Iluminism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost

o mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală,
desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec.
XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de
Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin
răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim).

Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică

la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de
a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Unii
consideră lucrarea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica (1687), ca fiind prima mare lucrare iluministă. Istoricii
francezi plasează, în mod tradițional, perioada iluminismului între
1715, anul încoronării lui Ludovic al XV-lea, și 1789, anul izbucnirii
Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului Regim”.

Frontispiciul Enciclopediei iluministe

Cuprins franceze - L’Encyclopédie ou
Dictionnaire raisonné des sciences,
Caracteristici generale
des arts et des métiers, editată de
Caracteristici literare Diderot și D’Alembert.
Iluminismul românesc
Figuri importante ale Iluminismului
Citate
Bibliografie
Legături externe
Vezi și

Caracteristici generale
Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Tutela este incapacitatea ființei
umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este auto-
indusă atunci când cauza sa nu rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua hotărâri
fără instrucțiuni de la o altă persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al rațiunii!" –
acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).

Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al XVIII-lea. Evenimentele
științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile lui Isaac Newton, raționalismul lui René
Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și
John Locke – au promovat credința în legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea
ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au reușit să influențeze întreaga societate a secolului al
XVIII-lea.

Au existat multe și diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi caracterizate drept pătrunzătoare
și dominante. O abordare rațională și științifică a aspectelor religioase (conform vechii teorii și divergențe pe
tema adevărului dublu), a problemelor de ordin social, politic și economic a promovat o viziune seculară
asupra lumii și o orientare generală către progres și perfecționare. Principalii promotori ai acestor concepte au
fost filosofii, care au popularizat și promulgat ideile noi pentru publicul larg. Acești "profeți" ai Iluminismului
aveau o serie de atitudini de bază comune. Având o credință în rațiune care era de nezdruncinat, au căutat să
descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea, natura și societatea, și să acționeze în baza
acestora.

Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific, dogmatismul, intoleranța, cenzura, precum și
constrângerile economice și sociale. Considerau că statul este instrumentul adecvat și rațional al progresului.
Raționalismul extrem și scepticismul epocii au condus în mod firesc la deism; aceleași calități au avut un rol
important în determinarea reacției de mai târziu a romantismului. Reacționând la dogmatism, iluminismul a
găsit un culoar favorabil într-o perioadă în care Biserica își pierduse autoritatea sa atotputernică de a impune
ordinea socială cu aceeași fervoare și implicare precum în evul mediu și la începutul modernității. Conceptele
filosofice din Franța mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicistă asupra universului
într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care au denumit-o deism.

Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului ca fiind un imens ceas construit și pus în mișcare de
către Creator, deiștii au promovat ideea conform căreia totul – mișcarea fizică, fiziologia ființei umane, politica,
societatea, economia – își are propriul set de principii raționale stabilite de Dumnezeu, care ar putea fi înțelese
de către ființele umane exclusiv prin intermediul rațiunii. Acest lucru însemna că lucrurile din lumea umană și
din lumea fizică pot fi înțelese fără a aduce religia, misticismul sau divinitatea în ecuație. Deiștii nu erau atei;
pur și simplu, afirmau că tot ceea ce se referea la universul fizic și la cel uman poate fi înțeles independent de
aspectele sau explicațiile de ordin religios. Pentru un cadru istoric corect al secolului al XVIII-lea în Europa, cu
privire la relația dintre autoritatea politică și religioasă și clasa superioară, trebuie să menționăm că, în Franța,
Voltaire și aliații săi s-au străduit să impună valorile libertății și toleranței într-o cultură în care fortărețele
gemene ale monarhiei și Bisericii constituiau opusul a tot ceea ce reprezentau aceste valori. Voltaire și-a
dedicat o mare parte din timp atacului împotriva elementelor fundamentale ale religiei creștine: inspirația din
Biblie, încarnarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, damnarea necredincioșilor. Kant a situat punctul forte al
Iluminismului în principal în chestiunile ce țin de religie, întrucât conducătorii săi, așa cum a spus, "nu au nici
un interes să joace rolul gardianului cu privire la arte și științe și, întrucât incompetența de ordin religios nu este
numai cea mai dăunătoare, ci și cea mai degradantă din toate".

"Enciclopedia" lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului, sau al Epocii Rațiunii, după
cum i s-a mai spus. Având centrul la Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional prin faptul că s-a
răspândit în saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța:
baronul de Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques
Rousseau, care a avut o influență foarte mare asupra romantismului.

În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum comentariile
urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și Alexander Pope au fost satiriști
conservatori cu o mare influență. Teoriile lansate de Locke cu privire la învățarea prin percepția senzorială au
fost dezvoltate în continuare de către David Hume.

