii apartinea Filip-si
fosta familie regala a Frantei-Bourbon. Aceasta isi manifesta in continuare pretentiile,
considerindu-l pe Napoleon al III-lea-ca si pe unchiul sau-un uzurpator.
69
Principele Carol era un tanir locotenent de 27 de ani-dupa unele surse, anumite
simpatii liberale, considerate neadecvate pentru un print i-au intirziat avansarea in
armata-. Era un catolic practicant, distant si excesiv de interiorizat.
In perspectiva istorica putem confirma si mai bine, buna alegere. Carol s-a
dovedit un monarh, ce vrea sa invete realitatile noii sale tari. Se poate spune, ca a invatat
regulile jocului constitutional, si cu putine exceptii –exceptii ce au nascut crize politice-
si-a respectat locul in sistemul politic al Romaniei, pastrindu-se in rolul de albitru intre
diversele forte politice. Va simpatiza intodeauna pe moderati, dovedind o aversiune
pentru politica rosilor. In special, pe C.A. Rosetti il antipatizeaza, considerindu-l
periculos pentru stabilitatea tarii. Cu celalalt lider radical, I.C. Bratianu, care a fost prima
lui cunostinta pe scena romaneasca , a colaborat destul de bine.
70
Al doilea plan de actiune al noilor autoritati era organizarea structurilor statului,
in noile conditii.
Toate fortele politice romanesti erau convinse de adoptarea unei Constitutii., care
sa precizeze modul de functionare a diverselor structuri ale statului.
Cei mai activi in pregatirea Constitutiei au fost liberalii radicali. Graba lor avea
mai multe cauze, ei doreau ca proclamarea Constitutiei, sa fie de data asta , rezultatul
exclusiv, al fortelor interne. De aceea, ei doreau ca redactarea si aprobarea de citre
Adunare sa se faca pina la venirea noului principe domnitor. Ceeace nu vor reusi,
discutia se va prelungi si dupa venirea printului, la 10 mai. Dar prezenta lui nu a
inflentat, decit poate in citeva formulari, textul Constitutiei.
71
marcau clar drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului: dreptul la intrunire,
libertatea cuvintului, a presei, dreptul de petitionare a cetateanului, etc.
72
Colegiul I, in care intrau marii propietari funciari cu un venit de la 300 galbeni in
sus,
Pentru Senat existau doar doua colegii, dar cu un cens mult mai ridicat, in asa fel
incit acest corp era rezervat, in fond numai marilor propietari urbani si rurali.
Unul din puncte, ce a stirnit o vie framintare politica a fost cel al acordarii de
drepturi cetatanesti evreilor. In primul proiect de Constitutie, se prevedea in articolul 6
ca “religia nu poate fi o piedica in dobindirea cetataniei romane”. Prin aceasta
formulare se acorda drepturi de cetatanie evreilor. Dar publicarea proiectului a stirnit vii
proteste impotriva acestei prevederi, care au dus in cele din urma la retragerea
articolului 6, reformularea lui si inscrierea in articolul 7, ce prevedea ca “numai cei de
religie crestina pot dobindi cetatania”. Articolul 7 excludea populatia evreiasca –o
minoritate etnica care ajungea la 2.4% din populatia tarii.- de la exercitarea drepturilor
politice.
Aceasta prevedere introducea drept criteriu civic religia, ceeace era o abdicare de
la principiul constitutional modern. Era un pas inapoi si fata de programele de la 1848-
de la Islaz si petitia-program-care prevedeau emaniciparea evreilor.
73
Emaniciparea evreilor va avea loc prin Constitutia din 1923, Romania fiind
ultima tara din Europa, care a acordat cetatanie evreilor.
Esential este ca regimul politic instalat in 1866 este un regim burghez tipic, care
asigura libertati individuale, formeaza un guvern de tip reprezentativ, asigura
functionarea in cadrele europene a monarhiei constitutionale.
74
9. Viata politica de la adoptarea Constitutiei pina la obtinerea
Independentei
(1866-1877)
75
Pe plan intern, au fost adoptate in acesti ani, de dominatie liberala citeva legi
importante. Dintre acestea, se remarca legea puerii armate,sau legea Gheorghe Adrian,
dupa numele ministrului de Razboi, ce a fost adoptata in martie 1868.. Legea prevedea
serviciu militar obligatoriu, pentru locuitorii intre20 si 50 de ani. Fortele armate se
compuneau din armata permanenta si rezerva ei, garda civica –un important deziderat al
liberalilor radicali-corpul de dorobanti si granicerii. Inspirata din legislatia militara
prusaca, legea urmarea sa concentreze intreg potentialul militar al tarii. In paralel legea
prevedea modernizarea armatei, inzestrarea cu echipament modern. Trebuie spus ca de
aceasta lege, si apoi de aplicarea ei s-a ocupat indeaproape principele domnitor.
S-au luat o serie de masuri, de ordin financiar, din care cea mai importanta a fost
adoptarea monedei nationale-leul. Pe linga importanta economica, prin facilitarea
comertului de toate gradele, aceasta masura acvea si o importanta fateta politica.
Emiterea de moneda, fiind unul din insemnele suveranitatii pentru un stat.
In general, problema cailor de comunicatie era una din problemele grave ale tarii.
Reteaua de drumuri invechite nu mai corespundea necesitatilor unor schimburi
comerciale in crestere continua. Pentru a rezolva aceasta problema s-a votat legea
drumurilor publice, ce obliga toti locuitorii comunelor rurale , capi de familie, de la 20 la
60 de ani, de a presta in munca trei zile pe an..
