Partidul Comunist Roman – evolutia .

marire si decadere

Caderea brusc a si violent a a regimului Ceau sescu – si odat a cu acesta a întregii

infrastructuri institu tionale comuniste – ar fi putut fi anticipate. Unii autori au detectat abisul
ce se deschidea între clica aflat a la conducere si membrii de rand ai partidului. Existau semne
de nemul tumire în randurile conducerii comuniste, care indicau mai degrab a nelini ste si
panic a decat coagularea unor grupuri cu preten tii la succesiune. Astfel, o lovitur a
intrapartinic a, avand ca rezultat expulzarea nonviolent a a liderului suprem devenise de
neconceput în Romania.
Aceast a situa tie a fost cauzat a de trei factori: (1) extraordinara monopolizare a
autorit atii si a puterii politice de c atre Ceau sescu; (2) absen ta din randurile elitei a unei
grup ari si/s-au a unor indivizi înclina ti c atre reforme, care s-a aib a o minim a credibilitate; si (3)
impactul minim al schimb arilor din Uniunea Sovietic a din timpul perestroik ai asupra
Romaniei, care era din ce în ce mai izolat a pe plan interna tional. De si termenul de elit a cu
greu ar putea fi folosit pentru ai descrie pe aparatcicii afla ti în pozi tiile cele mai înalte din
ierarhia PCR – ni ste birocra ti înfrico s-ati si umili ti, slugarnici si obedien ti – trebuie spus c a
aceast a elit a a fost incapabil a s-a întreprind a vreo ac tiune împotriva clanului conduc ator 1.
În Romania, c atre sfar situl domniei lui Ceau sescu, condi tiile economice si sociale erau
catastrofale. Tara era afundat a în dezn adejede, corup tie si fric a. Exista sentimentul c a sfar situl
trebuia s-a fie aproape. Nemul tumirea era din ce în ce mai mare, dar Securitatea reu sea, în
general, s-a preîntampine orice form a de disiden ta s-au rezisten ta. Cultul personalit atii, care
st atea la baza socialismului dinastic al lui Ceau sescu, era absurd si, în acela si timp,
superficial. Conduc atorul si so tia lui se înconjuraser a de sicofan ti, mul ti dintre ei recruta ti din
randurile familiei lor extinse, iar „familializarea socialismului”, pentru a folosi termenul
propus de Kenneth Jowitt, s-a accelerat în timpul anilor 1980 2
. Belu Zilber, un supravie tuitor
foarte controvers-at al procesului P atrascanu, a caracterizat regimul lui Ceau sescu drept
o „monarhie de drept dialectic” 3. Întrep atrunderea simbolurilor si valorilor leniniste cu un
anumit bizantinism politic a fost esen tial a pentru formarea elitei politice comuniste romane sti.
Biografiile membrilor marcan ti ai nomenklaturii tr adeaz a principalele surse ale tensiunilor din
PCR: conflictul dintre comuni stii „p amanteni” si cei „moscovi ti”, persecu tia îndelungat a a
intelectualilor, reprimarea oric arui revizionism marxist si combina tia de convingeri cripto -
fasciste si staliniste, în special în ultima faz a a ceau sismului 4.
Întro perioad a în care alte regimuri de tip sovietic se angajaser a pe linia unor reforme
mai mult s-au mai pu tin radicale, regimul din Romania se ag ata de o viziune stranie asupra
socialismului, care combina dogme staliniste cu nostalgia etnocentric a pentru un trecut
fantasmagoric. Pe deo parte, Ceau sescu punea accent pe monopolul partidului asupra puterii,
1
As-a cum reiese din interviul realizat de Vladimir Tism aneanu (VT) cu fostul ministru de externe Stefan Andrei
la Bucure sti în iunie 1994. Dup a cum sus tine Andrei, cea mai bun a speran ta a nomenclaturii era s-al promoveze
pe Nicu, cel mai tan ar fiu al lui Ceau sescu, ca o solu tie menit a s-a o împiedice pe Elena sa-i succead a so tului s-
au la conducerea partidului si a statului. Nici Andrei si nici al ti membri ai Comitetului Executiv al partidului nu au
înteles cat de exploziv a era situa tia în 1989.
2
Vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction , Berkeley, University of California, 1992, în
special pp. 121219. Ken Jowitt a propus abordarea comunismului romanesc ca pe un „comunism pária”.
3
Andrei Serbulescu [Belu Zilber], Monarhia de drept dialectic. A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber ,
Bucuresti, Editura Humanitas, 1991.
4
Studiile lui Robert C. Tucker despre culturile politice ale stalinismului si leninismului reprezint a un model
pentru acest tip de abordare; vezi Robert C. Tucker, Stalin in Power. The Revolution from Above, 19281941 ,
New York, Norton, 1990.
pe necesitatea de a p astra proprietatea colectiv a asupra mijloacelor de produc tie si pe
competi tia istoric a cu Vestul capitalist. Pe de alt g parte, retorica s-a, sovin a si antimaghiar e,
ar ata preocuparea pentru construirea unei comunit ati etnice perfect „omogene”. Autarhic si
refuzand liberalizarea intern a, sistemul lui Ceau sescu demonstra un dispre t total fa ta de
proprii cet ateni. Se p area c a în inima Europei se încerca stabilirea unei forme suigeneris de
despotism asiatic.
Experimentul autocratic romanesc nu a fost o anomalie istoric a, irelevant a pentru
dezvoltarea general a a regimurilor de tip sovietic. Nicolae Ceau sescu a dus doar la extrem
anumite caracteristici ale culturii politice staliniste, în condi tiile particulare romane sti. În
consecin ta, pe lang a blamarea liderului defunct, trebuie în teleas-a logica intern a a
comunismului romanesc. Ceau sescu a fost parte integrant a a unei familii politice care î si avea
propriile memorii, regl ari de conturi si frustr ari, dar si visuri romantice, speran te si a stept ari s.
Înainte de a deveni secretarul general al partidului în martie 1965, Ceau sescu si-a croit
o carier a de succes în birocra tia comunist a si a fost suficient de abil pentru ai succeda lui
Gheorghe Gheorghiu-Dej, unul dintre liderii comuni sti cei mai înzestra ti în arta manipul arii.
Fosti colegi si rivali ai lui Ceausescu din Biroul Politic admit c a acesta avea o capacitate
deosebit a de a induce în eroare, de a simula modestia si, la începuturile carierei,
comportamentul pa snic 6.
Atunci cand i-a succedat lui Gheorghiu-Dej în 1965, Ceau sescu nu era un nou venit în
lumea comunist a a intrigilor perfide si a loviturilor pe la spate: la sfar situl anilor 1940, el
studiase la Moscova, iar mai tarziu a auzit discursurile virulent antistaliniste ale lui Hru sciov
la Congresul al XXIIlea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) în 1961 si a
vizitat China, Coreea de Nord si Iugoslavia. De si Gheorghiu-Dej nu si-a anticipat sfar situl
subit, se poate spune c a, dintre to ti subordona tii sa-i din Biroul Politic, Ceau sescu avea cele
mai serioase recomand ari leniniste pentru a aspira la mo stenirea pozi tiei lui Gheorghiu-Dej.
Ceau sescu era disciplinat, obedient, prudent si modest.
Ceau sescu si cultul s-au nu au reprezentat o abera tie atat de mare precum o vedeau
observatorii exterrni. Îns-a, dup a cum a ar atat Kenneth Jowitt, comunismul romanesc nu a putut
niciodat a sa-si dep aseasc a complet genealogia de paria : în timpul anilor de ilegalitate, elita
partidului era format a în principal din elemente alogene (bulgari, maghiari, evrei s-au
ucrainieni din Romania), care aveau o în telegere limitat a a valorilor na tionale ale tarii si ale
aspira tiilor poporului. Partidul a predicat idei si sloganuri care aveau un ecou minim în
randurile clasei pe care pretindea c a o reprezint a, caracterizand Romania drept o „ tar g
imperialist a multina tional a” si pledand pentru dezmembrarea statului na tiune roman n ascut în
urma tratatelor de la Versa-illes si Trianon din 1919/1920.
Sus tinerea de c atre partidul comunist a preten tiilor teritoriale ruse sti asupra Bas-
arabiei si a nordului Bucovinei nu a atins nici o coard a sensibil a în randurile proletariatului
urban s-au a intelighen tiei radicale din Romania (care era, în orice caz, atras-a în cea mai
mare majoritate de extrema dreapt a)7. Mai mult, lipsit de o baz a de mase, dominat de str aini,
fragmentat si dovedind, practic, impoten ta politic a, PCR a fost tratat cu dispre t de c atre
Comintern, ceea ce a adancit psihologia s-a de paria, generand un complex de inferioritate
major în randul cadrelor s-ale. De aceea, izbucnirile antisovietice din timpul ultimilor ani ai
lui Gheorghiu-Dej si ai celor dou azeci si patru de ani de conducere ai lui Ceau sescu
trebuie v azute în contextul

s
Pavel Campeanu, Ceausescu: anii numaratorii inverse, în „22”, 28 februarie 1999.
6
Vezi Lavinia Betea, Maurer si lumea de ieri. Marturii despre stalinizarea Romaniei, Arad, Editura „Ioan
Slavici”, 1995. Aceast a carte reprezint a un exemplu izbitor cu privire la persisten ta sentimentelor de pre tuire
fa ta de Dej manifestate de numero si membri ai vechii g grzi a PCR.
7
Vezi Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, Bucure sti, Editura Funda tiei Culturale Romane,
1995.
general al istoriei comunismului romanesc. În orice alt partid comunist est-central european,
unui Ceau sescu iar fi fost cu mult mai dificil s-a concentreze atata putere.

Stalinisti antisovietici

Istoria PCR a fost modelat a de angajamentul total fa ta de logica exclusiv a a

stalinismului. Genera tii întregi de comuni sti romani si-au tratat propria na tiune ca pe un
pion de manevr a. Cu excep tia Albaniei lui Enver Hodja, Romania a fost singurul stat comunist
din Europa de Est care a rezistat undelor de soc provocate de Congresul al XXlea al PCUS si de
denun tarea cultului personalit atii lui Stalin de c atre Hru sciov 8.
Acest lucru pare paradoxal dac a avem în vedere c a, între 1948 si 1956, Romania a
gazduit Cominformul si sapt amanalul acestuia, „Pentru pace trainic a, pentru democra tie
popular a”. Mai mult, Hru sciov testase loialitatea comuni stilor romani în timpul turbulentei
toamne a lui 1956, cand, spre deosebire de Ungaria sau Polonia, în Romania nu s-a produs
nici o mi scare semnificativ a de masa în favoarea liberaliz arii (în ciuda fr amant arilor
studen testi din Bucure sti, Cluj si Timi soara). Gheorghiu-Dej îi convinsese pe liderii
sovietici c a Romania era imun a la orice „virus burghez” sau „revizionist”. Prin urmare, în
iunie 1958, pe baza unor aranjamente complexe între romani, ru si si iugoslavi, armata
sovietic a de ocupa tie s-a retras din Romania 9. În viziunea lui Hru sciov, acesta a fost un gest de
bun avoin ta fa ta de Occident, destinat s-a -i lini steasc a pe cei indigna ti de stirile de la
Budapesta privind executatea lui Imre Nagy si a celorlal ti lideri din guvernul revolu tionar al
Ungariei.
Hru sciov si-a f acut îns-a un calcul gre sit: departe de a emula relaxarea limitat a din
Uniunea Sovietic a, conducerea PCR si-a înt arit si mai mult controlul asupra societ atii
romane sti. Singurul moment în care comuni stii romani au fost în totalitate de acord cu
sovieticii a fost acela în care Moscova a revenit la metodele staliniste. Gheorghiu-Dej si biroul
sau politic nu numai c a au sprijinit cu c aldur a si au oferit suport logistic pentru zdrobirea
revolu t iei de la Budapesta din 1956, dar ace stia s-au folosit de spectrul pericolului
„revizionist” pentru a lans-a o van atoare de vr ajitoare în randurile propriului partid în 1957
1958 si pentru a trece la noi epur ari ale intelighen tiei 10.
Caracteristicile reprobabile ale ultimei perioade a domniei lui Ceau sescu nu trebuie s-a
ascund a bazele structurale ale regimului sau, venind din tradi tia totalitar a a unui partid chinuit
de un complex de inferioritate. „Stilul paranoic” al politicii leniniste romane sti si-a avut
originea în mentalitatea de dezmo stenit al soartei, în abord arile problematice ale chestiunii
na tionale, în lunga subordonare fa ta de Moscova si în profunda neîncredere fa ta de încerc arile
de democratizare s-au liberalizare.
Spre deosebire de partidele leniniste bulgar, maghiar, polonez si iugoslav, în timpul
perioadei de ilegalitate PCR a fost o forma tiune marginal a, complet dominat a de aparatul
Cominternului. PCR a reu sit s-a capete o anvergur a na tional a si si-a impus hegemonia
numai cu ajutorul Armatei Sovietice, dup a ocuparea tarii în august 1944. Subordonarea fa ta
de Kremlin a marcat partidul, atat la nivelul elitei comuniste, cat si la nivelul membrilor de
rand. Au existat si excep tii individuale, dar acestea au fost marginalizate rapid si reduse la
tacere 1 1.

8
Stelian T anase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej , Bucure sti, Editura Humanitas, 1998.
9
Vezi Sergiu Verona, Military Occupation and Diplomacy. Soviet Troops in Romania, 19441958 , Durham,
N.C., Duke University Press, 1992.
Referitor la campaniile duse împotriva intelectualit
10
atii dup a 1958, vezi Stelian T anase, Anatomia mistific ării,
19441989, Bucure sti, Editura Humanitas, 1997.
De exemplu, cazurile lui Alexandru Iliescu – tat
11
al lui Ion Iliescu, care a murit în 1945, Grigore R aceanu si, se
pare, Grigore Preoteasa, care, la momente diferite si cu intensit ati diferite, au criticat modul servil în care
conducerea partidului urma linia Cominternului. Elita de partid pre tuia ortodoxia si disciplina în randul
militan tilor. Aceasta explic a esecul lui Lucre tiu P atrascanu de a se desp arti de partid, în ciuda informa tiilor
directe de care dispunea cu privire la metodele criminale utilizate de poli tia secret a a lui Stalin
Preten tiile partidului la legitimitate au fost, de aceea, întotdeauna contestabile, chiar si dup a
1963/1964, cand secretarul general Gheorghe Gheorghiu-Dej a ales s-a fac a apel tot mai
frecvent la sentimentele si valorile na tionale.
Combinat a cu o limitat a liberalizare intern a condus-a de sus, distan tarea fa ta de
Moscova a oferit noului val de birocra ti de partid din ce în ce mai siguri de sine un suport
ideologic: sus tinatorii si proteja tii lui Ceau sescu de la sfar situl anilor 1960 erau aparatcici de
varst a mijlocie, care se considerau cu adev arat exponen tii unei clase manageriale na tionale
aflate în ascensiune. Eliminarea vechii g arzi staliniste le-a asigurat multa steptata s-ans-a de a
urca în ierarhie. Ace sti birocra ti din partid si guvern s-au identificat cu promisiunile de
autonomie din prima etap a a ceau sismului si au participat f ara ezitare la consolidarea puterii
personale a noului secretar general. Printre ace stia s-au num arat Maxim Berghianu, János
Fazekás, Ion Iliescu, Ion Ioni ta, Paul Niculescu-Mizil, Cornel Onescu, Gheorghe Pan a, Vasile
Patiline t, Ion St anescu si Ilie Verde t, care lucraser a în anii 1950 si la începutul anilor 1960
sub conducerea lui Ceau sescu.
Pe m asur a ce Ceau sescu a în teles c a, sub protec tia s-a, acest grup din aparatul de partid
pl anuia strategii (semi)reformiste, poten tial destabilizatoare, a dat înapoi si a revenit la un stil
de conducere învechit, rigid si dominat de ideologie. Atat în teorie, cat si în practic a,
ceau sismul a reprezentat încercarea disperat a a unei elite asediate de a ca stiga autoritate
intern a si recunoa stere interna tional a accentuand exact calitatea care îi lipsise dea lungul
celei mai mari p arti a istoriei s-ale: prestigiul si influen ta la scar a na tional a12.
Ceau sescu nu a fost întotdeauna urat s-au dispre tuit în mod unanim. În anii 1960 si la
începutul anilor 1970, mul ti romani au fost mobiliza ti de sfidarea Moscovei de c atre
Conduc ator, de politica de apropiere de Iugoslavia si de Occident si de m aretia viitoare
imaginat a pentru tara lor. Este suficient s-a compar am statutul interna tional al PCR în perioada
Congresului al IXlea în iulie 1965 (primul congres care a confirmat suprema tia lui Ceausescu
la conducerea partidului) cu izolarea interna tional a profund a, atat a partidului, cat si a
liderului acestuia, atunci cand a fost organizat Congresul al XIVlea în noiembrie 1989.
Boicotat de tarile „fr atesti” din Tratatul de la Var sovia si reprezentand o ru sine pentru
partidele marxiste occidentale, PCR nu a putut conta atunci decat pe solidaritatea Coreei de
Nord si a catorva mi scari radicale din Lumea a Treia 13.

O tiranie decrepità

Rabufnirile xenofobe ale Conduc atorului, roman tarea trecutului arhaic al Romaniei,
identificarea cu figurile mitice ale c apeteniilor tracodacice si ale domnitorilor feudali
despotici, fascina tia pentru reabilitarea simbolurilor militariste si etnice aveau r adacini mai
adanci decat psihologia personal a a lui Ceau sescu: ele î si aveau originea în rela tia
problematic a a PCR cu tradi tiile si modelele culturale romane sti. Un studiu al documentelor
de partid referitoare atat la perioada de clandestinitate, cat si la anii stalinismului lipsit de
echivoc ilustreaz a respingerea valorilor na tionale romane sti, neîncrederea în intelectualitate si
ignoran ta în privin ta problemelor fundamentale ale istoriei tarii. Pu tin le p as-a comuni stilor
doctrinari c a problemele reale ale tarii implicau împ acarea cu modernizarea si adoptarea
modelelor institu tionale occidentale. Ei aveau re tetele lor univers-ale, împrumutate din
arsenalul Cominternului si nu ezitau s-a le impun a romanilor. Mai tarziu, atunci cand PCR sia
rescris propria istorie, iar liderii sa-i au pozat în campioni ai valorilor na tionale aceia si oameni
care serviser a neab atut interesele sovietice erau cei care deplangeau pierderea identit atii

12
Pentru o analiz a cuprinz atoare a fundamentelor ideologice si politice ale regimului Ceausescu, vezi Michael
Shafir, Romania – Politics, Economics and Society , London, Frances Pinter Publishers, 198s.
13
În 196s, delega tia sovietic a la Congresul al IXlea al PCR a fost condus-a de Leonid Brejnev, iar cea
chinez a de catre Deng Xiaoping. Vezi Congresul al IXlea al Partidului Comunist Roman , Bucuresti, Editura
Politica

na tionale. Sub Gheorghiu-Dej, si chiar mai mult sub Ceau sescu, comuni stii romani purtau
costume na tionale, jurau pe steagul tricolor al tarii si cantau imnuri patriotice pentru a- si ar ata
ata s-amentul fa ta de „suveranitate si independen ta”14.
Ceausescu a devenit întruparea noului spirit al partidului. El a încercat s-a combine
ata s-amentul fa ta de credin ta leninist a cu utilizarea simbolurilor si demagogiei na tionaliste.
Spre sfar situl vie tii s-ale, Ceausescu nu mai avea nimic de oferit în afar a de retorica s-a
lipsit a de con tinut. A strange randurile în jurul Conduc atorului: acesta devenise
laitmotivul razboiului propagandistic împotriva popula tiei Romaniei.
Se poate spune c a, spre sfar situl anilor 1980, PCR disp aruse deja. Din el mai
ramaseser a doar ni ste adun ari uria se de indivizi care îl aplaudau mecanic, ca ni ste robo ti, pe
dictator. În timpul Congresului al XIVlea, în noiembrie 1989 – dup a ce Zidul Berlinului
cazuse, dup a ce Todor Jivkov al Bulgariei fusese îndep artat de conspira tia Petar Mladenov –
Dobri Djurov si dup a ce marioneta sovietic a, secretarul general Milos Jakes, si acoli tii sa-i
fuseser a elimina ti de „Revolu tia de catifea” din Cehoslovacia – Ceausescu credea cu
obstina tie în spectacolul pus în scen a de c atre adulatorii sai.
Atat regimul lui Gheorghiu-Dej, cat si cel al lui Ceausescu au depus eforturi constante
pentru a împiedica evolu tia culturii politice a comunismului romanesc spre o configura tie
post totalitar a, mai permisiv a, în care monopolizarea puterii de c atre partid („rolul
conduc ator”, dup a cum era înscris în constitu tie) ar fi fost limitat a în mod semnificativ prin
ascensiunea unor grupuri si asocia tii semioficiale si neoficiale 1s. Urmand antihru sciovismul
lui Gheorghiu-Dej, Ceausescu a urmat o politic a neostalinist a si autarhic a, care includea
elemente de nepotism si corup tie la nivel de stat, caracterisic a „neotradi tionalismului”
brejnevist.
Începand de la sfar situl anilor 1950 si evoluand întrun mod sinuos, acest tip de
autohtonism romanesc s-a dovedit a fi o strategie politic a „conservatoare“, aproape
„reac tionar a“, imaginat a pentru a men tine si a consolida exact acele valori, simboluri si
institu tii puse sub semnul întreb arii de c atre sus tin atorii „socialismului cu fa ta uman a”, de la
Imre Nagy si Alexander Dub êek la Mihail Gorbaciov. În mod paradoxal, vreme de
aproximativ cincisprezece ani, între 1964 si 1980, Romania s-a bucurat atat de simpatia
guvernelor occidentale, cat si de cea a cercurilor democratsocialiste si eurocomuniste.
În a doua jum atate a anilor 1980, Ceausescu s-a remarcat ca unul dintre cei mai
virulen ti critici ai gorbaciovismului si ca un campion al unei versiuni actualizate de stalinism
militant. El p area c a inten tioneaz a s-a reînvie, în mod bizar si obsesiv, catehismul bol sevic din
lucrarea Problemele leninismului a lui Stalin, în ciuda propriilor lu ari de pozi tie anterioare, de
condamnare a interven tiei sovietice în Cehoslovacia si a aparentei încuraj ari a „marxismului
creator” în 19681969. Dup a 1971, îns-a, Ceausescu a renun tat la aceast a orientare si a ini tiat o

14 •
Mitul „grup arii na tionale” va fi folosit ulterior de fosti înal ti oficiali comunisti precum Alexandru Barl adeanu
si Paul NiculescuMizil pentru a sus tine teza unei discontinuit ati radicale între perioada stalinismului timpuriu si
evolu tiile de dup a 1960. Pentru eforturile lui Alexandru Barl adeanu, fost membru al Biroului Politic, de al
înf atis-a pe Gheorghiu-Dej ca moderat în compara tie cu Ceausescu, vezi Lavinia Betea, Alexandru Barladeanu
despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu, Bucuresti, Editura Evenimentul Romanesc, 1997. Pentru o critic a a
stalinismului romanesc, venind din partea unui fost intelectual comunist de prim rang care sia pierdut iluziile,
vezi Titus Popovici, Disciplina dezordinii. Roman memorialistic, Bucuresti, Editura Ma sina de scris, 1998.
1s
Termenul de „cultur a politic a” este folosit în sensul defini tiei clasice din 196s a lui Sidney Verba, dezvoltat a
de Robert C. Tucker în contribu tiile s-ale p atrunz atoare la studiul culturii politice bol sevice; vezi Lucian Pye,
Sidney Verba (coord.), Political Culture and Political Development, Princeton, Princeton University Press,
radical a restalinizare, procesul accentuandu-se dup a protestul ini tiat de scriitorul Paul Goma
si greva minerilor din Valea Jiului din prim avara si, respectiv, vara lui 1977 16.
La sfar situl anilor 1980, în timp ce Uniunea Sovietic a lansa reforme semnificative,
Ceausescu denun ta gorbaciovismul ca fiind cea mai periculoas-a „devia tie de dreapta” din
mi scarea comunist a interna tional a si proclama necesitatea vital a de a ap ara uniformitatea. El
punea sub semnul întreb arii suprema tia Moscovei, dar se opunea din r asputeri oric aror
îndoieli cu privire la infailibilitatea dogmelor marxistleniniste. Chiar mai mult decat Eric
Honecker, Milos Jakes sau Todor Jivkov, Ceausescu deplangea chiar impulsul de a regandi
doctrina marxistleninist a. Acela si personaj care, în 1974, admisese c a no tiunea de dictatur a a
proletariatului era desuet a si care p area înclinat s-a aprobe c aut arile eurocomuniste pentru un
marxism alternativ, cerea, dup a na sterea sindicatului liber polonez „Solidaritatea” în august
1980, consolidarea institu tiilor represive si denun ta tranzi tia c atre pluralism ca pe o
reinstaurare a capitalismului 17. Prin opozi tia s-a fa ta de politica revizionist a a lui Gorbaciov,
Ceausescu a dus la extrem logica a ceea ce poate fi numit stalinism na tional, ceea ce a
determinat atat c aderea sangeroasa a regimului în decembrie 1989, cat si tranzi tia prelungit a si
dureroasa c atre un regim democratic autentic care i-a urmat.

