STATUL ROMAN MODERN: de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari

(sec. XVIII-XX)

Problema modernizarii in spatial romanesc este controversata in ceea ce

priveste debutul si ritmul modernizarii. In timp ce in vestul Europei, sec. al XVIII-
lea este numit secolul ratiunii, al iluminismului si al modernizarii, in Principatele
romana se manifesta apasatorul regim fanariot. Din punct de vedere poliic si
economic sec. al XVIII-lea a insemnat o involutie, din punct de vedere cultural se
fac cateva progrese remarcabile, gratie deschideri unor doni fanarioti catre idei
iluministe apusene.
Asadar primele proiecte, chiar daca erau destul de firave, in privinta
modernizarii societatii romanesti isi fac aparitia in secolul al XVIII-lea. Ele erau
redactate de boierii romani, acre vedeau prin ele o modalitate de recastigare a
privilegiilor pierdute in fata boierilor greci. Elita politica o tarii, formata din boieri,
vedea modernizarea prin sporirea autonomiei tarii, revenirea la domniile
pamantene si indrazneau sa ceara si solutii noi de schimbare a formei de
organizare si a regimului politic. De exemplu boierul Dimitrie A. Sturza redacta in
1802 un proiect de modernizare: Plan sau forma de oblanduire republiceasca
aristodimocraticeasca in care (dupa model francez) vedea statul roman
organizat ca republica.
Fie ca este vorba de a doua jumatate a secolului al XVIII-lea sau primele 3
decenii ale sec. al XIX-lea, proiectele politice sau memoriile boierilor inaintate
Marilor Puteri raman la stadiul theoretic. Era nevoie de o schimbare de fond
pentru ca modernizarea sa capete aspect politice.
Un moment deosebit de important in aceasta problema ill reprezinta anul
1821- anul revolutiei lui Tudor Vladimirescu, care inainte de toate a fost o miscare
contestatara si revolutionara, ci un adevarat proiect politic pentru modernizarea
statul roman. Esecul actiunii sale nu a putut impune acest proiect, dar a avut un
effect pozitiv prin faptul ca a marcat sfarsitul regimului fanariot.
Asa cum precizeaza marele istoric Neagu Djuvara, Revolta lui Tudor
Vladimirescu, in ciuda tragicului ei sfarsit, a avut totusi consecinte faste in
Principate: turcii, neavand incredere in greci, au hotarat sa asculte cererea
boierilor de a li se da din nou un domn pamantean. Un obiectiv major, cel de
inlaturarea a domniilor fanariote, era astfel atins.
Paralel cu actiunea lui Tudor Vladimirescu putem montiona proiectul
boierului moldovean Ionica Tautul din 1822 intitulat Constitutia carvunara. Apar
idei moderne precum egalitatea in fata legii, resectarea proprietatii, atribuirea
functiilor publice pe merit si idee separarii puterilor in stat.
Cosider ca anii 1821 si 1822 reprezinta momentul hotarator in ceea ce
oriveste modernizarea efectiva a Principatelor romane.
Argumentul cel mai important il reprezinta faptul ca, prin inlaturarea
regimului fanariot se deschide poarta si calea modernizarii societatii romanesti.
Istoricii romani sunt astazi in fata unei dileme: care este momentul cu
adevarat al modernizarii? Unii merg cu inceputul modernizarii in secolul al XVII-
lea, desi idea pare a fi hazardata tinand cont de faptul ca in secolul XVIII-lea
regimul fanariot franeaza modernizarea. Cei mai multi sustin ideea unei
premodernizari, a unei epoci de tranzitie ce coincide cu sec. Al XVIII-lea si
inceputul sec. Al XIX-lea, iar debutul practic fiind marcat de anii 1821-1822.
Cert este ca in perioada imediat imediat urmatoare acestor ani se produc
primele schimbari in societatea romaneasca. Amintim in acest sens
Regulamentele Organice (1831-1832), primele acte cu rol de Constitutie, ce
asigura trecerea sper o guvernare bazata pe principiul separarii puterilor in stat.
Daca ne gandim la faptul ca prin aceste legi se abroga pedeapsa cu moartea si se
trecea la o justitie mai flexibila putem intelege sensul modernizarii practice.