Un alt motiv de “racire” a relatiilor cu Printul, erau relatiile strinse pe care lideri
liberali le aveau cu diversi emigranti politici din Polonia, Rusia, etc. Aceste relatii
prefigurau incercarea de formare a unui centru revolutionar la Bucuresti, care sa
monitorizeze diversele miscari nationale. Astfel se crea statului roman probleme cu
Marile Puteri, in special cu Turcia si Rusia, dar si Austria, care vedeau, pe buna dreptate,
ca aceste miscari sunt indreptate impotriva lor. Si acest lucru nu putea sa nu-l ingrijoreze
pe domn. Tatal sau, ii transmitea iritarea lui si a altor cercuri prusace facta de activismul
76
guvernului de la Bucuresti. “Acesti oameni-spune printu Carol Anton intr-o scrisoare
citre fiul sau-poate sunt buni sa faca revolutii, dar nu sa guverneze tara”
Cea mai serioasa problema cu care s- confruntat acest guvern, a fost criza
dinastica, din martie 1871.
77
In cele din urma, printul este convins de citre reprezentanti ai clasi politice sa nu
demisioneze.
Datorita pozitiei dure a unora dintre ministrii, Titu Maiorescu avea sa-l
numeasca”…cea mai tare expresie a ideii conservatoare in limitele constitutiei din 1866”.
A existat in epoca teama ca, o data ajunsi la putere, conervatorii vor incerca sa
schimbe, in sens autoritar, Constitutia, pe care au criticat-o repetat in acesti ani, ca
“excesiv” de liberala. Aceasta temere a fost intarita de un document conservator,
publicat, putin timp inainte de formarea guvernului Catargiu. Este vorba de Petitia de
la Iasi, elaborata de o serie de conservatori-extremisti, in frunte cu Grigore Surdza.
Petitia cerea cresterea semnificativa a censului electoral, acordarea de drepturi sporite
sefului statului, desfiintarea autonomiei autoritatilor locale, etc. Trebuie spus ca insasi
Lascar Catargiu nu a acceptat aceasta petitie, a carei aplicare ar fi insemnat o serioasa
erodare a drepturilor democratice.
O alta lege, care a restrins, drepturile constitutionale era noua lege comunala din
1871, care o inlocuia pe cea a lui Cuza din 1864. Conform acesteia prevederi, Consiliul
Comunal, nu il mai alegea pe primar, ci acesta era numit de ministerul de interne dintre
consilierii alesi. Era o lovitura in special impotriva municipaltatilor mari, care erau un
fief liberal.
78
Cu toate acestea, putem spune ca guvernarea conservatoare, in afara unor note
speciale de autoritarism, nu a iesit din cadrele constitutiei din 1866. Interesant, de aratat
este ca liderii conservatori au tinut sa sublinieze, in mod repetat acest lucru, temindu-se
sa fie prezentati ca “anticonstitutionali”. In expunerea de motive, a legii comunale, care,
asa cum am aratat, era o lege restrictiva si facea pasi inapoi, pe linia autonomiei
comunale, Lascar Catargiu a tinut sa justifice legea spunind, ca nu s-a dorit incilcarea
principiului descentralizarii, ci realizarea unor economii, prin diminuarea functionarilor
administrativi. Fireste explicatia nu este reala, dar este semnificativa dorinta primului
ministru de a sublinia raminerea in cadrul constitutional. Interesant si argumentul
economiei prin reducerea aparatului birocratic, care a fost o permanenta in practica
politica conservatoare.
79
pentru recistigarea Puterii este formarea Coalitiei de la Mazar Pasa, la care alaturi de
toti liderii gruparilor liberale , va intra si fruntasul conservator, Manolachi Costachi
Iepureanu, ce demisionase din guvern.. Tot el va prelua conducerea unui guvern liberal,
in aprilie 1876.
a. Obiectiv si strategie .
80
Dupa 1866, in conditiile unei stari tensionate in Europa, dupa razboiul pruso-
austriac, liberalii radicali, ce se aflau la guvern, au initiat o pilitica secreta, alaturi de o
serie de grupuri de revolutionari europeni, care trebuia sa duca la o revolutie generala
europeana. In cadrul acesteia se urmarea realizarea unitatii complete a romanilor-
inclusiv a celor din Transilvania-si proclamarea independentei. Planul avea un anume
grad de utopie, si a fost una din cauzele indepartarii liberalilor-radicali de la putere.
Trebuie aratat, ca problema independentei lua forma unei ecuatii cu mai multe
necunoscute. Daca planul conservator se baza pe sprijinul international din partea
Austro-Ungariei, dar si a Prusiei, cel liberal de cooperare balcanica ar fi trebuit, in mod
obiectiv, sa indrepte Romania spre o cooperare cu Rusia. Tara, care oficial, era
protectorul crestinilor ortodocsi din Imperiu Otoman, si care dorea sa-si stabileasca
deominatia in sud-estul Europei, aparea ca aliatul principal antiotoman. Dar societaea
romaneasca, inclusiv liberalii-am putea spune in primul rind liberalii-erau ingrijorati de
o asemenea alianta. Rusia nu si-a ascuns niciodata intentile agresive fata de Romania, ea
avea pretentii teritoriale immediate, e vorba de cele trei judete din sudul Basarabiei, care
au fost redate Moldovei, de Conferinta de pace de la Paris, din 1856.
O prima concluzie ce se impune este ca toate fortele politice din Romania doreau
obtinerea Independentei, considerind legatura cu Turcia, un vestigiu al trecutului si ca o
piedica in calea dezvoltarii libere a statului roman. Daca obiectivul era acelas, strategia
era diferita si aceasta era inca un motiv de infruntare intre cele doua tabere.