De la cvasimonarhie la democra tie popular à, 1944-1948

În 1948, atunci cand Stalin a decis s-a mute sediul central al Cominformului (Biroul
Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitore sti) de la Belgrad la Bucuresti, lumea stia
foarte pu tine despre partidul lui Gheorghiu-Dej si al Anei Pauker. Fondat în 1921, Partidul
Comunist Roman a ie sit din ilegalitate în 1944, avand un num ar minuscul de adep ti, si totu si a
reu sit ca dup a 1945, prin fraud a si manipulare, în spatele scutului protector al Armatei Ro sii,
s-a devin a din ce în ce mai influent, eliminandu si rivalii politici încet, dar sigur.
Lovitura de stat de la 23 august 1944 a r asturnat dictatura pronazist a a mare salului Ion
Antonescu si a adus Romania în coali tia antifascist a. A urmat o perioad a de lupt a acerb a între
fac tiunile din interiorul PCR. Aceste fac tiuni se deosebeau nu numai din cauza unor
experien te diferite ale r azboiului (unii dintre membrii PCR petrecuser a razboiul în URSS, al tii
în ascunz atori clandestine, în timp ce al tii st atuser a în închisori si lag are), dar si datorit a
existen tei unor rela tii profunde (inclusiv personale) cu Moscova si cu persoanele influente din
Sec tia interna tional a a PCUS. Cu toate acestea, nu existau controverse semnificative în
randurile conducerii PCR cu privire la necesitatea de a promova transform ari „burghezo -
democratice” în direc tia unei „revolu tii socialiste”.
Pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodn ara s, Vasile Luca si
Lucre tiu Patrascanu, stalinizarea Romaniei reprezenta o sarcin a urgent a. Ofensiva Armatei
Ro sii pe linia Ia si/Chi sinau în prim avara lui 1944 a accelerat activit atile for telor antigermane
din interiorul Romaniei. Brusc, partidele tradi tionale (istorice) au în teles c a PCR reprezenta
un partener poten tial important în orice coali tie viitoare. Patrascanu, singurul lider comunist
pe care politicienii „burghezi” îl puteau considera o figur a politic a, a reprezentat PCR la
negocierile purtate în prim avara si vara lui 1944. Între timp, triumviratul care ia urmat lui
Stefan Fori s, format din Constantin Parvulescu, Iosif Ranghe t si Emil Bodn ara s, domina
conducerea PCR.
Un guvern San atescu sus tinut de partidele Na tional Taranesc (PN T), Na tional Liberal
(PNL), SocialDemocrat (PSD) si Comunist a preluat puterea dup a lovitura de stat care a dus

16
Vezi Vladimir Tism aneanu, From Arrogance to Irrelevance: Avatars of Marxism in Romania , în Ray Taras
(coord.), The Road to Disillusion: From Critical Marxism to Postcommunism in Eastern Europe , Armonk, N.Y.,
M.E. Sharpe, 1992, pp. 13s1s0.
17
Pentru denun tarea reformismului de c atre Ceausescu în anii 1980, vezi Michael Shafir, „ Ceausescuism ”
against „Gorbachevism” , în „Radio Free Europe Research. Background Report”, nr. 95, 30 mai 1988 si
Vladimir Tism aneanu, Ceauşescu gegen Glasnost , în „Kontinent” (München), nr. 3, 1988, pp. 48s3.
la trecerea Romaniei din tab ara Axei în tab ara Puterilor Aliate. În acel moment, trupele
sovietice se aflau în Romania si urmau s-a ajung a la Bucure sti în cateva zile. Lovitura de stat
i a permis democra tiei romane sti s-a reînvie pentru scurt a durat a si a împiedicat impunerea
imediat a de c atre sovietici si de sus tinatorii lor romani a unui regim stalinist. Atunci cand
deta samente ale Armatei Ro sii au ajuns la Bucure sti, la sfar situl lui august, acestea au fost
primite cu manifest ari entuziaste organizate de comuni sti. Printre cei care au s-alutat sosirea
Armatei Ro sii „eliberatoare” s-au aflat liderul sindicatelor comuniste, Gheorghe Apostol, si
liderul recent reintratei în legalitate Uniuni a Tineretului Comunist, Nicolae Ceau sescu, care
se întorseser a de curand din lag arul de la Targu Jiu.
Datorit a prezen tei sovietice, PCR a putut ob tine în cadrul coali tiei guvernamentale o
superioritate politic a pe care altfel nu ar fi dobandit-o prin for te proprii. Lucre tiu P atrascanu a
devenit ministru de stat, avand un statut egal cu acela al marilor figuri ale partidelor politice
cu tradi tie. Curand dup a aceea, liderii comuni sti au ocupat pozi tii ministeriale importante:
Patrascanu la justi tie, Gheorghiu-Dej la transporturi, etc. Profitand de faptul c a se al aturaser a
partidei înving atoare si exploatand cu abilitate retorica antifascist a, comuni stii romani
urm areau l argirea bazei lor populare si sl abirea influen tei si autorit atii oponen tilor lor, în
special a Partidului Na tional Taranesc, care era condus de politicieni venerabili precum Iuliu
Maniu si Ion Mihalache.
Comuni stii au devenit principalii sus tin atori ai continu arii r azboiului împotriva
Germaniei naziste pentru eliberarea Transilvaniei de Nord si ai cooper arii cu Armata Ro sie
pan a la victoria final a. „Totul pentru front, totul pentru victorie” era sloganul pe care partidul
îl repeta f ara încetare. Au fost organizate demonstra tii de mas-a pentru a sus tine denazificarea
tarii, ceea ce, pentru comuni sti, coincidea cu atacurile directe asupra partidelor istorice, pe
care le acuzau de s-abotarea efortului de r azboi. PCR pretindea c a era partidul eroicei
rezisten te antinaziste si principalul garant al ruperii tarii de trecutul fascist.
Num arul de membri ai PCR a crescut foarte rapid. Atunci cand a avut loc lovitura de
stat de la 23 august, PCR avea numai 80 de membri în Bucure sti si mai pu tin de 1000 în
întreaga tar a, incluzandu-i si pe cei din închisori si lag are de concentrare (se pare îns-a c a
aceste statistici nu-i includ si pe comuni stii romani afla ti în URSS, în Fran ta si în alte tari
occidentale). Pe parcursul a trei luni, pan a în octombrie 1944, PCR atinsese un num ar de
membri cuprins între 5000 si 6000. În februarie 1945, PCR avea deja 15 000 de membri, iar
pan a la data de 23 aprilie 1945 num arul acestora ajunsese la 42 653.
Iosif Ranghe t, seful sec tiei organizatorice a Comitetului Central al PCR, a indicat
aceste cifre la o întalnire cu activul de partid care s-a tinut în perioada 25/27 aprilie 1945.
Ranghe t a afirmat, de asemenea, c a PCR avea deja în momentul acela 55 253 membri, în timp
ce Uniunea Tineretului Comunist (UTC) num ara 62 925 de membri 18.
Componen ta PCR si modul în care noi membri au fost accepta ti în partid au devenit
teme importante în timpul interogatoriilor la care a fost supus-a Ana Pauker în urma epur arii
asa numitei fac tiuni Pauker-Luca din iunie 1952. De exemplu, pe data de 12 iunie 1953, în
timpul interogatoriului condus de Alexandru Moghioro s, în prezen ta lui Gheorghe Apostol,
Petre Boril a si Constantin Pîrvulescu, Pauker a fost acuzat a ca a îng aduit intrarea în PCR,
fara o verificare atent a, a unui mare num ar de noi membri 19. Însa, dup a cum le-a reamintit
si Pauker fo stilor sai colegi, nici una dintre aceste decizii privind politica de admitere în
partid
18 •
Vezi articolul lui Radu Col t, Adevàruri despre PCR. 80 în Bucuresti si mai putin de 1000 în toatà tara, în
„Magazin Istoric”, nr. 6, iunie 1999, http://www.itc.ro/history/archive/mi1999/current6/mi18.htm, care con tine
pas-aje din discursul lui Ranghe t la adunarea activului central de partid din 2s27 aprilie 194s; vezi si Arhivele
Na tionale Istorice Centrale (ANIC), fond CC al PCR Cancelarie, dos-ar nr. 32/194s.
Moghioro s si Apostol s-au referit la diverse adun ari de partid (30 noiembrie 1944, 24 ianuarie 194s, 16 mai
19

194s, 23 mai 194s) la care Ana Pauker ar fi insistat pentru o cre stere rapid a a num arului de noi membri ai PCR;
Vladimir Tism aneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politicà a comunismului romanesc, traducere de
Cristina Petrescu si Drago s Petrescu, postfa ta de Mircea Mih aie s, Ia si, Editura Polirom, 200s, p. 109 si p. 322.
nu îi apar tinuse. De fapt, din momentul în care a s-a numi tii moscovi ti s-au întors în Romania,
toate deciziile referitoare la politica de cadre s-au discutat în cadrul Secretariatului
Comitetului Central. Mai mult, aceste politici erau discutate cu reprezentan tii sec tiei sovietice
interna tionale.
To tii liderii PCR, inclusiv Gheorghiu-Dej, Patrascanu, Teohari Georgescu, Iosif
Ranghe t, Iosif Chi sinevschi si Miron Constantinescu, erau perfect con stien ti de faptul c a
exista o nevoie disperat a de a l argi baza de mase a partidului. Cuvant arile tinute în acei ani de
demnitarii stalini sti ai Romaniei arat a cum acestia se întreceau în a sublinia r adacinile
populare adanci ale partidului si pentru a m ari aderen ta acestuia printre muncitori, tarani si
intelectuali..
Anul 1947 a fost un an crucial. Devenise clar c a Stalin inten tiona s-a instaleze în
Europa de Est regimuri s-atelite „fraterne” loiale, conduse de comunisti devota ti lui:
interna tionalismul comunist nu însemna nimic altceva decat solidaritate necondi tionat a fa ta de
Moscova. În cazul Romaniei, ca peste tot în Europa Central a si de Est, partidul comunist s-a
dovedit a fi instrumentul ideal pentru atingerea obiectivelor Moscovei. De si imediat dup a
reintrarea s-a în legalitate în urma loviturii de stat de la 23 august 1944 partidul avea mai pu tin
de 1000 de membri, prezen ta trupelor sovietice pe teritoriul romanesc a reprezentat un factor
decisiv pentru transformarea acestei minorit ati comuniste întrun grup de presiune dinamic.
Kremlinul a stabilit un „sistem radial” de rela tii cu partidele comuniste din Europa
Central a si de Est, care permitea doar comunicarea dintre Moscova si s-ateli tii sa-i, dar f acea
foarte dificil a, cel pu tin la început, comunicarea direct a dintre „democra tiile populare” din
regiune. Moscova era conectat a prin radio cu conducerile comuniste din Europa Central a si de
Est, dar, cu pu tine excep tii, varfurile elitelor comuniste din aceste tari nu beneficiau de
asemenea leg aturi radio între ele. Dac a aceste conduceri doreau s-a ia leg atura una cu cealalt a,
trebuiau s-a o fac a prin intermediul Moscovei 20. De si Cominternul fusese dizolvat oficial în
iunie 1943, a fost reorganizat si a continuat s-a func tioneze sub camuflajul unui „institut de
cercet ari” pan a în toamna lui 1945. Aparatul central al Cominternului si întregul sistem de
rela tii din interiorul partidelor comuniste locale erau subordonate Sec tiei Informative
Interna tionale a Comitetului Central al PCUS, care a jucat un rol major în stabilirea strategiei
pe termen lung a partidelor comuniste satelite 21
.
În perioada 1944/1945 strategia general a a partidelor comuniste din regiune si multe
dintre ac tiunile lor concrete au fost coordonate s-au ordonate de Kremlin. PCR nu a fost o
excep tie: acesta a urmat cu stricte te ordinele Moscovei în timpul ascensiunii sale c atre puterea
absolut a în Romania. Au existat si elemente adi tionale care au favorizat ascensiunea PCR.
Paralizate de lips-a reac tiilor occidentale si a ac tiunilor ferme împotriva abuzurilor comise de
comunisti, partidele istorice au avut o marj a de manevr a redusa. În plus, comunistii au folosit
în mod eficient demagogia în eforturile lor de a confisca puterea: au lansat atacuri
propagandistice violente asupra partidelor istorice (care au fost acuzate de antisovietism, de
colaborare cu Garda de Fier înainte de 1940 si de fascism rezidual) si calomnii la adresa prim -
mini strilor numi ti de palat (mai întai Constantin San atescu si apoi Nicolae R adescu). Acestea
au fost acompaniate de demonstra tii în stil bol sevic menite s-a destabilizeze tara.
Obiectivul PCR a fost ca stigarea controlului asupra ministerelor cheie si impunerea
comunistilor la conducerea departamentelor importante atat în privin ta efortului de r azboi, cat
si în privin ta controlului administrativ si economic asupra tarii. Provoc arile, demonizarea
adversarilor si ademenirea muncitorilor industriali s-au num arat printre mijloacele folosite de
20
Vezi Leonid Gibianski, URSS şi cateva aspecte ale formarii blocului sovietic în Europa Orientala, în vol. 6
martie 194s. Începuturile comunizarii Romaniei, Bucuresti, Editura Enciclopedic a, 1995, pp. 2s42s6; pentru
analize recente pe tema staliniz arii Europei de Est, vezi Norman Naimark, Leonid Gibianski (coordonatori), The
Establishment of Communist Regimes in Eastern Europe, 19441949, Boulder, Westview Press, 1997.
21
L. Gibianski, URSS şi cateva aspecte ale formarii blocului sovietic în Europa Orientala, p. 2ss si urm.
comunisti pentru a si atinge scopurile (stabilite în permanen ta împreun a cu emis-arii sovietici).
Un rol important în acest sens la avut Andrei Ianuarievici Vî sinski, fost acuzator în procesele
spectacol de la Moscova din anii 1930, Prim Comis-ar Adjunct pentru Afaceri Externe al
URSS si omul desemnat de Stalin s-a se ocupe de afacerile romane sti. Politica de dictat a lui
Vî sinski la obligat pe tan arul rege Mihai I s-a accepte transferul de putere c atre un guvern
care, din toate punctele de vedere, întruchipa dictatura comunist a în ascensiune.
Impunerea, în martie 1945, a guvernului controlat de comunisti si condus de Petru
Groza – un proprietar de p amant petrec are t, cu înclina tii stangiste si resentimentar fa ta de
Iuliu Maniu – a facilitat strategia PCR de a se prezenta drept partidul drept atii sociale si
egalit atii economice. Reforma agrar a din 1945 si promisiunile de sus tinere economic a a celor
defavoriza ti au contribuit la atenuarea neîncrederii populare fa ta de un partid perceput vreme
îndelungat a ca fiind lipsit de r adacini na tionale. Discursul comunist, plin de declara tii care
laudau democra tia si egalitatea, s-a dovedit a fi eficace în atragerea unui anumit suport
popular. Între timp, bazandu-se pe intimidare si beneficiind de suportul necondi tionat al
comandantului militar sovietic, generalul Ivan Zaharovici Susaikov, liderii comunisti romani
au preg atit o lovitur a menit a s-a lichideze ultimele elemente ale democra tiei parlamentare si s-a
transforme Romania întrun regim de tip sovietic.
Între august 1944 si martie 1945, Romania a avut trei guverne: primul guvern
Constantin S-an atescu (23 august2 noiembrie 1944), al doilea guvern S-an atescu (4
noiembrie 2 decembrie 1944) si guvernul Nicolae R adescu (6 decembrie 1944-28 februarie
1945). Guvernul Groza (6 martie 1945-30 decembrie 1947) a fost impus sub presiunea direct a
a trimisului sovietic la Bucuresti, A. I. Vî sinski 22 . În memoria colectiv a a romanilor, Vî sinski
este cel care a transformat f ara mil a tara într-o poten tial a colonie sovietic a. Comunistii au
capatat pozi tii influente în guvernul Groza. În cabinetele S-an atescu si Radescu, comunistii au
de tinut ministerele Justi tiei (Lucre tiu Patrascanu) si Comunica tiilor (Gheorghe Gheorghiu
Dej), si un subsecretariat de stat la Ministerul Afacerilor Interne (Teohari Georgescu). În
guvernul Groza, comunistii de tineau Justi tia (Patrascanu), Comunica tiile (Gheorghiu-Dej),
Afacerile Interne (Teohari Georgescu) si Propaganda (Petre Constantinescu Ia si), precum si
subsecretariate de stat în ministerele Agriculturii (Constantin Agiu) si Comunica tiilor (Ion
Gheorghe Maurer) 23 .
Cea mai important a victorie în timpul acestei profunde transform ari a fost preluarea
Ministerului Afacerilor Interne. Bodn ara s, fostul spion sovietic, controla temutul Serviciu
Special de Informa tii de pe lang a Pre sedin tia Consiliului de Mini stri, iar Teohari Georgescu a
devenit seful tuturor for telor de ordine public a. Comunistii erau, în sfar sit, în pozi tia de a
lans-a o ofensiv a general a împotriva advers-arilor si de a- si plas-a partizanii în pozi tii cheie în
vederea confrunt arii finale. În culise, aceste mi scari strategice erau pl anuite de Secretariatul
PCR, condus de Gheorghiu-Dej împreun a cu Pauker, Luca, Georgescu si Chi sinevschi.
În 1946/1947, comunistii romani au beneficiat de pe urma falsului pluralism al
regimului Petru Groza. Ca rezultat al presiunilor occidentale, partidele istorice au fost
reprezentate în guvern, pentru o scurt a perioad a de timp, la un nivel relativ minor 24 . Atat
liderul taranist Iuliu Maniu, cat si liderul liberal Dinu Br atianu au în teles c a prietenii lor
occidentali îi abandonau treptat. R azboiul civil din Grecia reprezenta principala prioritate
occidental a si, pe m asur a ce fosta coali tie antinazist a se deteriora, for tele democratice din
Romania au fost l as-ate s-a se descurce singure. Democra tiile occidentale nu inten tionau
s-a
22
Cu privire la rolul lui Vî sinski, vezi Radu Ciuceanu, Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Vitalie V aratec,
Misiunile lui Ai Vîyinski în Romania. Din istoria relajiilor romanosovietice, 19441946. Documente secrete,
Bucuresti, INST, 1997.
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria romanilor în secolul XX, Bucuresti, Editura Paideia, 1999, pp. 491492.
23

24
Cu privire la evenimentele din anul 194s, la „greva regal a” a Regelui Mihai si la reac tiile angloamericane si
sovietice care au dus la „pluralismul fals” al regimului Groza, vezi studiul intr-oductiv în Dinu C. Giurescu
(coord.), Imposibila încercare. Greva regala, 194s, Bucuresti, Editura Enciclopedic a, 1999, pp. 791.
intervin a printr-o ac tiune ferm a în favoarea democra tilor asedia ti ai Romaniei. Nu exista
practic nici o modaliate realist a de ac tiune fa ta de abuzurile comuniste în afara protestelor
diplomatice.
Armata Sovietic a ocupa teritoriul Romaniei si forma tiunea politic a numit a PCR, aflat a
sub control sovietic, exploata situa tia existent a pentru a instaura un regim stalinist, indiferent
de costurile umane pe care le implica o asemenea ac tiune. Apetitul pentru putere al PCR a
crescut exponen tial ca urmare a convingerii s-ale c a nici o for ta extern a nu putea interveni
pentru a împiedica triumful s-au final. Liderii PCR au sim tit c a istoria era de partea lor si au
ac tionat în consecin ta. Încetand demult s-a cread a în valorile liberale, ei nu au avut nici o criz a
de con stiin ta atunci cand au distrus institu tiile liberale. Educa ti în logica leninist a a lui „care
pe care” (adic a, cine elimin a pe cine), pe comunistii romani i-a bucurat cu adev arat
distrugerea tuturor insulelor de autonomie social a s-au politic a ramase.
De si, în esen ta, comunistii controlau guvernul, strategia lor era orientat a spre controlul
total al societ atii. Simpla existen ta a partidelor politice tradi tionale, a s-a numite istorice, era un
obstacol pe drumul PCR spre puterea absolut a. Partidele istorice reprezentau singura form a de
opozi tie oficial a fa ta de comunisti si prin urmare ele trebuiau distruse. Ca tiva pa si importan ti
în direc tia distrugerii totale a opozi tiei oficiale fuseser a deja f acu ti. Sub conducerea lui
Teohari Georgescu, ministrul comunist al afacerilor interne, alegerile din 19 noiembrie 1946
fuseser a falsificate. Aceasta a reprezentat o fraud a electoral a imensa, care a permis PCR si
alia tilor sa-i s-a fac a un pas important spre ob tinerea monopolului puterii 2s. În ciuda implic arii
prefec tilor lui Teohari Georgescu si a bandelor „revolu tionare” care terorizau aleg atorii si
creau un profund sentiment de panic a, comunistii au ob tinut rezultate slabe la alegeri.
Adev aratul ca stig ator al alegerilor din noiembrie 1946 a fost PN T, pe care comunistii l-au
perceput în mod corect ca fiind nucleul rezisten tei împotriva sovietiz arii tarii 26.
Controlul asupra parlamentului de dup a 1946 i-a permis PCR s-a gr abeasc a procesul de
comunizare a tarii. Dusmanii PCR erau timora ti si marginaliza ti, iar Gheorghiu-Dej, Pauker si
Luca au decis c a venise momentul pentru radicalizarea liniei partidului. Comunistii romani nu
mai aveau nevoie s-a se limiteze doar la cererile ini tiale. Patrascanu însu si organizase epur ari
în sistemul judiciar si ceruse pedepsirea tuturor celor care colaboraser a cu regimul Antonescu.
Acest termen era suficient de cuprinz ator pentru a le permite comunistilor s-a -si desemneze
to ti inamicii, inclusiv partidele istorice, drept colaboratori.
Împotriva viziunii „burgheze” a monarhiei constitu tionale, comunistii au promovat
idealul „democra tiei populare”. Propaganda lor elogia marile înf aptuiri ale lui Tito în
Iugoslavia vecin a. Regele Mihai era sus tinut numai de form a, iar lucrurile evoluau rapid c atre
sfar situl pluralismului din Romania. Plenara Comitetului Central al PCR din 8-9 ianuarie
1947 a aprobat un set de m asuri pentru „înt arirea leg aturilor cu masele”. În realitate, partidul
lua m asuri în vederea înt aririi controlului asupra societ atii. În martie 1947, dup a un
2s
Pe 17 mai 1947, PCR a anun tat crearea Blocului Partidelor Democrate care era compus, în afara PCR, din
Partidul SocialDemocrat, liberalii lui T atarescu, Frontul Plugarilor si alte forma tiuni politice, cum ar fi Partidul
Taranesc condus de Anton Alexandrescu. Blocul s-a prezentat cu o singur a list a în alegerile din 19 noiembrie
1946; Keith Hitchins, Rumania, 18661947 , Oxford, Clarendon Press, 1994, p. s30.
26
Rezultatele oficiale ale alegerilor din noiembrie 1946 au indicat victoria zdrobitoare a Blocului Partidelor
Democrate, cu circa 70% din voturi si 349 de locuri în noul parlament, în timp ce PN T a ob tinut numai 32 de
locuri, iar alte 33 de locuri au revenit unor forma tiuni politice mici. Îns-a, surse contemporane independente si
cercet ari recente în arhive arat a ca rezultatele alegerilor au fost falsificate si ca lucrurile s-au petrecut exact
invers: PN T a ob tinut aproximativ 70% din voturi. Nu mai exist a nici un dubiu c a alegerile din 1946 au fost
falsificate de c atre comunisti, care au f acut astfel înc a un pas decisiv spre comunizarea tarii; K. Hitchins,
Rumania, 18661947 , pp. s30s34, Virgiliu Tarau, Campania electoral à si rezultatul real al alegerilor din 19
noiembrie 1946, în jude ţele Cluj, Some s si Turda , în Sorin Mitu, Florin Gogaltan (coordonatori), Studii de
istorie a Transilvaniei , Cluj, 1994. Cu privire la evenimentele din 1946, vezi si R. Rus-an (ed.), Anul 1946
Începutul sfar sitului , Bucuresti, Funda tia Academia Civic a, 1996; Constantin S-an atescu, Jurnal, Bucuresti,
Editura Humanitas, 1993, pp. 238240.
experiment de scurt a durat a numit Tineretul Progresist, a fost reînfiin tat a Uniunea Tineretului
Comunist. În mai, a fost înfiin tat a la Cluj Uniunea Na tional a a Studen tilor din Romania.
Aceasta era controlat a de reprezentan ti ai comuni stilor, printre care se num arau Corneliu
Bogdan, Gheorghe Br atescu – ginerele Anei Pauker – si social democratul de stanga
Alexandru Glanstein Mu sat27.
Partidele tradi tionale reprezentau principala tint a a comuni stilor. Primele victime au
fost partidele cele mai puternice, Na tional Taranesc si Na tional Liberal. Emil Bodn ara s, seful
Serviciului Special de Informa tii (SSI) si membru al Biroului Politic al PCR, împreun a cu
Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne si membru al Secretariatului PCR si cu
ajutorul agen tilor sovietici, au pl anuit episodul de la T amadau, care practic a pus cap at
existen tei celor dou a partide istorice. În iulie 1947, figuri importante ale PN T (inclusiv
vicepre sedintele Ion Mihalache, secretarul general Nicolae Penescu si Nicolae Carandino,
redactorul ziarului oficial al partidului, „Dreptatea“) au încercat s-a p araseasc a tara cu un avion
particular, care trebuia s-a decoleze de pe un mic aerodrom din localitatea T amadau din
apropierea Bucure stiului. De fapt, unul dintre pilo ti era informator al poli tiei secrete si a
împiedicat aceast a încercare a opozi tiei din PN T de a crea un guvern alternativ în str ainatate.
To ti liderii PN T, inclusiv Iuliu Maniu, au fost aresta ti, iar episodul T amadau le-a oferit
comuni stilor pretextul ideal pentru a se debaras-a de PN T. În acest context, conducerea PNL a
hot arat ca activitatea partidului s-a înceteze temporar.
Urm atoarea victim a a fost Partidul SocialDemocrat din Romania (PSDR), condus de
ConstantinTitel Petrescu. Comuni stii au for tat scindarea PSDR cu ajutorul fac tiunii
colabora tioniste conduse de Theodor Iord achescu, Mi s-a Levin, Lothar R adaceanu, Barbu
Solomon si Stefan Voitec. La Congresul al VIIIlea al PSDR (4-9 octombrie 1947), fac tiunea
colabora tionist a a reu sit s-a impun a o rezolu tie privind unificarea PSDR cu PCR, care a fost
aprobat a pan a la urm a. Ulterior, mul ti dintre sus tinatorii lui Titel Petrescu au f acut ani grei de
închisoare în temni tele comuniste, fiind acuza ti de tr adare si de s-abotare a „unit atii clasei
muncitoare”. Pe data de 12 noiembrie 1947, Comitetele Centrale ale PCR si PSDR au adoptat
un program comun ca „partidul unic al clasei muncitoare”. Însa, pan a în 1948, PCR a reu sit s-a
se dispenseze de partenerul sau de coali tie.
Congresul al Vll-ea al PCR (Congresul I al Partidului Muncitoresc Roman), care a
avut loc în perioada 21-23 februarie 1948, a consemnat decesul PSDR prin „unificarea” sa cu
PCR si formarea Partidului Muncitoresc Roman (PMR). Deciziile luate la acest congres au
marcat practic lichidarea „frontului unit antifascist” si au dus la instalarea ferm a a
comuni stilor la putere. Unificarea PCR cu PSDR le-a oferit comuni stilor majoritatea absolut a
în noul, unitul PMR. Datele statistice arat a ca din num arul total de 41 de membri plini ai
Comitetului Central, 31 erau membri ai PCR si numai 10 erau membri ai PSDR; în mod
similar, dintre cei 16 membri suplean ti, 11 apar tineau PCR si numai 5 PSDR Dintre cei 13
membri plini ai Biroului Politic, 10 proveneau din PCR si doar 3 din PSDR, iar dintre
membrii suplean ti, din totalul de 5, 3 erau din PCR si 2 din PSDR. Dintre cei 5 membri ai
Secretariatului Comitetului Central al PMR (Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca,
Teohari Georgescu si Lothar R adaceanu), 4 erau din PCR si numai unul din PSDR 28.
Liderii social-democra ti care se opuseser a fuziunii cu PCR au fost întemni tati, în timp
ce aceia care au colaborat cu comuni stii (Iord achescu, R adaceanu, Voitec) au devenit
marionetele acestora. Un mesaj special din partea Comitetului Central al PCUS, semnat de
Mihail Suslov, a fost citit în mijlocul unor aplauze furtunoase, iar un membru al Comitetului
Central, Constan ta Cr aciun, a exprimat dragostea nem arginit a pentru Stalin a participan tilor la
congres printr-o telegram a comun a adresat a dictatorului sovietic. Dominat de Gheorghiu-Dej

27
Corneliu Bogdan, intervievat de VT, Philadelphia, aprilie 1989.
28
Vezi Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria romanilor în secolul XX , p. ss2.
si Ana Pauker, ambii aclama ti frenetic, congresul a trasat noua strategie care a transformat
Romania într-o democra tie popular a.
Primul pas c atre dictatura proletariatului a fost f acut în august 1947, odat a cu
dizolvarea PN T. Ultima lovitur a a venit pe data de 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a
fost for tat s-a abdice si, în aceea si zi, a fost anun tat a crearea Republicii Populare Romane.
Unirea for tat a dintre PCR si PSDR a încheiat procesul care începuse în 1944, atunci cand
trupele sovietice ocupaser a tara. Din acel moment, în func tie de interesele sovietice,
comunistii romani au urmat strategia tran s-arii, felie cu felie, a corpului politic si, unul dup a
altul, au preluat controlul asupra principalelor centre de putere. În aceast a privin ta, nu a
existat nici o diferen ta între strategia de preluare a puterii în Romania si tactica „salamului”
aplicat a de Mátyás Rákosi în Ungaria. Denazificare, democra tie de masa, pace si sus tinerea
muncitorilor si taranilor defavoriza ti, toate aceste sloganuri au fost folosite pentru a convinge
largi segmente ale popula tiei c a obiectivul comunistilor romani era pur si simplu crearea unei
comunit ati politice juste si stabile.
Pe m asur a ce R azboiul Rece evolua si se agrava, comunistii au adoptat o atitudine mai
agresiv a si au insistat c a, din cauza ascu tirii luptei de clasa, atat pe plan intern, cat si pe plan
extern, tara trebuia s-a intre în stadiul transform arii socialiste. Revolu tie, nu reform a, a fost
raspunsul pe care Pauker si Gheorghiu-Dej lau dat problemelor sociale, economice si politice
ale tarii. Acesta a fost momentul în care liderii sovietici au selectat Bucurestiul ca sediu al
publica tiei Cominformului si al birourilor aferente. Gheorghiu-Dej si asocia tii sai din fruntea
Partidului Muncitoresc Roman le-au p arut lui Stalin, Malenkov si Suslov a fi tovar asi de
încredere, iar „noua Romanie” a fost v azut a ca o adev arat a prieten a a URSS, spre deosebire
de tr adatoarea Iugoslavie.