Regulamentele Organice faceau un pas important, dar nu definitiv in

Page 1 of 8
modernizare. La 1848 revolutionarii din Tara Romanesca le considera vechi,
anacronice si depasite dandu-le fic in fata multimii.
Un alt proiect de mdernizare a statului roman este cel pasoptist.
In ceea ce priveste modernizarea in afara celor 2 principate, putem
mentiona cateva evolutii semnificative in Transilvania. Aceasta provincie a
Imperiului Habsburgic a evoluat in secoul al XVIII-lea pe alte coordonate fat de
lumea extracarpatica. Fiind cucerita de Imperiul Habsburgic Transilvania cunoste
o istorie aparte si tendinte de modernizare cu alte valente decat cele din
Principate. In primul rand situatia romanilor din Transilvania era foarte
complicata, romanii fiind considerati tolerati si exclusi din viata politica a
imperiului. Lupta cea mare a ganditorilor politici transilvaneni a fost aceea de a
recastiga statutul egal si firesc cu celelalte natiuni conlocuitoare. Amintim in
acest sens activitatea energica a Episcopului Unit Ioan Inochentie Micu Klein care
in perioada 1731-17444 elaboreaza mai multe proiecte si memorii reunite sub
eticheta Supplex Libbelus. Desi nu a avut un real succes,lupta lui Inochentie
Micu a fost foarte importanta si a fost sursa de inspiratie pentru ganditorii Scolii
Ardelene, cei care redactau in 1791 cel mai modern proiect politic al romanilr
transilvaneni din sec. Al XVIII-lea :Supplex Libbelus Valachorum.
Spre deosebire de Principatele extracarpatice, in Transilavnia iluminismul
european s-a manifestat mai puternic si a fost receptat de catre ganditorii politici
transilvaneni ca o sursa rationala in formularea argumentelor lor.
Se cerea respectarea unor principii eminamente moderne, cum ar fi:
egalitatea intre natiuni, egalitatea religioasa si promovarea tolerantei.
Sunt argumente pe care romanii transilvaneni la folosesc in lupta lor
pentru drepturile politice, sociale si nationale si pentru definirea idnetitatii
nationale.
Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala, a fost
imaginat ca proiect politic de generatii intregi de ganditori sau de practicieni ai
politicii. Proiectul politic al statului roman modern s-a raportat intotdeauna, pe de
o parte, la realitatiile authotone, pe de alta parte, la raportul de forte Marile
Puteri ale timpului.
Situatia europeana din sec. al XVIII-lea respectiv inceputul sec. al XIX-lea
este urmatoarea : Austria, Rusia si Prusia isi disputau dominatia asupra spatiului
balcanic; Polonia este desfintata ca stat; Imperiul Otoman se confrunta cu o criza
puternica, criza de care Imperiul Rus profita; iar Imperiul Habsburgic devine
putere balcanica. Prin urmare Tarile Romane sunt transformate in teatru de
confruntari militare.
Un episode important in istoria romanilor este cel al revolutiei lui Tudor
Vladimirescu de modernizare a statului. Contextul aparitiei este urmatorul:
inceputul secolului al XIX-lea de caracterizeaza prin efervescenta revolutionara,
Criza Orientala se acutizeaza, Rusia devine din ce in ce mai puternica in Balcani,
iar in mijlocul boierimii pamantene din Principate se desfasoara acum o lupta
puternica pentru drepturi nationale.
Astfel debuteaza prima miscare cu caracter revolutionar ce avea ca
principalal scop inlaturarea regimului fanariot si revenirea la domniile
pamantene. In ianuarie 1821, Alexandru Sutu moare iar Comitetul de
oblanduire il desemneaza pe Tudor Vladimirescu sa ridice norodul la arme.
Intre ianuarie 1821 si martie 1821 miscarea condusa de Tudor Vladimirescu are
un caracter moderat, urmand ca dupa 20 martie acesta sa se transforme intr-unul
national asa cum se preciza proclamatia de la Bucuresti (20 martie 1821).