81
Trebuie spus, ca relatia de suzeranitate, desi apasatoare pentru moralul tanirului
stat nu a fost de-a lungul anilor perceputa ca o piedica serioasa. Slabiciunea Imperiului
Otoman, multiplele lui probleme, faceau ca dependenta sa fie receptata ca o formalitate,
ca obligatia respectarii unui protocol vetust si neplacut, dublat e adevarat si de obligatia
financiara a tributului. De aici nu se impunea pentru clasa politica romaneasca –liberali
sau conservatori-urgenta ruperii acestei legaturi.
c. Ecuatia imposibila
In cadrul liberalilor, aflati la guvern, cel care s-a aratat adeptul unei politici
energice, a fost Mihail Kogalniceanu, care va prelua ministerul de externe.
82
Premierul Bratianu, la presiunea lui Kogalniceanu si in fata situatiei creiate , va
inclina spre o conventie cu Rusia. In septembrie 1876 acesta, insotit de ministrul de
razboi s-a intilnit, la Livadia, in Crimeea, cu tarul Alexandru al II-lea si cu cancelarul
Gorceakov. Tratativele au fost dificile, dar partea romana, a acceptat in principiu
trecerea armatelor rusesti pe propriul teritoriu, dar a cerut insistent incheierea unei
conventii politice, anterior acestui act militar.
Dupa refuzul Turciei, de a accepta cele sapte puncte, Romania nu avea de ales,
decit sa iasa din neutralitate.. Marea problema era marele risc al stationarii armatelor
ruse pe teritoriu national. Intre timp, Carol sfatuit de Bismark, va inclina spre razboi.
Sfatul lui Bismark era luat ca un fel de garantie, neformala, din partea Berlinului.
83
era folosita intr-o tara ocupata si nu la traversarea teritoriului unei tari, pe baza unei
conventii de cooperare cu aceasta.
Trebuie remarcat ca cel, care a presat pentru actiunea militara a Romaniei a fost
Carol I. El a cerut guvernului aceasta actiune, chiar in conditiile inexistentei unui
protocol clar de actiune comuna.
Din perspectiva istorica intelegem cit de grea a fost deciza, cu atit mai mult,
pentru un I.C. Bratianu, autorul unei brosuri, la sfirsitul anilor “40 despre marele pericol
al politicii panslaviste a Rusiei. In stuatia imposibila a Romaniei din 1877, credem ca a
existat totusi “un as’ in mineca celor ce luau decizii in acel moment, iar acel as se numea
“Bismark”. Bratianu si Kogalniceanu intuiau ca “omul de fir” al Europei nu va abandona
statul, condus de un membru al familiei imperiale germane, politicii agresive agrsive ale
Rusiei.
84
Basarabiei. Dar cel mai grav faptul ca armata rusa nu dadea semne ca are intentia sa se
retraga de pe tertoriul Principatelor.
Era clar ca in acel moment, insasi existenta, ca stat, a Romaniei era in pericol. Iar
agravant era de asemenea, o anume tacere si lipsa de simpatie a Europei, iritta de
repetatele initiative ale politicii romanesti, bazate pe principiul “faptului implinit”.
Dupa Congresul de la Berlin, in urma interventiei dure a lui Bismark, Rusia isi va
retrage trupele din Romania.
Totusi, Bratianu era criticat din toate directiile: de citre conservatori, care
sustineau ca premierul face un pas istoric, fara sa se consulte cu opozitia, de liberalii
moderati, care erau cu toti impotriva aliantei cu Rusia, pozitie impartasita si de unii
dintre radicali, printre ei si fratele premierului, Dumitru Bratianu. Acesta, inca in 1877,
va publica o brosura O datorie de constiinta citre tara mea, in care se pronunta
impotriva oricarei aliante cu Rusia si pentru pastrarea unei stari de neutralitate.
85
I. C. Bratianu avea sa se inconjoare de consilieri, a caror putere depasea pe cea a
ministrilor. Printre ei, Eugeniu Carada, creierul economic al Romaniei din acea vreme,
D. A. Sturdza, seful aripei de dreapta din partid si economistul Petre S. Aurelian.
D.Proclamarea Regatului
e. Reforma Constitutiei
86
datoreaza si consolidarii liberalilor in guvernarea Romaniei de dupa 1878.. Rosetii a
incercat, din nou sa impuna “colegiu unic”, care nu a fost acceptat nici macar de colegii
sai liberali. Astfel, ca o solutie de compromis au fost scazute colegiile electorale de la
patru la trei¸ prin unificarea primelor doua colegii, prin acesta s-a lichidat avantajul
propietatii funciare asupra celei urbane.
Datele seci statistice sunt marturia acestui proces. Astfel agricultura, care
pastreaza primatul in economia romanesaca –situatie acoperita de sintagma tara
eminamente agrara - capata un tot mai pronuntat caracter comercial, exportul de
cereale cunoscind o crestere vertiginoasa. La 1900, exportul de grine reprezenta 85% din
comertul exterior al Romaniei.
Progrese mult mai vizibile erau in industrie. Apare ceeace se numeste Industria
de fabrica, bazata pe activitatea masinilor. Una din ramurile industriale prioritare va fi
industria alimentara (fabrici de zahar, ulei, de tutun,) ce va prelucra produsele agricole,
dind un motiv suplimentar pentru cresterea productiei agricole si deci intensificarea
muncii agricole.
87
caramidarii. Apar fabrici de ciment, din care amintim, pe cea de la Comarnic infiintata
in 1878..
Dar momentul de mare important este anul 1880, cind ia fiinta Banca Nationala
a Romanie. Este un moment de referinta in dinamica socio-economica. Initiativa a
apartinut lui Ion C. Bratianu si ea va ramine intodeauna un fief liberal. In primele trei
decenii de activitate, Banca a fost personalizata de conducatorul sau, Eugeniu Carada,
care duevine cel mai apropiat consilier al “vizirului” I.C. Bratianu.
