Relațiile internaționale ale României în perioada comunistă.

România în perioada Războiului Rece

 Razboiul Rece a însemnat un conflict indirect între S.U.A. și U.R.S.S. care a durat între
1945/1947-1989 și s-a manifestat prin competiție în plan ideologic, militar, economic,
știintific. Se confruntau două lumi: una comunistă, dominată de U.R.S.S. și una
democratică, sub influența S.U.A.
Spre sfârșitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, soarta României – ca și a întregii lumi – a
fost hotărâtă de Coaliția Națiunilor Unite (S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie) care, prin acorduri
secrete și-au împărțit sferele de influență. Comunicatele oficiale difuzate după conferințele de la
Yalta (febr.1945) si Postdam (iulie-august 1945) ale conducătorilor URSS, SUA si Marea
Britanie, erau menite să creeze impresia că aceste puteri erau animate de dorința realizării păcii
drepte și a unei lumi bazate pe libertate și democratie.
În privința României pot fi precizate câteva evenimente semnificative:
- în sept. 1944, la Moscova, Națiunile Unite au impus un armistițiu care consfințea
ocuparea României de către armata sovietică;
- în oct. 1944, între Stalin și Churchill s-a convenit acordul de procentaj, care prevedea
intrarea României în sfera de influență sovietice (cu un procent de 90%);
- în mart. 1945, Andrei I. Vîșinski, a acționat pentru impunerea guvernului Petru Groza;
- aug. 1945 - ian. 1946, democrațiile occidentale nu au sprijinit încercarea Regelui Mihai și
a partidelor istorice de a constitui un guvern democratic în România;
- febr. 1947, prin Tratatul de pace de la Paris, România rămânea un stat supus procesului
de sovietizare; în ciuda contribuției României în al Doilea Război Mondial (din aug. 1944
și până în mai 1945, armata română a luptat pentru eliberarea Transilvaniei apoi în
Ungaria, Cehoslovacia ajungând până în Austria) nu i se recunoaște statutul de țară
cobeligeranta (participantă la război pentru înfrângerea Germaniei naziste alături de țările
Națiunilor Unite).
Armistițiul semnat în 12 sept. 1944 la Moscova între România și Națiunile Unite prevedea:
frontiera româno-sovietică rămânea aceea stabilită în iul. 1940 (adică pănă la Prut); cel puțin 12
divizii românești trebuiau să participe la război alături de Națiunile Unite; România trebuia să
plătească o despăgubire de razboi de 300 milioane dolari (sub forma de produse, mașini,
instalații etc.) U.R.S.S.-ului; Înalta Comisie Aliată de Control (sovietică) supraveghea aplicarea
armistițiului, controla mijloacele de informare în masă și cultura scrisă.