Interna tionalism, Frac tionism şi Comunism Na tional în Romania, 1944-1948

Problemele strategice ale PCR, similare cu cele ale „partidelor fr atesti” din Europa
Central a si de Est, au fost rezolvate întrun cadru determinat de dogma stalinist a: devia tia
însemna tr adare, indiferent dac a era „obiectiv a” s-au „subiectiv a”. Dusmanii se aflau
pretutindeni, iar datoria de c apatai a unui militant stalinist era s-a urm areasc a si s-a
descopere „vermina” infiltrat a în partid. În ce prive ste obsesia în leg atur a cu dusmanii, nu au
existat diferen te fundamentale între Romania lui Gheorghiu-Dej si Ana Pauker si
Cehoslovacia lui Rudolf Slánský si Klement Gottwald, Ungaria lui Mátyás Rákosi si Ernö
Gerö, Bulgaria lui Vîlko Cervenkov s-au Germania de Est a lui Walter Ulbricht.
În mentalitatea stalinist a, detectarea dusmanilor „din randurile noastre” era chiar mai
important a decat descoperirea dusmanilor de clas-a defini ti cu claritate, deoarece primii erau
mult mai dificil de demascat. Era u sor, spunea Gheorghiu-Dej, s-a identifici si s-a expui
adversitatea unui Iuliu Maniu. Adev ara tii stalini sti se distingeau prin aceea c a recuno steau si
tradatorul invizibil, care pretindea c a este „unul dintre ai no stri”, dar în realitate submina
marile realiz ari ale partidului. Aceast a logic a a stat la baza luptei pentru putere din interiorul
partidelor leniniste din Europa Central a si de Est dea lungul întregii perioade cominformiste
(1947-1953).
De si Cominformul nu a avut niciodat a acelea si obiective si aceea si importan ta la nivel
global ca Interna tionala a Treia, acesta a asigurat cadrul în interiorul c aruia au avut loc cele
mai atroce persecu tii ale comunistilor si anticomunistilor în numele ap ararii revolu tiei
proletare. Inspirat a din teza ideologului sovietic Andrei Jdanov despre noul r azboi de clas-a
interna tional dintre dou a tabere (una progresist a, condus-a de URSS si o alta reac tionar a,
condus-a de Statele Unite ale Americii), ideologia si practica Cominformului corespundeau
stalinismului exacerbat. Epuratori si epura ti, c alai si victime au fost prin si cu to tii într-un
mecanism al lichid arii continue. Nimeni nu se sim tea în siguran ta în acest sistem terorist, nici
macar agen tii cei mai de încredere ai Moscovei. Întro- zi, Gheorghiu-Dej s-a sim tit ameninta
de intrigile „grupului Pauker-Luca”; în ziua urm atoare, „moscovi tii” au c azut de la putere ( si
si-au pierdut libertatea fizic a) pe baza celor mai absurde acuza tii.
Liderii PCR au participat cu obedien ta la acest joc politic, reflectand cu fidelitate
interesele si a stept arile Moscovei. Autorii Cominformi sti au scris scenariul, dar a depins de
stalini stii romani, bulgari, polonezi sau maghiari s-a îl interpreteze în modul cel mai
conving ator. Pentru a în telege aceste aspecte ale istoriei PCR, trebuie examinate tr as-aturile
elitelor comuniste romane sti, luptele lor frac tioniste, precum si cele mai importante
personalit ati care au contribuit la stalinizarea Romaniei si la transformarea ei într-un satelit
docil al Uniunii Sovietice. PCR întruchipa o sect a revolu tionar a: fundamentalist în credin ta
s-a, opunandu-se oric arei forme de gandire critic a, militarist, disciplinat, conspira tionist,
ascetic, milenarist si doctrinar. For tat s-a activeze în clandestinitate dup a adoptarea Legii
Marzescu în 1924, PCR nu a reu sit sa-si creeze o baz a de masa în randurile clasei muncitoare
din industrie s-au ale altor categorii defavorizate. Sectarismul sau doctrinar a constituit cauza
principal a pentru care partidul a r amas un grup str ain, ale c arui sloganuri propagandistice abia
atingeau vreo coard a sensibil a în randurile popula tiei.
Luptele interne de la varful ierarhiei, conflictele dintre diferitele grup ari si atitudinea
condescendent a a Cominternului au exacerbat complexul de inferioritate al partidului. Acest
complex a reprezentat singura caracteristic a psihologic a important a a elitelor succesive, de la
prima genera tie cominternist a la Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceau sescu. De si pretindea c a
vorbe ste în numele clasei muncitoare, PCR era de fapt doar un purt ator de cuvant al unor teze
si directive formulate în afara Romaniei si aflate deseori în contrast flagrant cu bunul sim t
politic si cu interesele partidului. Aceast partid a ales s-a r aman a, pe tot parcursul perioadei
interbelice, în afara curentelor principale din politica romaneasc a, lipsit de în telegere fa ta de
problemele esen tiale ale construc tiei na tionale, statale s-au institu tionale 29.
Pentru PCR, evenimentul cel mai catastrofal din anii ce au precedat al II-lea r azboi
mondial a fost exterminarea vechii g arzi staliniste în timpul Marii Epur ari: rezultatul a fost
eliminarea oric arei surse poten tiale de gandire sau ac tiune autonom a în interiorul partidului.
De si PCR nu a fost dizolvat, nici un alt partid european nu a trecut printr-o epurare de
propor tiile celei la care a fost supus-a elita istoric a a PCR (cu excep tia celui polonez).
Dup a Congresul al VII-lea al Cominternului (1935), PCR a îmbr atisat retorica
antifascist a a „frontului popular”, a încercat sa -si extind a baza de masa si a c autat s-a
stabileasc a alian te cu grupurile cu înclina tii de stanga din interiorul partidelor tradi tionale si
legale (în special cu membri ai aripii de stanga a Partidului Na tional Taranesc si cu social -
democra tii condu si de ConstantinTitel Petrescu, care fuseser a denigra ti pan a atunci). Cu toate
acestea, echipa de la conducerea PCR a r amas complet dominat a de militan ti rigizi care nu
întelegeau problemele interne ale tarii (grupul Boris Stefanov). Între 1940 si 1944, elita PCR a
fost afectat a de lupte frac tioniste între diferite for te si grupuri aflate în competi tia pentru
putere.

Cele trei centre

Din punct de vedere structural, urm atoarele fac tiuni au func tionat în interiorul PCR în
timpul celui deal Doilea R azboi Mondial:
1. Comitetul Central aflat în ilegalitate. Acesta era condus de Stefan Fori s (alias
Marius) si îi mai includea pe Constantin Pîrvulescu, Constan ta Cr aciun, Ileana R aceanu,
Victoria Sîrbu (alias Mira) si pe inginerul Remus Koffler. Alte personalit ati legate de
Comitetul Central aflat în ilegalitate erau Lucre tiu P atrascanu (înainte de a fi trimis cu
domiciliu obligatoriu la Poiana Tapului), Ana GrossmanToma (care a fost c asatorit a timp de
Pentru comportamentul PCR înainte
29
si în timpul prelu arii puterii, vezi Henry L. Roberts, Rumania. Political
Problems of an Agrarian State , New Haven, Yale University Press, 1951; Ghi ta Ionescu, Communism in
Rumania , Oxford, Oxford University Press, 1964.
ca tiva ani cu Pîrvulescu si al c arei prim so t, Sorin Toma, se afla în exil în URSS) si Ion
Gheorghe Maurer (un avocat specializat în ap ararea comuni stilor persecuta ti). În cadrul
acestei fac tiuni ilegale a partidului a activat si Emil Bodn ara s – un fost ofi ter în armata
roman a, pe jum atate ucrainean, pe jum atate german, care în 1931 a fugit în Uniunea
Sovietic a, apoi s-a întors ca agent sovietic, însa a fost arestat si tinut în închisoare pan a în
1942 30. Bodn ara s a luat parte la complotul care a dus la înlocuirea secretariatului lui Fori s,
numit de Comintern, de c atre un grup loial lui Gheorghiu-Dej, care îi includea pe Petre
Gheorghe ( seful Comitetului de Partid Bucure sti), Bodn ara s si Iosif Ranghe t si care la
cooptat si pe Pîrvulescu. Conflictul era legat de situa tia partidului ilegal (care avea sub 1000
de membri), în care fiecare îi suspecta pe to ti ceilal ti de colaborare cu Siguran ta si cu
„du smanul de clasa“. Leg aturile lui Fori s cu Cominternul erau rupte, iar conducerea partidului
trebuia s-a ac tioneze pe cont propriu. În acest context, conflictele dintre membrii sai au
decimat acest grup de dimensiuni reduse. Controlul complet al Moscovei asupra elitei PCR a
creat o rela tie asimetric a de subordonare, care a generat sentimente de umilin ta si frustrare
printre mul ti activi sti. De si mascate de diverse justific ari, aceste sentimente au influen tat
orientarea antisovietic a a PCR dup a 1958, sub Gheorghiu-Dej 31.
Un comando clandestin a fost creat de c atre Bodn ara s pentru a sc apa de Fori s. Avand
în vedere trecutul de agent sovietic al lui Bodn ara s, care fusese antrenat în URSS în scoli
speciale ale NKVD, este pu tin probabil ca aceast a ini tiativ a de al elimina pe liderul numit de
Moscova s-a fi fost o ac tiune spontan a local a32. Arhivele PCR p astreaz a plangeri trimise la
Moscova în timpul r azboiului, ceea ce arat a c a s-a c autat binecuvantarea Kremlinului pentru
conspira tia împotriva lui Fori s. Între timp, triumviratul Bodn ara s-Ranghe t-Pîrvulescu era în
leg atur a cu o alt a fac tiune influent a, si anume, nucleul din închisori, care avea, de asemenea, o
atitudine critic a fa ta de atitudinea presupus pasiv a si „capitulard a“ a lui Fori s. De ce, s-a pus
întrebarea, nu a fost ini tiat în Romania un r azboi de partizani împotriva nazi stilor Fori s si
Koffler au fost desemna ti ca principali vinova ti pentru aceasta.
2. Gheorghiu-Dej si „Centrul din închisori”. Gheorghiu-Dej a fost ultimul
supravie tuitor, singurul lider cominformist est-european care a rezistat tuturor epur arilor si
30
Pentru o analiz a a rolului jucat de Bodn aras si Maurer în „fabricarea” lui Gheorghiu-Dej si Ceau sescu drept
lideri de partid, vezi Cristina LucaBoico, Les Hommes qui ont porta Cea uşescu au pouvoir , în „Sources:
Travaux historiques”, nr. 20, 1989, pp. 2332.
31
În cartea s-a, Revolutionary Breakthroughs and National Development , Ken Jowitt subliniaz a rela tia
„patrimonial a” dintre identitatea politic a a liderului si putere în cazul elitei PCR; pentru lips-a de legitimitate a
PCR si cautarea unei baze na tionale, vezi Pavel Campeanu, National Fervor in Eastern Europe. The Case of
Romania , în „Social Research”, vol. s8, nr. 4, iarna 1991, pp. 804828. Venind de la un supravie tuitor din
perioada de ilegalitate a partidului, explica tia lui Campeanu cu privire la alegerea lui Dej de c atre Stalin merit a
citat a: „O astfel de promovare nu ar fi putut s-a aib a loc întro tar a ocupat a de Armata Ro sie decat la ini tiativa,
s-au cel pu tin cu consim tamantul, lui Stalin. Aceasta arat a cu claritate c a PCR putea conduce tara numai dac a ar fi
încetat s-a fie ceea ce Kremlinul f acuse din el – o sect a antina tional a, compus-a din, si condus-a de, minorit ati s-
au str aini” (p. 813). Conferin ta na tional a a PCR din acel an nu a f acut decat s-a aprobe formal avans-area lui Dej
la pozi tia de secretar general. Mai mult, Ana Pauker a sus tinut promovarea lui Dej. De si era ambi tioas-a si
orgolioas-a, Pauker a în teles c a nu era posibil ca ea, o evreic a, s-a devin a dictatoarea Romaniei. Dac a era vorba
de o competi tie, aceasta îi opunea pe Dej si pe Teohari Georgescu – un muncitor etnic roman pe care Cominternul
inten tionase s-al numeasc a secretar general în 1940.
32
Dup a moartea lui Emil Bodn aras, survenit a în 1976, Securitatea ia confiscat documentele personale, inclusiv
memoriile, care au avut astfel soarta jurnalelor lui Miron Constantinescu, preluate de Securitate în acela si fel în
vara lui 1974. Documentele personale ale lui Bodn aras sunt de o importan ta crucial a pentru cercetarea prelu arii
puterii de c atre PCR, avand în vedere rolul esen tial jucat de Bodn aras ca sef al Serviciului Secret, temutul
precursor al Securit atii, în perioada martie 194snoiembrie 1947, cand acest fost spion sovietic a devenit
ministru al Ap ararii (pozi tie pe care a de tinuto pan a în 1956, cand a devenit ministru al Transporturilor).
Asem anarea dintre numirea lui Bodn aras ca Ministru al Ap ararii în Romania (un afront adus Armatei Romane) si
impunerea mare s-alului sovietic Konstantin Rokossovsky ca ministru al Ap ararii în Polonia îndeamn a la
reflec tie. Se pare îns-a c a Bodn aras a jucat un rol cheie în influen tarea lui Hru sciov pentru ca acesta s-a retrag a
trupele sovietice din Romania în iunie 1958, preg atind astfel terenul pentru politica de autonomie a lui Dej.
framant arilor, atat sub Stalin, cat si dup a, f ara sa -si piard a pozi tia. Cervenkov, Slánský, Ana
Pauker si Rákosi, to ti si-au sfar sit carierele în dizgra tie. Gheorghiu-Dej însa a r amas la
putere, sia condus partidul si a îmbr atisat chiar un fel de „comunism na tional”. În ciuda
aparen tei s-ale de om de încredere, modest, el era un intrigant perfect, siret si hot arat,
precum si un negociator sofisticat. Gheorghiu-Dej a fost un stalinist machiavelic, care a
condus o lupt a s-angeroas-a pentru putere 33
. Miron Constantinescu, care îl cunoscuse destul de
bine – fuseser a împreun a membri ai Biroului Politic pan a în iunie 1957 – a spus odat a: „Dej a
fost cel care a intr-odus metode bizantine în via ta partidului nostru” 34.
Spre deosebire de al ti lideri comuni sti postbelici din Europa Central a si de Est,
Gheorghiu-Dej nu era un cominternist tipic. Trebuie subliniat rolul jucat de grupul de agen ti
sovietici care se aflau în închisorile romane sti în anii 1930 în adoptarea de c atre Gheorghiu
Dej a valorilor si practicilor caracteristice stalinismului. Cel mai eficient dintre ace stia a fost
ucraineanul Pantelei Bodnarenko (Pantiu sa), care a condus mai tarziu Securitatea pan a în anul
1960 sub numele de Gheorghe Pintilie si care ia fost loial lui Gheorghiu-Dej 3s.
În telegerea tacit a dintre nucleul din închisori al lui Gheorghiu-Dej si conspiratorii din
ilegalitate afla ti în afar a (Bodn ara s, Pîrvulescu si Ranghe t) a culminat cu r apirea lui Fori s, în
aprilie 1944, printr-o lovitur a de partid care avea s-a fie un fel de repeti tie pentru încercarea
comuni stilor de a deturna lovitura de stat democratic a siantifascist a din august. (De fapt,
mare s-alul Antonescu va fi sechestrat în cas-a conspirativ a a partidului, în care fusese tinut
prizonier si Fori s în perioada aprilie-august 1944). Fori s a fost acuzat mai întai de a fi ac tionat
împotriva mi scarii revolu tionare si a fost înl aturat de la conducerea partidului. Apoi, dup a
august 1944, nucleul din închisori al lui Gheorghiu-Dej împreun a cu comuni stii romani care
se întorseser a de la Moscova cu Armata Ro sie s-au în teles sa -l elimine. La începutul lui
ianuarie 1945, Fori s a fost eliberat, dar apoi, pe data de 9 iunie 1945, a fost capturat din nou
de c atre o band a condus-a de Gheorghe Pintilie, care, ajutat de subalternul s-au, Dumitru Neciu
(care se întampla s-a fie soferul personal al agentului sovietic Pantelei Bodnarenko, zis
Pantiu s-a), l-a ucis în b ataie pe Fori s, lovindu-l cu o rang a, în vara lui 1946, ac tionand la
ordinele noului cvartet
Teohari Georgescu 36.
de la conducerea PCR, Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghiu-Dej si

Pentru detalii cu privire la Dej, vezi Vladimir Tism

33
aneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej , Bucure sti, Editura
Univers, 1995.
34
Miron Constantinescu, citat de mai mul ti veterani ai PCR, precum Cristina LucaBoico, în discu tiile purtate cu
VT.
3s
Pantiu sa s-a c asatorit cu Ana Toma în 1946. Împreun a, au constituit unul dintre cele mai puternice si temute
cupluri din PCR de la sfar situl anilor 1940 si începutul anilor 1950. Deoarece era foarte apropiat de Dej, iar
sotia s-a era primadjunctul Anei Pauker la MAE, cuplul putea influen ta ambele fac tiuni aflate în competi tie.
Pantiu s-a a fost seful Securit atii pan a în 1959, cand Dej la numit seful Mili tiei. În1961, Dej la obligat s-a ias-a
la pensie, împreun a cu alte elemente din re teaua stalinist a (Serghei NicolauNikonov, A. Rogojinschi, Ivan
Didenko Vidra scu, Petr Goncearuk, Vasile Bucikov, Mihai PostanskiPosteuc a, Alexandru GrünbergNicolschi,
Grigore Naum). De si a fost denun tat de Ceau sescu si exclus din partid, agentul sovietic a primit Ordinul
„Tudor Vladimirescu” clas-a a IIa, o decora tie important a, în 1971 ( si a continuat s-a se bucure de pensia
special a si de alte privilegii pan a la moartea s-a în 1986, cand a fost înmormantat, cu onorurile aferente unui
general de armat a, în Cimitirul Militar Ghencea). Ana Toma a r amas membr a a CC pan a în 196s, dar, dup a
moartea lui Dej, sia pierdut pozi tia de ministru adjunct al Comer tului Exterior si a fost numit a vicepre sedinte al
UCECOM. Pentru amanunte, vezi Vladimir Tism aneanu, Arheologia terorii , Bucure sti, Editura Eminescu,
1992. La începutul anilor 1950, ca ata tia al ti fo sti ilegali sti, Pantiu s-a si Ana Toma au adoptat doi copii,
Radu, care a murit la începutul anilor 1980, si Ioana, arhitect a, care a emigrat în Israel. Se pare c a, la începutul
anilor 1950, Ana Toma a avut rela tii stranse cu Dej si nu a ezitat s-al informeze despre orice lucru semnificativ
din via ta Anei Pauker (pentru a o convinge pe Pauker de loialitatea s-a, era gata sa-i calce rochiile). În anii 1970,
Ana Toma înc a mai pastra fotografia cu autograf a lui Dej în sufragerie, acolo unde st atea alcoolicul Pantiu s-a
ascultand Radio Europa Liber a.
36
Pentru detalii privind cazul Fori s, vezi Dan C atanus, Ioan Chiper (editori), Cazul Stefan Fori y. Lupta pentru
putere în PCR de la Gheorghiu-Dej la Ceau yescu, Bucure sti, Editura Vremea, 1999.
 În închisoare – mai întai la Doftana, apoi la Caransebe s si, în sfar sit, în lag arul pentru
de tinu ti politici de la Targu-Jiu –, Gheorghiu-Dej si-a ca stigat autoritatea de sef al grup arii
care a preluat controlul în PCR dup a august 1944. Gheorghiu-Dej se bucura de o autoritate
absolut a în randurile grupului din închisoare. Complotul pe care la urzit al aturi de agentul
sovietic Emil Bodn ara s, care i-a devenit prieten dup a 1943, a deschis drumul elimin arii în stil
mafiot a lui Fori s. Conflictul dintre Gheorghiu-Dej si Comitetul Central condus de Fori s nu
avea o dimensiune filosofic a: nici unul dintre ei nu punea sub semnul întreb arii dreptul
Kremlinului de a stabili strategia partidului communist din Romania. Problema era cine putea
s-a pun a mai bine în practic a ceea ce Stalin (ac tionand prin Biroul PCR de la Moscova) avea în
minte pentru Romania.
3. Ana Pauker si Biroul pentru emigrantii romani de la Moscova. Între 1922, cand a
fost aleas-a pentru prima oar a în Comitetul Central, si 1952, cand a fost expulzat a de
Gheorghiu-Dej, care a acuzat-o simultan de devia tionism de „dreapta” si de „stanga”, Ana
Pauker a fost o figur a important a a comunismului romanesc. Autoritatea Anei Pauker î si avea
originea în contactele ei cu cartierul general al Cominternului, unde era perceput a ca o
stalinist a inflexibil a, în care se putea avea încredere. În interiorul PCR, autoritatea Anei
Pauker a fost sporit a de comportamentul ei din timpul procesului de la Craiova, din 1936,
caruia i s-a f acut o publicitate intens-a în mijloacele de informare antifasciste na tionale si
interna tionale. În perioada în care a stat în închisoare (pan a în 1940, cand a fost eliberat a de
guvernul roman în schimbul unui politician bas-arabean tinut prizonier de c atre regimul
sovietic si a putut pleca, în felul acesta, la Moscova), Ana Pauker a fost unul dintre liderii
mi scarii comuniste din închisori (Mislea si Dumbr aveni).
Ana Pauker la întalnit pe Gheorghiu-Dej si a avut discu tii lungi cu acesta în
închisoarea de la Caransebe s. Militan tii devota ti, care au dezvoltat un adev arat cult
pentru „neînfricata tovar asa Ana”, considerau directivele si parerile ei ca fiind infailibile 37.
Ana Pauker s-a ab tinut sa -si exprime orice îndoieli cu privire la procesele de la Moscova si
la Marea Epurare, chiar si atunci cand propriul ei so t, Marcel Pauker (Luximin), a fost
împu scat ca un „inamic al poporului”. Toate sursele converg în a indica sus tinerea total a a Anei
Pauker pentru van atoarea de vr ajitoare organizat a de Stalin împotriva comuni stilor str aini,
inclusiv a elitei PCR. Este adev arat c a ea nu l-a criticat pe Marcel Pauker si unii vechi
tovar asi (de exemplu, Zina Brîncu si Liuba Chi sinevschi) si-au amintit despre aceast a
re tinere a ei în timpul investiga tiilor din 1952. În acela si timp, dup a cum a admis Ana
Pauker însa-si cu diferite ocazii în timpul numeroaselor discu tii (interogatorii) care au urmat
caderii ei din mai 1952, ea nu s-a îndoit niciodat a de în telepciunea si necesitatea Marii Epur ari,
si nici chiar de acuza tiile grave împotriva liderilor istorici ai PCR, printre care se aflau
prieteni apropia ti si so tul ei, tat al a doi dintre copiii ei 38.
Dup a sosirea sa la Moscova în toamna anului 1940, Ana Pauker a reorganizat
emigra tia politic a roman a. Era în rela tii apropiate cu multe dintre celebrit atile Cominternului
(printre care Gheorghi Dimitrov, Vasil Kolarov, Palmiro Togliatti, Dimitri Manuilski si
Maurice Thorez), astfel încat a fost cooptat a în Comitetul Executiv al acestuia, în cadrul
caruia a jucat un rol important în trasarea planurilor Kremlinului nu numai pentru Romania,
dar si pentru întreaga zon a a Balcanilor. Exist a dovezi c a a intervenit pe lang a NKVD pentru
ai aduce pe ca tiva dintre supravie tuitorii romani ai epur arilor înapoi la Moscova, printre care
si pe Vanda Nicolschi, care a f acut parte o singur a dat a din Biroul Politic al PCR, o aliat a a
fostului secretar general Alexander Stefanski-Gorn (executat în timpul Epur arilor), care a

De la Chivu Stoica si Teohari Georgescu la Leontin S-al ajan si Leonte R autu, numero si activi sti de varf ai
37

PCR si-au numit fiicele Ana. La fel, membrii elitei comuniste (precum Apostol, Bodn aras, Chi sinevschi,
Alexandru Sencovici, Vasile Vîlcu si Ghizela Vass) aveau tendin ta de a le pune b aietilor lor numele de Gheorghe.
Din acest punct de vedere, Ceau sescu a fost o excep tie, copiii sa-i avand numele de Valentin, Zoia si Nicolae.
Vladimir Tism aneanu, Stalinism pentru eternitate , ed. cit. , p. 123 si p. 32s.
38
devenit apoi una dintre colaboratoarele cele mai apropiate ale lui Pauker din Biroul pentru
Emigran tii Romani.
În afar a de Ana Pauker si Vanda Nicolschi, alte figuri importante ale emigra tiei – care
urmau s-a devin a extrem de influente în anii urm atori – au fost: Vasile Luca (Luka Lászlo), un
activist sindical de origine maghiar a, care a adoptat cet atenia sovietic a si a servit ca membru
al Sovietului Suprem Ucrainean între 1940 si 1941, Dumitru Coliu, un militant de origine
bulgar a care a devenit ulterior seful Comisiei Centrale de Control a PMR si membru supleant
al Biroului Politic (sub Gheorghiu-Dej, între 1954 si 196s) si Leonte R autu (Lev Oigenstein),
seful Serviciului Roman al Radio Moscova, care, la sfar situl anilor 1930, a fost redactorul
ziarului PCR, „Scanteia”, si care a emigrat în Bas-arabia dup a anexarea acesteia de c atre
URSS. Dup a razboi, R autu a devenit principalul ideolog al PCR, colaborand îndeaproape cu
un alt bas-arabean, Iosif Roitman-Chi sinevschi, pentru impunerea dogmelor staliniste asupra
culturii romane. Chi sinevschi, îns-a, nu a emigrat în URSS si deci nu a participat la activit atile
grupului de la Moscova. Acest aspect submineaz a dihotomiile simpliste, atat de îndr agite de
aceia care explic a frac tionismul din interiorul partidului ca pe un conflict între etnicii romani,
care au stat în tar a, si neromanii din emigra tie.
Simpatiile s-au antipatiile din interiorul elitei PCR erau legate de experien tele
personale care modelaser a convingerile si amintirile, precum greva de la atelierele Grivi ta,
Razboiul Civil din Spania, închisorile si lag arele de concentrare s-au exilul în Uniunea
Sovietic a. În aceast a privin ta, cineva precum Chi sinevschi era mai apropiat de Gheorghiu
Dej, Apostol s-au Dr aghici decat de R autu, Pauker s-au de militantul de origine bulgar a Petre
Boril a (Iordan Dragan Rusev). Boril a a f acut parte din Comitetul Executiv al Interna tionalei
Comuniste a Tineretului (KIM), a fost ofi ter politic de rang superior în R azboiul Civil din
Spania, a lucrat la Moscova pentru Comintern, s-a întors în Romania cu divizia Tudor
Vladimirescu, alc atuit a din prizonieri de r azboi romani, a devenit seful direc tiei politice a
armatei romane (înainte ca Nicolae Ceausescu s-a fie numit în aceast a pozi tie), si a fost
membru al Biroului Politic si apropiat al lui Gheorghiu-Dej pan a la moartea acestuia în martie
1965. Valter Roman (Ernest Neuländer) era un militant de origine maghiaro-evreiasc a care
ob tinuse o diplom a în inginerie la Brno (Cehoslovacia). A luptat în Spania întro unitate
romaneasc a de artilerie din cadrul Brig azilor Interna tionale, a condus sta tia de transmisie în
limba roman a a Cominternului, „Romania Liber a”, si s-a întors în Romania cu armata
sovietic a, dup a care a devenit general cu atribu tii politice în armata roman a si ministru al
telecomunica tiilor. Roman a fost epurat la începutul anilor 1950, dar a fost apoi reabilitat si
numit de c atre Gheorghiu-Dej director al editurii partidului, slujb a pe care a p astrat-o
(împreun a cu pozi tia de membru al Comitetului Central) pan a la moartea s-a în 1983.
Nu mai pu tin importan ti au fost fostii conduc atori ai grevelor de la Grivi ta, care
evadaser a din închisoarea Doftana si se refugiaser a în URSS. Dintre acestia, Constantin
Doncea era privit ca adev aratul lider al grevelor de la Grivi ta. Doncea – care luptase în
Razboiul Civil din Spania – cu greu se putea supune disciplinei spartane a Cominternului.
Dumitru Petrescu (Gheorghe), un alt fost lider al grevelor muncitorilor feroviari si un
supravie tuitor al epur arilor de la Moscova, a lucrat la Editura de Stat de la Moscova pan a în
momentul coopt arii s-ale în Biroul pentru Emigran tii Romani al PCR. Gheorghe Stoica
(Moscu Cohn) – un stalinist experimentat si membru fondator al partidului, care a fost
implicat adanc în luptele frac tioniste din 1928-1929, în aparen ta de partea lui Marcel Pauker –
a fost unul dintre instructorii de partid din comitetul de grev a de la Grivi ta si a servit ca ofi ter
politic în timpul R azboiului Civil din Spania, avand presupuse leg aturi cu NKVD.
Dup a ce s-au întors în Romania cu divizia Tudor Vladimirescu, acestia trei au avut
cariere foarte diferite. Doncea s-a afirmat cu brutalitate ca primar al Bucurestiului, a fost
cooptat în Comitetul Central pentru o vreme, dar a fost epurat de c atre Gheorghiu-Dej cu
prilejul Plenarei din iunie 1958, fiind acuzat de „frac tionism” (ceea ce însemna, de fapt, c a îl
criticase pe Gheorghiu-Dej pentru atrocit atile de tip stalinist si pentru abera tiile economice).
Petrescu, un individ mai temperat si mai în telept decat Doncea, descris adeseori ca un
muncitor autodidact, a servit pentru o vreme ca general cu atribu tii politice, apoi a fost seful
Sec tiei Organizatorice a Comitetului Central al PCR, ministru de finan te (succedandui lui
Vasile Luca) si adjunct al primului ministru pan a la eliminarea s-a cu ocazia aceleia si Plenare
din iunie 1958. Reabilitat de Ceausescu în mai 1965 (la dou a luni dup a moartea lui
Gheorghiu-Dej si alegerea lui Ceausescu ca secretar general), Petrescu a devenit
vicepre sedinte al Consiliului de Stat (o pozi tie simbolic a, desigur), iar în 1969, la Congresul al
Xl-ea al PCR, a fost ales membru al Prezidiului Permanent al Comitetului Executiv al PCR,
dar a murit cateva luni mai tarziu.
Gheorghe Stoica a devenit seful organiza tiei de partid Bucuresti si membru al
Comitetului Central, iar apoi a de tinut o serie de pozi tii în aparatul central de partid, printre
care aceea de membru în Comisia Controlului de Partid, unde, al aturi de Coliu, Pîrvulescu,
Elvira Gaisinski si Vincze János (cunoscut mai bine sub numele romanizat de Ion Vin te), a
putut s-a -si valorifice talentele de anchetator terorizandu-i pe cei care erau investiga ti. Stoica a
fost deosebit de violent în denigrarea vechilor sa-i tovar asi, Ana Pauker, Luca, Chi sinevschi,
Doncea si Petrescu la Plenara din decembrie 1961, una dintre cele mai s-albatice regl ari de
conturi din întreaga istorie a partidului. Stoica a fost selectat de Ceausescu s-a reprezinte
vechea gard a în Biroul Politic reorganizat dup a Congresul al IX-lea al PCR în iulie 1965,
cand a fost ales membru plin al Comitetului Executiv al partidului. Misiunea s-a principal aa
fost aceea de a conduce comisia secret a format a de Ceausescu pentru a analiza asa-sinatul
judiciar comis asupra lui Lucre tiu Patrascanu în aprilie 1954 si m asurile represive luate
împotriva altor veterani ai partidului si pentru a formula acuza tia împotriva lui Alexandru
Dr aghici, principalul c alau în slujba lui Gheorghiu-Dej. Astfel, grupul celor care emigraser a la
Moscova în timpul celui deal II-lea r azboi mondial a continuat s-a influen teze via ta politic a a
comunismului romanesc si dup a eliminarea a s-a numitei fac tiuni Pauker-Luca în iunie 1952.