Dintre acestea, domeniul prioritar care cunoaste o dezvoltare deosebita, este cel
al comunicatiilor feroviare.
88
la 70 de kilometrii de cale ferata in 1869- e vorba de prima linie Bucuresti-Giurgiu- si
pina la 1300 kilometrii in 1880 si la 3.500 in 1914. Extinderea acestui tip de transport a
facut necesara infiintarea in 1880, care a unei autoritati de stat: Calea Ferata Romana
(CFR), care detinea cele mai mari structuri industriale a tarii, ateliere de reparatii, de
constructii de poduri, intretinere, etc. La CFR lucrau in 1900, 23000 de lucratori.
Modernizarea este deosebit de vizibila in marile lucrari edilitare. Ele sint mai
pregnante in Bucuresti, a carui crestere economica se imbina si cu infrumusetarea
orasului. Astfel, inca in 1868 se incheie un contract cu capitalistul francez, Alexis
Godillot, pentru “un pachet” de lucrari de amploare: constructia unei hale comerciale
centrale (in piata Unirii), a canalizarii si -amenajarii malurilor Dambovita, a iluminarii –
cu gaz lampant- a unui important numar de strazi, etc.
89
Enescu) sau Dimitrie Maimarolu, autorul cladirii Parlamentului, in 1907 (pe dealul
Mitropoliei) .
Vom incerca sa punem acum, in centrul atentiei noastre impactul acestei situatii
pentru Romania. Trebuie spus, ca in toate actiunile sale, clasa politica a trebuit sa tina
seama de desfasurarile politice din afara. Pina la Razboiul Crimeii, politica romaneasca
s-a facut in legatura directa, cu ce s-a numit problema Orientala, mai precis cu
conflictele de interese, razboaiele si intelegerile intre Imperiul Tarist si cel Otoman.
Dupa 1856, intra in acest spatiu si alti actori: Imperiu Habsburgic, in primul rind, dar si
Franta si Anglia. Au un anume cuvint de spus si puteri, care se ridica, abia in anii ’70. ca
Germania, ce devine albitrul situatiei din Europa, dar si micile Puteri, precum Italia.
90
Politica faptului implinit a avut un anume succes, in 1859, 1864 sau 1866. Numai ca in
Europa , complexitatea situatei internationale este in crestere.
!878 a fost o mare lectie pentru societatea romaneasca. Ceva din strategia de
securitate nationala trebuia schimbat. Numai era de ajuns efortul intern-fie militar, fie
politic. Solutiile de creativitate, gen “dubla alegere” nu mai erau posibile in noua
organizare a Europei.
Pentru a-si continua existenta in tot mai complicatul sistem european, Romania
trebuia sa intre in anume aliante politice si militare. La ingustarea posibilitatilor de
actiune independenta a Romaniei, si in general a statelor mici, a contribuit si crearea ligii
celor trei imparati, la Berlin, la 18 iunie 1881. Imparatii Germaniei, Rusiei si Austro-
Ungariei au decis sa-si uneasca eforturile pentru a mentine situatia existenta pe
continent.
Mai mult decit atit, dupa Congrdul de la Berlin, se profileaza tot mai mult
tendinta unor aliante politico-militare in Europa, ce ducea la spargerea consensului
european. Europa se indrepta spre momenul infruntarii.
Atunci, cind s-a pus problema unei aliante, primul gind al elitei politice, a fost
Franta, datorita putermicelor legaturi sentimentale intre cele doua tari, cit si a sprijinului
pe care aceasta l-a dat Romaniei in diverse momente istorice. Trebuia avut in vedere,
insa, ca dupa 1871, Franta infrinta de Germania, devenise o putere de rang secund,
aplecata in special spre proprile probleme. Interesul economic al Frantei fata de
Romania era in scadere. De asemenea, Parisul se orienta tot mai mult spre o relatie
speciala cu Rusia, ceeace creia un anume inconfort oamenilor politici romani.
Atentaia a fost atrasa de Imperiul Habsburgic, care inca de la mijlocul anilor ’50,
a fost atras de potentialul economic al Romaniei. In 1875, se incheiase un acord
comercial intre cele doua tari. Acest acord era si in interesul marilor propietari de
91
pamint din Romania-a caror partid politic se afla in 1875 la guvern; ei gaseau in Austria o
piata ideala pentru produsele lor agricole si animaliere. In schimb, Austria exporta un
numar mare de produse manufacturiere si industriale, ce faceau o concurenta puternica
inceputurilor industriale romanesti, de unde adversitatea Partidului National Liberal,
exponent al burgheziei industriale. In ziua incheierii acordului, ziarul Romanul, in
inconfundabilul sau stil melodramatic, aparea in doliu. Daca din punct de vedere
economic, acordul comercial a fost discutabil, politic a adus foloase importante. Romania
incheiase acest acord, pe picior de egalitate si se manifesta ca un stat suveran.
O alta problema, care despartea politic cele doua state era problema Dunarii, in
care Austria nu dorea sa acorde. de facto drepturi egale Romaniei in controlul
comertului pe fluviu.
92
societatii romanesti fata de Austria El nu era cunoscut nici macar de toti membrii
guvernului. Singurii care il stiau era premierul, ministru de Razboi si cel de externe. De
aceea grija permanenta a principelui a fost, ca in aceste posturi sa fie oameni de
incredere, care sa nu imprastie stirea aliantei. Acesta a fost principalul motiv, al ezitarii
lui Carol de a il demite si inlocui pe Ion C. Bratianu, in ciuda actiunilor opozitiei unite.