Incepe, astfel, in istoria celor doua Principate o perioada noua, numita
perioada domniilor pamantene (1822 -1828), intrerupte in 1828 de regimul
ocupatiei rusesti, ca urmare a razboiului ruso-turc, incheiat prin pacea de la
Adrianopol (1829).

Page 2 of 8
 In cele din urma au fost numiti urmatorii domni: Ionita Sandu Sturdza
(1822-1828) pentru Modova i Grigore al IV-lea Ghica , (Grigore Dimitrie Ghica),
a carui familie era de indepartata origine albaneza, a domnit in Tara Romaneasca
in perioada: 1822-1828. Era inceputul emanciparii rapide a Principatelor romane,
desfasurate in cursul urmatoarei jumatati de secol. Ideea de emancipare si de
modernizare a statului roman aparuse foarte sugestiv la proiectul lui Ionica Tautu
in Moldova.
Trebuie spus mai intai ca in toata Europa, dupa caderea lui Napoleon, intre
1815 si 1848 se petrec modificari adanci in ordinea economica si sociala,
noteaza marele istoric Neagu Djuvara.
Prin urmare in ceea ce poriveste contextul extern, anul 1848 este un an
revoluionar pentru intreaga Europa. Revolutia, izbucnita la Palermo, in ianuarie
1848, s-a extins n Franta februarie 1848, unde regele Ludovic Filip este
inlaturat si se proclama republica. In scurt timp ntreaga Europa este
contaminata de ideile revoluionare ce revendicau drepturi si libertati
individuale sau nationale. Denumirea de primavara popoarelor, venea de la
faptul ca de aceasta revolutie se legau sperantele multor popoare oprimate.
Pe plan intern, revolutia de la 1848 se incadreaza in curentul de renastere
si modernizare inceput dupa 1821, iar revoluia de la 1848-1849 a fost pregatita
de miscarile revolutionare anterioare si a fost organizata de oameni politici, tineri
cu studii in Occident, in special n Franta.
Obiectivele revolutiei au fost diverse, printre care se aflau: obtinerea de
drepturi si libertati individuale, egalitatea in drepturi politice, adoptarea unor
Constitutii reprezentative liberale; obtinerea independentei, unirea sau crearea
unui Stat national; libertatea comertului, desfinatrea iobagiei si improprietarirea
taranilor clacasi.
La 27 martie 1848, izbucneste revolutia romana in Moldova, printr-o
adunare la care participau circa 2.000 de oameni. In fata hotelului Petersburg din
Iasi, este adoptat programul , Petitia Proclamatiune, care insuma 35 de puncte.
Caracterul documentului, ca de altfel al intregii revolutii, este unul
moderat, in Moldova, accentul cazand pe problemele social politice. Domnul
Mihail Sturza accepta programul cu exceptia a doua puncte, revolutionarii
moldoveni s-au refugiat si au redactat noi documente programatice, care au
purtat denumirile: Printipiile noastre pentru reformarea patriei (Brasov mai
1848) si Dorintele partidei nationale in Moldova. Redactata in august la
Cernauti in care Mihail Kogalniceanu prevedea din nou unirea celor doua tari.
Dupa izbucnirea revoluiei in Moldova, in Tara Romaneasca aceasta este
mai bine organizata, societatea Fratia constituita in 1843, joaca un rol deosebit
de important.
In 9 iunie 1848 revolutia in Tara Romaneasca izbucneste la Islaz si se
formeaza un guvern revolutionar. Tot aici, este adoptat programul revolutiei
:Proclamatia de la Islaz care avea 22 puncte si un caracter liberal. Accentul
cade pe ideea egalitatii in fata legii, fiind cerute desfiintarea privilegiilor si
rangurilor boieresti prin urmare, accentul cade si de data aceasta tot pe
obiectivele social politice.
La 11 iunie, sub presiunea multimii, Gheorghe Bibescu aproba programul,
iar de teama Rusiei abdica si fuge din tara. Se formeaza acum un guvern
provizoriu (C. A. Rosetti, N. Balcescu, I. H. Radulescu, Gh. Magheru etc.) care
trece la aplicarea programului revolutionar.