Sfidarea lui P ătrăş canu

Cazul lui Lucre tiu Patrascanu este cel mai interes-ant pentru aceast a perioad a deoarece
acesta a încercat s-a formuleze o „cale spre socialism” romaneasc a. De si Patrascanu nu avea
predispozi tii disidente, subtilitatea s-a intelectual a si interesul s-au pentru probleme teoretice
i au nemul tumit pe Gheorghiu-Dej si pe Ana Pauker 39. Astfel, Patrascanu a fost ales pentru un
proces spectacol în versiune romaneasc a pentru motive diferite.
În primul rand, atat „moscovi tii”, cat si comunistii „de acas-a“ ai lui Gheorghiu-Dej
erau irita ti de pozi tia lui în randurile elitei. Patrascanu î si f acuse un nume si î si construise
autoritatea în urma rolului cheie pe care îl jucase în negocierile si în alian tele care au dus la
lovitura de stat antifascist a de la 23 august 1944. Lichidarea lui urma s-a serveasc a la
cimentarea unit atii elitei de partid, s-a -i avertizeze pe intelectualii din partid s-a nu pun a prea
multe întreb ari, s-a înt areasc a imaginea lui Gheorghiu-Dej în ochii lui Stalin, ar atandu-i
acestuia c a secretarul general roman era la fel de vigilent ca si ceilal ti lideri din Europa
Central a si de Est.
Unicitatea procesului lui Patrascanu a constat în refuzul personajului desemnat a fi
principalul acuzat de a coopera cu tor tionarii sa-i si de a se lans-a pseudoconfesiuni si de a se
acuza singur. În mod paradoxal, s-a întamplat întruna dintre cele mai mici si mai bine
controlate foste sec tiuni ale Cominternului ca scenariul stalinist de „demascare” a dusmanilor
de clas-a infiltra ti la varful elitei s-a se loveasc a de cea mai înc apatanat a rezisten ta. Mai
mult,
Patrascanu a fost plin de dispre t fa ta de încerc arile colegului s-au de pe banca acuza tilor, Belu
Zilber, de a coopera cu acuzarea în speran ta vag a ca aceasta iar putea mic sora pedeaps-a 40.
Care ar fi fost altfel viitorul lui P atrascanu nu se poate sti, pentru c a în urma farsei
judiciare de la procesul s-au din aprilie 1954, el a fost executat în secret: Biroul Politic nu a
discutat în mod formal sentin ta s-a, dup a cum a afirmat mai tarziu Miron Constantinescu în
fa ta „Comisiei pentru reabilit ari” instituite de Ceau sescu. Tinand cont de evolu tiile din
comunismul mondial, inclusiv de disolu tia unit atii de monolit în jurul Moscovei si de
ascensiunea mi scarilor si a grupurilor neomarxiste revizioniste în alte tari est-europene, se
poate afirma c a Gheorghiu-Dej a eliminat pur si simplu alternativa credibil a – care ar fi putut
apare din interiorul partidului – la propria-i putere. Eliminarea lui P atrascanu a echivalat cu o
lovitur a de gra tie dat a oric arei speran te de dezvoltare a unui comunism na tional romanesc
autentic. Ceea ce s-a întamplat în schimb a fost simularea unei rupturi cu Moscova,
etnicizarea (romanizarea) unei elite care avea prea pu tin dea face cu tradi tiile na tionale si
elaborarea, sub Ceau sescu, a unei „ideologii romane sti” corporatist-etnocentrice.
În concluzie, în 1948, la începuturile staliniz arii depline a Romaniei, elita PCR
includea grupuri care se suspectau reciproc si care aveau experien te de via ta diferite. Toate
aceste grupuri erau îns-a gata s-a sprijine interna tionalismul stalinist. Conflictele dintre cele trei
centre analizate mai sus au ap arut în primul rand din cauza unor ostilit ati personale,
subiective. To ti comuni stii romani, f ara excep tie, se luptau pentru sprijinul si aprobarea
Kremlinului. Pentru ei to ti, soarele r as-area în est, la Moscova. Lichidarea lui Fori s, arestarea
colaboratorilor sa-i apropia ti si eliminarea lui P atrascanu ca un „devia tionist na tionalist”
(al aturi de mul ti al ti fo sti lideri din ilegalitate) au pus bazele alian tei provizorii dintre
Gheorghiu-Dej si grupul sau, pe de o parte, si „moscovi tii” Pauker si Luca, pe de alt a parte.
Teohari Georgescu, unul dintre colaboratorii cei mai apropia ti ai Anei Pauker, a fost
cel care, la Congresul I al Partidului Muncitoresc Roman, în februarie 1948, la atacat primul
în mod direct pe P atrascanu. F acand acest lucru, Georgescu relua afirma tii f acute anterior
împotriva lui P atrascanu de Gheorghiu-Dej, în special criticile din 1946 referitoare la
formul arile controversate ale ministrului de justi tie, exprimate în Transilvania cu privire la
disputele etnice dintre maghiari si romani.
În iunie 1948, sedin ta Cominformului a adoptat prima rezolu tie a acestuia împotriva
lui Tito. Tonul campaniei antiiugoslave a devenit, de la s-apt aman a la s-apt aman a, din ce în ce
mai vehement. În Ungaria, Lászlo Rajk, un membru al Biroului Politic maghiar, a fost arestat
si apoi judecat sub acuza tiile de titoism, na tionalism si, evident, de tr adare. Aflat sub arest la
domiciliu, lui P atrascanu i s-a cerut sa m arturiseasc a gre seli na tionaliste. În 1949, la o alt a
sedin ta a Cominformului, tinut a la Budapesta, unde a prezentat un raport (scris, desigur, de
catre ru si) intitulat Partidul Comunist din Iugoslavia în mainile unor asasini şi spioni ,
Gheorghiu-Dej i-a denun tat pe Rajk, Kostov si Patrascanu ca fiind agen ti imperiali sti infiltra ti
în mi scarea clasei muncitoare. Comunismul interna tional intra în epoca suspiciunii
generalizate, a conspira tiilor diabolice si a terorii de masa.
Stalinismul dezl àntuit, 1948-1956

Dup a preluarea puterii politice de c atre comuni sti în Europa Central a si de Est,
conduc atorii sovietici si subordona tii lor locali nu au precupe tit nici un efort pentru a stabili
sisteme monopoliste, monopartinice, bazate pe dogmele ideologice izvorate din interpretarea
pe care Stalin a dat-o bol sevismului. Comuni stii si-au moderat preten tia ideologic a de a
înfiin ta „democra tii populare” si au insistat asupra imperativului de a construi „dictaturi ale
proletariatului” de tip sovietic. Planul stalinist pentru Europa de Est s-a bazat pe o strategie
unic a de transformare a culturilor politice na tionale în cópii la indigo ale celei din URSS.
Cu privire la teroarea stalinist a din Romania ( si, întradev ar, din toat a Europa Central a si de Est), vezi
40

memoriile lui Zilber, Monarhia de drept dialectic .

Liderii partidelor comuniste locale si aparatele administrative si poli tiene sti din ce în ce mai
dezvoltate au pus în aplicare acest plan, transplantand si chiar accentuand caracteristicile
sistemului totalitar de tip sovietic 41.
În sfera economic a, era vorba despre transformarea unei economii bazate pe pia ta,
aflate în proprietate privat a intr-o economie planificat a de la centru, aflat a în proprietatea
statului. Înainte de toate, aceasta însemna na tionalizarea principalelor mijloace de produc tie
din tar a, acesta fiind un punct important al programului comunist de dinainte de r azboi. De si,
din pruden ta, punctul acesta fusese eliminat din platforma PCR din 1946, preg atirile pentru
aceast a masur a au început din decembrie 1945, atunci cand comunistii au preluat controlul
asupra Ministerului Industriei. Un pas intermediar a fost na tionalizarea B ancii Na tionale a
Romaniei pe 28 decembrie 1946. Mi scarea decisiv a a constituit-o o legea din 11 iunie 1948,
care prevedea na tionalizarea întreprinderilor industriale, a b ancilor, a societ atilor de
asigurare, a minelor si a societ atilor de transport si care, în viziunea Comitetului Central al
PMR, urma sa rezolve contradic tia rezultat a din faptul c a, de si î si asumase puterea
politic a, clasa muncitoare nu putea s-a controleze economia 42
.
În al doilea rand, stalinizarea însemna dezvoltarea industriei grele, în special a celei
constructoare de ma sini. Stalin, ca si Lenin, se maturizase întro epoc a în care industria
siderurgic a, cea a ma sinilor electrice si industria chimic a ajunseser a s-a domine economiile
capitaliste occidentale si credea c a puterea unui stat se baza pe aceste industrii gigant 43
. Pentru
o tar a predominant agrar a, cum era Romania, dezvoltarea industriei grele însemna distrugerea
unei surse de cre stere economic a cu un poten tial ridicat, precum si a echilibrului dintre
diferitele ramuri economice. Cat despre transformarea economiei într-o economie planificat a
de la centru (de comand a), un decret emis pe data de 18 iulie 1948 a stabilit înfiin tarea unei
comisii de stat pentru planificare, care urma s-a exercite un control complet asupra dezvolt arii
tuturor ramurilor economiei na tionale. Pre sedintele acesteia era însu si Gheorghe Gheorghiu
Dej, ministrul Economiei na tionale si secretarul general al PMR. Pe parcursul urm atoarelor
decenii, dogma planului stabilit de la centru a r amas neschimbat a în Romania. Mecanismele
de pia ta au fost distruse, micile întreprinderi au disp arut, iar planul a devenit, efectiv, un
obiect de cult. De la Gheorghiu-Dej la Ceausescu, proprietatea colectiv a (adic a, a statului)
asupra resurselor economice a fost considerat a piatra de încercare în ce privin ta devotamentul
autentic fa ta de idealul marxist al societ atii lipsite de clase.
În domeniul agriculturii, stalinizarea însemna abolirea propriet atii private asupra
pamantului si înfiin tarea gospod ariilor colective. Acest tel a fost ascuns la început, iar primul
guvern dominat de comunisti, cel condus de Petru Groza, a intr-odus, în martie 1945, un
program de reform a agrar a prin care s-au distribuit efectiv 1 057 674 de hectare unui num ar
de 796 129 de familii 44. Cu toate acestea, în conformitate cu crezul marxistleninist,
taranimea, din cauza ata samentului fa ta de proprietatea privat a, era o clasa reac tionar a care
trebuia sa fie reeducat a întro comunitate socialist a. R azboiul total împotriva taranilor era
esen tial pentru a ob tine a economie complet controlabil a. Inspirandu-se din tradi tia bol sevic a,
comunistii romani erau convin si c a diferen tele dintre sectoarele socialist (industrial) si
nesocialist (agrar) ale economiei trebuiau eliminate.
Începutul „transform arii socialiste a agriculturii” în Romania a fost anun tat de c atre
rezolu tia Plenarei Comitetului Central al PMR din 3-5 martie 1949. Justificarea teoretic a
Pentru cazul polonez, vezi Teres-a Tora fiska, Them. Stalin s Polish Puppets , New York, Harper & Row, 1987.
41

Pentru cazul romanesc, vezi Lavinia Betea, Maurer şi lumea de ieri. M arturii despre stalinizarea Romaniei ,
Arad, Editura Ioan Slavici, 1995.
Ghi ta Ionescu, Communism in Rumania , pp. 16116s.
42

Vezi Daniel Chirot, What Happened in Eastern Europe in 1989

43
, în Vladimir Tism aneanu (coord.), Revolutions
of 1989 , London, Routledge, 1999, pp. 1940.
Lotul mediu avea suprafa ta de 1,3 hectare, mult mai pu tin decat în cazul reformei agrare din 19191921, cea
44

mai radical a din Europa de Est, cand lotul mediu avea suprafa ta de aproximativ 4 hectare.
pentru campania de colectivizare a fost oferit a de teoria stalinist a cu privire la alian ta dintre
clasa muncitoare si taranii saraci, v azut a ca baza social a pentru „dictatura proletariatului”.
Drumul spre desavar sirea colectiviz arii în Romania a fost lung. Început în 1949, procesul
impus asupra taranilor a fost abandonat temporar în 1952, a fost reluat în 1958 si, în sfar sit,
s-a anun tat c a a fost încheiat în 1962 4s.
În al treilea rand, stalinizarea a urm arit distrugerea complet a a societ atii civile si
înregimentarea vie tii intelectuale si a culturii. Pentru a distruge rela tiile interumane,
indivizilor le-a fost indus un sentiment universal de team a, acestia fiind trata ti ca simple roti te
în angrenajele ma sinariei statului totalitar. Comunistii au ca stigat controlul asupra
Ministerului de Justi tie prin Lucre tiu Patrascanu, care a devenit ministru în noiembrie 1944, si
treptat au preluat controlul asupra Ministerului de Interne. Dup a formarea „primului guvern
democratic” condus de Petru Groza, Teohari Georgescu, care pan a atunci era doar subsecretar
de stat la Ministerul de Interne (din 4 noiembrie 1944), a devenit seful acestei institu tii dup a 6
martie 194s 46. Teroarea aleatorie a fost îndreptat a împotriva tuturor straturilor sociale si
împotriva tuturor categoriilor de inamici politici, de la membrii partidelor tradi tionale pan a la
membrii partidului comunist, mergand pan a la cel mai înalt nivel. Sistemul juridic a fost
reconfigurat în a s-a fel încat s-al priveze pe individ de orice sentiment de protec tie s-au de
sus tinere poten tial a. Au fost numi ti noi judec atori, iar întregul sistem juridic a devenit un
instrument al regimului.
În domeniul vie tii intelectuale, scopul partidului comunist a fost acela de a anihila
orice form a de creativitate autentic a: literatura, istoria, arta si filosofia trebuiau s-a se
subordoneze ideologic sferei politice 47. Tradi tia cultural a a fost reinterpretat a în conformitate
cu noile dogme: principalele personalit ati din literatura roman a au fost eliminate din
publica t iile oficiale, cenzura a fost aplicat a drastic pentru a elimina orice aducea a
„na tionalism”, „cosmopolitism”, „obiectivism” s-au alte forme de „decaden ta burghez a”. În
1950, cu ocazia centenarului na sterii poetului na tional, Mihai Eminescu, propaganda de partid
a f acut tot ce ia stat în putin ta pentru al prezenta pe pesimistul poet romantic ca pe un
precursor al luptelor proletariatului împotriva „capitalismului lipsit de suflet”. Între timp, au
fost organizate campanii împotriva celor care refuzau s-a sus tina pe deplin simplistele si
tenden tioasele dogme oficiale. Cotidianul partidului, „Scanteia”, a jucat un rol important în
aceste campanii: chiar redactorul sef, Sorin Toma, a fost însarcinat s-a scrie un pamflet vulgar
pentru al ataca pe unul dintre cei mai elogia ti poe ti ai Romaniei, Tudor Arghezi 48.
Filosofia, istoria, sociologia si alte stiin te sociale au fost principalele victime ale
acestei politici jdanoviste. Academia Roman a a fost restructurat a prin eliminarea unora dintre
cei mai prestigio si membri ai ei, acuza ti de convingeri „burgheze”. Scribi ai partidului precum
Mihail Roller s-au Petre ConstantinescuIa si au devenit adev aratii îndrum atori ai stiin tei si
culturii în „Romania popular a”. Echipa care a controlat Sec tia de Propagand a si Agita tie între
1946 si 1953 – format a din Iosif Chi sinevschi, Leonte R autu, Ofelia Manole si Mihail Roller
– a impus si a supravegheat supunerea total a fa ta de linia oficial a a partidului. În timp ce
tehnicienii erau necesari pentru îndeplinirea planurilor de industrializare ale partidului,
intelighen tia creatoare era destinat a s-a construiasc a o nou a cultur a bazat a pe realismul

4s
Pe 27 aprilie 1962, în cadrul unei sesiuni speciale a Marii Adun ari Na tionale, Gheorghiu-Dej a anun tat c a
procesul de colectivizare se încheiase; Ghi ta Ionescu, Communism in Rumania, p. 337.
46
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria romanilor în secolul XX, pp. 491492.
47
În acest sens, un exemplu sugestiv îl constituie reinterpretarea total a a istoriei Romaniei de c atre o echip a
condus-a de Mihail Roller. În general, influen ta occidental a a fost neglijat a, în timp ce marele popor rus, apoi
sovietic, era prezentat întotdeauna ca protectorul romanilor s-au, cel pu tin, al celor oprima ti în Romania. Roller a
fost principalul autor al unui manual scolar pentru licee care a servit, pan a la moartea lui Stalin, drept versiunea
definitiv a, incontestabil a, a viziunii comuniste cu privire la istoria Romaniei.
48
Mai tarziu, Toma sia exprimat regretul profund pentru aceast a gre seal a teribil a si a sus tinut c a pamfletul care
îl ataca pe Arghezi fusese scris în urma unor ordine exprese venite de la varful ierarhiei de partid.

socialist jdanovist transplantat în Romania. „Uniunile de crea tie” (precum Uniunea

Scriitorilor, condus-a de Traian Selmaru, Mihai Novicov, Nicolae Moraru si Mihai Beniuc,
Uniunea Compozitorilor si Uniunea Arti stilor Plastici) au devenit principalele instrumente ale
partidului pentru controlul, coruperea si cooptarea intelighen tiei 49.
„Scoala de stiin te sociale Andrei Jdanov” – un mecanism de îndoctrinare special,
controlat de partid – subordonat a direct sec tiei de agita tie si propagand a a Comitetului
Central, a fost înfiin tat a pentru a educa noua genera tie de comuni sti care nu trecuser a
niciodat a prin experien ta vie tii de partid din ilegalitate s-au prin cea a luptei antifasciste s0
. Cei
care au fost preg atiti în aceast a scoal a si care s-au maturizat în anii în care se afirma noua clasa
comunist a, îi vor înlocui treptat pe liderii genera tiei anterioare, care vor fi elimina ti din conducerea
partidului unul dup a altul, în urma unei lupte salbatice pentru putere.

Intelectualul leninist şi partidul: cazul Lucretiu Patràscanu

În Europa de Est, sfar situl anilor 1940 a reprezentat o perioad a de teroare stalinist a,
instituit a de poli tia politic a aflat a sub controlul consilierilor si agen tilor sovietici s1. Conflictul
din 1948 dintre Iugoslavia si Uniunea Sovietic a a contribuit la strangerea surubului în
domeniul politic. Potrivit demonologiei politice staliniste, perfidul „du sman de clasa” se
infiltrase în partidele comuniste. Pentru Stalin ( si, desigur, pentru adep tii sai din Europa
Central a si de Est), nu se putea avea încredere deplin a în nimeni. Rákosi, Berman, Gottwald,
Gheorghiu-Dej si Ana Pauker, cu to tii puteau fi suspecta ti de tr adare si fiecare dintre ei era un
poten tial candidat pentru rolul principal întrun proces spectacol. Dac a Tito, cu palmaresul s-
au de cominternist si de partizan antinazist, se dovedise a fi un renegat duplicitar, atunci
oricine putea fi suspectat de înclina tii mar save similare. Epur arile au fost lansate pentru ai
starpi pe „conspiratorii ascun si”s2.
S-a afirmat c a partidele staliniste din Europa de Est s-au caracterizat prin frac tionism
si sectarism. De fapt, cu cat un partid comunist era mai marginal si mai pu tin reprezentativ din
punct de vedere istoric, cu atat mai profund era sectarismul acestuia. Cazul romanesc
constituie un exemplu perfect. Sfa siat de lupte interne între cele trei centre din timpul
perioadei de ilegalitate, PCR a p astrat o mentalitate de fort area ta asediat a chiar si dup a al II lea
razboi mondial. Avand în vedere c a înainte de 1945 acuza tiile reciproce au dus în general la
expulzarea membrilor fac tiunii învinse, odat a ce partidul a ajuns la putere efectele acestor

49
Pentru detalii privind cooptarea intelectualit atii, vezi Marin Ni tescu, Sub zodia proletcultismului. O carte cu
domiciliu fortat (19791995). Dialectica puterii. Eseu politologic, Bucure sti, Editura Humanitas, 1995, Eugen
Negrici, Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitatie şi propagandà, Bucure sti, Editura Pro, f. a. si Ana
Selejan, Reeducare şi prigoanà. Romania în timpul primului ràzboi cultural, 19441948, vol. 2, Sibiu, Editura
Thausib, 1993.
s0
Am anunte privind scoala „Jdanov” si programul acesteia, vezi în News from behind the Iron Curtain, iunie
1944, pp. 2226. În acela si timp, scoala de partid „ Stefan Gheorghiu” a fost creat a pentru a forma cadre în
domeniul organizatoric. Cele dou a scoli, „Jdanov” si „Stefan Gheorghiu”, s-au unit la sfar situl anilor
1950. „Stefan Gheorghiu” a r amas principala scoal a de cadre a PCR pan a în decembrie 1989. La începutul anilor
1970, rectorul acesteia a fost Miron Constantinescu, urmat de Leonte R autu, care a fost destituit în 1981. Ultimul
rector al scolii de partid „ Stefan Gheorghiu” a fost Dumitru Popescu, unul dintre principalii doctrinari ai
socialismului lui Ceau sescu.
s1
Materiale publicate în timpul Prim averii de la Praga descriu sistemul represiv condus de poli tia politic a si
confirm a implicarea poli tiei secrete sovietice în proceselespectacol din Cehoslovacia; Eugen Loebl, My Mind on
Trial, New York, Harcourt Brace Jovanovich, 1976; Ji fi Pelikan (coord.), The Czechoslovak Political Trials,
Stanford, Stanford University Press, 1971. În Romania, agen tii sovietici au jucat un rol si mai important, de
vreme ce ei erau ofi teri ai poli tiei politice si membri ai anturajului lui Gheorghiu-Dej. Cand Romania a intrat în
conflict cu URSS, ace sti agen ti au fost înlocui ti din func tii, dar si-au continuat existen ta ca cet ateni privilegia ti ai
Romaniei.
s2
Adam B. Ulam, Titoism and the Cominform, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1952; Zbigniew
Brzezinski, The Soviet Bloc. Unity and Conflict, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1967;

lupte nesfar site au fost catastrofale. Din momentul în care a devenit partid de guvern amînt,
PCR a proiectat la nivel na tional o viziune bazat a pe dogmatism si suspiciune generalizat a.
Partidul cerea din partea membrilor sai anularea facult atilor critice. Dac a Secretariatul îl g asea
pe vreunul dintre membrii de partid vinovat de o „devia tie”, individul astfel stigmatizat era
pierdut. Prietenii si, în multe cazuri, chiar rudele apropiate, îl abandonau cu speran ta de a
convinge conducerea de propriul ata sament fa ta de interesele supreme ale partidului.
În cazul PCR, o serie de elemente legate de complexul de inferioritate al celor care
dominau elita partidului au agravat prejudec atile antiintelectuale ale unor activi sti de origine
muncitoreasc a si ale ideologilor partidului (Leonte R autu, Mihail Roller, Sorin Toma, Stefan
Voicu, Nestor Ignat, Constan ta Cr aciun, Zina Brîncu, Nicolae Moraru) angaja ti, conform
jargonului comunist, pe „frontul ideologic” în lupta împotriva r amasitelor mentalit atilor
burgheze. Cu excep tia lui Alexandru Dobrogeanu-Gherea si a lui Lucre tiu Patrascanu, în
perioada timpurie si, ulterior, a lui Miron Constantinescu, Grigore Preoteasa si Ion Gheorghe
Maurer, intelectualii fuseser a în mod evident absen ti din e saloanele superioare ale partidului.
Acest antiintelectualism î si avea originea în conceptul marxistleninist care vedea în
proletariat clasa revolu tionar a predestinat a. Intelectualii erau privi ti ca ni ste fiin te debile si
instabile, c arora le lipseau convingerile si principiile ferme si care puteau fi, în cel mai bun
caz, interpre tii „condi tiei proletare”. Departe de a garanta o carier a în partidele leniniste, o
reputa tie de intelectual starnea astfel suspiciune. Mai mult, din moment ce nu era legat a de
istoria si cultura na tional a a Romaniei, platforma politic a si ideologic a a PCR nu a fost
atr agatoare pentru intelighen tia romaneasc a interbelic a. Partidul a aderat necondi tionat la teza
Cominternului potrivit c areia Romania era o „construc tie imperialist a multina tional a” si a
sus tinut ideea autodetermin arii pe baze etnice pan a la secesiunea complet a. Datorit a acestei
linii mioape, sectare si, pan a la urm a, autodistructive, compozi tia etnic a a PCR a fost
dezechilibrat a.
Comunismul romanesc a fost izolat de curentele de idei si de valorile fundamentale
din perioada interbelic a. De asemenea, comunismul romanesc s-a exprimat prin autoritarism,
centralism birocratic, frac tionism, intoleran ta si supunere necondi tionat a fa ta de Moscova,
centrul comunismului mondial. Tuturor acestora li s-au ad augat caracteristicile experien tei
conspirative din ilegalitate, în special refuzul dialogului si perpetuarea climatului de team a si
suspiciune. Din cultura politic a na tional a romaneasc a, PCR a preluat si a dezvoltat o anumit a
versatilitate în privin ta principiilor si o tenta tie spre nepotism si corup tie.
Eliminarea lui Lucre tiu Patrascanu, început a prin epurarea s-a în 1948, urmat a de
procesul si executarea sa în 1954, reprezint a unul dintre cele mai dezgust atoare episoade din
istoria comunismului romanesc, precum si unul dintre cele mai pu tin studiate procese politice
din Europa de Est s3. Acest episod tine de cea de-a doua faz a de represiune stalinist a:
persecutarea unor lideri na tionali importan ti ai partidelor comuniste, care activaser a în
rezisten ta clandestin a împotriva nazi stilor (László Rajk si, ulterior, János Kádár în Ungaria, si
Wiadis taw Gomu lka în Polonia) s4. Patrascanu era unul dintre liderii cei mai înzestra ti si mai
populari ai partidului. N ascut în anul 1900 la Bac au, întro familie burghez a, avea preg atire de
avocat, cu un doctorat luat la Leipzig ss. S-a al aturat mai întai mi scarii socialiste în 1919, iar în

s3
Pentru o analiz a a procesului Patrascanu în context estcentral european, vezi George Hodos, Show Trials.
Stalinist Purges in Eastern Europe, 19481954 , New York, Praeger, 1987, pp. 93111. Vezi si intr-oducerea bine
informat a a S-andei Golopen tia la Anton Golopen tia, Ultima carte , Bucuresti, Editura Enciclopedic a, 2001.
s4
În prima faz a, au fost atacate partidele politice „burgheze”; a treia faz a a fost îndreptat a împotriva unora dintre
cei mai credincio si sus tinatori ai Moscovei, care fuseser a implica ti în opera tiuni ale Cominternului si care
„fuseser a lega ti de Stalin pe tot parcursul istoriilor lor personale”. Vezi Carrère dEncausse, Le Grand frère , pp.
11s127.
ss
Tat al s-au, D. D. Patrascanu, care era binecunoscut în Romania, apar tinuse grupului de stanga ie sean din jurul
revistei „Via ta Romaneasc a”, dar, sub influen ta prietenului s-au Constantin Stere, intrase în Partidul Na tional
Liberal la începutul secolului.
1921, atunci cand s-a înfiin tat PCR, s-a num arat printre membrii fondatori. În anii 1920,
Patrascanu a fost avocatul ap ararii în procesele catorva comunisti importan ti. A devenit
membru al Comitetului Central în anii 1930 si a reprezentat PCR la Comintern în perioada
1935-1936. În 1931, Patrascanu a fost ales în parlament ca membru al Blocului Muncitoresc -
Taranesc s6. A fost unul dintre organizatorii politici ai grevei de la Grivi ta din februarie 1933.
Între anii 1924 si 1941, Patrascanu a fost închis de sase ori, dar, spre deosebire de ceilal ti
comunisti, a fost eliberat în scurt timp. În 1943, a fost închis în acela si lag ar pentru de tinu ti
politici ca si Gheorghiu-Dej, la Targu-Jiu. A fost eliberat însa dup a numai opt luni si i s-a
permis s-a stea în sta tiunea Poiana Tapului, unde p arin tii sai aveau o vil a, lucru care la iritat
pe Gheorghiu-Dej, care isp asea o pedeapsa grea.
Patrascanu a colaborat cu Ion Gheorghe Maurer si cu Emil Bodn ara s pentru
orchestrarea opera tiunii din aprilie 1944 împotriva lui Fori s. Înc a de dinainte de r azboi, el
stabilise rela tii apropiate cu tineri intelectuali comunisti, care îi admirau profunzimea
teoretic a, precum Miron Constantinescu si Grigore Preoteasa. Dup a înl aturarea lui Fori s,
conducerea provizorie a PCR la numit pe Patrascanu reprezentantul partidului în negocierile
cu liberalii, cu na tional- tarani stii si cu cercurile de la palatul regal, care au condus la lovitura
de stat de la 23 august 1944.
A fost numit ministru f ara portofoliu în primul guvern de coali tie care s-a format în
urma loviturii de stat, apoi a devenit ministru de justi tie, pozi tie pe care a de tinut-o din
noiembrie 1944 pan a la începutul anului 1948. A fost membru al delega tiei care s-a deplas-
at la Moscova în septembrie 1944 pentru a negocia armisti tiul dintre Romania si Uniunea
Sovietic a. Acolo, fiindu-le practic necunoscut liderilor sovietici (spre deosebire de Ana
Pauker si de Vasile Luca), a fost primit cu indiferen ta. Se pare c a unele dintre remarcile sale
din timpul discu tiilor privind armisti tiul au fost interpretate de ru si ca un semn de „arogan ta
na tionalist a”. De asemenea, Patrascanu a f acut parte din delega tia roman a care a participat la
Conferin ta de pace de la Paris din 1946.
Dup a cum s-a sugerat deja, originea conflictului dintre Gheorghiu-Dej si Patrascanu a
fost de natur a personal a. Cei doi avuseser a o rela tie tensionat a în lag arul de la TarguJiu. Pe
Gheorghiu-Dej l-au iritat eforturile lui Patrascanu de a se afirma ca un personaj marcant în
cadrul organiza tiei de partid. Mai tarziu, Gheorghiu-Dej i-a criticat pe Constantin Pîrvulescu
si pe al ti membri ai conducerii din clandestinitate pentru c a l-au numit pe Patrascanu într-o
pozi tie crucial a precum cea de delegat din partea comunistilor la negocierile cu partidele
„burgheze”. Pentru Gheorghiu-Dej si apropia tii sai, Patrascanu nu fusese niciodat a unul dintre
ai lor. Acestora le displ aceau lipsa lui de interes fa ta de intrigile de partid si refuzul de a
profita de veniturile suplimentare sau de privilegiile speciale, la care se adauga nemul tumirea
lui Gheorghiu-Dej fa ta de popularitatea lui Patrascanu printre intelectuali si studen ti. Pentru a
împiedica dezvoltarea unei fac tiuni pro-Patrascanu în cadrul partidului, Gheorghiu-Dej si, pe
atunci, apropiatul s-au aliat, Iosif Chi sinevschi, au decis sa-l acuze de p acatul imaginar al
sovinismului.
Ana Pauker, care, înc a din anii 1920, îl cunoscuse pe Patrascanu, si-a exprimat
rezervele în leg atur a cu profunzimea si tr ainicia convingerilor leniniste ale lui Patrascanu s7
. În
1946, în timpul campaniei electorale, Gheorghiu-Dej la atacat pe Patrascanu din cauza unui
discurs pe care îl tinuse în fa ta studen tilor romani din Cluj ca urmare a unor incidente cu
caracter interetnic care avuseser a loc acolo. Patrascanu încercase s-a sublinieze ata samentul