Criza balcanica va fi declansata in ultimii ani ai secolului 19. Serbia a rupt alianta
cu Austro-Ungaria, in 1895 si s-a orientat spre Rusia. Dar principala ingrijorare
balcanica a diplomatiei romane era Bulgaria. Aceasta urmarea o politica de extindere
terioriala (planul Bulgariei Mari) care ar fi schimbat echilibrul in regiune, in defavoarea
Romaniei. Pentru inceput, Bulgaria s-a bucurat de sprijinul Rusiei, dar treptat ea va intra
in sfera de interese austro-ungare. Austriecii erau interesati de pozitia strategica a
Bulgariei, si doreau s-o atraga de partea Triplei Aliante, ca baza de atac impotriva
Serbiei, ce era foarte ostila Puterilor Centrale.
Toate acestea au creiat o criza surda intre Romania si partenerii sai din Tripla
Alianta. E adevarat, ca tratatul intre aceasta si Romania va fi reinnoit la termenele
prevazute. Aceasta, in special, datorita eforturilor regelui Carol .
Era primul lider, independent de optiunile pro- germane si pro-austriece, desi era
fiul lui Ion C. Bratianu, cel ce incheiase aderarea la Tripla Intelegere, in 1883.
93
In vara lui 1909 el viziteaza Berlinul si Viena, unde arata temerea guvernului sau
fata de stricarea echilibrului balcanic, la o eventuala extindere teritoriala Bulgariei. De
remarcat, o abordare diferita a problemei, la cei doi mari aliati: Berlinul, prin cancelarul
Bethmann-Hollweg si-a exprimat simpatia pentru exigentele romanesti, in timp ce la
Viena, ministrul de externe, Aehrenthal s-a aratat mult mai retinut, indemnindu-l pe
Bratianu la tratative directe cu Bulgaria.
94
frontierei in Dobrogiei pe linia Silistra-Balcic. Intre timp, Bulgaria isi ataca fostele aliate
Serbia si Grecia. In cele din urma Romania va declara razboi Bulgariei, si obtine victorii
rapide, cici Bulgaria lupta si pe frontu de sud, impotriva Greciei, Serbiei si Turciei.. Va
urma o conferinta de pace la Bucuresti, in august 1913, prin care Romniei ii revine intreg
sudul Dobrogei-Cadrilaterul-regiune cu populatie preponderent turca. Dar cel mai
important este faptul ca Romania devine pentru prima data putere regionala, arbitru al
situatiei din Balcani.
Anul 1914 inregistraza noi apropieri de Antanta. Tarul Alexandru, face o vizita la
Constanta, prima dupa marea criza din 1878. Sazonov vine la Bucuresti si sugereaza
Romaniei, ca Rusia va sprijini unirea Transilvaniei cu Romania. De altfel, Bratianu, inca
in anii anteriori a sustinut in fata Rusiei, importanta vitala a Transilvaniei pentru
Romania. Conducindu-l pe acelas Sazonov, la o plimbare cu automobilul, la Predeal, si
ajuns la serpentine va arata spre Transilvania, spunid: “Acolo este tot Romania!”
In vara lui 1914 a izbucnit primul razboi mondial. Clasa politica romaneasca a
decis neutralitatea , semn al desprinderii complete de Puterile Centrale.
95
Subiectul isi are importanta sa, cici in epoca moderna, cel mai important purtator
al unei tendinte politice este partidul. Suma acestora, infruntarea si alianta dintre
acestea formeaza insasi dinamica democratiei.
Partidele sunt legate de perioada moderna, cind ele capata un loc bine stabilit in
mecanismul politic.
Patrunderea ideilor Revolutiei franceze duc la un anume clivaj intre cele doua
tabere (interesant ca documentele le numesc tarafuri) ale Partidului National, unul al
micii boierimi si altul al marii boierimi. Aceasta din urma, pentru a-si pastra pozitia
96
dominanta, pusa in pericol de caracterul autocrat al domniei, vor adopta din limbajul
revolutionar francez, ideia limitarii puterilor domnului.
In orisice caz este clar, ca ideile politice europene, de tip liberal sunt preluate de
boierime. Din sinul acestei clase sociale se naste forta schimbarii, materializata in
Partidul National.
b. presa politica
97
In perioada urmatoare, initiativa politica revine, de asemenea radicalilor, si
aceluias neobosit C. A. Rosetti, care editeaza in 1857-interesant sinconismul cu aparitia
la Iasi a Stelei Dunarii, in 1856- a ziarului Romanul. Acesta va fi cel mai important ziar
romanesc, timp de patru decenii, supravietuind mortii fondatorului sau.
c.Geneze liberala
In conditiile regimului constitutional, de dupa 1866, are loc o mai clara “asezare”
a gruparilor politice si o clarificare a pozitiei fiecareia din acestea.
Cei, care au dominat scena politica dupa abdicarea lui Cuza au fost liberalii, iar in
cadrul lor, liberalii radicali (sau rosii) ce au fost “vioara intii” in politica romaneasca in
primii 3 ani dupa 1866. Au organizatii locale, care sunt puternice in municipalitatiile
marilor orase. Au de asemenea doi lideri, cu vizibilitate, a caror autoritate nu este
contestata: C.A. Rosetti si Ion C. Bratianu .
98
Instaurarea guvernului conservator Catargiu-care era primul experiment
conservator pur-si politica sa autoritara va creea din nou conditii de fuziune liberala. Cu
atit mai mult cu cit, Catargiu reuseste sa elimine din parlament, pe marea majoritate a
deputatilor liberali. Liderii liberali vor folosi acest lung interval de opozitie pentru
constructia unui Partid .Un prim moment al acestei fuziuni a fost Congresul presei
liberale, desfasurat la Bucuresti in noiembrie 1871- unde s-a votat un program comun de
actiune liberala.