Guvernul se transforma, la cererile Portii intr-o locotenenta domneasca
formata din I. H. Rdulescu, Christian Tell, N. Golescu, dar Rusia protesteaza
cerand actiune mai energica.
In martie 1848 izbucneste revolutia maghiara care urmareste sa refaca
unitatea medievala a regatului maghiar. In acest sens Dieta de la Pojon voteaza
anexarea Transilvaniei la Ungaria.

Page 3 of 8
 In aprilie 1848 In semn de protest romanii se aduna la Blaj prima adunare
in aprilie1848. Se hotaraste convocarea unei mari adunari a romanilor.
In perioada 3 5 mai 1848 are loc Marea Adunarea Nationala de la Blaj
(a doua adunare) la care participa cca 40.000 romani in locul numit Campia
Libertatii. Spre deosebire de revolutiile din Moldova si Tara Romaneasca, aceasta
este radicala si are caracter reprezentativ si national. Se adopta programul
revolutiei Petitia nationala ce continea 16 puncte. Prevederile erau: desfintarea
iobagiei, egalitatea in drepturi cu celelalte natiuni si independenta si oficializarea
limbii romane.
Sunt trimise doua delegatii la Viena si Cluj si se formeaza Consiliul
National Roman, cu sediul la Sibiu. Petitia este respinsa si ca atare este
recunoscuta unirea Transilvaniei la Ungaria .
In septembrie 1848 are loc a treia adunare de la Blaj unde se voteaza o
hotrre care protesta la unirea Transilvaniei cu Ungaria. Romanii se organizeaza
militar sub conducerea lui Avram Iancu, iar Transilvania se imparte in 15
prefecturi si 15 legiuni.
Martie 1849 se da o noua Constitutie in cadrul Imperiului Habsburgic
care recunostea autonomia Transilvaniei, drepturile nationale si politice ale
romanilor.
Urmarile revolutiilor sunt: reintroducerea Regulamentului Organic in
Moldova si Tara Romaneasca, prin Convenia de la Balta Liman din 1849;
introducerea unui regim neoabsolutist in Transilvania, fiind dependenta de Curtea
de la Viena; iar Bucovina devine mare ducat in 1849.
In 1849, dupa interventia militara otomana care a pus capat
evenimentelor revolutionare din Tara Romaneasca, Rusia si Turcia semneaza
Conventia de la Balta-Liman. Potrivit acesteia domnul nu mai era ales, ci numit
de catre tar si de sultan, durata domniei era de 7 ani. Iar Adunarile Obstesti erau
dizolvate si transformate in Divanuri ad-hoc, alcatuite exclusiv din mari boieri
numite de domn.
Prima etapa importanta in realizarea statului roman modern a fost cea din
jurul unirii Principatelor, si mai apoi perioada domniei lui Alexandru Iona Cuza.
Daca la revolutia din 1848, care isi propusese scopuri si obiective
generoase a fost infranta era clar ca trebuie asteptat un alt context favorabil,
pentru impunerea doleantelor nationale si atingerea unor obiecte politice.
Acest context a fost oferit de incheierea Razboiului Crimeei, Congresul de
Pace de la Paris (1856?) si mai apoi Conferinta din 1858.
Pe plan international Statul roman modern s-a nascut , putem spune,in
imprejurari externe favorabile. n 1853-1856 are loc Razboiul Crimeei, in care
Rusia este infranata de coaliia franco-englezo-otomana.
Razboiul se incheie cu Tratatul de pace de la Paris 18/30 martie 1856, prilej
cu care problema romaneasca devine problema europeana. Prevederile Tratatului
au fost de mare insemnatate pentru istoria romanilor: reprezentantul Frantei
(contele Walewski) propune unirea acestora sub un principe strain ; este
modificat statutul politico-juridic, Principatele devenind autonomi sub
suzeranitate otomana si intrand in gratia Marilor Puteri ; Moldova primeste de la
Rusia 3 judete din sudul Basarabiei : Cahul, Ismail si Bolgrad si in acelasi timp
este instituit regimul de libera navigatie pe Dunare. Dintre Marile Puteri doar
Franta, Rusia, Prusia si Sardinia erau pentru unirea Principatelor.