s6
Vezi Henry L. Roberts, Rumania: Political Problems of an Agrarian State , pp. 2s6, 290 si Ghi ta Ionescu,
Communism in Rumania , pp. 40, 1s1160, 3s4.
De fapt, Patrascanu a afirmat c a, înc a din toamna lui 1944, Pauker, Luca
s7
si Gheorghiu-Dej sovaiau sa-i dea
spre îndeplinire vreo s-arcin a important a în numele partidului; vezi Gre selile mele ca activist de partid , în
Principiul bumerangului. Documente ale procesului Lucre liu P atriiscanu, Bucuresti, Editura Vremea, 1996,
pp. 2028.
PCR fa ta de valorile patriotice romane sti, dar discursul sau a fost distorsionat de Gheorghiu
Dej si invocat împotriva lui în raportul secretarului general asupra „curentelor soviniste si
revizioniste” de la Plenara Comitetului Central din noiembrie 1946 s8
.
La Congresul PMR din februarie 1948 Patrascanu si-a pierdut locul din Comitetul
Central, f ara a i se permite s-a ia cuvantul pentru a se ap ara. Atacul a fost lansat de Teohari
Georgescu, secretar al Comitetului Central si membru al Biroului Politic, care le-a comunicat
participan tilor la congres c a fostul ministru de justi tie „c azuse sub influen ta burgheziei”,
„devenise un exponent al ideologiei burgheze” si „supraestimase for tele inamice” s9. Cateva
luni mai tarziu, dup a ruptura cu Iugoslavia, Patrascanu a fost acuzat si de a fi fost agent
„titoistfascist” si spion în slujba serviciilor secrete occidentale. Pe 28 aprilie 1948 a fost
arestat din ordinul lui Gheorghiu-Dej si a fost ini tial interogat de o comisie de partid compusa
din Teohari Georgescu, Iosif Ranghe t, Alexandru Dr aghici si Gheorghiu-Dej însu si.
Patrascanu a fost închis împreun a cu so tia si ca tiva prieteni apropia ti si supus unor
interogatorii extenuante 60. Pe data de 1 mai 1948, înainte de începerea interogatoriilor,
Patrascanu a adresat o scrisoare emo tionant a secretariatului, cu alte cuvinte c atre Gheorghiu
Dej, Pauker, Luca si Georgescu, ar atand c a era nevinovat 61.
Lucre tiu Patrascanu a stat închis timp de sase ani, fiind executat numai în 1954. Spre
deosebire de László Rajk si Rudolf Slánský, Patrascanu nu a consim tit sa- si m arturiseasc a
presupusele crime. Gheorghiu-Dej l-a criticat pe Teohari Georgescu pentru incapacitatea s-a de
al „demasca” pe Patrascanu, de unde reiese c a atat timp cat Gheorghiu-Dej împ artea puterea
în secretariat cu Pauker, Luca si Georgescu, investiga tiile nu au reu sit s-a produc a dovada
neces-ar a pentru ca un proces precum cel al lui Rajk s-a aib a loc în Romania.
În vara lui 1952, dup a epurarea grupului Pauker-Luca-Georgescu, a fost format un
comitet special pentru finalizarea investiga tiilor asupra lui Patrascanu si a celor închi si
împreun a cu el. Noul comitet era îndrumat de Alexandru Dr aghici, proasp at desemnat
ministru de interne, care primea instruc tiuni direct de la Gheorghiu-Dej si de la num arul doi în
partid, secretarul Comitetului Central însarcinat cu „organele speciale”, Iosif Chi sinevschi.
Echipa de investigatori era condusa de colonelul de securitate Ioan Soltu tiu, care fusese la
Praga în timpul preg atirilor pentru procesul-spectacol regizat lui Slánský pentru a studia cum
se ob tin confesiunile 62. Soltu tiu a schimbat stilul interogatoriilor: începand din septembrie

s8
Materiale de arhiv a arat a ca afirma tia încriminatoare „sunt roman înainte de a fi comunist” nu a fost f acut a, de
fapt, de Patrascanu, ci ia fost atribuit a de un informator, Pavel Apostol; vezi Lavinia Betea, Lucreliu
PatriLycanu. Moartea unui lider comunist, Bucuresti, Editura Humanitas, 2003.
s9
Ghi ta Ionescu, Communism in Rumania, pp. 1s11s6.
60
Pe lang a so tia lui Patrascanu, Elena (n ascut a Hertha Schwammen), au mai fost aresta ti si interoga ti Lena
Constante, Harry Brauner si Belu Zilber, cu to tii prieteni apropia ti ai familiei Patrascanu. Elenei Patrascanu i s-a
spus c a so tul ei avusese o leg atur a cu Lena Constante, determinando astfel s-a depun a marturie împotriva
acestuia. Elena Patrascanu a fost condamnat a la 14 ani de închisoare, dar a fost eliberat a în 1956. Vezi ordinul de
eliberare a s-a în Gheorghe Buzatu, Mircea Chiri toiu (editori), Agresiunea comunismului în Romania. Documente
din arhivele secrete, 19441989, vol. I, Bucuresti, Editura Paideia, 1998, pp. 102103. Mai tarziu, s-a c as-atorit cu
regizorul de teatru Yannis Veakis, un comunist grec exilat. Despre cercul intim al lui Patrascanu, vezi Petre
Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Bucuresti, Editura Albatros, 2000. Pandrea îns-a avea motive personale
pentru a o antipatiza pe Elena Patrascanu; în consecin ta, memoriile s-ale trebuie citite cu anumite rezerve atunci
cand este vorba despre p arerile s-ale cu privire la cine a fost cu adev arat respons-abil de c aderea lui Lucre tiu
Patrascanu.
61
Arhiva Serviciului Roman de Informa tii (ASRI), fond P, dos-ar 40002, vol. 3, ff. 339400.
62
Se pare c a a existat o încercare de a lega cazul Patrascanu de „grupul PaukerLucaGeorgescu”, a s-a cum se
poate vedea dintrun raport al lui Ioan Soltu tiu, la dou a luni dup a ce investiga tiile au fost reluate. Aceast a ipotez a
este avans-at a de Robert Levy în „Sfera Politicii”, nr. 2930, iulieaugust 1995, pp. 3942. Pentru raportul lui
Soltu tiu, vezi ASRI, fond Y, dos-ar 40002, 16, ff. 216 si „Sfera Politicii”, nr. 2930, iulieaugust 1995, pp. 43 4s;
nr. 31 septembrie 1995, pp. 424s si nr. 32, octombrie 1995, pp. 4344. O posibil a leg atur a între cele dou a procese
a fost Egon Balas, un prieten al lui Alexandru Iacob, care a fost mana dreapt a a lui Vasile Luca la Ministerul
de Finan te si care a fost si el implicat în procesul sefului s-au. Jacques Berman, care a fost implicat în
1952 au fost folosite tortura si presiunile morale pentru ai „convinge” pe cei aresta ti sa
marturiseasc a crimele lor si ale celorlal ti din grup 63.
 Patrascanu s-a dovedit a fi o persoan a puternic a. Ca dovad a a presiunilor la care a
rezistat st a scrisoarea din 13 noiembrie 1952, pe care a trimis-o ministrului de interne,
Dr aghici 64. De si „verificarea” a continuat pan a la sfar sit în stilul impus de Soltu tiu, Patrascanu
si-a sfidat investigatorul si a respins minciunile ticluite în principal de fostul s-au prieten si
coleg de proces, Belu Zilber. Dup a luni de tortur a fizic a, Zilber, un intelectual sofisticat si
cinic, a ajuns la concluzia c a rezisten ta era inutil a si c a strategia cea mai bun a era cooperarea
cu tor tionarii. Prin urmare, el a conceput un halucinant scenariu al conspira tiei si tr adarii, iar
întreaga serie de acuza tii împotriva lui Patrascanu s-a bazat pe n ascocirile care rlecau de la
marturiile date de ceilal ti acuza ti, în primul rand de la autorechizitoriul lui Zilber s
.
Procesul a fost pus în scen a între 12-14 aprilie 1954, dar, din cauza refuzului lui
Patrascanu de a- si admite gre seala, acesta s-a tinut în fa ta unei audien te selec tionate dintre
militan tii de partid si cadrele Securit atii. În acest fel, i-au lipsit efectele de senza tie ale
precedentelor procese spectacol din celelalte tari est europene. Probele s-au limitat numai
la „confesiunile” celorla ti de tinu ti66. Patrascanu a fost acuzat de crime împotriva p acii si de
înalt a tr adare, fiind condamnat la moarte. În afar a de Patrascanu, singurul condamnat la
moarte în acest proces a fost Koffler, adjuctul lui Fori s, a c arui demitere din biroul politic în
1944 fusese sus tinut a de Patrascanu 67. În afar a de cei doi, era implicat un grup eterogen, din
randurile c aruia mul ti aveau leg aturi personale cu Patrascanu si cu so tia s-a, printre care Belu
Zilber, Harry Brauner (muzicolog si folclorist) si prietena acestuia, Lena Constante
(cunoscut a ca artist plastic, cu o sensibilitate literar a deosebit a). Din acela si grup f acea parte
Ion Mocsony Starcea (fost mare sal al palatului, care fusese activ în lovitura de stat de la 23
august), inginerul Emil Calmanovici, Herant Torossian (om de afaceri american si fost consul
la Paris), Jacques Berman (fost diplomat), Alexandru Stef anescu si vaduva lui Fori s, Victoria
Sîrbu 68.
Procesul a avut cateva obiective: sa-l prezinte pe Patrascanu ca un tr adator a c arui
via ta politic a fusese un sir de conspira tii împotriva intereselor ale clasei muncitoare, sa-l
procesul Patrascanu, a fost obligat s-a depun a marturie c a s-a angajat în ac tiuni de spionaj împreun a cu Balas pe
cand cei doi se aflau împreun a la Lega tia Romaniei de la Londra; vezi Egon Balas, Will to Freedom. A Perilous
Journey through Fascism and Communism , Syracuse, N.Y., Syracuse University Press, 2000, pp. 312316 si
declara tia lui Jacques Berman din data de 22 ianuarie 1953 în Principiul bumerangului , pp. 140163.
63
Vladimir Tism aneanu, Stalinism pentru eternitate , p. 1s4 si p. 329.
64
Scrisoarea lui Lucre tiu Patrascanu din 13 noiembrie 1952, ASRI, fond P, dos-ar 40002, 10, f. 401.
6s
Pentru propria m arturie a lui Zilber cu privire la proces si la comportarea s-a în timpul anchetei, vezi cele dou a
versiuni ale memoriilor s-ale, Actor în procesul P atràîcanu si Monarhia de drept dialectic . Dup a ce prima
versiune ia fost confiscat a de poli tia secret a, Zilber sia rescris memoriile sub pseudonim, îns-a rezulatul este
diferit. Prima versiune a fost recuperat a mai tarziu din arhivele fostei Securit ati si ambele versiuni au fost
publicate.
66
Pe lang a marturia lui Zilber, care, în memoriile s-ale, a admis c a a recunoscut c a ar fi comis crimele puse pe
seama s-a, vezi si marturia Lenei Constante, implicat a în acest proces, The Silent Escape. Three Thous-and
Days in Romanian Prisons , Berkeley, University of California Press, 1995. În plus, comisia de partid care, la
cererea lui Ceausescu, a investigat acest proces pentru al incrimina pe Gheorghiu-Dej, dar mai ales pe
Alexandru Dr aghici, care trebuia îndep artat, a descris toate metodele utilizate pentru a ob tine m arturisirile.
67
În timpul preg atirii procesului, Koffler a scris o serie de autocritici grotesc de masochiste, în care admitea c a
era un maniac sexual, un asa-sin si un tr adator; vezi Autobiografie, ASRI, fond P, dos-ar 40002, 4s, pp. 3480.
Printre cei care au depus m arturie împotriva Koffler la proces s-au num arat fosti membri ai conducerii partidului
din ilegalitate (Ana Toma si Ilka Melinescu), care lau acuzat pe fostul sef al serviciului financiar al partidului de
leg aturi cu poli tia secret a al lui Antonescu (Siguran ta).
68
Patrascanu si Koffler au fost condamna ti la moarte si executa ti pe data de 17 aprilie 1954. Ceilal ti au fost
condamna ti la închisoare pe diverse termene: Belu Zilber, Alexandru Stef anescu si Emil Calmanovici la
închisoare pe via ta; Ion MocsonyiStarcea si Herant Torossian la 1s ani de închisoare; Lena Constante si Harry
Brauner la 12 ani; Jacques Berman la 10 ani si Victoria Sîrbu la 8 ani. Pentru documentele privind procesul, vezi
Principiul bumerangului , pp. 361381.
asocieze pe el si grupul sau cu opera tiunile de spionaj occidentale si sa demonstreze
activit atile subversive ale conducerii PCR sub Fori s/Koffler în timpul r azboiului. Cu alte
cuvinte, numai datorit a lui Gheorghiu-Dej si a „nucleului sau san atos, leninist” dusmanii au
fost identifica ti, iar planurile lor au fost în abu site în fa sa.
De si în multe dintre analizele occidentale Patrascanu a fost considerat un poten tial
Tito, nici una dintre scrierile sale nu sugereaz a existen ta unei abord ari originale a revolu tiei
socialiste 69. Scopul procesului nu a fost acela de a distruge „titoismul” din cadrul partidului
roman, ci acela de a elimina rivalii si a discredita vechea gard a a partidului. Patrascanu nu a
fost un poten tial Tito, ci mai degrab a un poten tial Gomu lka roman – un comunist pentru care
devotamentul fa ta de Stalin nu însemna abandonarea oric arui sentiment patriotic. Tragedia
lui a fost aceea c a a subestimat intensitatea resentimentelor lui Gheorghiu-Dej si a abilit atii
tactice a acestuia de a se debarasa de inamici. Patrascanu detesta lipsa de cultur a a lui
Gheorghiu-Dej si arogan ta Anei Pauker. El îl considera pe Gheorghiu-Dej o cantitate
neglijabil a si nu si-a dat seama c a secretarul general juca un rol din ce în ce mai influent în
cadrul cvartetului conduc ator (Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari
Georgescu) care a dominat partidul pan a în 1952. Într-un moment în care conflictul cu
Iugoslavia putea fi deja anticipat, la cateva luni dup a stabilirea Cominformului în septembrie
1947, liderii PCR au g asit în Patrascanu tapul isp asitor perfect pentru orice tip de devia tie de
care Stalin iar fi putut acuza pe ei.
Procesul lui a avut loc în 1954, atunci cand Malenkov si Hru sciov se debarasaser a de
Beria, iar noul curs era nu numai tolerat, dar chiar încurajat în tarile satelite 70. În alte tari est -
europene procesele politice au continuat dea lungul anilor 1954 si 1955 (de exemplu, în
Cehoslovacia lui Antonin Novotny), dar acestea au afectat numai e saloanele de mijloc ale
partidului, nu pe cei de la varf. Cu alte cuvinte, la un an dup a moartea lui Stalin, procesele
staliniste care mai aveau loc în diverse tari erau mai degrab a afaceri de natur a intern a decat
unele inspirate si controlate de Moscova.
Execu tia lui Patrascanu a fost, prin urmare, o ini tiativ a romaneasc a, nu una sovietic a,
cu toate c a romanii au primit sfaturi din partea sovieticilor în perioada preg atirii procesului,
iar ru sii nu s-au opus pedepsei cu moartea 71
. Întemni tarea pentru o perioad a de aproape sase
ani nu a fost posibil a fara aprobarea sovieticilor si fara implicarea acestora în investiga tiile
aferente cazului. Patrascanu a fost lichidat pentru c a Gheorghiu-Dej a realizat c a vremurile se
schimbau si c a fostul ministru de justi tie, care nu recunoscuse nimic, putea deveni o
alternativ a care îl putea pune în pericol pe el însu si si pe grupul sau. Gheorghiu-Dej si
apropia tii sai se temeau c a Patrascanu putea genera o reac tie antistalinist a în cadrul partidului,
care le putea submina propria pozi tie. Mai mult, ei se temeau c a Patrascanu putea fi folosit ca
un pion politic de c atre ru si, care se aflau în c autare de alternative pentru liderii stalini sti
compromi si din Europa de Est 72.
69
Cartea lui Patrascanu, Problemele de baz a ale Romaniei , Bucuresti, 1944, era o lucrare pragmatic a, cu caracter
politic, gandit a ca o contribu tie la ideologia PCR. Celelalte scrieri ale s-ale, în special Curente şi tendin je în
filozofia romaneasc a, retiparita în 1971 de Editura Politic a din Bucuresti, erau, f ara îndoial a, lucrari ortodoxe din
punct de vedere ideologic.
70
Se poate argumenta c a procesul lui Beria ar fi putut servi ca model pentru procesul Patrascanu, a s-a cum
sugereaz a Belu Zilber în Actor în procesul P atraşcanu, pp. 12324 (presupunand c a Beria a fost, cat de cat,
judecat).
71 •
Miron Constantinescu a dezv aluit mai tarziu faptul c a în 1954 fusese trimis la Moscova pentru a ob tine
aprobarea sovieticilor pentru proces, dar c a Malenkov ia spus „asta este treaba voastr a”.
72
Cu privire la evolu tiile din Europa de Est în epoca poststalinist a, vezi François Fejtö, A History of the People s
Democracies. Eastern Europe since Stalin , New York, Praeger, 1971; Leszek Kolakowski, Main Currents of
Marxism , vol. 3, The Breakdown , Oxford, Clarendon Press, 1978; Richard Löwenthal, World Communism. The
Disintegration of a Secular Faith , New York, Oxford University Press, 1964; Leopold Labedz, International
Communism after Khrushchev , Cambridge, Mass., MIT Press, 196s; Imre Nagy, Un Communisme qui noublie
pas lhomme , Paris, Plon, 1957; Tibor Meray, Ce jourlà: 23 octobre 1956 , Paris, Robert Laffont, 1966 si Tamás
 Procesul lui Patrascanu a fost, în primul rand, o epurare care a eliminat un poten tial
rival, ale c arui merite si lung serviciu în slujba mi scarii revolu tionare le dep aseau pe cele ale
celor care îl persecutau. În al doilea rand, presupusa tr adare a lui Patrascanu constituia o
explica tie pentru sl abiciunea partidului din timpul r azboiului si absen ta unei mi scari
comuniste de rezisten ta în Romania. Din acest motiv, Patrascanu a fost asociat cu grupul lui
Fori s, reprezentat de Remus Koffler, fostul num ar doi din partid, eliminat în aprilie 1944
odat a cu Fori s. În al treilea rand, prin leg aturile stabilite între Gheorghiu-Dej si „moscovi ti” în
timpul afacerii Patrascanu, coeziunea grupului hegemonic s-a accentuat. În al patrulea,
judecandul pe Patrascanu, PCR a contribuit la propaganda sovietic a împotriva Iugoslaviei lui
Tito. În al cincilea, poten tialii critici erau descuraja ti, iar orice tendin ta frac tionist a suprimat a.
Dup a 1954, pozi tia lui Gheorghiu-Dej în cadrul conducerii de partid a devenit mai puternic a
decat oricand. El chiar la numit pe locotenentul sau de încredere, Gheorghe Apostol, prim -
secretar al Comitetului Central (1954195s), f ara sa-i fie team a de competi tie. Ca prim -
ministru al tarii, Gheorghiu-Dej a început sa-si cultive propria imagine ca om politic luminat,
interesat mai înainte de orice de cre sterea economic a, de dezvoltarea industrial a si de
cre sterea standardului de via ta al popula tiei.
Nicolae Ceausescu nu era pe atunci membru al Biroului Politic pentru a sus tine
decizia de executare a lui Patrascanu, luat a de Gheorghiu-Dej si de Chi sinevschi. Astfel, el
personal nu a fost implicat personal în acel verdict. Mai tarziu, Ceausescu a ca stigat capital
politic din aceast a îndoielnic a inocen ta pentru a se pretinde antistalinist si pentru al discredita
pe Gheorghiu-Dej. În cadrul ofensivei sale împotriva baronilor lui Gheorghiu-Dej de dup a
196s, Ceausescu la reabilitat pe Patrascanu, dar nu si toate celelalte victime ale acestui
proces. El nu numai c a la atacat pe Alexandru Dr aghici, ministrul de interne din perioada
1952-1965, pentru rolul jucat în realizarea efectiv a a epur arilor staliniste, dar la f acut si pe
Gheorghiu-Dej direct r aspunz ator pentru faptul c a le ordonase 73.
Astfel, Ceausescu îi avertiza pe fostii membri ai Biroului Politic, Gheorghe Apostol,
Emil Bodn ara s si Chivu Stoica, precum si pe proasp at-reabilitatul Miron Constantinescu, c a
partidul cuno stea rolul lor în uciderea lui Patrascanu. Pentru a si face drum c atre puterea
absolut a, Ceausescu a orchestrat reabilitarea politic a a lui Patrascanu si a ob tinut eliminarea
dusmanului sau principal, precum si neutralizarea principalilor suporteri ai lui Gheorghiu-Dej
din cadrul conducerii partidului.

Undele de soc ale Congresului al XXlea al PCUS, 1957 - 1960

Moartea lui Stalin a produs confuzie în randul elitelor conduc atoare ale URSS si ale
sateli tilor acesteia. Climatul politic al vremii a fost definit cu ajutorul unei metafore literare,
„dezghe tul”. A ap arut conceptul de „nou curs”. În perioada martie-septembrie 1953, urma sii
lui Stalin au f acut eforturi pentru a limita teroarea de masa, i-au asigurat pe oameni c a nu se
preg ateau alte epur ari si au redus sim titor retorica antioccidental a si antititoist a. Competi tia
pentru putere dintre fac tiunile rivale de la Kremlin a dus, printre altele, la expulzarea si
uciderea fostului sef al Ministerului Securit atii Statului (MGB) al URSS, mare salul Lavrenti
Pavlovici Beria.
10s •
Vezi Note regarding the Convers-ation of I. V. Stalin with Gh. Gheorghiu-Dej and A. Pauker on the Situation
within the RCP and the State of Affairs in Romania in Connection with the Peace Treaty , No. 191, 2 februarie
1947, în Galina P. Mura sko, Albina F. Noskova, Tatiana Volokitina (editori), Vostocinaia Evropa v dokumentah
arhivov, 19441953 , vol. 1, Moscova, 1997, pp. s64s6s.
Vladimir Tism aneanu, Stalinism pentru eternitate , p. 171.
106

Congresul al IIlea al Partidului Muncitoresc Roman , Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura Politic
107
a,
1956.
 Stirile privind eliberarea din închisoare a doctorilor de la Kremlin în aprilie 1953 si
eliberarea din Gulag a sute de mii de prizonieri reprezentau semnale încurajatoare ale
începutului „dezghe tului”. Valul de reabilit ari politice de dup a 1954 si reafirmarea demult
uitatelor „norme leniniste ale vie tii de partid” au dus la cre sterea a stept arilor pentru
schimbare, nu numai în URSS, ci si în tarile satelite. Beria si asasinii sai de la MGB erau tapii
isp asitori ideali, iar „conducerea colectiv a” a lui Malenkov si Hru sciov s-a folosit de
lichidarea lor pentru a si reafirma angajamentul pentru relaxare politic a intern a, condi tii de
via ta mai bune pentru poporul sovietic si rela tii mai bune în interiorul blocului sovietic.
Influen ta exercitat a de Beria asupra lui Stalin, în special în ultimii ani de via ta ai tiranului, a
fost invocat a ca o explica tie pentru ac tiunile întreprinse între 1948 si 1953, inclusiv pentru
ruptura cu Iugoslavia, procesele spectacol din democra tiile populare si violentele campanii
antisemite care avuseser a loc. Cominformul, candva atotputernic, a început s-a se destrame, iar
periodicul sau, „Pentru pace trainic a, pentru democra tie popular a”, s-a cufundat într-o
binemeritat a uitare 108 . Diminuarea si chiar dispari tia retoricii antiiugoslave dup a 1953 si, dup a
1954, începutul reconcilierii sovieto-iugoslave au semnalat faptul c a un nou sistem de rela tii
se forma nu numai în interiorul blocului, dar si în mi scarea comunist a mondial a.
Revolta de la Berlin din iunie 1953, declan s-ata de m arirea normelor de produc tie în
construc tii, a fost primul episod dintr-o serie de evenimente care urmau s-a duc a la
dezintegrarea imaginii monolitice, omogene a blocului sovietic. Mi scarea antitotalitar a a
muncitorilor din Berlin, înecat a în s-ange de poli tia estgerman a, sus tinut a de for tele
sovietice, a atras aten tia Vestului asupra fenomenelor centrifuge din lumea comunist a. Numirea
lui Imre Nagy ca primministru al Ungariei în iunie 1953, programul s-au politic moderat,
îngr adirea influen tei lui Mátyás Rákosi în cadrul conducerii maghiare, deschiderea URSS
catre Vest dup a 195s si începerea procesului de reabilitare a unora dintre cele mai importante
victime comuniste ale represiunii staliniste erau f ara îndoial a menite s-a încurajeze iluzia c a
sistemul putea fi reformat de la varf prin renun tarea la dogmele staliniste.
Perioada dintre 1953 si 1956 a coincis cu disolu tia dramatic a a mitului lui Stalin si cu
începutul c aut arilor unor modele socialiste alternative. Mai puternic a în Ungaria, Polonia,
Cehoslovacia, dar prezent a si în Romania, RDG si chiar în URSS, tenta tia socialismului
democratic a afectat un segment semnificativ al intelighen tiei. Revizionismul reprezenta
expresia articulat a a revoltei pe care o resim tiser a mul ti dintre intelectualii marxi sti
înregimenta ti fa ta de pr apastia dintre idealurile proclamate si practic a.
Mai mult, mediul interna tional era în schimbare: spiritul Genevei, numit astfel dup a
locul conferin tei la varf din iulie 1955, promis-a cooperare pa snic a dintre Est si Vest,
neutralitatea Austriei si retragerea trupelor sovietice din zona de ocupa tie ruseasc a din acea
tar a, în conformitate cu tratatul de pace semnat pe 15 mai 1955, au crescut a stept arile unor tari
ca Ungaria, Romania si Polonia. Dar rezultatul luptelor pentru putere dintre stalini stii si
antistalini stii de la Kremlin era departe de a fi clar, iar ca urmare a acestei situa tii politice si
ideologice complicate au ap arut probleme semnificative.

