La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Europa era devastata si ruinata.

Printre invingatori se
afla doua state ce vor dicta de pe pozitii de forta redesenarea hartii politice a Europei si vor impune
regulile pentru organizarea pacii: Uniunea Sovietica si Statele Unite ale Americii. Pacea a fost
obiectul unor negocieri inca inainte de terminarea razboiului. La Ialta, in februarie 1945, Churchill,
Roosevelt si Stalin s-au intalnit pentru a discuta situatia de dupa razboi. In pofida unui climat
cordial, intre Aliatii au aparut si o serie de neintelegeri: Stalin dorea sa-si maresca teritoriul si sa isi
consolideze pozitia in Estul Europei; Churchill, neincrezator, incerca sa tempereze avantul sovietic si
era preocupat de mentinerea coloniilor in Imperiul britanic; Roosevelt, care incerca sa i impace cele
doua puncte de vedere, era de acord cu o decolonizare accelerata si preconiza crearea unei
Organizatii a Natiunilor Unite pentru a inlocui Societatea Natiunilor, care s-a dovedit a fi ineficienta.
La Potsdam, neintelegerile s-au agravat, iar semnarea tratatelor de pace a amanata pentru mai
tarziu, din cauza absentei unui acord imediat. A fost infiintat Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe
al marilor puteri, care avea misiunea de a elabora proiectele tratatelor de pace cu statele foste
aliate ale Germaniei naziste.    

Conferinta de pace de la Paris din 1946.

Intre 29 iulie si 5 octombrie 1946, la Paris si-a desfasurat lucrarile Conferinta de pace, care avea
scopul de a discuta si de a definitiva proiectele tratatelor de pace dintre puterile invingatoare si
satelitii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. La Conferinta au
participat delegatiile a 32 de state. La fel ca si in 1919-1920, rolul conducator a revenit marilor
puteri: Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Uniunea Sovietica si China. Delegatiile a 16 tari aveau
statutul de invitat, iar altele aveau titlu consultativ. Din ultima categorie faceau parte si cele cinci
puteri invinse. Proiectele tratatelor de pace au fost facute public odata cu publicarea lor simultana
la Londra, Paris, Moscova si Washington, la 30 iulie 1946.

Tratatele de pace dintre puterile aliate si asociate si „satelitii” Germaniei naziste au fost semnate la
10 februarie 1947, in prezenta delegatiilor celor cinci state invinse: Italia, Finlanda, Bulgaria,
Romania si Ungaria. Tratatele erau alcatuite dintr-o parte introductiva si din clauze teritoriale,
politice, militare, economice, precum si unele prevederi privind reparatiile si restituirile.

Clauzele teritoriale au fost in centrul atentiei, prilejuind dezbateri si confruntari. Ele prevedeau
modificari ale frontierii in favoarea Frantei din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; orasul
Trieste era declarat oras liber; Bulgaria pastra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovietice
localitatea Petsamo; Ungaria era readusa la granitele din 1938. In privinta Romaniei era legalizata
pierderea Basarabiei si Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul sau asupra Nord-Vestului
Transilvaniei.

Clauzele militare stipulau retragerea trupelor militare din Europa in termen de noua luni, cu
exceptia celor sovietice din Romania si Ungaria. Tratatul de pace cu Romania recunostea
participarea activa la coalitia antihitlerista dar nu-i recunostea statutul de tara cobeligeranta, care,
insa, i-a fost recunoscut Italiei. Tratatele au intrat in vigoare la 15 septembrie 1947.

Inceputul razboiului rece

Razboiul, aducand Europa in situatia de a fi vlaguita si impartita intre invingatori si invinsi, a permis
consolidarea pozitiei celor doua mari puteri: Statele Unite si Uniunea Sovietica. Statele Unite
beneficiaza de pozitia de forta dobandita dupa primul razboi mondial: superioritatea economica,
postura de creditor pentru restul lumii, prestigiul moral pe care i l-a conferit interventia hotaratoare
in favoarea victoriei, precum si faptul ca se aflau in posesia bombei atomice. Toate acestea i-au
permis sa detina un rol important in stabilirea conditiilor de incheiere a pacii.
Uniunea Sovietica, spre deosebire de perioada interbelica, a reusit sa se reabiliteze dupa razboi prin
rolul sau in obtinerea victoriei; se bucura de simpatia a milioane de victime ale nazismului, iar
Armata Rosie, care a reusit sa obtina prima victorie asupra nazistilor la Stalingrad si a eliberat trei
sferturi din teritoriul Europei si care continua sa stationeze in tarile Europei de Est, ii confera o
pozitie dominanta in Europa.

Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial consfinteste impartirea lumii intre Statele Unite si
URSS, singurele tari posesoare ale armei atomice (in 1945 si respectiv 1949), in defavoarea fostelor
puteri europene. Aliatii din timpul razboiului devin adversari si alcatuiesc doua blocuri ostile care
vor domina relatiile internationale in urmatorii patruzeci de ani. Riscul unei conflagratii nucleare le-
a determinat pe cele doua Mari Puteri sa renunte la o confruntare directa, insa, opozitia indirecta
va degenera intr-un conflict atipic, denumit « razboi rece ».

« Razboiul rece » este termenul folosit pentru conflictul politic, ideologic, strategic si militar de
dupa 1945 dintre aliatii occidentali, condusi de Statele Unite, pe de o parte, si Uniunea Sovietica si
alte tari comuniste, pe de alta parte. Ca perioada de desfasurare, razboiul rece este plasat de
analisti dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, pana catre sfarsitul anilor ‘80.
Divergentele dintre aliati au inceput sa se manifeste inca din timpul razboiului, in deosebi dupa
Conferinta de la Ialta, cand Uniunea Sovietica a impus in tarile din Est guverne-satelite Moscovei.
Stalin fusese in stare sa impuna frontierile Europei de Est fara sa-si asume un risc iesit din comun,
deoarece armatele sale ocupau deja zonele respective. De altfel, dupa cum mentioneaza Henry
Kissinger, controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei de Est a fost disputat doar retoric de
democrati si niciodata intr-o maniera care sa fi implicat riscuri pe care Stalin sa le fi luat in serios.

Dupa Conferinta de la Paris, Uniunea Sovietica putea actiona fara echivoc pentru instaurarea unor
regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, fiind incalcate astfel prevederile Declaratiei de la
Ialta. In toate tarile unde stationa Armata Rosie – Romania, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria
- echipa conducatoare era instalata de Moscova fiind devotata acesteia. In Albania si Iugoslavia,
state ce s-au eliberat fara ajutorul Armatei Sovietice, puterea a fost preluata de comunistii sprijiniti
de Kremlin.

Statele Unite si ceilalti aliati au fost nevoite sa ia masuri pentru a stopa expansiunea sovietica.
Winston Churchill, fostul premier britanic, la 5 martie 1946, in prezenta presedintelui SUA,
H.Truman, la Fulton, Missouri, a tras semnalul de alarma in legatura cu expansionismul sovietic,
descriind o “Cortina de fier” care se lasa din “Stettin, in Baltica,, pana in Trieste, in Andriatic”.
Solutia pe termen lung propusa de el era unitatea europeana, “din cadrul careia sa nu fie exclusa
nici o natiune”.

La 12 martie 1947, a fost expusa Doctrina Truman, un program de politica externa a SUA, care
prevedea sustinerea guvernelor Greciei si Turciei, amenintate de comunism, si care era prezentat ca
un program la nivel global a luptei dintre democratie si dictatura. In viziunea lui Henry
Kissinger, Doctrina Truman a marcat “o cumpana a apelor” deoarece, o data ce America aruncase
« manusa morala », avea sa termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin il
intelegea cel mai bine, si negocierea de concesii reciproce avea sa fie scoasa din discutie.

La mai putin de trei luni dupa anuntarea Doctrinei Truman, a fost expus planul Marshall, prin care
Statele Unite se angajau sa ajute la refacerea economica si sociala a Europei. Planul urmarea
refacerea Europei pentru a evita “tulburarile politice” si “disperarea”, pentru a reface economia
mondiala si pentru a forma institutii libere. Participarea la Planul Marshall era deschisa si
guvernelor aflate pe orbita sovietica - o indicatie receptionata la Varsovia si Praga, dar redusa la
tacere de Stalin.
Uniunea Sovietica a respins Planul Marshall, considerat drept un amestec in afacerile interne ale
statelor comuniste. La baza conceptiilor sale si ale satelitilor sai despre lume si despre relatiile
internationale a fost pusa teza elaborata in septembrie 1947 de A. Jdanov, conform careia lumea s-
a scindat in « doua lagare », cel « socialist », in frunte cu U.R.S.S., si cel « imperialist », in frunte cu
SUA.

La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alianta in componenta

careia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca,
Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, in 1952, au aderat Grecia si Turcia, iar in 1955,
R.F.Germana, in 1982, Spania. Prabusirea comunismului, insotita de o noua realitate geopolitica si
strategica, a determinat Alianta sa-si extinda portile catre fostele state comuniste. La 12 martie
1999, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au fost primite in Alianta, iar la 2 aprilie 2004 au fost
primite inca sapte state, printre care si Romania. In urma celor doua valuri de aderare numarul
membrilor N.A.T.O. se ridica la 26. Scopul primordial al Aliantei este de a asigura libertatea si
securitatea membrilor sai prin mijloace politice si militare, conform principiilor Cartei Natiunilor
Unite.