Coalitia a adoptat un program, semnata de toti liderii sai, in care sunt cuprinse
principalele obiective ale liberalilor, pe plan intern si extern.. La aceasta coalitie va adera
si o fractiune consevator-moderata, condusa de Manolache Costache Epureanu.
99
Fenomenul politic care a facut posibila unificarea si trecerea la forma de partid
este consolidarea pozitiei unui lider al partidului, recunoscut de toti. Acesta a fost Ion C.
Bratianu, om cu o lunga experienta politica, cu merite deosebite la revolutia de la 1848.
Desi provenea din gruparea liberalilor radicali , el era receptat ca “liderul moderat”,
“pragmatic” al acestei grupari. Relatiile bune cu Carol, el fiind cel ce l-a adus in tara erau
un argument in plus. Dar ce a contat cel mai mult este sprijinul masiv pe care il avea din
partea organizatilor locale.
d.Geneza conservatoare
100
latifundiari, opusi oricaror schimbari, dar si a unei parti a burgheziei iesene,
nemultumita de pierdrea calitatii de capitala a Iasiului, schimbare ce le provoaca
importante daune.
“Inainte de a avea partid politic, care sa simta trebuinta unui organ, si public
iubitor de stiinta, care sa aiba nevoie de lectura, noi am facut jurnale politice si literare
si am falsificat si dispretuit jurnalistica. Inainte de a avea o cultura crescuta peste
marginile scoalelor, am facut atenee romane si asociatiuni de cultura si am dispretuit
spiritul societatilor literare. Inainte de a avea o umbra macar de activitate stiintifica
originala , am facut Societatea Academica Romana…si am falsificat ideia Academiei”
[apud K. Hitchins, op.cit.p.74]
101
Maiorescu, si amicii lui de la Junimea l folosesc un altfel de limbaj decit cel al celorlalte
partide. In fond, importanta lor in procesul de modernizare sta si in aceasta schimbare
de ton, in introducerea in gindirea politica romaneasca a unui spirit rece de laborator.
Toti proveneau din mari familii boieresti, mai putin Titu Maiorescu. Si Vasile
Pogor era dintr-o familie de mici boieri, de origine taraneasca.
Desi teoretic junimistii erau una din gruparile conservatoare, ei ocupau un rol
distinct si aveau forme particulare de manifestare. Aceasta “autonomie” se va mentine in
fapt tot timpul, pina la 1907, cind liderul junimist Petre P. Carp devine seful partidului
Conservator. Dupa aceasta data junimistii, ca grupare isi inceteaza activitatea.
Carp cere de asemena introducerea unei democratii a muncii, in care cele trei
clase sociale –pe care el le recunoaste- taranimea, mestesugarii si guvernantii sa fie
incurajati de citre stat in activitatile lor specifice.
102
Partidului si premier liberal. Echivalent acestui fenomen, o serie de elemente burgheze
isi vor consolida pozitia in cadrul Partidului Conservator.
103
Cuza. In aceasta opozitie unita au intrat conservatori de toate nuantele, dar si
numeroase grupari dezidente liberale. Un factor agravant al acestei crize a fost
recurgerea la demonstratia de strada, ca arma politica , ceea ce a deschis teren
violentelor. Un alt doilea factor agravant a fost orientarea atacurilor politice la adresa
Principelui, care stirnise furia opozitiei prin refuzul prelungit de a-l demite pe Ion C.
Bratianu. Acest refuz se explica prin ratiuni de politica externa.
Sfirsitul secolului 19 este marcat de aparitia unor noi forte politice, purtatoare a
altor proiecte noi de constructie social-economica.
104
complex de actiuni de caracter cultural, infiintarea la sate a unor cluburi, biblioteci,
organizarea de conferinte, cursuri penru adulti, etc. In 1880, el infiinteaza un Comitet
Taranesc-cu baza in special in propriul judet, Arges-care a fost, in fapt prima structura
politica taraneasca autonoma.. Acest comitet a inceput sa editeze un jurnal, Taranul,
saptaminal preocupat de problemele satului. Miscarea s-a extins in intreaga Muntenie,
iar la alegerile electorale din 1883 au reusit sa trimita in Parlament, patru deputati,
printre ei si Dobrescu-Arges.
Dar pe plan local uu continuat agitatii politice, care vor facilita dupa 1918,
reluarea initiativei politice taranesti.
f.Miscarea socialista
105
prin scrierile lui Gherea, el insasi facuse trecerea de la narodnicism-care nu-l paraseste
complet-si marxism. El va fundameta teoretic primul document marxist de analiza a
situatiei din Romania, in brosura Ce vor socialistii romani, scrisa in 1885. El se prezenta
ca partizan al unor reforme generale burghezo-democraice, care sa creieze conditii
pentru o revolutie proletara. Este foarte interesant ca Gherea nu este impotriva
democratiei si a Constitutiei din 1866, dar le vede ca o etapa in calea socialista de
schimbare in Romania.
g.Tradarea generosilor
106
pregatire intelectuala deosebita, fostii socialisti au reusit sa consolideze un grup de
stinga in conducerea Partidului, si sa impuna, dupa citiva ani, preluarea in programul
Partidului –adoptat in 1913- a doua cereri de reforme democratice de mare importanta:
votul universal si reforma agrara. Ceeace nu ar fi fost posibil ca lideri ai unui partid
marginal, ca PSDMR, a fost posibil, in cadrul unui mare partid.
Dupa 1900 continua fenomenul aparitiei unor noi forte politice ce vor participa la
jocul politic. Liberalii si conservatorii continua rotativa guvernamentala. Dar exista
citeva fenomene specifice perioadei de cumpana intre secole, cu prelungire dupa 1900.