108 În 1957 s-a f acut un efort de a reînfiin ta o institu tie interna tional a pentru consulta tii si colaborare la nivel
teoretic între partidele comuniste. Astfel, a fost fondat a la Praga revista, publicat a lunar, „Problems of Peace and
Socialism” (cunoscut a si sub numele de „World Marxist Review”), primul redactor sef al acesteia fiind ideologul
sovietic Alexei Rumian tev, membru al CC al PCUS. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, ini tial un înveterat
doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale Eurocomunismului. În prima faz a, reprezentantul
comunistilor romani a fost Leonte Tism aneanu, la vremea aceea sef al catedrei de socialism stiin tific de la
Universitatea din Bucuresti si director adjunct al Editurii Politice (directorul editurii era Valter Roman). Între
redactori au avut loc discu tii aprinse cu privire la noul program al Ligii Comunistilor din Iugoslavia (1958) si la
recentele divergen te sovietochineze. Leonte Tism aneanu a fost rechemat de la Praga în septembrie 1958, acuzat
de frac tionism si exclus din partid în 1960. Mul ti dintre reprezentan tii sovietici asocia ti la publica tia de la
Praga au devenit ulterior membri ai cercului intim de intelectuali de partid al lui Gorbaciov (de exemplu,
Fiodor Burla tki, Gheorghi S-ahnazarov si Ivan Frolov). Revista sia încetat apari tia la sfar situl anilor 1980.
 În ciuda succesului s-au din 1955, cand la destituit pe Malenkov din func tia de prim -
ministru, Nikita Hru sciov, care devenise sus tinatorul fervent al for telor antistaliniste din
Prezidiul PCUS, nu putea conta pe majoritatea colegilor sai. Molotov, Kaganovici, Malenkov,
Voro silov si al ti adep ti ai liniei dure controlau înc a sectoare cheie ale partidului si guvernului
si nutreau resentimente adanci fa ta de eforturile de demascare a crimelor staliniste.
În 1955, Imre Nagy a fost obligat sa se retrag a din func tia de premier al Ungariei, iar
Rákosi si stalini stii sa-i p areau sa-si reca stige influen ta politic a pierdut a. În realitate, însa,
victoria lor a fost de scurt a durat a: intelectualii si studen tii maghiari în teleseser a ca Moscova
nui va sus tine necondi tionat pe vechii lideri stalini sti, iar mitul infailibilit atii partidului fusese
sf aramat. Lupta pentru reabilitarea lui László Rajk si a celorlalte victime ale rákosismului era
în plin a desf asurare, fiind favorizat a de înc alzirea rela tiilor dintre liderii sovietici si Tito. Rajk
fusese executat în 1949 sub acuza tia c a era spionul lui Tito si, implicit, un agent al
Occidentului imperialist. Acum, cand Tito era sarb atorit ca un tovar as comunist, nu mai exista
nici un motiv pentru men tinerea vechilor acuza tii de la procesul împotriva lui Rajk. Panica,
teama si insecuritatea se r aspandeau rapid printre e saloanele staliniste de la varful partidelor
din Europa Central a si de Est.
Liderii comunisti romani au în teles c a vremurile se schimbau si c a vechile metode
trebuiau revizuite radical: prin urmare, a fost ini tiat a o anumit a relaxare a politicii interne
dup a 1953. Una dintre primele m asuri luate a fost decizia de a pune c apat construc tiei
canalului Dun are/Marea Neagr a, o întreprindere enorm a, impusa de Stalin, care se potrivise
cu politica de represiune a lui Gheorghiu-Dej 109
. În timpul Plenarei Comitetului Central din
1920 august 1953, sub influen ta noului curs si a retoricii sovietice poststaliniste, Gheorghiu
Dej a criticat încerc arile de a promova cultul personalit atii, p arerea lui fiind c a Sec tia de
Propagand a si Agita tie a partidului trebuia sa se concentreze asupra meritelor conducerii ca un
organism colectiv si nu sa idealizeze un singur individ. A fost criticat si accentul exagerat pus
pe industria grea în detrimentul bunurilor de consum, iar Gheorghiu-Dej a insistat asupra
necesit atii de a se concentra asupra cre sterii standardului de via ta al popula tiei. Puteau fi
distribuite sume mai mari de la bugetul de stat industriilor produc atoare de bunuri de
consum, a anun tat Gheorghiu-Dej, urmand linia lui Malenkov din URSS 110
.
La Festivalul Interna tional al Tineretului, din vara anului 1953, regimul a f acut tot ce a
putut pentru a prezenta imaginea unei genera tii vesele si entuziaste de tineri romani, iar
cantit ati imense de m arfuri au fost expuse în magazine, spre uimirea romanilor, care de ani de
zile nici nu vis-aser a la a s-a ceva. Oamenii î si vor aminti festivalul ca pe o prezen ta occidental a
trec atoare pe str azile Bucurestiului, prin vizibilitatea redus-a a for telor poli tiene sti si prin
par tiala liberalizare cultural a.
În 1955, Miron Constantinescu a fost numit viceprim-ministru însarcinat cu
problemele culturale si intelectuale, pierzandu si astfel pozi tia de pre sedinte al Comitetului de
Stat pentru Planificare 1 1 1 . Numirea s-a a coincis cu o deschidere fa ta de intelectualii influen ti
care fuseser a persecuta ti sau redu si la t acere în timpul „jdanov scinei” din Romania 112 . Tot în
1955 a fost introdusa o politic a mai permisiv a în privin ta admiterii la facultate, noile
reglement ari reducand duritatea sistemului restrictiv bazat pe promovarea celor care

109 Cu privire la procesul înscenat la Canalul Dun areMarea Neagr a si execu tiile ce iau urmat, dup a modelul
stalinist al cazului de s-abotaj din 1929 din Donbas, vezi Doina Jela, Cazul Nichita Dumitru, Bucuresti, Editura
Humanitas, 1995. Lucr arile la canal au fost sistate pe 18 iulie 1953.
110
Vezi decizia Plenarei l argite a CC al PMR din 1929 august 1953, în Rezolujii şi hotarari ale Comitetului
Central al PMR, Bucuresti, ESPLP, 1952.
111
Înlocuitorul s-au a fost inginerul Gheorghe Gaston Marin, un fost lupt ator în Rezisten ta Francez a, care a
detinut aceast a pozi tie între 195s si 1966; vezi Gheorghe Gaston Marin, În serviciul Romaniei lui Gheorghiu
Dej. Însemnari din viaja, Bucuresti, Editura Evenimentul Romanesc, 2000.
112
Printre intelectualii cons-acra ti în perioada interbelic a care au fost reabilita ti s-au num arat istoricii Andrei
Otetea, Constantin C. Giurescu, filosoful Lucian Blaga, precum si poetul Tudor Arghezi.
proveneau din familii muncitore sti. Nu au fost desfiin tate însa cotele alocate în conformitate
cu „originea social a”, care îi dezavantajau pe candida tii provenind din familii
intelectuale, „burgheze” sau din familii de „chiaburi”.
Congresul al II-lea al PMR fusese programat ini tial pentru anul 1954, la sase ani dup a
cel precedent, dar a fost amanat de cateva ori 113
. Dup a cum am ar atat, în aprilie 1954, în urma
unui proces înscenat, Gheorghiu-Dej ob tinuse executarea lui Lucre tiu Patrascanu, cel care îi
putea provoca pr abu sirea politic a si era rivalul sau poten tial. Pentru a emula, în aparen ta,
schimb arile de la Moscova, la Plenara Comitetului Central din 19 aprilie 1954, a fost instituit a
o „conducere colectiv a”. Pozi tia de secretar general a fost înlocuit a cu un Secretariat format
din patru membri, condus de un primsecretar. Gheorghiu-Dej, imitandul pe Malenkov, a
devenit prim-ministru, pozi tie pe care a de tinut-o pan a în octombrie 1955, cand, în telegand c a
sursa puterii era în continuare Secretariatul Comitetului Central, a preluat func tia de prim -
secretar (care era titlul purtat de Hru sciov în URSS).
În perioada aprilie 1954octombrie 1955, Gheorghe Apostol, omul de încredere al lui
Gheorghiu-Dej, a de tinut pozi tia de prim-secretar. Pan a în acel moment, cele mai importante
pozi tii de tinute de Apostol fuseser a la sindicate sau în guvern. Prin urmare, el nu avea nici o
baz a de putere în cadrul birocra tiei partidului, rolul sau principal fiind acela de a crea aparen ta
unei împ artiri a puterii la varful PMR. Pe de alt a parte, dup a cum sus tin unii fosti aparatcici
comunisti, Apostol a jucat un rol cheie în reorientarea propagandei de partid într-o direc tie
mai pu tin dogmatic a114 . În realitate, Gheorghe Apostol era cainele credincios al st apanului sau
si orice ini tiativ a semnificativ a a sa necesita ob tinerea aprob arii lui Gheorghiu-Dej.
De fapt, Plenara din aprilie 1954 a avut loc la dou a zile dup a executarea lui
Patrascanu, ceea ce arat a c a Gheorghiu-Dej a avut grij a s-a elimine orice posibil adversar
capabil s-a introduc a reforme la timpul potrivit. Printre secretarii Comitetului Central nou
promova ti la aceast a plenar a erau Nicolae Ceausescu – care a devenit si membru supleant al
Biroului Politic – si Alexandru Dr aghici 11s .
Congresul al II-lea al PMR s-a tinut pe 2328 decembrie 1955, la scurt a vreme dup a
admiterea Romaniei în Organiza tia Na tiunilor Unite împreun a cu Bulgaria si Ungaria,
eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 1955. La congres au participat figuri importante
ale comunismului mondial, precum Alexei Kiricenko, primsecretar al Comitetului Central al
Partidului Comunist Ucrainean si membru în Prezidiul PCUS, mare salul Ciu Te, viceprim -
ministru al Republicii Populare Chineze si secretar al Comitetului Central al Partidului
Comunist Chinez, Dolores Ibárruri, secretar general al Partidului Comunist Spaniol în exil,
Mátyás Rákosi, primsecretar al Partidului Comunist Ungar si Todor Jivkov, primsecretar al
Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar 116
. Un subcomitet, format din Gheorghiu
Dej, Iosif Chi sinevschi, Miron Constantinescu si Leonte R autu, a preg atit raportul politic al
Comitetului Central, care nu propunea nici o inova tie ideologic a1 17.

113
Decizia de a amana Congresul al IIlea al PMR a fost luat a pe la mijlocul anului 1954, în timpul unei sedin te
secrete la care au luat parte Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Iosif Chi sinevschi si Mark Borisovici Mitin.
Aceasta s-a întamplat cu cateva luni înainte ca hot ararea s-a fie f acut a public a. Între timp, preg atirile pentru
congres au continuat ca si cum acesta urma s-a fie organizat, în conformitate cu decizia ini tial a, în ultima parte a
anului 1954. Înforma tia privind decizia secret a de a amana congresul ia fost oferit a lui VT de c atre dr. Nehama
Tismine tki, care o aflase de la so tia lui Mitin, cu care se afla în rela tii amicale.
114
Vezi afirma tia lui Pavel Tugui, care sus tine c a reabilitarea poetului Tudor Arghezi a fost ini tiat a de Gheorghe
Apostol. Contrar celor sus tinute de Tugui în cartea s-a Istoria şi limba roman à în vremea lui Gheorghiu-Dej.
Memoriile unui fost Sef de Sec tie a CC al PMR , Bucuresti, Editura Ion Cristoiu, 1999, reabilitarea lui Arghezi a
facut parte din strategia lui Dej de a coopta figuri importante ale intelectualit atii na tionale si de a evita o
autentic a liberalizare cultural a. Aceast a politic a a fost pus-a la punct de c atre Dej împreun a cu colaboratorul s-au
apropiat, Leonte R autu, seful direc tiei ideologice si superiorul direct al lui Tugui.
Ghi ta Ionescu, Communism in Rumania , pp. 231233.
11s

116
Vezi „News from behind the Iron Curtain”, ianuarie 1956, p. 8.
117 Vladimir Tism aneanu, Stalinism pentru eternitate , p. 178.
 De la eliminarea „devia tioni stilor de dreapta” în 1952, Gheorghiu-Dej la considerat
pe Iosif Chi sinevschi colaboratorul sau cel mai apropiat si mai devotat. Ca dovad a a acestei
rela tii speciale st a faptul c a sarcina lui Chi sinevschi în Secretariat includea si supravegherea
cadrelor si a „organelor speciale” (Securitatea, justi tia, mili tia si procuratura). Probabil c a
principalul sus tin ator al lui Ceausescu în numirea acestuia ca secretar însarcinat cu
organiza tiile si aparatul de partid a fost Chi sinevschi 118.
Noul Birou Politic era compus din to ti membrii vechi, Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica,
Iosif Chi sinevschi, Gheorghe Apostol, Alexandru Moghioro s, Emil Bodn ara s, Miron
Constantinescu si Constantin Pîrvulescu, la care se ad augau trei noi membri: Petre Boril a,
Alexandru Dr aghici si Nicolae Ceausescu 119. Lui Ceausescu i-a fost încredin tat a prezentarea
raportului privind statutul partidului, în care acesta a subliniat tradi tionalele teme leniniste
privind „centralismul democratic” si „interna tionalismul socialist”. Promovarea lui Dr aghici a
fost un semn clar c a Ministerul de Interne, adic a Securitatea, continua s-a joace un rol
esen tial ca „scutul si sabia” regimului. Cat despre Boril a, acesta era un stalinist înveterat, care
fusese comisar în Brig azile Interna tionale în timpul R azboiului Civil din Spania si care avea
contacte excelente la Moscova.
 Rivalitatea dintre Ceausescu si Dr aghici a început s-a se manifeste în timpul acestor
sedin te din prim avara lui 1956, cand viitorul secretar general a încercat s-a se prezinte ca un
liberal, atacand brutalitatea poli tiei secrete comandate de Dr aghici. Rolul lui Ceausescu în
aceste dezbateri politice a fost echivoc. El a adoptat o pozi tie „liberal a“, criticandu-l pe
Dr aghici si poli tia secret a pentru „inadmisibila practic a de a ignora controlul partidului asupra
organelor de securitate” 127 . Pe de alt a parte, a subliniat c a raportul lui Hru sciov la Congresul al
XXlea men tionase si meritele lui Stalin, nu numai în desavar sirea revolu tiei si construirea
socialismului, dar si în lupta împotriva tro tki stilor si a buharini stilor. „Nu exist a printre noi
nici unul care sa nu fi citit ceva din operele lui si sa nu fi înv atat ceva din ele”, a spus
Ceausescu 128 .
Discu tiile din Biroul Politic din perioada martieaprilie 1956 au dus la decizia de a
men tine un control strict asupra dezbaterile de masa cu membrii de partid în privin ta
destaliniz arii lui Hru sciov. To ti membrii Biroului Politic au fost instrui ti -a se opun a
tendin telor revizioniste si „liberalanarhice”. Leonte R autu a fost însarcinat s-a orienteze
propaganda în a sa fel încat s-a ascund a adev aratele implica tii ale campaniei de destalinizare
a lui Hru sciov. S-a subliniat faptul c a partidul roman respinsese de la început „excesele”
huli tilor „moscovi ti” Pauker, Luca si Georgescu. Originile stalinismului na tional se g asesc în
aceste reac tii la Congresul al XXlea al PCUS.

Comunismul dinastic al lui Ceau sescu, 1965 - 1989

La sfar situl anilor 1960 si în anii 1970, Nicolae Ceausescu, secretarul general al
Partidului Comunist Roman si pre sedintele Romaniei, era descris de c atre mijloacele de
informare occidentale ca un fel de rebel. Era la mod a, la sfar situl anilor 1960, s-a fie
recunoscut a „autonomia” politicii externe a lui Ceausescu si s-a se considere c a acesta avea un
ata sament sincer fa ta de valorile na tionale romane sti. Mitul „comunismului na tional”
romanesc, avandul pe Ceausescu drept simbol al contest arii domina tiei Moscovei în Europa
Central a si de Est, se construia cu rapiditate 191
. Deziluzia liderului roman fa ta de URSS
începuse odat a cu atacul lui Hru sciov împotriva lui Stalin. Pentru Ceausescu, ca si pentru
Gheorghiu-Dej, Enver Hodja, Mátyás Rákosi, Mao Tzedun, Walter Ulbricht, Maurice Thorez
si al ti stalini sti ai vremii, destalinizarea lui Hru sciov amenin ta s-a distrug a unitatea comunist a.
Oamenii acestia aveau nevoie de un idol si urau iconoclasmul lui Hru sciov. Obliga ti s-a aleag a
între URSS si Stalin, Gheorghiu-Dej si Ceausescu l-au ales de bun a voie pe cel de-al doilea.
Astfel, Ceausescu a urmat cu înc apatanare o linie stalinist a na tional a dup a moartea mentorului
s-au în martie 1965. Demagogia s-a a fost luat a deseori în serios, acordandu-se prea pu tin a
aten tie faptului c a în interiorul tarii era men tinut un sistem stalinist si c a popula tia era supusa
unor permanente priva tiuni.
De si regimul lui Ceausescu a fost perceput ca fiind p astr atorul si chiar promotorul
catorva tr asaturi dominante ale culturii politice staliniste, ini tiativele „neortodoxe” din politica
extern a au contribuit la atenuarea percep tiilor occidentale cu privire la represiunea intern a în
189 De origine evreiasc a, Sorin Toma a intrat în PCR în 1932, la varsta de 18 ani. În anii 1930 a fost însurat
cu Ana GrossmanToma. În timpul r azboiului a luptat al aturi de partizanii sovietici si apoi cu Armata Ro sie
împotriva nazi stilor (1943194s). În 1946 s-a întors în Romania si a fost numit redactor sef adjunct la „Scanteia”.
Din 1947 si pan a în 1960 a fost redactorul sef al „Scanteii” si membru al Comitetului Central al PMR (1949
1960). Tat al s-au, Alexandru Toma, un poet mediocru dar foarte ambi tios, a fost bardul oficial al perioadei
staliniste si a scris versurile primului imn al RPR. Sorin Toma a c azut victim a epur arilor lui Dej; dup a 1960 sia
pierdut pozi tia si a fost exclus din PMR în 1963. În 1988 a emigrat în Israel.
190 Pentru o analiz a p atrunz atoare a momentului – remarcabil de scurt – de tranzi tie de la Dej la Ceausescu, vezi
Pavel Campeanu, Înscăunarea, în „22”, 1420 august 2001, pp. 1s16. Plecand de la stenogramele sedin telor
Biroului Politic, Campeanu, membru al partidului din perioada de ilegalitate si unul dintre pu tinii sociologi
marxi sti cu o gandire original a, demonstreaz a ca nu a existat niciodat a o serioas-a alternativ a Apostol si ca
Ceausescu a mo stenit pozi tia lui Dej ca lider al partidului f ara s-a aib a de înfruntat opozi tia semnificativ a a
vreunuia dintre colegii sa-i. Membrii CC invita ti s-a ia parte la prima sedin ta plenar a dup a moartea lui Dej au
fost pusi în fa ta unui fapt împlinit: Ceausescu era noul lider – nu exista nici un dubiu în aceast a privin ta. Acest
fapt era garantat nu numai de sus tinerea din partea „baronilor” lui Dej (Maurer si Bodn aras), dar si de leg aturile
vechi pe care Ceausescu le avea cu liderii regionali ai partidului, dintre care mul ti au fost promova ti curand în
pozi tii cheie la centru la Congresul al IXlea al PCR în iulie 196s. Campeanu sia dezvoltat în continuare analiza
în cartea s-a Ceau sescu. Anii numără torii inverse , Ia si, Editura Polirom, 2002.
191
Cateva dintre legendele persistente referitoare la „originalitatea” Romaniei în afacerile interne si externe au
fost deconstruite în Vladimir Tism aneanu, Ceauşescus Socialism , în „Problems of Communism”, vol. 34, nr. 1,
ianuariefebruarie 198s, pp. s066 si The Ambiguity of Romanian National Communism , în „Telos”, nr. 60, vara
1984, pp. 6s79.
cre stere. Cat despre înclina tia lui Ceausescu spre Iugoslavia, aceasta avea mai mult dea face
cu politica de nealiniere a lui Tito decat cu vreun interes pentru dezvoltarea unei versiuni
romane sti de „autoconducere”. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ac t iunile
Conduc atorului erau înc a l audate la începutul anilor 1970 ca r asplat a pentru politica extern a
semititoist a a Romaniei. Pan a si cultul personalit atii lui Ceausescu a fost atribuit nevoii de a
consolida imaginea de unitate si coeziune în fa ta posibilelor încerc ari sovietice de a înc alca
presupusa independen ta a Romaniei. Întradev ar, pentru a- si p astra imaginea de lupt ator
pentru independen ta na tional a, Ceausescu a fost deseori în dezacord cu interven tiile sovietice
în arena interna tional a, în timp ce pe plan intern regimul sau r amanea cat se poate de represiv
si autocratic. De fapt, pentru Ceausescu, Brejnev era un partener confortabil: de si au existat
crize în rela tiile romano-sovietice, acestea nu au ajuns niciodat a pan a la o confruntare
deschisa.
Agravarea situa tiei economice dup a 1975 si e secul regimului de a face fa ta
provoc arilor moderniz arii au gr abit evolu tia crizei sociopolitice din Romania. Dup a 1985,
Ceausescu, cel care reu sise pe vremuri sa-i p acaleasc a pe jurnali stii occidentali si sa pozeze în
promotor al „marxismului luminat”, era stigmatizat ca fiind „omul bolnav al comunismului”
si descris ca o ru sine pentru noua elit a comunist a sovietic a, din ce în ce mai înclinat a spre
reforme, aflat a sub conducerea lui Mihail Gorbaciov. Obsesia lui Ceausescu pentru
industrializare, politica de austeritate legat a de decizia sa din anii 1980 de a pl ati datoria
extern a a Romaniei pentru a ob tine rapid o independen ta financiar a absolut a, ata samentul sau
fa ta de un sistem de planificare hipercentralizat, rigid si dep asit, precum si profunda sa
ostilitate fa ta de reforme orientate c atre pia ta au dus la declinul dramatic al calit atii vie tii si la
cre sterea nemul tumirii populare 192 .
Personalitatea conduc atorului Romaniei se modelase dup a un tipar stalinist dur, iar
stilul sau politic era caracterizat în cea mai mare parte de valorile si metodele culturii politice
staliniste. Departe de a încerca sa devin a un „destalinizator”, Ceausescu urma cu credin ta cele
mai compromise dogme leniniststaliniste, încercand s-a simuleze „un regim bazat pe o
mi scare de masa” prin stimularea constant a a zelului si a pasiunilor politice 193 . În Romania, nu
se lua nici o decizie si nu se promova nici o ini tiativ a f ara aprobarea sau acordul lui
Ceausescu.

O crizà de legitimitate

Comunismul romanesc nu a fost niciodat a capabil s-a scape de complexul de

inferioritate datorat marginalit atii partidului în via ta politic a si intelectual a a Romaniei dintre
cele dou a razboaie. Comunistii romani nu au reu sit sa genereze o ac tiune politic a de masa si
au fost, în general, percepu ti ca elemente alienate a c aror r azvr atire împotriva ordinii existente
era motivat a în special de resentimente de natur a etnic a sau psihologic a. Ei formau o
minuscul a minoritate mesianic a – care nu a dep asit niciodat a o mie de membri înainte de 23
august 1944 – dedicat a fara sov aire Cominternului stalinist.
Mai mult, în timpul perioadei de ilegalitate, PCR a ignorat cu dispre t valorile na tionale
si, mai ales, angajamentul fa ta de ap ararea grani telor de dup a 1918. Problema central a a
rela tiilor dintre Romania si Uniunea Sovietic a – chestiunea Basarabiei – a fost prezentat a în
documentele PCR în concordan ta deplin a cu preten tiile imperialiste staliniste. Indiferent de
192 În anii 1970, Ceausescu a sprijinit linia dogmatic a promovat a de primul ministru Manea M anescu, care era
profesor de economie, împotriva celor care pledau pentru descentralizare economic a si pentru mai multe
investi tii în industriile produc atoare de bunuri de consum. Interviuri realizate de VT cu disidentul Mihai Botez,
matematician si specialist în prognoze economice, Washington D.C., octombrie 1987 si Philadelphia, martie
1988; vezi si contribu tia lui Botez la volumul Romania. A Case of “Dynastic” Communism , New York, Freedom
House, 1989, pp. 1218.
193 Vezi Robert C. Tucker, On Revolutionary MassMovement Regimes , în idem , The Soviet Political Mind.
Studies in Stalinism and PostStalin Change , New York, Praeger, 1963, pp. 319.
interpret arile formulate retroactiv – iar comuni stii romani au fost exper ti în încalcirea si
alterarea semnifica tiilor – nu exist a nici o îndoial a c a ace stia au ie sit din faza de
clandestinitate cu o credibilitate foarte redusa în privin ta patriotismului lor 194 . În timpul
primilor ani de exercitare a puterii, PCR s-a luptat cu disperare pentru a si extinde baza de
mas-a, dar f ara s-a reu seasc a s-a ob tina altceva decat o sus tinere simulat a si o aderen ta falsa
din partea segmentelor sociale pe care pretindea c a le reprezint a.
În mod paradoxal, dup a 1962-1963 si mai strident dup a venirea lui Ceau sescu la
putere în martie 1965, acela si partid nu a ezitat sa se angajeze în campanii na tionaliste intense,
ob tinand capital politic de pe urma n azuin telor patriotice reprimate ale intelectualilor romani
si pretinzand c a reprezint a cele mai sacre valori na tionale. Prin aceast a substituire
frauduloasa, Nicolae Ceau sescu s-a remarcat ca un maestru în arta manipul arii si i-a întrecut
pe mentorii sai stalini sti în viclenie cinic a si ipocrizie. Omul care acceptase f ara remu scari
politica antiromaneasc a a Cominternului si care a dus la bun sfar sit cu obedien ta cele mai
resping atoare campanii staliniste între 1948 si 1965 (colectivizarea for tat a a agriculturii,
epur arile succesive din partid si din armat a, persecutarea intelectualilor si studen tilor, pentru a
enumera doar cateva dintre „realiz arile” sale de partid), a pozat dup a numirea sa ca secretar
general în 1965 în apostolul romanismului si a încercat s-a inventeze o versiune proprie de
comunism na tional. A existat un grad ridicat de fariseism în aceast a uzurpare a simbolurilor
na tionale: cabotinismul a fost o caracteristic a important a a practicii comuniste romane sti 195 .
Unele dintre ac tiunile lui Gheorghiu-Dej de dup a 1960 au prevestit „ruptura” de
Moscova. În primul rand, este vorba despre reinterpretarea istoriei partidului prin accentuarea
luptei dintre comuni stii „p amanteni” si „moscovi tii” Ana Pauker, Vasile Luca si Iosif
Chi sinevschi, ultimii fiind acuza ti de toate abuzurile înf aptuite în perioada stalinist a. Apoi,
derusificarea treptat a a culturii romane si o oarecare relaxare în politica intern a, urmat a de
Declara tia din Aprilie 1964, care d adea glas nemul tumirii PMR fa ta de înc alcarea de c atre
Hru sciov a statutului autonom al Romaniei în cadrul CAER si a Pactului de la Var sovia.
Toate acestea, ini tiate de grupul lui Gheorghiu-Dej – c aruia îi apar tinea si Ceau sescu –
sugereaz a mai pu tin o deviere de la modelul stalinist, cat o încercare plin a de viclenie a elitei
comuniste romane sti de a evita chiar si o destalinizare moderat a196 .
Institu tiile economice, politice si culturale staliniste, precum si metodele de tip
stalinist, au fost p astrate cu vigilen ta, atat în Romania lui Gheorghiu-Dej, cat si în cea a lui
Ceau sescu. Pentru mai mult de dou a decenii (1940-1965), cariera lui Ceau sescu fusese
garantat a de protec tia lui Gheorghiu-Dej, dar, spre deosebire de predecesorul sau, Ceau sescu
nu avea merite deosebite în biografia sa revolu tionar a. Odat a „ales” secretar general, el s-a
angajat întro activitate febril a de creare si consolidare a propriului mit. Istoria partidului a
trebuit, prin urmare, rescrisa în beneficiul noului lider. Din moment ce faptele eroice lipseau
în mod evident din trecutul sau, Ceau sescu a pus bazele unui cult al personalit atii care avea
drept scop s-a creeze o leg atur a între ac tiunile sale si cele ale prin tilor medievali si ale
conduc atorilor tracodaci care au sfidat Imperiul Roman. Pentru a înt ari controlul partidului
asupra sferei private, Ceau sescu a luat m asuri draconice împotriva avortului. Romanii

194 Pentru o discu tie asupra pozi tiei PCR în problema Bas-arabiei si a sus tinerii servile de c atre acesta a
proiectelor expansioniste sovietice, vezi Victor Frunz a, Istoria Partidului Comunist Roman , Bucure sti, Editura
Humanitas, 1990, pp. s2128.
195 Vezi analiza lui Michael Shafir cu privire la „schimbarea simulat a” practicat a de c atre conducerea PCR în
Michael Shafir, Romania – Politics, Economics and Society , pp. 4763.
196
Vezi Report of the Delegation of the Rumanian Workers Party , în Gheorghiu-Dej, Articles and Speeches , pp.
2s7293 si Georges Haupt, La Genèse du conflit soviatoroumain , în „Revue française des sciences politiques”,
vol. XVIII, nr. 4, august 1968, pp. 669684.
trebuiau sa se comporte ca fiice si fii loiali ai patriei socialiste: sfera politicului a invadat
complet sfera privat a,, pan a, în fibrele sale cele mai intime 197 .
Agonia partidului