S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice in 1949, cand agentia T.A.S.S. a anuntat oficial
ca, la 25 septembrie, Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica de productie proprie.
Drept raspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. In anii ’50, U.R.S.S., a depus eforturi
considerabile in vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor balistice intercontinentale.

Crearea Tratatului de la Varsovia

In 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept raspuns la intrarea R.F.G. in
N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de catre Albania, Bulgaria, Cehoslovacia,
R.D.Germana, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Partile semnatare pledau pentru asigurarea
securitatii si mentinerea pacii in Europa. In 1968, Albania a parasit oficial alianta. In acelasi an,
conceptul de « ajutor reciproc » din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca baza oficiala pentru
interventia fortelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in scopul de a inabusi « Primavara de la
Praga ». Schimbarile intervenite in viata politica din Uniunea Sovietica dupa 1985 si, ca o
consecinta, sfarsitul razboiului rece au dus la sfarsitul aliantei Tratatului de la Varsovia, fiind
dizolvata oficial in mai 1991.

La 1 august 1975, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa care  s-a desfasurat la

Helsinki, unde au participat reprezentantii a 35 de tari - incluzand majoritatea puterilor occidentale
importante si Uniunea Sovietica - au convenit sa recunoasca frontierile nationale Est-Europene
postbelice ca permanente (propunand astfel un un fel de tratat de pace care punea capat celui de-al
doilea razboi mondial) si sa respecte si sa protejeze drepturile omului din aceasta regiune. In anii
urmatori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri de “supraveghere Helsinki”, care
monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au aparut “Carta 77” din Cehoslovacia si
sindicatul “Solidaritatea” in Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit la lichidarea hegemoniei
sovietice in Europa de Rasarit si chiar la lichidarea imperiului sovietic.

Concluzii

Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activitatii Consiliului Ministrilor
de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relatiilor dintre aliatii, in conditiile in care fiecare
urmarea scopuri diferite. Neintelegerile au inceput sa se manifeste din timpul razboiului, iar in
perioada urmatoare ele vor duce la destramarea fostei Coalitii. Un rol important in organizarea
postbelica a lumii il vor avea cele doua Mari Puteri - Statele Unite si Uniunea Sovietica. Divergentele
si neintelegerile dintre aceste state se vor transforma intr-o confruntare atipica, numita « razboi
rece ». Cele doua state, detinatoare de arma atomica, nu vor recurge la o confruntare directa, insa,
prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor mentine o stare conflictuala,
tensionata intre state, divizate dupa criterii ideologice. « Cortina de fier »  va juca un rol important
in divizarea Europei in doua tabere, una « socialista », sub conducerea Uniunii Sovietice si alta
« capitalista » sub tutela Statelor Unite. Relatiile internationale in aceasta perioada sunt dominate
de relatile dintre cele doua tabere. Destinderea sau incordarea relatiilor sunt inflentate de evolutia
politicii externe a celor doua state.

Cortina de Fier - o frontiera formala dintre tarile Europei de Est, controlate de Uniunea Sovietica, si
Europa Occidentala. Expresia a fost folosita pentru prima oara de Ethel Snowden, sotia unui
politician laburist in 1920, dar a devenit renumita dupa discursul lui Churchill, din martie 1946, la
Fulton. Expresia a fost folosita pentru a descrie tarile blocului sovietic, care se aflau dincolo de
«cortina de fier» care despartea continentul de la Marea Baltica la Marea Adriatica. Aceasta
delimitare a confirmat impartirea continentului in sfere de influenta, stabilite in perioada razboiului
prin « acordul de procentaj» dintre liderul sovietic I.Stalin si premierul britanic W.Churchill.

Realpolitik - Termen german care a fost tradus prin politica realului si care se refera la decizia
realistului de a tratat politica asa cum este ea in realitate si nu cum ar dori idealistul sa fie.