Partidul National Liberal, dupa parasirea puterii de citre Ion C. Bratianu, parea
destul de slabit de diversele contradictii interne, de infruntarea intre asa-zisii liberali
probratienisti si cei ce facusera parte din Opozitia Unita. Aripa propietarilor de pamint,
condusa de D. A. Sturdza a reusit sa preia conducerea Partidului. Dar, Sturdza, deja in
virsta, nu reuseste sa controleze situatia.
In 1895 a iesit din partid, gruparea lui N.Fleva, care a constituit Paridul Liber-
.Democrat. Fleva a avut, in trecut, o orientare, ce il situa la stinga PNL, militind pentru
reforme general-democratice, ce la expunea in ziarul sau “Lupta”. A fost partizanul lui
C.A. Rosetti, , dar dupa o scurta existenta autonoma se va ralia…Partidului Conservator.
E simtomatic acest caz, ce arata, ca la cumpana secolor ideologia isi pierde rolul de
departajare politica.
107
Poate cea mai interesanta figura conservatoare in aceasta perioada a fost Tache
Ionescu. Nascut, in familia unui mare negustor din Ploiesti, Take Ionescu avea sa faca
studii de drept in Franta, unde obtine un doctorat de dtat, la Sorbona. Dupa o scurta
trecere in Partidul National Liberal, el va intra in Partidul Conservator, la invitatia lui
Lascar Catargiu, care ii va oferi, la numai 33 de ani portofoliul Cultelor si Instructiunii
Publice. Dar relatiile lui Ionescu cu conservatorii nu sunt excelente. Numeroase
diferente de pareri, vor face in cele din urma, in 1908, ca Take Ionescu sa formeze un
nou partid, Partidul Conservator-Democrat. Baza acestui partid o vor forma, in special,
functionarii de stat, oameni cu pregatire universitara, si cu experienta in practica
administrativa. Deviza noului partid era “asezarea ideilor conservatoare pe temelia
democrata a tarii”. Tanirul lider de partid a reusit sa atraga in noua sa formatiune o serie
de elemente burgheze ale Partidului Conservator. Era vorba de politicieni, ce aderasera
in acest partid pentru ideia de ordine, dar se simteau sufocati de elitele sociale
conservatoare.
Acest partid va ocupa un loc special, in dinamica politica din preajma primului
razboi mondial, cind liderul sau va fi unul din cei mai aprigi militanti pentru alianta cu
Antanta.
Un alt partid, care apare in 1908 este Partidul Nationalist Democratic. Acest
partid condus de A.C.Cuza si Nicolae Iorga va pune in centrul programului sau doua
probleme: cea indreptata impotriva prezentei evreilor in Romania si pentru excluderea
sau cel putin limitarea activitatii lor in economie si problema agrara. Trebuie specificat,
ca cea de-a doua problema, era subordonata, in fapt, celei dintii,in optica acestui partid.
Ei considerau prezenta evreilor in mediul rural romanesc drept principala cauza a
suferintelor taranimii. Avem de-a face cu un partid, cu o ideologie puternic antisemita.
Este un inceput de serie politica –pentru a folosi formula lui A. D. Xenolol-, in care
antisemitismul incepe sa cistige spatiu in gindirea politica romaneasca, inclusiv in
structuri de tip partid.
108
14. Viata politica interbelica
a. Peisaj politic
Si totusi, ca foarte rar in istorie, povestea se termina bine. Se poate spune mai
bine, decit ar fi visat cel mai optimist politician roman. Spun asta pentru ca situatia
Romaniei inaintea izbucnirii razboiului era practic imposibila. Teritorii, cu populatie
majoritara romaneasca erau parti ale unor stae aflate in ambele tabere politico-militare
ce se pregateau sa se infrunte. Transilvania si Banatul si Bucovina erau parti ale
Imperiului Austro-Ungar, iar Basarabia fusese inglobata in Imperiul tarist. Era greu de
luat o decizie de alianta. Mai mult decit atit, elita romaneasca nu putea avea un proiect,
complet, ideal de reunificare a tuturor romanilor.
109
Se pare ca pentru contemporani, coada la alimentele in scumpire continua,
inflatia galopanta sau cersetorii strazii erau mai usor de perceput, decit cresterea
potentialului economic, asa cum reiesea din analize savante.
Mai mult decit atit, noile regiuni au fost tratate conform unei conceptii
birocratice centralizatoare –contatra linilor de baza ale Constitutiei-de subordonare
totala fata de oligarhia “regateana”, ca si o negare a diverselor traditii specifice. Aceasta a
110
stirnit nemultumiri si din partea elitelor romanesti din Transilvania sau Basarabia. In
aceste regiuni erau trimisi in administratie elemente corupte sau neprofesioniste.
Detasarea la Chisinau, in Basarabia, de exemplu, era vazuta ca o sanctiune in aparatul
administrativ, iar in Transilvania burghezia romaneasca, ce a condus lupta pentru unirea
cu Romania s-a simtit lezata de masurile ce nu tineau seama de diversele sensibilitati
locale. O expresie, ce reflecta amaraciunea elitelor romanesti din acesta provincie era:”
Bucurestenii au vrut Ardealul, dar fara ardeleni.” Oligarhia, din jurul Partidului National
Liberal, cu sprijinul Bancii Nationale, a incercat sa se infiltreze economic in economia
Transilvaniei si Banatului, ce a produs reactia elitelor locale, fie romanesti, fie
minoritare. Aceste tensiuni se vor reflecta si pe plan politic.
S-a creiat un clivaj apreciabil intre prevederile largi democratice ale Constitutiei
din 1923 si situatia concreta de pe teren.
b. Peisaj economic
Doua reforme vor influenta semnificativ dinamica politica interbelica. Este vorba
de reforma agrara si cea electorala, ambele introduse in programul Partidului National
Liberal, inca in 1913-la presiunea grupului “generosilor”. Ele a fost legiferat de regele
Ferdinand, la propuneea lui I.I.C. Bratianu in august 1917, intr-un moment hotatator in
razboi. Vor fi introduse in noua Constitutie a Romaniei din 1923.
