Naţionalismul

Introducere

În această lucrare voi prezenta principalii piloni pe care s-a constituit

naţionalismul, plecând de la lucrările de specialitate a lui Ernest Gellner, E. J.
Hobbsbown. Naţionalismul este o ideologie politică, un comportament politic, un
discurs politic, iar in prezentarea unei posibile definiţii trebuie subliniat doi
termeni foarte importanti, stat şi naţiune, precum şi alţi termeni care reprezintă
bazele si formarea naţionalismului.
Tema “Nationalismul” este o tema interesanta, a fost si va ramane de
actualitate, fiind parte a realitatii sociale.
“Sentimentul naţionalist este mânia stârnită de violarea principiului, sau
satisfacţia datorată aplicării sale.”(E. Gellner.1997.p9)

Ipoteza: Naţionalismul este o cauză a producerii conflictelor dintre state si

in interiorul acestora?

Teorie

Un punct de plecare al discuţiei este definiţia lui Max Weber, potrivit căreia
statul este agenţia din cadrul societaţii care posedă monopolul violenţei legitime,
astfel accesul la violenţă este permis doar autoritaţilor politice şi celor care le
deleagă acest drept, dar există şi excepţii, si anume, state cărora le lipseşte puterea
sau dorinţa de a-şi impune monopolul violenţei legitime. Statul reprezintă o
elaborare distinctă şi importantă a diviziunii sociale, iar acolo unde nu există o
diviziune a muncii, nici nu se poate vorbi despre stat, acesta fiind specializarea şi
concentrarea menţinerii ordinii, iar pentru societăţile care nu au un stat, problema
naţionalismului nu se pune, deoarece dacă nu există un stat sau conducători, nu se
încalcă principiul naţionalismului. (E. Gellner. 1997. p12-14)
“Edwin Cannan considera că “naţiunea” din punctul de vedere al lui Adam
Smith, constă doar într-un grup de indivizi, trăind pe teritoriul unui stat”.(E. J.
Hobsbawm. 1997 p.30)
Naţionalismul susţine faptul că naţiunile şi statele au fost sortite ca un întreg,
acestea nu există în orice împrejurări, astfel apariţia lor a fost independentă şi de
sine stătătoare, statul apărând fară ajutorul naţiunii, iar anumite naţiuni apărând
fară acordul statului respectiv. (E. Gellner. 1997. p17)
Natiunea apare intr-un proces complex si diversificat, iar elitele in mod clar
au ajutat la dezvoltarea nationalismului, mai exact acestea au puterea de a
“convinge”.
“Indiferent de sensul propriu şi original sau de oricare altul pe care îl poate
avea cuvântul “naţiune”, înţelesul său este, în mod clar, încă foarte diferit de acela
modern.” (E. J. Hobsbawn. 1997 p.20). Trebuie precizat faptul că vorbind în sens
modern, conceptul de “naţiune” este recent din punct de vedere istoric.
Ideologia nationalista, pentru a fi inteleasa mai bine, trebuie explicat modul
prin care sunt definite natiunile si modul cum statele actioneaza, mai exact acestea
adoptand politice de omogenizare, pentru a cuprinde o parte cat mai mare a
populatiei. Nationalismul agresiv se foloseste de “tapi ispasitori”, aceia fiind
minoritatile si grupurile slab reprezentate, pentru mutarea adevaratelor probleme
ale societatii.
 Ernest Gellner afirma faptul ca “putem să-i acordăm credit ideii lui
Durkheim conform căreia indivul ajunge la un moment de veneratie culturii căreia
îi aparţine, valorile culturii sunt înalţate pe un piedestal, iar langă este adulaţia
poporului”, de unde reiese naţionalismul.(Ernest Gellner.2001.p41)
“Pierre Vilar subliniază faptul că poporul-naţiune este caracterizat, chiar de
faptul că reprezenta interesul colectiv şi nu pe cel individual, bunul comun, şi nu
privilegiul”. (E. J. Hobsbawn. 1997 p.22). Din acest citat, reiese faptul că fiecare
popor şi naţiune are un interes colectiv propriu şi un bun comun, astfel fiecare va
încerca să-şi reprezinte şi să-şi apere valorile. În cazul în care o situaţie de conflict
poate degenera în interiorul unui stat sau intre state, pot intervenii state terţe care să
influenţeze la decurgerea evenimentelor şi la luarea deciziilor privind conflictul.
Un astfel de conflict ne putem imagina că s-ar putea întampla în România, cu
maghiarii din ţara noastră, astfel fiecare ţară, atât România cât şi Ungaria, va
încerca să-şi impuna valorile şi credinţele, românii din Ungaria vor fi ajutaţi din
România şi invers, acelaşi lucru întamplându-se şi în cazul Ungariei.
Un alt exemplu concret este din trecut şi se bazează pe faptul că
naţionalismul in perioada dezvoltarii sale ca si ideologie, a “condus” la conflicte si
crime in perioada celui de-al doilea Razboi Mondial. O alta idee desprinsa din
context, este faptul ca natiunile europene tind sa procedeze la fel din punct de
vedere al comportamentului politic si de respingere al oamenilor care considera
acestia ca nu fac parte din “natiunea lor”.
Exemplele date, au rolul de a întari ipoteza şi anume ca naţionalismul este o
cauză a producerii de conflicte între state, dar şi în interiorul acestora.