In februarie/martie 1857 Principatele sunt in febra pregatirilor pentru
alegerea Adunarilor Ad-hoc; s-au constituit la Iasi si Bucuresti Comitete Centrale
ale Unirii ce faceau o puternica campanie pentru Unire. Dupa alegere, Adunarile
au inceput lucrarile iar hotararile trebuiau comunicate unei comisii speciale, iar
aceasta le ducea la Conferina de la Paris din 1858.
Rezoluiile Adunarilor Ad-hoc din decembrie 1857 sunt urmatoarele:
respectarea autonomiei Principatelor, unirea Principatelor intr-un singur stat cu

Page 4 of 8
numele Romania, la conducere sa vina un print strain, dintr-o familie domnitoare
a Europei care sa-si creasca mostenitorii in religia tarii si neutralitatea si
inviolabilitatea teritoriului noului stat.
Dorinele romanilor au fost luate in considerare in dezbaterile Conferintei
Marilor Puteri garante de la Paris din mai 1858 , unde se va adopta Conventia de
la Paris.(7/19 august 1858). Era un act fundamental cu rol de Constitutie pentru
Principate, inlocuind Regulamentele Organice, si stabilea un nou statut politico-
juridic pentru cele doua tari romane. Unirea era insa una formala, nefiind
respectate dorintele romanilor, iar aceasta se poate observa in prevederi.
Prevederile fiind: se constituiau Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei sub
suzeranitate otomana si garantia Marilor Puteri, se introducea sistemul de vot
cenzitar, responsabilitatea ministreriala, egalitatea in fata legii, libertatea
individuala . Iar conducerea era atribuita astfel: cate un domn, ales pe viata,
pentru fiecare Principat, cate un govern pentru fiecare Principat, cate o adunare
legiuitoare, Inalta Curte de Casatie si Justitie si o adunare comuna, reprezentata
de Comisia Centrala de la Focsani.
Daca in problema unirii exista o parere unanima, problema majora de
acum era aceea a alegerii persoanelor din instituiile statului, incepand chiar cu
instituia Domniei . Adunarea Electiva din Moldova, cu o majoritate unionista a
impus in final un candidat unic , Alexandru Ioan Cuza, ales pe 5 ianuarie 1859 ca
domn al Moldovei.
Adunarea Electiva a Tarii Romanesti era dominata de conservatori, dar sub
presiunea populatiei se accepta candidatura lui Al.I.Cuza, fiind ales la 24 ianuarie
1859 si ca domn ai Tarii Romanesti. Se spune ca astfel Marile Puteri erau puse in
fata faptului implinit, romanii speculand prevederea Conveniei unde nu se
specifica ca domnul Moldovei si al arii Romanesti nu putea fi acelasi.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (5 si 24 ianuarie 1859) deschide
una dintre perioadele cele mai dense de inoire din istoria moderna romaneasca.
Domnia sa poate fi impartita in 3 mari etape: perioada consolidarii unirii (1859-
1861), caracterizata prin efoturi diplomatice pentru recunosterea unirii pe plan
international, perioada reformelor realizate pe cale constitutionala (1862-1864) si
regimul guvernarii autoritare (1864-1866).
In 1862, unirea fiind recunoscuta se fac alegeri pentru Adunarea legiuitoare
unica. Alegerile au fost castigate de conservatori, in felul acesta ei formand
primul guvern unic al Principatelor Unite Barbu. Catargiu. Guvernul conservator
(22 ianuarie -23 iunie 1862), prezinta in primavara 1862 un proiect al legii
rurale/agrare, dar unul care nu moderniza suficient rela iile agrare intrucat
preconiza improprietarirea taranilor cu loturi egale . In replica opozitia liberala ,
prin Mihail Kogalniceanu prezinta un contraproiect, ce prevedea improprietarirea
taranilor diferentiat, in funcie de numarul de vite.
Urmatorul Guvern care este pus in finctiune este cel al lui Nicolae
Kretzulescu (iunie 1862- oct 1863) un guvern liberalmoderat, care a adaptat
numeroase masuri in direcia unirii administrative depline :unificarea servicilor
sanitare, puse sub conducerea lui Carol Davilla; se constituie Directia Generala a
Arhivelor Statului si trecerea averilor manastirilor inchinate in proprietatea
statului.