Reforma agrara expropia toate propietatile agricole mai amari de 100 de hectare,
cu exceptia terenurilor petrolifere, unde propietarul trebuia sa cedeze un teritoriu
echivalent in alta zona.
111
Reforma electorala renunta la sistemul cenzitar, introducind votul universal.
Acesta avea o serie de limitari, din care cea mai importanta era neacordarea de drepturi
cetatanesti femeilor, adica peste 50% din populatia Romaniei nu beneficia de drepturi
politice depline.
d.Partidele politice
112
Astfel, Carol va incuraja aripi marginale ale partidelor impotriva staff-ului
acestora, folosindu-se de ambitiile personale ale unor fruntasi politici. Fireste, actiunea
sa a fost indreptata in special impotriva marilor partide.
1. PNL a avut cea mai consta atitudine antantofila dupa 1908, alegerea in
fruntea sa a lui Ion I. C. Bratianu si a condus tara in timpul efortului de razboi.
2. PNL a fost primul mare partid, care a inscris, in programul sau, inca in
1913 , necesitatea celor doua reforme fundamentale: reforma agrara si electorala. Tot sub
conducerea si din initiativa sa s-au legiferat cele doua legi, de citre parlament.
5. PNL a fost formatiunea politica, care cel putin pina in 1926 a avut cea mai
mare influenta asupra cercurilor Palatului, in special datorita actiunii lui Barbu Stirbey,
personaj cheie a politicii romanesti in anii “20.
113
special Muntenia. In anii “30 situatia se schimba, dar nu complet. Putem spune, ca
relativ scurta perioada a regimului democrat interbelic al Romaniei Mari (1918-19338)
nu a permis, decit intr-o masura foarte mica, integrarea politica la nivel national.
Partidul Conservator a iesit mult slabit dupa 1918 si intr-o scurta perioada va
parasi definitiv scena politicii romanesti.
114
Progresist, dar numarul voturilor primite au fost intr-o scadere continua, iar in urma
alegerilor generale din 1922, conservatorii se vad fara reprezentanti in parlament
115
Carol al II-lea. Dar guvernarea sa, in care a fost secondat de Dumitru Argetoianu nu a
avut succese importante.
116
Ion Mihalache dadea o importanta deosebita agriculturii, prin intarirea propietatii
taranesti. Spre deosebire de PNL, national-taranistii voiau sa incurajeze investitii de
capital strain in economia romaneasca . Ei opuneau politicii Pri noi insine a liberalilor,
poltica numita a Portilor Deschise.
Pentru prima oara, in istoria politica interbelica alegerile s-au facut fara amestec
guvernamental. Se pare ca au fost cele mai libere alegeri din istoria-nu foarte bogata-a
democratiei romanesti.
Tot pentru prima oara o forta politica avea sa cistige alegerile cu o majoritate
zdrobitoare:77,7% din voturi si 348 de locuri in parlament din 387.
Stinga esichierului politic a fost slab reprezentata in viata politica. Lipsa unei
traditii social-democratice puternice-cu exceptia Banatului si oarecum a Bucovinei-, cit si
slabiciunea stingii in cadrul intelectualiatatii romanesti a fost fundalul activitatii reduse a
Partidului Social Democrat. Acesta a fost slabit si de sciziunea comunistilor, care, la
initiativa Moscovei, vor forma propriul partid in 1921.
117
Social-democratia a format in 1921 o Federatie a partidelor social-
democrate din Romania, care era o organizatie lipsita de coeziune intre diversele
structuri social-democrate, din diversele provincii.. personalitatile cele mai importante
erau Titel Petrescu si Ilie Moscovici. Ei s-au pronuntat impotriva zguduirilor
revolutionare, fiind pentru o reformare adinca si pentru respectarea drepturilor
sindicale. In 1928, social-democratii au sprijinit pe national-taranisti in alegeri.
Dar “tinerii” din jurul lui Codreanu vor considera prea moderata actiunea Ligii si
vor forma, in 1927, Legiunea Arhanghelului Mihai. Este inceputul miscarii faciste in
Romania, care va cunoate citeva structuri ca Partidul totul pentru tara si Garda de
fier. Generic, militantii acestor organizatii vor fi numiti legionari.
Prin violenta, care nu a ocolit asasinatul, aceste organizatii vor avea un rol decisiv
in erodarea democratiei in Romania.
Un alt partid de extrema dreapta, care insa avea o existenta paralela de miscarea
legionara a fost Partidul National Crestin, infiintat din initiativa comuna a lui
Octavian Goga si a lui AC Cuza. Partid violent antisemit, avind ca principal obiectiv si
marota pericolului “presei jidovite” admirator al infapturilor Germaniei naziste, PNC se
deosebeste de legionari prin aceea ca nu ataca regimul parlamentar.
118
AC Cuza a inaugurat o politica violent antisemita si antidemocratica. Prima dintre ele a
fost interzicerea ziarelor democratice Adevarul si Dimineata.
Desi formal, acest guvern isi desfasura activitatea in cadrul parlamentar, prin
masurile care le-a luat el se incadreaza in afara regimului democrat. Dupa trei saptamini,
guvernul Goga este demis si Carol al II-lea a inaugurat regimul sau de dictatura
personala.
BIBLIOGRAFIE
ISTORIE MODERNA A ROMANIEI
Giurescu, C. Constantin, Viata si opera lui Cuza Voda, Editura Stiintifica, Bucuresti,
1966
119
Hitchins, Keith, Romania. 1774-1866 si Romania. !866-1947, Humanitas, Bucuresti,
2004
120