Andrei Taranu afirma faptul ca “ termenii de natiune si nationalism apar […]

ca expresie a cresterii constiintei de identitate comuna a oamenilor de pe un anumit
teritoriu[…]. Supusii diferitelor state au inceput sa remarce diferentele culturale si
lingvistice dintre ei”. (Andrei Taranu. 2001. p98)
Astfel oamenii tind sa creeze bariere intre acestia pe baza diferentelor
specificate si producerea unui conflict este foarte probabil.
Sentimentul de apartenenţă este posibil să fie creat prin învăţământ, acesta
transmiţând o serie de idei şi valori despre care le are naţiunea respectivă, iar pe
langă învăţământ mai există şi conştiinţa despre apartenenţa la etnie. Astfel prin
aceste “instrumente” naţiunea are capacitatea de a mobiliza un numar mare de
oameni, gata să se “sacrifice” pentru naţiune, mai precis pentru caracteristicile si
valorile ce le împărtaşesc cu aceea naţiune, dar un lucru important trebuie subliniat
şi anume faptul că în acea perioadă, acele “instrumente” reprezentau cel mai bun
garant şi aparator al statului.
Conflictele derivă şi din funcţiile naţionalismului, deoarece doar un anumit
număr de oameni sunt parte a unei naţiuni, astfel mai rămân “ceilalţi” care nu
aparţin acelei naţiuni, astfel apar anumite conflicte pentru că inegalitaţile între
oameni există.
Într-o situaţie de conflict, naţionalismul îi adună pe oameni şi se produce un
mencanism ce are în vedere apărarea intereselor proprii şi de respingere a
“celorlalţi”.
În opinia mea, conflictele apar în urma unor divergenţe, privarea de anumite
drepturi sau avantajarea anumitor grupuri se produce inevitabil, iar o şansă
crescută ca acest lucru să se întample o au statele multiculturale, datorită
identitaţilor şi valorilor diferite ce se întalnesc în societate.
 Concluzie

Instrumentele şi definiţiile prin care naţionalismul a fost descris nu pot fi

luate în considerare ca fiind generale şi nici adevărate sau false, dar pot fi utile
pentru a înţelege şi a avea o perspectivă mai largă despre baza ideologiei
naţionaliste.
Naţionalismul are un avantaj puternic, deoarece prin caracterul său difuz,
neavând un conţinut pragmatic, îşi asigură un sprijin universal potenţial în cadrul
propriei comunitaţi. .”(E. J. Hobsbawn. 1997 p.172).
Consider, prin teorie şi argumentele aduse din lucrările de specialitate,
ipoteza se verifică.

Bibliografie

1) Gellner, Ernest. 2001. Cultura, identitate si politica. Iasi. Institutul

European
2) Gellner, Enerst. 1997. Natiuni si nationalism: noi perspective asupra
trecutului. Bucuresti. Antet
3) Hobsbawm, Eric J. 1997. Natiuni si nationalism: din 1780 pana in
prezent: pragram, mit, realitate. Chisinau. Arc
4) Ţăranu, A. 2001. Ideologii politice contemporane (suport curs)
5) http://userpage.fu-berlin.de/~tomic/wp-content/uploads/Cum-sa-definim-
o-natiune.pdf