Ultimul Guvern este cel al lui Mihail Kogalniceanu ( oct. 1863- ian. 1865 ),
de data acesta fiind doar liberal, fiind considerat cel mai important Guvern,
deoarece acum sunt adoptate cele mai importante reforme: legea secularizarii
averilor manastiresti- decembrie 1863, o masura economica necesara
modernizarii societaii romanesti. Averile manastirilor au fost confiscate, trecand
in proprietatea statului; Statul Dezvoltator al Conveniei de la Paris (mai
1864) o noua constitutie , o imbunatatire a Conventiei de la Paris (1858) ; Legea
electoral mai 1864 - menine votul cenzitar, dar censul scade astfel
numarul alegatorilor creste. Legea rurala august 1864, cea mai importanta

Page 5 of 8
reforma, aceasta prevedea emanciparea clacasilor prin rascumparare , platita in
15 ani si taranii improprietariti in functie de numarul de vite, dar in acelasi timp
hotararea prin care pamantul nu poate fi instrainat si ipotecat timp de 30 de ani.
In acelasi timp mai apar legea instructiunii (invatamnatului) in noiembrie
1864, prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu ; legea
organizarii armatei noiembri 1864, prin care toti romanii cu varste cuprinse
intre 20 si 50 de ani pot fi mobilizati si Codul civil decembrie 1864,care
reuseste sa modernizeze sistemul juridic.
In ianuarie 1865 relatiile dintre Alexandru I. Cuza si Mihail Kogalniceanu se
deterioreaza, primul ministru prezentandu-si demisia pe care domnul o accepta.
Totodata, monstruasa coalitie (alianta politica constituita din liberali radicali si
conservatori, creata in 1863) isi intensifica activitatea, iar in urma unui complot
ilill obliga pe domn sa abdice pe data de 11 februarie 1866, astfel isi paraseste
tara.
Rolurile istorice ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost urmatoarele:
luptator al generatiei pasoptiste; a realizat unirea Principatelor, alaturi de Mihail
Kogalniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Ion Ghica, C.A. Rosetti si
I.C.Bratianu; si a fost un important om politic, care prin epoca reformelor, a
deschis calea unei rapide modernizari in toate domeniile vietii interne si externe
romanesti.
Optiunea clasei politice pentru aducerea pe tronul Principatelor Unite a
unui principe strain dintr-o familie dominatoare a Europei s-a oprit, dupa unele
tatonari, la Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul regelui Prusiei si var cu
imparatul Frantei, Napoleon al III-lea . Domnia lui Carol a debutat prin adoptarea
Constitutiei de la iulie 1866, care a institutionalizat regimul parlamentar modern
si care va ramane in vigoare pana in 1923. La 10 mai 1866 Carol intra in
Bucuresti fiind proclamat domn de catre Adunare, jurand la respectarea legilor
tarii si la pastrarea integritatii sale.
In cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lunga domnie din istoria statelor
romanesti), Carol I a obtinut independenta tarii (10 iulie 1878), a redresat
economia si a pus bazele unei dinastii. A construit in muntii Carpati castelul
Peles, care a ramas si acum una dintre cele mai vizitate atractii turistice ale tarii .
In perioada sa au fost construite primele universitati, la Iasi, respectiv Bucuresti.
Dupa razboiul ruso-turc, Romania a castigat Dobrogea, iar Carol a ordonat
ridicarea primului pod peste Dunare, intre Fetesti si Cernavoda, care sa lege noua
provincie de restul tarii. Prestigiul intern si international a fost consolidat si de
reglementarea la succesiunea tronului prin "pactul de familie" incheiat la data de
17 mai 1881, prin care era declarat succesor Ferdinand. Tot in timpul domniei lui
Carol I, in 1913, in urma celui de-al doilea razboi balcanic, terminat prin Tratatul
de la Bucuresti, din 1913, Romania obtine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul,
de la Bulgaria.