Acordul de la Helsinki - cuprinde o declaratie de principii (zece la numar, numite si decalog) care se
refera la inviolabilitatea frontierilor, noninterventia, integritatea teritoriala a statelor si cele trei
« cosuri » care includeau masurile necesare pentru edificarea noiii ordini. Primul «cos» includea
notificarea prealabila a manevrelor militare; «cosul» doi continea prevederi ce se refera la
cooperarea economica si in alte domenii; «cosul» trei tinea de cooperarea umanitara si respectarea
drepturilor omului. Uniunea Sovietica punea accent pe declaratia de principii si pe «cosul» doi.
NATO punea mai mult accent pe «cosul» al treilea. Sfarsitul razboiului rece a schimbat situatia
Consiliului pentru Securitate si Cooperare in Europa, iar Acordul de la Helsinki a fost completat prin
«Carta de la Paris pentru o noua Europa», care a normalizat relatiile dintre statele europene.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals.

La Conferinta de pace de la Paris au fost semnate tratate de pace cu urmatoarele state satelite ale
Germaniei : Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria.

Uniunea Sovietica dupa razboi a respectat prevederile cuprinse in « Declaratia privind Europa
eliberata ».

F.

Doctrina Truman era un program de politica externa a SUA care prevedea sustinerea guvernelor
tarilor din Europa Centrala si de Sud-Est.

F.
Stalin era adeptul Realpolitik-ului in domeniul politicii externe

Ordonati variantele de raspuns :

1. Doctrina Truman
2. Conferinta de pace de la Paris
3. Discursul lui W.Churchill de la Fulton.
4. Crearea Tratatului de la Varsovia

R. 3214

1. Andrei Jdanov a prezentat doctrina sovietica privind divizarea lumii pe criterii ideologice.

2. Au fost semnate tratatele de pace cu satelitii Germaniei

3. Albania paraseste oficial Tratatul de la Varsovia

4. SUA pierde monopolul asupra bombei atomice.

R. 2143

Potrivire de intrebari cu raspunsuri

1. Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania, Ungaria           a. Cehoslovacia

2. SUA, URSS, Franta, Marea Britanie, China            b. Satelitii Germaniei

3. Grecia, Turcia                                                           c. Marile Puteri la Conferinta de

pace de la Paris

4. «Primavarea de la Praga»       d. Doctrina Truman

R. 1-b ; 2-c ; 3-d ; 4-a.

1. Dedocanezul    a. Romania

2. Cadrilaterul                                                                b. Uniunea Sovietica

3. Petsamo                                                                      c. Bulgaria
4. Transilvania              d. Grecia

R. 1-4; 2-c; 3-b; 4-a.

Completati spatiile libere :

Proiectele tratatelor de pace au fost publicate simultan la . . . . , . . . . si la . . . . 30 . . .. 1946.

Londra,   Moscova, Washington, iulie

Acordurile de la . . . au dat nastere unor grupari de supraveghere care au dus la aparitia unor
documente precum . . . . . .si a unor organizatii precum sindicatul . . . . . ..

Helsinki Carta 77 Solidaritatea

Testul 2.

Raspundeti prin Adevarat sau Fals.

Primul care a tras semnalul de alarma in legatura cu amenintarea sovietica a fost fostul premier
britanic Winston Churchill.

A.

Uniunea Sovietica, alaturi de tarile din Europa Centrala, a acceptat sa participe la Planul Marshall.

F.

NATO a fost creat la initiativa SUA si URSS in aprilie 1949.

Uniunea Sovietica a anuntat ca detine bomba atomica in septembrie 1949.

A.

Ordonati variantele de raspuns :

1. A fost semnat Tratatul de la Varsovia.

2. Grecia si Turcia au aderat la NATO
3. Au intrat in vigoare tratatele de pace.
4. La Helsinki s-a desfasurat Conferinta  pentru Securitate si Cooperare in Europa.
R.3214

1. Dizolvarea aliantei Tratatului de la Varsovia.

2. Au fost publicate simultan in mai multe orase textele tratatelor de pace.

3. R.F. Germana a aderat la NATO.

4. A fost prezentata doctrina Brejnev

R. 2341

Potrivire de intrebari cu raspunsuri

1. Italia                                                                    a. nonbeligeranta

2. Romania                                                              b. invingatoare

3. Grecia                                                                  c satelitul Axei

4. Ungaria                                                                d. cobeligeranta

R. 1-4 ; 2-1 ; 3-2 ; 4-c.

1. Polonia                          a. regim totalitar

2. Finlanda                                                          b. democratie populara

3. Spania                                                             c. regim democratic

R. 1-2 ; 2-3 ; 3-1.

Completati spatiile libere :

« Cortina de fier» anuntata de . . . . . se lasa din «  . . . ., la Baltica, pana in in . . . . ..Adriatica ».

Churchill Stettin Trieste

Dupa prabusirea comunismului in Alianta Atlanticului de . . . primele state foste socialiste care au
aderat au fost Republica Ceha, . . ..si . . . ..
Nord Polonia Ungaria