Ascensiunea clanului Ceausescu, nesfar sita promovare politic a, a rudelor mai apropiate
s-au mai îndep artate ale familiei preziden tiale, au amplificat criza sociopolitic a,. Partidul era
epuizat, membrii de partid erau demoraliza ti, iar intelighen tia era deprimat a,. Cultura roman a,
era afectat a, profund de exodul c atre Occident al multor intelectuali prestigio si, con stien ti de
evolu tia dezastruoasa , a regimului. Poe ti si matematicieni, chimi sti si fizicieni, istorici si
pictori au fost for tati s-a plece în exil, formand o veritabil a, diaspor a,, ceea ce a avut consecin te
tragice pentru viitorul culturii romane. Stilul necontrolat de conducere al lui Ceausescu a
împiedicat orice încercare de modernizare, iar reformele au fost amanate la infinit.
Promovarea în ierarhia de partid era acordat a, numai în func tie de loialitatea fa ta, de Nicolae si
Elena Ceausescu si fa ta, de fiul lor cel mai mic, Nicu. În timpul ultimilor ani ai lui Ceausescu
la putere, circula zvonul c a, acesta suferea de o boal a, incurabil a, si se vorbea despre o criz a, de
succesiune, ceea ce reflecta starea de confuzie din cercurile înalte ale partidului 198
.
Ceausescu mo stenise de la Gheorghiu-Dej o economie relativ dinamic a,, un început de
consens na tional si un prestigiu interna tional în cre stere. Ceausescu mo stenise si capitalul
politic al lui Gheorghiu-Dej, acumulat în timpul conflictului cu Hru sciov. Spre deosebire de
predecesorul sau, el nu fusese implicat direct în epur arile staliniste de la începutul anilor
1950. Astfel, a putut simula destalinizarea f ara, teama de a si submina propria pozi tie în partid.
În timpul primei etape a conducerii sale (1965-1971), noul secretar general a încercat sa ,
realizeze o sintez a, între desatelizare si destalinizare , bucurandu-se de sprijinul total al es-
alonului al doilea al aparatului de partid, un segment social care aspira sa i-a locul celor
asocia ti cu Gheorghiu-Dej.
În acela si timp, Ceausescu a încercat sa- si consolideze autoritatea si puterea punand
accentul pe valori ca independen ta na tional a si con stiin ta patriotic a. La scurt timp dup a,
alegerea sa, el a organizat întruniri cu reprezentan tii uniunilor de crea tie în care a criticat
dogmele realismului socialist si a recunoscut dreptul la diversitate cultural a,. La întalnirile cu
Uniunea Scriitorilor din prim a,vara lui 1965 i-a încurajat pe criticii esteticii jdanoviste si a
sus tinut critica deschisa , a acestora la adresa rusific arii culturii romane. Ceea ce a urmat a
reprezentat primul dezghe t adev arat din Romania postbelic a, în contextul c areia partidul a
încurajat destalinizarea intelectual a si a renun tat temporar la metodele birocratic -
administrative în chestiunile culturale.
În timpul perioadei de consolidare a puterii (1965-1970), Ceausescu a folosit strategia
de a vizita întreprinderi industriale, cooperative agricole si institu tii academice de pe tot
cuprinsul Romaniei, creand imaginea unui lider popular 199
. Ceausescu a convocat si efectivele
Ministerului de Interne – adic a, poli tia secret a, – si a criticat excesele din perioada stalinist a. A
promis respectarea f ara, rezerve a legalit atii socialiste de c atre aparatul de partid si de stat.
Invocarea democra tiei interne din partid nu exprima, însa ,, tendin ta lui Ceausescu spre
liberalizare, ci inten tia sa de a submina grupul conduc ator tradi tional. O fac tiune legat a direct
de noul secretar general se afla în plin a, ascensiune în PCR, în timp ce elita lui Gheorghiu-Dej
era marginalizat a si neutralizat a treptat.
Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceau
197
şescus Romania , Berkeley,
University of California Press, 1998.
198 Paul Lewis, Diplomats Cite Growing Signs of Ceau şescus Illness , în „New York Times”, 17 decembrie
198s; Ceau şescus Illness , în „The Economist”, 1 august 198s.
199
Pentru o analiz a, inspirat a, a strategiei lui Ceausescu de a efectua vizite de o ampl a, publicitate în fabrici,
cooperative agricole si în alte institu tii socialiste pentru a si crea o aur a, de legitimitate, vezi Cristina Petrescu,
Vizitele de lucru. Un ritual al Epocii de Aur , în Lucian Boia (coord.), Miturile comunismului romanesc ,
Bucuresti, Editura Nemira, 1998, pp. 229238.
 Pe parcursul acestei perioade (1965-1970), activi stii de partid a c aror carier a sub
Gheorghiu-Dej fusese legat a de pozi tia influent a de tinut a de Ceausescu – aceea de secretar al
Comitetului Central însarcinat cu problemele organizatorice (cu cadrele) – au constituit baza
sa de putere în partid. Acest „grup al aparatului de partid” a asigurat triumful lui Ceausescu
asupra r amasitelor Biroului Politic din vremea lui Gheorghiu-Dej, baronii stalini sti care
crezuser a ca noul secretar general va urma supus sugestiile lor si se va conforma regulilor
„conducerii colective”. Ceausescu a ac tionat însa cu rapiditate pentru a- si impune stilul
propriu în partid.
Prima declara tie oficial a major a a lui Ceausescu a fost raportul sau politic la
Congresul al IXlea al partidului (1924 iulie 1965). Preg atirile pentru acest congres
începuser a în vara lui 1964, atunci cand Gheorghiu-Dej i-a desemnat pe Ceausescu, Gheorghe
Apostol, Alexandru Barl adeanu si Leonte R autu s-a întocmeasc a cele mai importante
documente. Gheorghiu-Dej inten tiona ca viitorul Congres al IV-lea al PMR s-a celebreze
triumful absolut al fac tiunii staliniste na tionale, declara tia de autonomie a Romaniei în cadrul
CAER si a Pactului de la Var sovia, deschiderea fa ta de Iugoslavia, Fran ta si chiar Statele
Unite, precum si rolul decisiv al primului secretar în toate acestea.
În 1964, nici restructurarea conducerii partidului si nici redenumirea partidului nu se
aflau pe ordinea de zi. Însa, san atatea lui Gheorghiu-Dej s-a deteriorat rapid în primele luni
ale lui 1965, fapt ce a schimbat dramatic cursul evenimentelor. Gheorghiu-Dej a murit pe data
de 19 martie 1965, f ara a desemna un mo stenitor politic. Ceausescu le-a promis baronilor
deji sti c a le va permite sa-si p astreze pozi tiile cheie din partid si se poate spune c a s-a tinut de
cuvant. Emil Bodn ara s a murit în postul sau, iar Ion Gheorghe Maurer s-a retras în 1974 de
bun a voie si în condi tiile impuse de el însu si. Dup a 1990, Maurer a declarat în diverse
interviuri c a la sus tinut f ara rezerve pe noul lider pentru c a acesta era respectuos si pentru c a
avea o „pasiune pentru citit”.
Imediat dup a înmormantarea lui Gheorghiu-Dej, Ceausescu a început o campanie
pentru ob tinerea suprema tiei în partid. Sedin tele organizate în diverse ministere, vizitele de
lucru în întreprinderi si ferme colective, contactele cu delega tiile comuniste din str ainatate,
toate sugerau o energie care deosebea clar stilul politic al noului lider de cel al predecesorului
s-au. Din aceast a serie de întalniri, cele cu conducerea Securit atii si a Uniunii Scriitorilor –
poli tia secret a si ideologii – au fost cele mai importante. În lunile mai si iunie ale anului 196s,
Ceausescu vorbea deja despre nevoia de a înt ari legalitatea socialist a si de a îng adui o mai
mare diversitate în crea tia artistic a, iar „Scanteia” a tip arit o parte dintre aceste observa tii.
Era previzibil a neutralizarea a dou a dintre cele mai importante figuri politice asociate
cu represiunea politic a si cu dogmatismul cultural al epocii lui Gheorghiu-Dej – Alexandru
Dr aghici, de la Securitate, si Leonte R autu, seful Propagandei. De fapt, imediat dup a moartea
lui Gheorghiu-Dej, pozi tia lui R autu a fost serios sl abit a: el fusese ales secretar al Comitetului
Central, dar acum împ artea conducerea propagandei si culturii cu fostul s-au adjunct, Paul
NiculescuMizil, care devenise si el secretar.
Chiar înainte de Congresul al IXlea, o plenar a a Comitetului Central a anun tat c a
fostii membri ai Partidului SocialDemocrat Roman, care se al aturaser a ulterior comunistilor,
vor fi considera ti veterani ai partidului. Mai mult, a fost acceptat a propunerea lui Ceausescu
ca denumirea de „Partidul Muncitoresc Roman” s-a fie schimbat a în „Partidul Comunist
Roman” 200 . Aceasta a fost mai mult decat o schimbare de titulatur a: Ceausescu dorea s-a
sublinieze continuitatea istoric a a mi scarii revolu tionare din Romania si rolul PCR în sinteza
tuturor tradi tiilor anticapitaliste ale tarii. Modificarea numelui partidului a implicat si
renumerotarea congreselor: astfel, Congresul al IVlea al PMR a devenit Congresul al IXlea al
PCR. Pan a la conferin ta na tional a din octombrie 194s, cand Ceausescu fusese ales membru
200Pensiile se calculau pe baza vechimii ca membru de partid; cu cat cineva intrase mai devreme în partid,
cu atat pensia s-a era mai mare.
al Comitetului Central pentru prima dat a, numele partidului fusese Partidul Comunist din
Romania, iar obiectivul sau central îl constituise îndeplinirea sarcinilor desemnate de
Comintern si de agen tiile sovietice care iau succedat. Mitul lui Ceausescu s-a bazat de la
început pe o presupusa existen ta continu a în partid a unui nucleu eroic, care a urm arit cu
consecven ta sa-si p astreze autonomia. Momentele stanjenitoare din istoria partidului au fost
ignorate în mod convenabil. Abia în 1966, la cea dea patruzeci si cincea aniversare a fond arii
Partidului Comunist din Romania, Ceausescu va aborda aceste probleme, insistand mai mult
s-au mai pu tin explicit asupra faptului c a toate erorile esen tiale ale strategiei comuniste din
ilegalitate se produseser a în primul rand din cauza existen tei în conducerea partidului a multor
persoane apar tinand altor grupuri etnice.
Declara tia din aprilie 1964 a fost men tionat a doar formal în raportul lui Ceausescu la
Congresul al IXlea. Ideea central a a fost aceea c a, dat fiind c a Gheorghiu-Dej murise, iar
Ceausescu î si asumase guvernarea, o nou a epoc a începuse atat pentru partid, cat si pentru tar a.
Prezen ta la acest congres a unor personalit ati de la varful marilor partide ale „sistemului
socialist mondial”, precum Leonid Brejnev, primsecretar al PCUS de la îndep artarea lui
Hru sciov în octombrie 1964 si Deng Xiaoping, num arul patru – dup a Mao Tzedun, Liu
Shaoqi si Zhou Enlai – în Partidul Comunist Chinez, au înt arit legitimitatea interna tional a a
noului lider. În deschiderea 201congresului, Ceausescu a propus un moment de reculegere în
memoria lui Gheorghiu-Dej .
Un grup de ideologi, din care f aceau parte Paul NiculescuMizil si Dumitru Popescu
(între timp, cel deal doilea devenise redactorul sef al „Scanteii”) au preg atit raportul lui
Ceausescu c atre congres. Spre deosebire de Gheorghiu-Dej, care l asase preg atirea unor astfel
de documente în seama comisiilor, Ceausescu a participat direct la formularea tezelor.
Gheorghe Apostol a avut misiunea de a prezenta raportul referitor la noul statut al
partidului 202 . Raportul lui Apostol men tiona c a Biroul Politic conducea activitatea partidului
între plenarele Comitetului Central. În ultima zi a congresului, Apostol a anun tat c a plenara
noului Comitet Central îl alesese în unanimitate pe Ceausescu drept secretar general, indicand
o deosebire clar a fa ta de pozi tia oficial a de primsecretar a lui Gheorghiu-Dej.
Ceea ce s-a întamplat a fost, de fapt, o lovitur a de partid. Ignorand cele discutate cu
dou a zile în urm a si fara a oferi vreo explica tie, Ceausescu a anun tat c a vechiul Birou Politic
urma s-a fie înlocuit de dou a organisme noi: un Prezidiu Permanent si un Comitet Executiv.
Asem anarea cu modelul chinezesc al unui Birou Politic numeros dublat de un mic cerc intim
al puterii, numit Comitetul Pemanent, era frapant a. Rolul prezidiului era neclar: trebuia sa se
ocupe de problemele curente, în timp ce Comitetul Executiv urma s-a conduc a partidul între
plenare. Chiar si cei specializa ti în detaliile obscure ale structurii de partid au avut dificult ati
încercand s-a fac a deosebirea între cele dou a responsabilit ati. Scopul principal, însa, a fost
acela de ai elimina pe Alexandru Moghioro s si pe Petre Boril a din varful piramidei – adic a
din Prezidiul Permanent – de si ei au r amas membri ai Comitetului Executiv. Un alt scop a fost
acela de a l argi grupul conduc ator prin includerea în comitetul executiv a lui Paul Niculescu -
Mizil, a lui Gheorghe (Gogu) R adulescu si a lui Constantin Dr agan, care aveau o leg atur a
direct a cu Ceausescu, precum si numirea lui Iosif Banc, Maxim Berghianu, Petre Blajovici,
Mihai Gere, Petre Lupu (Lupu Pressman) si Ilie Verde t, fosti subordona ti ai lui Ceausescu în
ramura organizatoric a a Comitetului Central, ca membri suplean ti ai Comitetului Executiv si
ai Secretariatului. Personajele erei Gheorghiu-Dej erau astfel înlocuite de figuri noi, care au
urcat rapid sub patronajul secretarului general Ceausescu.
Ceausescu a exercitat o influen ta formidabil a asupra compozi tiei Secretariatului, un
organ omnipotent în partidele leniniste. Alexandru Dr aghici, un prieten drag si profund urat
Vezi Congresul al IXlea al Partidului Comunist Roman, 1924 iulie 196s
201
, Bucuresti, Editura Politic a, 1966, p.
14.
Ibidem, pp. 3303s2.
202
de c atre noul lider, era num arul doi, primul dup a secretarul general, dar, în realitate, numirea
în Secretariat a lui Dr aghici, care conducea poli tia secret a din 1952, a reprezentat începutul
sfar sitului carierei sale politice 203 . La cateva zile dup a încheierea congresului, Dr aghici si-a
pierdut pozi tiile de vicepre sedinte al Consiliului de Mini stri si de ministru de Interne. Cornel
Onescu, fost sef de sec tie în ramura organizatoric a a Comitetului Central supravegheat a de
Ceausescu, a devenit noul ministru de Interne. Ceilal ti noi membri ai Secretariatului erau fie
oamenii lui Ceausescu, ca Manea M anescu, Paul NiculescMizil, Vasile Patiline t si Virgil
Trofin, fie persoane devenite inutile precum Alexandru Moghioro s, care era grav bolnav, fie
cameleoni politici precum Leonte R autu. Acestia to ti l-au glorificat pe Ceausescu ca pe un
lider vizionar, sus tinator ardent al independen tei, strateg inspirat al economiei planificate,
promotor al „noii revolu tii agrare” si „arhitect al destinului na tional” 204 .
La sfar situl anului 1965 s-au la începutul lui 1966, Ceausescu la însarcinat în secret pe
Vasile Patiline t, un mare specialist în dosare politice, cu lansarea unei anchete privind
represiunea intern a din partid din anii 1950 20s . Aceast a idee era legat a de strangerea de
documente referitoare la implicarea direct a a lui Alexandru Dr aghici în asasinarea lui Lucre tiu
Patrascanu.
Congresul al IXlea a devenit unul dintre miturile fondatoare ale cultului lui
Ceausescu. Dincolo de sloganurile lipsite de con tinut si de exager arile lingu sitoare, exist a un s-
ambure de adev ar în ideea c a acest congres a schimbat elemente importante din via ta social a,
economic a si cultural a a Romaniei. Pentru ca tiva ani, ziarele au devenit interesante, via ta
literar a uimitor de relaxat a si a existat o real a deschidere fa ta de Occident, ce s-a manifestat si
prin importul de filme, traducerea de c arti si modificarea repertoriului teatrelor. Congresul al
IXlea a creat mitul lui Ceausescu prezentat ca un reformator politic, ca un om rezonabil,
reprezentant al dezghe tului fa ta de dogmatismul si obscurantismul erei lui Gheorghiu-Dej.
Mai mult, manipuland cu abilitate pasiunile, animozit atile si informa tiile confiden tiale din
arhivele secrete ale partidului, Ceausescu a reconfigurat structura politic a de la varf pentru a
înt ari grupul de activi sti care îi datorau totul si care erau gata sa-l sus tin a fara nici o ezitare.
Reu sind s-a aduc a la Bucuresti figuri importante ale comunismului mondial, inclusiv
pe liderii unor partide aflate întro acerb a competi tie ideologic a – nu numai Brejnev si Deng
au asistat la congres, ci si Ramiz Alia, num arul doi în Albania, Walter Ulbricht, primul
secretar al Partidului Socialist Unit din Germania si pre sedintele Consiliului de Stat al RDG,
Todor Jivkov, liderul bulgar, Edvard Kardelj, ideologul titoismului, Dipa Nus-antara Aidit,
liderul partidului comunist indonezian si Dolores Ibárruri, care conducea Partidul Comunist
Spaniol din exil – Ceausescu s-a impus ca un actor important în aceste conflicte din ce în ce
mai acute. La un an si cateva luni dup a Declara tia din aprilie 1964, Bucurestiul se definea din
nou ca un centru autonom în dezbaterile din mi scarea comunist a, care refuza s-a urmeze atat
linia sovietic a, cat si cea chinez a.

203 La deschiderea congresului, Elena Ceausescu se afla în primul rand, îmbr acata în alb, al aturi de so tia lui
Alexandru Dr aghici, Marta (n ascuta Cziko), care la vremea aceea p area sa-i fie prieten a apropiat a. În vara anului
196s cele dou a si-au petrecut vacan ta împreun a la Karlovy Vary, în Cehoslovacia. Dup a moartea lui Dej,
cuplurile Ceausescu si Draghici s-au întalnit frecvent pentru a juca împreun a biliard s-au popice.
204 •
Nicolae Ceausescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Barl adeanu, Emil
Bodnaras, Petre Boril a, Alexandru Dr aghici, Constantin Dr agan, Alexandru Moghioro s, Paul NiculescuMizil,
Leonte R autu, Gogu R adulescu, Leontin S-al ajan si Stefan Voitec erau cei 1s membri ai Comitetului Executiv.
Erau 10 membri suplean ti: Iosif Banc, Maxim Berghianu, Petre Blajovici, Dumitru Coliu, Florian D analache,
János Fazekás, Mihai Gere, Petre Lupu, Ilie Verde t si Vasile Vîlcu. Nicolae Ceausescu, Chivu Stoica, Ion
Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Barl adeanu, Emil Bodn aras si Alexandru Dr aghici formau
prezidiul permanent. Secretariatul era compus din secretarul general Nicolae Ceausescu si 8 secretari: Alexandru
Draghici, Alexandru Moghioro s, Mihai Dalea, Manea M anescu, P. NiculescuMizil, Vasile Patiline t, Leonte
Rautu si Virgil Trofin; vezi Congresul al IXlea al Partidului Comunist Roman , p. 739.
20s
Vezi memoriile fostului general în poli tia secret a, Grigore R aduica, Crime în lupta pentru putere, 19661968.
Ancheta cazului P atrascanu, Bucuresti, Editura Evenimentul Romanesc, 1999.
 Congresul al IXlea al PCR a fost momentul la care au fost definite cele mai
importante dintre op tiunile ideologice si politice ale socialismului lui Nicolae Ceausescu,
inclusiv teza privind omogenizarea social a si etnic a a na tiunii romane, accentul pus pe
industrializare si pe folosirea la maximum a resurselor interne, prezentarea liderului de partid
ca un simbol al unit atii de monolit a partidului si poporului, neutralitatea activ a în cadrul
mi scarii comuniste mondiale, restabilirea rela tiilor cordiale cu unele dintre partidele
comuniste occidentale, în special cu cel spaniol si cu cel italian, în efortul de a consolida o
linie comun a de opozi tie fa ta de manevrele hegemonice ale Moscovei si retorica democra tiei
interne, asociat a cu imaginea lui Ceausescu în postura de campion al legalit atii, drept atii,
eticii si echit atii socialiste. Evident, multe dintre aceste teze au fost reformulate si
reconsiderate în anii urm atori, astfel încat Congresul al IXlea nu a r amas decat o referin ta
reveren tioas-a pentru acei nostalgici fa ta de neîndeplinitele promisiuni de relaxare si înnoire 206 .
În acela si timp, ar fi interes-ant de stabilit în ce m asur a noul „înghe t“, restalinizarea
s-au, mai precis, reradicalizarea care a avut loc dup a 1968 s-a petrecut în conformitate cu un
plan s-au, cu alte cuvinte, se pune întrebarea de ce linia de reforme moderate dar reale nu a fost
continuat a. Personalitatea liderului ne ofer a un r aspuns par tial, în timp ce natura elitei
comuniste romane sti este respons-abil a pentru rest: lips-a unor dimensiuni morale si
intelectuale din partea acesteia, utilizarea oportunist a a na tionalismului în scopuri personale si
izolarea arogant a si narcisist a fa ta de dezbaterile reale ale stangii europene. Privind
retrospectiv, este clar c a existau motive de nelini ste în iulie 196s. Tonul pateticpatriotic al
raportului lui Ceausescu, manevrele bizantine de culise, executate cu un dispre t total fa ta de
participa tii la congres si laudele excesive la adres-a liderului – o mostr a tulbur atoare a ceea ce
urma s-a devin a o idolatrie din ce în ce mai sufocant a – toate puteau fi considerate motive de
îngrijorare, chiar dac a lu am în considerare tenta tia spre ceea ce Timothy Garton Ash a numit
determinism retrospectiv 207 . Existau, îns-a, si motive de speran ta, iar în 196s nu au fost pu tini
cei care au v azut în noul lider si în linia s-a promisiunea unei indulgen te mai mari, a unei
obtuzit ati mai mici si a unei represiuni mai reduse decît pe timpul domniei lui Gheorghiu-Dej.
Pe data de 7 mai 1966, Ceausescu a tinut o cuvantare semnificativ a cu ocazia celei de
a 4s-a anivers-ari a fond arii partidului. Multe dintre dogmele s-acros-ancte pan a atunci au
fost puse sub semnul întreb arii în mod direct de c atre tan arul si, pan a în acel moment,
reformistul secretar general. O tez a important a a fost aceea c a PCR a fost continuatorul luptei
seculare a romanilor pentru independen ta, pentru crearea statului na tional unitar roman, pentru
progres social si civiliza tie 208 .
Anul 1968 a fost crucial pentru stabilirea viitorului comunismului na tional romanesc
si a evolu tiei s-ale c atre „socialismul dinastic” în care se va transforma în final ceau sismul.
Prologul acestei transform ari la constituit Conferin ta Na tional a a partidului din decembrie
1967 (prima adunare de acest fel din octombrie 194s), la care Ceausescu a respins sugestiile
reformi stilor de la varf de a recunoa ste rolul rela tiilor de pia ta în socialism si a ap arat
preceptele tradi tionale staliniste privind rolul preponderent al industriei grele si nevoia de a
dezvolta mai departe economia de comand a. La aceast a conferin ta, Chivu Stoica, un vechi
militant al partidului, a demisionat din func tia de pre sedinte al Consiliului de Stat si a fost
înlocuit de Ceausescu. În mai pu tin de trei ani de la moartea lui Gheorghiu-Dej, succesorul
s-au devenise conduc atorul incontestabil atat al partidului, cat si al statului.