Domnia indelungata a lui Carol a ajutat, asadar, dezvoltarea rapida a
statului roman. Dar, spre sfarsitul domniei sale si inceputul Primului Razboi
Mondial -1914, regele dorea sa intre in razboi de partea Puterilor Centrale (Tripla
Alianta), in timp ce opinia publica era de partea Antantei (Tripla Intelegere). Carol
semnase un tratat secret in 1883, care lega Romania de Tripla Alianta, si, desi
tratatul trebuia activat doar in cazul in care Rusia imperialista ar fi atacat unul
dintre membrii tratatului, Carol era convins ca cel mai onorabil ar fi fost intrarea
in razboi de partea Imperiului German. A fost convocata o intrunire de urgenta a
membrilor guvernului unde Carol le-a comunicat acestora existenta tratatului si
si-a exprimat dorina sa. Se spune ca membrii Guvernului liberal, i-ar fi provocat
moartea subita pe 27 septembrie/10 octombrie 1914. Viitorul rege Ferdinand, sub
influenta sotiei sale, Regina Maria, a fost mai dispus sa asculte opinia publica si
va duce Romania in cealalta tabara, cea a Antantei.

Page 6 of 8
 De asemenea, domnia lui Ferdinand I (1914-1927) este marcata si de
adoptarea a doua reforme care vor modifica substantial caracteristicile scenei
politice autohtone: reforma agrara si votul universal.
In secolul al XIX - lea si pana la 1918, un numar mare de romani traiau sub
dominatie straina, deci in afara granitelor oficiale ale statului roman. Amintim in
acest sens :romanii din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures aflati sub
stapanirea hasburgica, cei din Bucovina aflati sub stapanirea austriaca, romanii
din Basarbia, sub stapanirea rusa, si romanii din Sudul Dunarii, in Peninsula
Balcanica - aromanii sau romanii macedoneni.
La jumatatea sec al XIX - lea se formeaza diaspora romaneasca, prin
emigrarea romanilor din teritoriile stapanite de hasburgi, din Vechiul Regat, pe
continentul American sau in vestul Europei. Diaspora se diferentiaza, insa de
romanii aflai sub dominaie straina, deoarece reprezinta, o comunitate etnica
care se integreaza in viaa statului respectiv pastrandu-si doar traditia si cultura.
Contextul in care Marea Unire din 1918 s-a infaptuit a fost urmatorul:
evenimentele politico-militare din ultimul an, precum Primului Razboi Mondial
(1914-1918) au coincis cu declansarea in Europa Centrala si de Sud Est a
revolutiilor nationale. Unirea este asadar rezultatul actiunii romanilor dar intr-un
context favorabil: dispareau de pe harta Europei marile imperii multinationale
(Rus si Austro-Ungar) si se afirma un principiu nou principiul autodeterminarii si
al nationalitatilor (Woodrow Wilson).
Romania si-a desavarsit unitatea politico-teritoriala in cadrul unui proces
care a cuprins mai multe etape, s-a intins pe parcursul mai multor luni ale anului
1918, dar fusese pregatit de secole de istorie. Putem spune, asadar, ca se pot
identifica 3 etape in realizarea unirii: autonomia, independenta nationala si
unirea la Romania.
In Basarabia, miscarea pentru autonomie a fost conduss de Partidul
National Moldovenesc, creat in martie 1917. Apoi in octombrie se formeaza Sfatul
Tarii, care in 15 decembrie 1917, proclama Republica Democratica
Moldoveneasca, autonoma fata de Rusia, devenita de putin timp comunista.
Situatia Basarabiei se agravase in 1918, puterea comunista din Rusia
anuland Declaratia privind autoderminarea popoarelor si provocand o stare de
anarhie pe teritoriul Basarabiei. La 13 ianuarie 1918 Guvernul comunist al Rusiei
intrerupe relatiile diplomatice cu Romania, aresteaza personalul diplomatic al
Romniei, in timpul razboiului si retragerii din Moldova. La 24 ianuarie 1918,
Sfatul Tarii proclama independenta Republicii Democratice Moldovenesti fat de
Rusia.
La 27 martie/9aprilie 1918, Sfatul Tarii a hotarat unirea la Romania, cu
majoritate de voturi.
In Bucovina, lupta pentru unire se intensifica dupa semnarea pacii de la
Brest-Litovsk (dintre Rusia si Puterile Centrale). Deputatii romani din Parlamentul
de la Viena au constituit Consiliul National Roman (C.N.R.). La 28 septembrie/9
octombrie C.N.R. cere n numele naiunii romane dreptul la autodeterminare si
exprima dorinta de secesiune. La 2 septembrie/14 octombrie adunarea de la
Cernauti se proclama Adunarea Nationala Constituanta care hotaraste unirea cu
Romania. In contextul creat, Consiliul Dirigent face apel la armata romana pentru
a stabili linistea si ordinea in Bucovina. In acest climat, mai linistit, romanii isi
accelereaza actiunile, se formeaza un guvern al Bucovinei .
Consiliul National Roman a decis organizarea la 15/28 noiembrie 1918 a
Congresului General al Bucovinei, iar lucrarile au fost deschise in fata Palatului
Mitropolitan. Reprezentanii Bucovinei au aprobat decizia de unire necondiionat
cu Romnia. La 18 decembrie 1918 Parlamentul si apoi regele Ferdinand
consfintea unirea definitiva a Bucovinei cu Romania.
In ceea ce priveste Transilvania, putem afirma ca, toate evenimentele de
pana acum ar fi fost, de prisos, daca nu erau incununate de unirea Transilvaniei

Page 7 of 8
cu Romania. Aici miscarea unionista a avut un caracter popular accentuat si s-a
bucurat de o participare in masa a populatiei.
In 1918 in contextul dezagregarii Austro-Ungariei, romanii si-au intensificat
activitatea unionista. Pana in toamna eforturile lor s-au concentrat in strainatate
(Vestul Europei), activitatea fiind ncununata, in septembrie 1918, cu formarea
Consiliului National pentru Unitatea Romnilor.
In septembrie si-au reluat activitatea partidele politice romanesti din
Transilvania Partidul Naional Romn (PNR) si Partidul Social Democrat (PSD).
La 28 septembrie 1918 prin Declaraia de la Oradea Comitetul executiv al PNR-
ului a hotrt elaborarea unei declaraii privind dreptul la autodeterminare al
romanilor din Ungaria. Se proclamau raspicat libertatea natiunii romane si
separarea politica de Ungaria. La 18/30 ocombrie se formeaza Consiliul National
Roman Central (C.N.R.C.) alcatuit din cate 6 membri de la fiecare partid.
La 13-14 noiembrie 1918 incep tratativele intre delegatiile CNRC si
guvernul maghiar.
In a doua jumatate a lunii noiembrie 1918 evolutia evenimentelor a
cunoscut un ritm alert. La 18 noiembrie /1 decembrie 1918 au participat la Marea
Adunare de la Alba-Iulia aproximativ 100.000 de oameni si 1228 delegati alesi
prin vot universal. Cea mai importanta prevedere a Declaraiei de la Alba-Iulia a
fost unirea teritoriilor locuite de romani cu Romania . Declaraia prevedea si o
serie de drepturi si libertati democratice: reforma agrara precum si deplina
libertate nationala a minoritatilor. Declaratia de Unire a fost supusa de
presedintele Adunarii spre aprobarea celor 1228 de delegai care au votat-o in
unanimitate. La 2 decembrie 1918 Marele Sfat National isi desemna delegatia
care venea la Bucuresti pentru a anuna unirea cu tara. La 11 decembrie 1918
printr-un decret lege regele Ferdinand ratifica Unirea Transilvaniei cu Romania. La
15 octombrie 1922, regele Ferdinand I si Regina Maria sunt incoronati la Alba
Iulia, ca regi ai Romaniei intregite.
Infaptuirea Romaniei Mari, dintr-o data in decembrie 1918, reprezinta
implinirea unui vis secular al romanilor [...]. Aceasta Romanie Mare e o tara care
se naste cu dificultati uriase noteaza istoricul Neagu Djuvara, intrucat acesta
ingloba pe teritoriul ei (295.049 km) oameni care nu s-au aflat niciodata sub
aceeasi carmuire .

Page 8 of 8