206 Vladimir Tism aneanu, Congresul al IXlea şi geneza mitului Ceau .yescu, în „22”, nr. 33, 1s21 august 2000,
pp. 1213.
207 Timothy Garton Ash, Conclusions în Sorin Antohi si Vladimir Tism aneanu (coord.), Between Past and
Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath , Budapest, Central European University Press, 2000,
p. 396.
208
Nicolae Ceausescu, Partidul Comunist Roman – Continuator al luptei revolu tionare şi democratice a
poporului roman , pp. 14s146.
 În aprilie 1968, cu ajutorul oamenilor sai credincio si din aparatul de partid, Ceausescu
a lansat un atac radical la adresa liderului defunct, Gheorghiu-Dej. Plenara Comitetului
Central din 22 aprilie 1968 a dezv aluit inten tia lui Ceausescu de a- si consolida
legitimitatea printr-o acuza tie grav a la adresa abuzurilor comise de predecesorul sau. F acand
public rolul jucat de Gheorghiu-Dej în atrocit atile staliniste din anii 1950, Ceausescu si-a
cultivat propria imagine de restaurator al legalit atii. Reabilitarea lui Lucre tiu Patrascanu si a
altor lideri comunisti executa ti sau închi si sub Gheorghiu-Dej a consolidat pozi tia de ap arator
al legalit atii socialiste a secretarului general 209. Atacul nu a fost îndreptat numai împotriva lui
Gheorghiu-Dej, ci si împotriva celor mai apropia ti acoli ti ai sai. Alexandru Dr aghici, fostul
ministru de Interne, a fost exclus din partid, iar Ceausescu a men tionat c a si al ti fosti membri
ai Biroului Politic din timpul lui Gheorghiu-Dej erau vinova ti pentru abuzurile din anii 1950.
Dr aghici, executantul, si Gheorghiu-Dej, inspiratorul acestuia, au fost aspru critica ti pentru
gre selile perioadei staliniste, în timp ce nimeni nu a pomenit despre implicarea lui Ceausescu
în acele evenimente 210.
Pe lang a Patrascanu si Fori s, au fost reabilita ti si al ti militan ti comunisti importan ti,
inclusiv cei c azu ti victime în timpul Marii Epur ari staliniste, precum si Miron Constantinescu,
Constantin Doncea si Dumitru Petrescu. Destalinizarea simulat a a lui Ceausescu a urmat, mai
degrab a, linia re tinut a a lui Novotny sau a lui Jivkov, decat linia mai pu tin conciliatoare a lui
Gomu lka 211. Ceausescu a încercat s-a ca stige favorurile supravie tuitorilor partidului din
perioada de ilegalitate (19241944), c arora li s-a cerut sa-si scrie „memoriile” în scopul: (1) de
a ar ata c a Gheorghiu-Dej nu fusese decat un membru marginal al partidului în perioada de
clandestinitate; si (2) de a amplifica rolul jucat de Ceausescu în istoria mi scarii revolu tionare.
Comisia îns-arcinat a cu reabilitarea lui Patrascanu a fost condus-a de Gheorghe Stoica, un
veteran al partidului din ilegalitate si aparatcic cominternist, de Vasile Patiline t, secretarul
Comitetului Central îns-arcinat cu Securitatea si de colonelul Grigore R aduic a, seful Sec tiei
Militare a CC. De si comisia a discutat si reabilitarea politic a a Anei Pauker, nu s-a f acut nici
un anun t public în leg atur a cu aceast a problem a spinoas-a. În septembrie 1968, un
comunicat al Tribunalului Suprem a anun tat reabilitarea judiciar a a lui Vasile Luca si a celor
asocia ti cu acesta, condamna ti în 1954 în baza unor acuza tii inventate. Totu si, tablouri
reprezentandui pe Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu au fost expuse în cadrul
expozi tiei permanente de la Muzeul de Istorie a Partidului.
Tot în aprilie 1968, Charles de Gaulle a vizitat Romania si la felicitat pe Ceausescu
pentru pretins-a s-a independen ta212. Linia independent a a politicii externe promovate de
Ceausescu ilustra versiunea de comunism reformist a acestuia. El sia distan tat tara de
Uniunea Sovietic a men tinand rela tii diplomatice cu Israelul dup a 1967 si, printr-o mi scare
spectaculoas-a, condamnand cu vehemen ta invadarea Cehoslovaciei de c atre trupele
Pactului de la Var sovia, sub conducerea sovieticilor, în august 1968.
Condamnarea de c atre Ceausescu a interven tiei Pactului de la Var sovia în
Cehoslovacia merit a o analiz a mai detaliat a, chiar dac a la treizeci de ani dup a evenimente se
209 Cu privire la destinul lui Patrascanu, vezi H. Carrère dEncausse, Le Grand frère , pp. 118120 si Ghita
Ionescu, Was P atrascanu a Potential Tito? în idem, Communism in Rumania , pp. 1s11s6.
210 Draghici nu a fost îns-a niciodat a judecat pentru abuzurile din anii 1950 si i s-a acordat o substan tiala „pensie
personal a”, precum si alte beneficii rezervate membrilor din ilegalitate ai partidului. De altfel, nici un proces al
tortionarilor si autorilor farselor judicare din perioada stalinist a nu a avut loc în Romania lui Ceausescu.
211 Chiar si un veteran al partidului precum Gheorghe Apostol a fost în selat de campania de destalinizare
simulat a a lui Ceausescu. Imediat dup a plenara din 222s aprilie, pe 30 aprilie 1968, Apostol a scris un scurt
articol intitulat Încotro ne îndrept am, extrem de critic la adres-a campaniei împotriva lui Dej si a politicii de
reabilit ari ipocrite si selective orchestrate de Ceausescu, pe care la trimis spre publicare la „Scanteia”. Articolul
nu a fost publicat niciodat a; mai mult, acesta a provocat declinul politic al lui Apostol, care a culminat cu atacul
înveninat al lui Ceausescu împotriva s-a de la Congresul al Xlea al PCR (612 august 1969).
212 Pentru detalii interes-ante privind vizita lui Charles de Gaulle în Romania, vezi S-anda Stolojan, Cu de
Gaulle în Romania , Bucuresti, Editura Albatros, 1994.
poate spune c a Prim avara de la Praga nu a fost altceva decat o iluzie politic a. Prim avara de la
Praga a reprezentat una dintre crizele de succesiune ale comunismului mondial, inaugurate de
Revolu tia maghiar a în 1956. Lec tia maghiar a, dup a cum a afirmat Alexander Dub êek în
memoriile sale, a influen tat în mod esen tial stabilirea tacticii liderilor cehoslovaci, precum si
deciziile luate de tarile din Pactul de la Var sovia. Structurile de putere care se conturau la
Bucuresti, limitele reformelor ini tiate de Ceausescu si m asura în care comunistii romani
aprobau abandonarea treptat a a modelului bol sevic în favoarea unuia mai democratic au fost
factorii cheie care au dus la „excep tionalismul” romanesc în compara tie cu experimentul
cehoslovac.
În Romania, Ceausescu a continuat s-a exercite controlul absolut, în ciuda declara tiilor
prietene sti la adres-a noii conduceri de la Praga. Programul de Ac tiune al Partidului Comunist
din Cehoslovacia, adoptat în aprilie 1968, a fost publicat doar fragmentar, evitanduse orice
referire la abolirea cenzurii si la înfiin tarea unor asocia tii politice si culturale independente.
Ceausescu a folosit reabilitarea lui Lucre tiu Patrascanu si a altor persoane persecutate pe
vremea lui Gheorghiu-Dej pentru a si consolida propriai pozi tie în partid si nu pentru a
formula o condamnare radical a a poli tiei secrete. Rolul jucat de conducerea de partid în
îng aduirea (sau chiar pl anuirea) terorii staliniste a fost limitat în mod convenabil doar la
Gheorghiu-Dej si la Dr aghici. Stalinismul nu a fost niciodat a examinat cu seriozitate si în mod
autocritic în Romania de dinainte de 1989. Nici una dintre figurile democratice de frunte ale
Romaniei, care sfar siser a ca victime ale represiunii staliniste, nu a fost reabilitat a sub
Ceausescu.
Departe de a recunoa ste rolul pie tei în economie, comunistii romani au continuat s-a
cear a realizarea unei rate ridicate de cre stere industrial a, bazanduse pe un model anacronic de
autosuficien ta economic a. Solidarizarea lor cu Dub êek a fost determinat a de respingerea
comun a a preten tiilor imperialiste ale URSS, si nu pe asem anari în privin ta politicii interne.
Atunci cand un grup de intelectuali a publicat la Praga, în iunie 1968, „Manifestul celor dou a
mii de cuvinte”, pres-a strict supravegheat a de la Bucuresti a ignorat complet acest apel pentru
un pluralism accentuat în cadrul sistemului. Abandonarea leninismului ca ideologie a
partidului nu se afla pe ordinea de zi la Bucuresti.
Aceast a perioad a a cunoscut apari tia a ceea ce mai tarziu a devenit cunoscut a sub
numele de Doctrina Brejnev a suveranit atii limitate, pe baza c areia a fost justificat a
interven tia for telor Pactului de la Var sovia în Cehoslovacia, în august 1968. (În realitate,
aceasta a fost doar o reformulare a mai vechii dogme a solidarit atii necondi tionate fa ta de
URSS). În cazul Prim averii de la Praga, Ceausescu a jucat cu abilitate cartea independen tei si
antisovietismului. Opozi tia s-a fa ta de interven tia Moscovei în Cehoslovacia nu a însemnat
însa un sprijin acordat socialismului democratic, ci numai refuzul de a da curs dorin telor
Kremlinului de a controla întregul bloc – cu alte cuvinte, al dreptului na tiunilor din Pactul de
la Var sovia de a interveni în afacerile interne ale statelor membre. La fel ca în epoca
Solidarit atii în Polonia sau ca pe vremea lui Gorbaciov, Ceau sescu a respins orice reform a
real a ca fiind o „tr adare a principiilor socialiste”. Sfidarea hegemoniei sovietice la ajutat pur
si simplu sa-si construiasc a o imagine interna tional a pe care a exploatato ulterior f ara
încetare. „Scena balconului” din 21 august 1968, în timpul c areia Ceau sescu s-a adresat din
balconul cl adirii Comitetului Central unei mul timi de 100 000 de persoane adunate întruna
dintre pie tele importante ale Bucure stiului si a condamnat interven tia Pactului de la Var sovia
la numai cateva ore dup a invadarea Cehoslovaciei, care a devenit o legend a a comunismului
na tional, nu a fost altceva decat o mascarad a, dar a func tionat: liderul neostalinist însetat de
putere, lipsit de orice înclina tie democratic a, a reu sit s-a trezeasc a brusc entuziasmul popular
si s-a ca stige sus tinerea unei popula tii convinse c a Romania va urma linia liberaliz arii si a
apropierii de Occident. Spunand „nu” invaziei sovietice întro alt a tar a socialist a, comuni stii
romani si-au reafirmat opozi tia fa ta de orice încercare de restaurare a hegemoniei Kremlinului
în interiorul blocului si asupra mi scarii revolu tionare mondiale 213 .
Pentru Ceau sescu si sus tin atorii sai, e secul Prim averii de la Praga a servit la
justificarea dogmei unit atii de nezdruncinat dintre partid, lider si na tiune. Sloganul „Partidul,
Ceau sescu, Romania” r asuna pretutindeni în acea perioad a si va fi utilizat din plin pan a la
sfar sit. Oricine i se opunea lui Ceau sescu se f acea vinovat de subminarea acestei unit ati si era
acuzat c a servea intereselor Moscovei. Solidaritatea fictiv a cu „socialismul cu fa ta uman a” din
Cehoslovacia a justificat perpetuarea unui model obtuz de dictatur a personal a. Încercarea de a
repeta scena balconului din vara lui 1968 în decembrie 1989 a reprezentat urmarea grotesc aa
acestui episod 214 .
În august 1969, Richard Nixon a venit la Bucure sti, unde un Ceau sescu din ce în ce
mai plin de sine i-a f acut o primire triumfal a. Trecand peste preten tiile sale dictatoriale, mul ti
anali sti occidentali au crezut cu naivitate în mitul lui Ceau sescu prezentat ca un lider comunist
de încredere, ceea ce la ajutat mai tarziu pe acesta sa-i caracterizeze pe disiden ti drept
tradatori.
În acela si timp, propaganda de partid a pus un accent deosebit pe „tradi tiile
interna tionaliste” ale PCR, iar fo sti membri ai Brig azilor Interna tionale din perioada
Razboiului Civil din Spania (cum ar fi Petre Boril a, Valter Roman, Mihai Burc a, Gheorghe
Stoica si Vida Geza) si ai Rezisten tei Franceze (Mihail Florescu, Gheorghe Gaston Marin si
Gheorghe Vasilichi) au fost ale si (în unele cazuri reale si) în Comitetul Central la Congresul al
IXlea 21s . Ulterior, însa, Ceau sescu si-a exprimat nemul tumirea fa ta de manifest arile
resentimentare ale veteranilor, mai ales dup a Congresul al XIIlea din noiembrie 1979, atunci
cand Constantin Pîrvulescu, el însu si fost secretar general (în 1944) si veteran al mi scarii
comuniste interna tionale, la acuzat pe liderul suprem c a transformase partidul într-un feud a
personal a si întrun instrument de conservare a puterii clanului sau.
Simultan, Ceau sescu a început epurarea „baronilor” lui Gheorghiu-Dej. Cei mai
afecta ti au fost Gheorghe Apostol (cel mai fidel locotenent al lui Gheorghiu-Dej si fost prim -
secretar al partidului în perioada 1954195s), Chivu Stoica (primministru în anii 1950) si
213 Vezi discursul cu privire la evenimentele din Cehoslovacia tinut de Valter Roman în octombrie 1968 în fa ta
muncitorilor comuni sti din jude tul Bra sov, în care se sublinia nevoia de a condamna metodele cominterniste
compromise si se criticau aspru politicile neostaliniste sovietice. În acel discurs important, Roman la citat pe
Constantin DobrogeanuGherea în sensul c a „socialismul si adev arul sunt inseparabile” si a sus tinut nevoia de
confrunt ari libere de idei în cadrul comunismului interna tional.
214 Cu privire la evenimentele din 1968, vezi sec tiunea Romania în Richard F. Staar (coord.), Yearbook on
International Communist Affairs, 1969 , Stanford, Calif., Hoover Institution Press, 1970, pp. 714727.
21s
Vezi lista membrilor si a membrilor suplean ti ai Comitetului Central aprobat a de Congresul al IXlea al PCR
în Congresul al IXlea al Partidului Comunist Roman, 1924 iulie 196s , pp. 73s738.
Petre Boril a (care fusese trimis de Comintern ca ofi ter politic pentru a supraveghea Brig azile
Interna tionale din Spania). Primul ministru Ion Gheorghe Maurer, care fusese una dintre
victimele ostilit atii Anei Pauker fa ta de comunistii „locali”, a sprijinit epurarea acoli tilor lui
Gheorghiu-Dej de c atre Ceausescu. Emil Bodn ara s, un expert în intriqile Cominternului si
fost agent al serviciilor secrete militare sovietice, a avut aceea si atitudine 16.
Treptat, Ceausescu a reu sit sa-i elimine din via ta politic a pe to ti supravie tuitorii din
Biroul Politic al lui Gheorghiu-Dej, evitand însa metoda stalinist a a epur arilor sangeroase. De
exemplu, dup a ce a fost eliminat din Comitetul Central la Congresul al Xlea în 1969, Apostol
a primit ini tial o pozi tie relativ înalt a în guvern, apoi o pensie substan tial a, iar mai tarziu a fost
numit ambas-adorul Romaniei în Argentina. Cat despre primul ministru Maurer, dup a ce a ie sit
la pensie în 1974, a continuat s-a fie invitat la diverse ceremonii solemne ca o confirmare vie a
continuit atii genera tionale a elitei PCR.
Membrii aparatului de partid (Ilie Verde t, Paul NiculescuMizil, Virgil Trofin, Ion
St anescu, Ion Iliescu, Gheorghe Pan a, Dumitru Popescu, János Fazekás si Ion Ioni ta) i-au stat
al aturi lui Ceausescu. Mul ti dintre acestia se al aturaser a PCR în timpul primilor ani de
activitate legal a de dup a r azboi (1944-1946) si absolviser a în anii 1950 înalta scoal a de
partid a PCUS de la Moscova. Mai mult, acestia erau comunisti na tionali convin si si
sus tineau suprema tia lui Ceausescu în cadrul conducerii. O contribu tie important a la crearea
mitului lui Ceausescu a avut-o Dumitru Popescu, un aparatcic arogant care a de tinut func tia de
secretar al Comitetului Central însarcinat cu problemele culturale si ideologice timp de
aproape cincisprezece ani. Popescu se pretindea romancier, dar publica tiile sale erau ni ste
încerc ari ridicole de apologetic a a partidului. Retrogradat în 1981 din pozi tia de
membru al Secretariatului, a fost numit rector al scolii de partid „ Stefan Gheorghiu”
(intitulat a bombastic „academie”) 217 . Paul Niculescu Mizil, descris odat a drept ideologul sef al
regimului, a fost numit pre sedinte al obscurului Consiliu al Cooperativelor de Consum 218
.
Emascularea politic a a aparatului de partid a coincis cu dou a procese majore: (a)
ascensiunea Elenei Ceausescu spre cele mai înalte e saloane ale partidului dup a Conferin ta
Na tional a a PCR din 1972, si (b) încrederea crescand a acordat a de Ceausescu activi stilor cu
care avea o leg atur a direct a si personal a si pe care el îi promovase. Au fost definite criterii noi
pentru promovarea cadrelor astfel încat sa-i permit a so tiei secretarului general sa devin a
num arul doi în partid.
216 Cu privire la dinamica elitei PCR sub Ceausescu, vezi Trond Gilberg, The Communist Party of Romania , în
Stephen FischerGalati (coord.), The Communist Parties of Eastern Europe , New York, Columbia University
Press, 1979, pp. 28132s, Walter M. Bacon, Romania , în Richard F. Staar (coord.), Yearbook on International
Communist Affairs, 198s , Stanford, Hoover Institution Press, 198s, pp. 318333 si Vladimir Tism aneanu, The
Agony of a Marxist Regime , în „The World and I”, vol. 3, nr. 3, martie 1988, pp. 108114.
217
Interviu realizat de VT cu Dumitru Popescu, Bucuresti, iunie 1994. Pentru detalii suplimentare, vezi
memoriile lui Popescu, Un fost lider comunist se dest àinuie. „Am fost şi cioplitor de himere” , Bucuresti, Editura
Express, f. a.
NiculescuMizil a fost un exponent zelos al pozi tiei neutre a lui Ceausescu în privin ta conflictului chino -
218

sovietic si, pentru mul ti intelectuali, el a simbolizat (împreun a cu Ion Iliescu) promisiunile fazei semiliberale a
conducerii lui Ceausescu.
 În raportul sau c atre Congresul al Xlea al PCR, care s-a tinut în perioada 6-12 august
1969, Ceausescu a subliniat c a scopul fundamental al politicii partidului era dezvoltarea
economic a a tarii si crearea unei „societ ati socialiste multilateral dezvoltate” 220 . Ceausescu a
insistat c a aceast a „societate socialist a multilateral dezvoltat a” va fi superioar a societ atii
capitaliste din toate punctele de vedere. La acela si congres, Ceausescu a salutat crearea
Frontului Unit atii Socialiste, o organiza tie politic a cu participare larg a, care includea
sindicatele, precum si organiza tiile de femei si de tineret. Practic, orice cet atean care împlinise
optsprezece ani a devenit membru al Frontului Unit atii Socialiste. În conformitate cu linia
oficial a, noua organiza tie trebuia sa le îng aduie tuturor sa-si exprime opiniile în leg atur a cu
progresul c atre comunism. În realitate, era vorba de înc a un instrument pentru controlul
societ atii romane sti prin mimarea conceptului de participare politic a si prin inducerea apatiei în
randurile popula tiei 221 .

219
Nascut a Marta Cziko, so tia lui Dr aghici fusese arestat a în timpul r azboiului si fusese condamnat a la
închisoare pe via ta pentru activit ati comuniste ilegale.
220
Vezi raportul lui Ceausescu la congres în Congresul al Xlea al Partidului Comunist Roman, 612 august 1969
Bucuresti, Editura Politic a, 1969, pp. 242s. Congresul a aprobat urm atorul Comitet Executiv, extins la 21 de
membri: N. Ceausescu, Ion Gh. Maurer, Maxim Berghianu, E. Bodn aras, Florian D analache, Constantin
Dr agan, Emil Dr aganescu, János Fazekás, Petre Lupu, Manea M anescu, P. NiculescuMizil, Gh. Pan a, Dumitru
Petrescu, Dumitru Popescu, Gh. R adulescu, Leonte R autu, Gh. Stoica, Virgil Trofin, Ilie Verde t, Vasile Vîlcu si
St. Voitec. Erau 11 membri suplean ti: Iosif Banc, Petre Blajovici, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion
Iliescu, Ion Ioni ta, Karol Kiraly, Vasile Patiline t, Dumitru Popa si Ion St anescu. Prezidiul permanent era compus
din 9 membri: N. Ceausescu, Ion Gh. Maurer, E. Bodn ara s, P. NiculescuMizil, Gh. Pan a, Dumitru Petrescu, Gh.
Radulescu, Virgil Trofin si Ilie Verde t. Secretariatul consta din secretarul general N. Ceausescu si 6 secretari:
Mihai Gere, P. NiculescuMizil, Gh. Pan a, Vasile Patiline t, Dumitru Popescu si Virgil Trofin; ibidem, pp. 7s7
7s8.
221
Ibidem, p. 63.
 Înclina tiile staliniste ale lui Ceausescu au fost accentuate de o vizit a pe care a
efectuat- o în China si Coreea de Nord în mai 1971. Se pare c a acesta a luat în considerare
posibilitatea de a importa metodele de îndoctrinare folosite în timpul Revolu tiei Culturale a
lui Mao. Aceasta nu era numai o problem a de preferin ta personal a: Ceausescu încerca s-a
st avileasc a mi scarea de liberalizare din Romania, s-a limiteze fr amant arile din randurile
intelectualit atii si sa-i împiedice pe studen ti sa-i urmeze pe rebelii lor colegi din alte state
comuniste. El încerca, de asemenea, sa-si consolideze puterea personal a si s-a se
descotoroseasc a de acei membri ai aparatului care ar fi putut vis-a la un „socialism cu fa ta
uman a”. De aceea, în iulie 1971, el a facut public a o „propunere de îmbun atatire a
activit atii ideologice“, un monument de obscurantism jdanovist. Ceea ce a urmat a fost o
restalinizare radical a si apari tia unui cult al personalit atii f ara precedent care îl înconjura la
început numai pe Ceausescu, iar dup a 1974 si pe partenerul s-au politic cel mai apropiat: so tia
s-a, Elena.
La Congresul al XIlea al PCR, desf asurat în perioada 2s28 noiembrie 1974,
Ceausescu a început sa se concentreze asupra problemelor socialismului în tarile în curs de
dezvoltare, încercand sa-si creeze reputa tia de lupt ator pentru o „nou a ordine economic a si
politic a interna tional a”222 . Romania a fost „participant invitat” al Conferin tei de la Colombo a
Mi scarii de Nealiniere din 1976 si devenise clar c a liderul roman visa s-a ajung a un al doilea
Tito al acestei mi scari. Romania s-a dovedit îns-a a fi mult mai pu tin influent a decat
Iugoslavia, care era membru fondator al Mi scarii de Nealiniere.
Congresul al XI-lea a aprobat Programul Partidului Comunist Roman 223
, documentul
fundamental al comunismului na tional romanesc, care începea cu o istorie a Romaniei ce se
întindea pe aproximativ 35 de pagini. Programul PCR era menit s-a traseze strategia partidului
si statului pentru urm atorii dou azeci pan a la dou azeci si cinci de ani. Programul PCR
ilustreaz a si fascina tia lui Ceausescu pentru întreaga istorie „na tional a”, nu numai pentru
istoria PCR (a c arei „elaborare” a fost definit a ca o prioritate în raportul s-au la Congresul al
IXlea în 1965) 224 . Astfel, dup a 1974, Programul PCR a devenit modelul pentru orice scriere
istoric a publicat a oficial în Romania.
Congresul al XIIlea al PCR (1923 noiembrie 1979) a consolidat vizibil clanul lui
Ceausescu si cultul persoanei sale 22s . Promovarea activ a de c atre cuplul Ceausescu a carierei
politice a fiului lor cel mai mic, Nicu, dateaz a de la Congresul al XIIlea, cand acesta a
devenit membru supleant al Comitetului Central al PCR. În timpul congresului, Constantin

Congresul a aprobat urm atorul Comitet Executiv, extins la 23 de membri: N. Ceausescu, Emil Bobu, E.
222

Bodn aras, Cornel Burtic a, Elena Ceausescu, Gh. Cioar a, Lina Ciobanu, Emil Dr aganescu, János Fazekás, Petre
Lupu, Manea M anescu, P. Niculescu, Gh. Oprea, Gh. Pan a, Ion P atan, Dumitru Popescu, Gh. R adulescu, Leonte
Rautu, Virgil Trofin, Iosif Uglar, Ilie Verde t, Vasile Vîlcu si st. Voitec. Erau 13 membri suplean ti: Stefan
Andrei, Iosif Banc, Chivu Stoica, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Mihai Gere, Nicolae Gios-an, Ion Iliescu, Ion
Ioni ta, Vasile Patiline t, Mihai Telescu, Ioan Ursu si Richard Winter. Secretariatul consta din secretarul general
N. Ceausescu si 6 secretari: Stefan Andrei, Cornel Burtic a, Gh. Pan a, Dumitru Popescu, Iosif Uglar si Ilie
Verde t; vezi Congresul al XIlea al Partidului Comunist Roman, 2s28 noiembrie 1974 , Bucuresti, Editura
Politic a, 197s, pp. 841842.
Vezi Programul Partidului Comunist Roma n de făur ire a societ àjii socialiste multilateral dezvoltat e şi
223

înaintare a Romaniei spre comunism , în Congresul al XIlea al Partidului Comunist Roman , pp. 614749.
Congresul al IXlea al Partidului Comunist Roman, 1924 iulie 196s , Bucuresti, Editura Politic a, 1966, p. 92.
224

Congresul a aprobat urm atorul Comitet Executiv, extins la 27 de membri: N. Ceausescu, Iosif Banc, Emil
22s

Bobu, Cornel Burtic a, Virgil Cazacu, Elena Ceausescu, Lina Ciobanu, Ion Coman, Nicolae Constantin,
Constantin D ascalescu, Ion Dinc a, János Fazekás, Ludovic Fazekás, Cornelia Filipa s, Alexandrina G ainu se,
Petre Lupu, P. Niculescu, Gh. Oprea, Gh. Pan a, Ion P atan, Dumitru Popescu, Gh. R adulescu, Leonte R autu,
Aneta Spornic, Virgil Trofin, Ilie Verde t si St. Voitec. Erau 18 membri suplean ti: St. Andrei, Petre D anic a, Miu
Dobrescu, Gh. Dumitrache, Petru Enache, Eva Feder, Mihai Gere, Nicolae Gios-an, Suzana Gadea, Ion
Ioni ta,
Stefan Mocu ta, Ana Mure s-an, Elena Nae, Marin R adoi, Ion Stoian, Iosif Szasz, Ion Ursu si Richard Winter.
Secretariatul consta din secretarul general N. Ceausescu si 8 secretari: Iosif Banc, Virgil Cazacu, Constantin
Dascalescu, Ludovic Fazekás, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Ilie R adulescu si Marin Vasile; vezi Congresul
al XIIlea al Partidului Comunist Roman, 1923 noiembrie 1979 , Bucuresti, Editura Politic a, 1981, pp. 899900.
Pîrvulescu a îndr aznit s-a critice monopolizarea puterii de c atre Ceausescu. Pîrvulescu, care pe
atunci avea 84 de ani, a protestat pentru c a nu i s-a permis sa i-a cuvantul în timpul
congresului. Atunci cand, în sfar sit, i s-a dat voie sa vorbeasc a, el l-a acuzat pe Ceausescu
pentru c a a pus interesele personale înaintea celor ale tarii. De si a fost redus rapid la t acere,
ve sti despre interven tia sa au ajuns la mijloacele de informare occidentale. Dup a congres,
Pîrvulescu a disp arut din via ta public a, dar nu a fost lichidat 226 . in ciuda interven tiei lui
Pîrvulescu, congresul s-a încheiat cu o ceremonie de prosl avire a cuplului preziden tial.
La Congresul al XIIIlea al PCR (1922 noiembrie 1984), asupra secretarului general si
a so tiei sale s-a ab atut un incredibil potop de laude 227 . in timp ce Petru Enache, secretarul
Comitetului Central însarcinat cu ideologia, a vorbit despre performan tele „marelui ganditor
si strateg contemporan” 228 , Ana Mure san, membru supleant al Comitetului Executiv si
ministru al Comer tului interior, s-a referit la realiz arile Elenei Ceausescu în termenii
ultraelogio si229 .
Cultul personalit atii lui Ceausescu este ilustrativ pentru natura ceau şismului . O
incompeten ta crescand a a sufocat procesul de luare a deciziilor, în timp ce secretarul general
îsi îndemna supu sii „s-a fac a totul” pentru ai îndeplini „indica tiile pre tioase“. Trond Gilberg
noteaz a ca, pan a la urm a, „o asemenea concentrare a puterii înseamn a ca numai ca tiva indivizi
trebuie s-a rezolve probleme extrem de complicate întro societate din ce în ce mai diferen tiat a.
O astfel de misiune dep aseste chiar si capacitatea celei mai inteligente si mai bine inten tionate
persoane” 230 .
De si a r amas intact, aparatul de partid era marginalizat si umilit. Pan a si fostul
viceprimministru Cornel Burtic a, un stalp al clanului Ceausescu, a fost exclus din partid,
aparent din cauza e secului sau de a îndeplini directivele economice ale Conduc atorului 231 . in
locul membrilor grupului din aparatul de partid au fost numi ti executan ti servili ai ordinelor
lui Ceausescu, precum Constantin D asc alescu, primministru al Romaniei, fost secretar al
Comitetului Jude tean de Partid Gala ti, al c arui singur merit era acela c a îi obliga pe ceilal ti s-
a se supun a capriciilor lui Ceausescu 232 .
Emil Bobu, Iosif Banc, Cornel Pacoste si Petru Enache erau cu to tii aservi ti elitei
conduc atoare. Printre pu tinii veterani care au supravie tuit în pozi tii importante s-au num arat
226
Pîrvulescu fusese membru al PCR de la congresul de fondare a partidului si membru al CC din 1929. Arestat
în 1934, a evadat si a plecat în URSS, unde a r amas pe perioada r azboiului. S-a întors în Romania în 1944,
unde a condus PCR împreun a cu Bodn aras si Ranghe t, în timp ce A. Pauker se afla înc a în URSS iar Dej se g asea
în închisoare. Ulterior, Pîrvulescu a fost pre sedintele Comisiei de Control a Partidului (194s1961) si membru al
Biroului Politic (19521960), dar sia pierdut func tiile dup a Plenara CC din noiembriedecembrie 1961, la care a
fost criticat pentru complicitate cu Chi sinevschi si Miron Constantinescu. A tr ait îndeajuns de mult pentru a fi
martorul c aderii regimului comunist în decembrie 1989.
227
Congresul a aprobat urm atorul Comitet Executiv, compus din 23 de membri: N. Ceausescu, Iosif Banc, Emil
Bobu, Virgil Cazacu, Elena Ceausescu, Lina Ciobanu, Ion Coman, Nicolae Constantin, Constantin D ascalescu,
Ion Dinc a, Miu Dobrescu, Ludovic Fazekás, Alexandrina G ainu se, Manea M anescu, P. Niculescu, Constantin
Olteanu, Gh. Oprea, Gh. Pan a, Ion P atan, Dumitru Popescu, Gh. R adulescu, Ilie Verde t si $t. Voitec. Erau 2s de
membri suplean ti: $t. Andrei, $t. Bîrlea, Nicu Ceausescu, Leonard Constantin, Gh. David, Marin Enache, Petru
Enache, Mihai Gere, Maria Ghi tulic a, Nicolae Gios-an, Suzana Gadea, Nicolae Mihalache, Ioachim Moga, Ana
Mure s-an, Elena Nae, Marin Nedelcu, Cornel Pacoste, T. Postelnicu, Ion Radu, Ion Stoian, Gh. Stoica, Iosif
Szasz, Ioan Totu, Ion Ursu si Richard Winter. Secretariatul consta din secretarul general N. Ceausescu si 9
secretari: Iosif Banc, Emil Bobu, Ion Coman, Silviu Curticeanu, Petru Enache, Constantin Radu, Ion Radu, Ion
Stoian si Ilie Verde t; vezi Congresul al XIIIlea al Partidului Comunist Roman, 1922 noiembrie 1984 ,
Bucuresti, Editura Politic a, 198s, pp. 742743.
Foreign Broadcast Information Service
228
(FBIS), în „Eastern Europe”, 3 decembrie 1984, p. H/3.
229
Ibidem, p. H/2.
230 Trond Gilberg, Romanias Growing Difficulties , în „Current History”, noiembrie 1984, p. 270. Gilberg
analizeaz a conving ator efectele cultului ira tional al personalit atii lui Ceausescu.
„Scanteia”, 9 octombrie 1982; vezi si M. Shafir, Romania – Politics, Economics and Society
231
, p. 78.
232 Ion Caraion a fost martorul acceselor de furie ale premierului în timpul Conferin tei Na tionale a
Scriitorilor din iulie 1981; Ion Caraion, Insectele tovar aîului Hitler , München, Jon Dumitru Verlag, 1982, pp.
97106.
Gheorghe R adulescu, Manea M anescu si Mihail Florescu. De si r amasese membru al
Comitetului Executiv al partidului si vicepre sedinte al Consiliului de Stat, R adulescu nu
participa la procesul de luare a deciziilor. Manescu, care a redevenit membru al Comitetului
Executiv dup a 1982, a fost unul dintre oamenii de încredere ai Elenei Ceausescu si un
subordonat loial al secretarului general. Florescu, un fost lupt ator în Brig azile Interna tionale si
ultimul membru de origine evreiasc a al Comitetului Central (reales si la Congresul al XIVlea
în noiembrie 1989) era mana dreapt a a Elenei în Consiliul Na tional pentru Stiin ta si
Tehnologie, datorandu-i acesteia supravie tuirea politic a în baza faptului c a Elena avea nevoie
de cuno stin tele sale în industria chimic a .
233

Pu tinii intelectuali din Comitetul Central au fost elimina ti la Congresul al XIIIlea, în

1984. Printre acestia se num arau poetul Eugen Jebeleanu, George Macovescu, fost ministru de
Externe si pre sedinte al Uniunii Scriitorilor pan a în 1982 si Mihnea Gheorghiu, pre sedintele
Academiei de Stiin te Politice si Sociale.
Între timp, odrasla favorit a a cuplului, Nicu, a devenit din ce în ce mai important.
Nascut în septembrie 1951, Nicu era singurul dintre copiii cuplului preziden tial care era
interesat de politic a. El a fost f acut lider al Uniunii Asocia tiilor Studen tilor Comunisti din
Romania în 1972, iar în 1983 a devenit primsecretar al Uniunii Tineretului Comunist (UTC).
La Congresul al XIIlea al PCR, Nicu a devenit membru supleant al Comitetului Central si
secretar al Marii Adun ari Na tionale, la Conferin ta Na tional a a PCR din 1982 a devenit
membru plin al Comitetului Central, iar la Congresul al XIIIlea, în noiembrie 1984, membru
supleant al Comitetului Executiv. So tia lui Nicu, Poliana Cristescu, conducea Organiza tia
Pionierilor si era secretar al UTC, iar la Congresul al XIIIlea a fost aleas-a membru plin al
Comitetului Central.
Cazul Trofin este sugestiv în acest sens. Virgil Trofin a fost considerat unul dintre
principalii pretenden ti la putere în cazul unei crize de succesiune. Membru al grupului care
asigurase victoria lui Ceausescu asupra rivalilor sa-i din Biroul Politic al lui Gheorghiu-Dej si
secretar al Comitetului Central însarcinat cu cadrele dup a Congresul al IXlea, Trofin a c azut
în dizgra tie dup a 1970. El a fost îndep artat din func tia de ministru al Minelor, petrolului si
geologiei în urma unei confrunt ari directe cu secretarul general. Numit pre sedinte al
Consiliului Central al Cooperativelor Me stesug aresti, Trofin a continuat s-a sfideze orgoliul lui
Ceausescu, ceea ce a pus cap at carierei sale. Eliminarea sa din Comitetul Central al PCR a
fost confirmat a la Plenara din 25-26 noiembrie 1981: Ceausescu nu tolera nici o critic a234.

233
Mihail Florescu a murit la Bucuresti în februarie 2000.
234 M. Shafir, Romania – Politics, Economics and Society , p. 83. Trofin a murit în 1983.