În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie
naturală a moralității, iar Johann Gottfried von Herder a elaborat o filosofie a naționalismului cultural care se
baza pe înrudirea culturală, de sânge și de limbă. Importanța primordială a individului, decurgând din
incapacitatea omului de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor unei alte persoane, a format baza
eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanții italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria, Francesco Mario
Pagano și Giambattista Vico. Țarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar împăratul Iosif al II-lea a fost
prototipul despotului iluminat. Alții de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei și
Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători de Revoluția
franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o linie majoră de demarcație pentru apariția
lumii moderne.

Caracteristici literare
Curent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea
fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale și morale;

Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri și specii:
liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie);

Opere reprezentative:

Pierre Beaumarchais - Bărbierul din Sevilia (1775);

Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719);
Henry Fielding - Tom Jones (1749);
Carlo Goldoni – Gondolierul (1753);
Louis de Montesquieu – Scrisori Persane (1721);
Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză (1761);
Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726);
François Voltaire - Candid (1759).

Iluminismul românesc
Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala
Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat
în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit
hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului.
Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele
istorice în favoarea unor revendicări politice.

Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare

națională și culturală a românilor din Transilvania în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea. Cărturarii
acestui curent au combătut superstițiile, au popularizat știința și au
adus argumente pentru afirmarea drepturilor românilor din
Transilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat în plan didactic
prin redactarea de manuale școlare, înființarea de școli și promovarea
literaturii și științei. O vastă activitate în acest sens a desfășurat
Gheorghe Șincai, directorul școlilor Bisericii Române Unite cu Roma.
Acesta a redactat mai multe manuale școlare, inclusiv de aritmetică. Gheorghe Șincai, Învățătură firească
Cartea Volksnaturlehre zur Dämpfung des Aberglaubens a spre surparea superstiției norodului
superintendentului Johann Heinrich Helmuth (1732-1813) a fost sursa
de inspirație a lui Șincai (1754-1816) pentru lucrarea Învățătură firească spre surparea superstiției norodului.
Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este epopeea Țiganiada de Ioan Budai-
Deleanu, care pledează în sensul democrației.

Academiile domnești întemeiate în Țara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat de
asemenea focare de cultură în spațiul românesc. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost
interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească 799 de cărți dintre care
617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă, etc. Procentul de carte laică a crescut necontenit, în
dauna subiectelor religioase.

Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei iluministe și Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în
"Însemnare a călătoriei mele", surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din patria
sa.

În Țara Românească și în Moldova Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră idei iluministe
datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din Enciclopedia lui Denis Diderot.

Figuri importante ale Iluminismului

În Anglia : În Franța : În Transilvania : În SUA :

David Hume Denis Diderot Samuil Micu Benjamin Franklin

John Locke D'Alembert Gheorghe Șincai Thomas Jefferson
Isaac Newton Montesquieu Petru Maior Thomas Paine
Daniel Defoe Jean-Jacques Ion Budai Deleanu
Jonathan Swift Rousseau Daniel Georg
Voltaire Neugeboren
În Germania : György Aranka
În Italia :
Immanuel Kant În Țările Române :
Friedrich von Cesare Beccaria
Schiller Francesco Mario Ienăchiță Văcărescu
Gotthold Ephraim Pagano Anton Pann
Lessing

Citate
„Trăim în climatul și secolul filosofiei și rațiunii, cele mai mari genii ale tuturor timpurilor își
reunesc lecțiile spre a ne instrui... totul contribuie la perfecționarea înțelegerii noastre și la
dăruirea fiecăruia dintre noi a tot ce poate să formeze și să cultive națiunea. Am devenit prin
aceasta mai buni sau mai înțelepți?”
—Jean-Jacques Rousseau

„Sunt un bun cetățean, dar în oricare țară m-as fi născut, tot așa aș fi fost. Sunt un bun
cetățean, fiindcă am fost întotdeauna mulțumit cu starea în care m-am aflat. Fiindcă am
consimțit mereu soartei care mi-a fost hărăzită și nici n-am roșit vreo dată de ea, nici n-am
pizmuit pe a altora.”
—Montesquieu

Bibliografie
 Ernst Cassirer, The Philosophy of the Enlightenment, Princeton University Press, 1992
Stephen Eric Bronner, Interpreting the Enlightenment: Metaphysics, Critique, and Politics, 2004

Legături externe
Dictionary of the History of Ideas: (http://etext.lib.virginia.edu/cgi-local/DHI/dhi.cgi?id=dv2-10)
Iluminismul
O mișcare literară și culturală: Iluminismul (http://www.site-magister.com/philosophis.htm)
Iluminismul bucovinean (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/iluminismul
-bucovinean.htm)
Iluminismul (http://www.roportal.ro/articole/63.htm), RoPortal.ro
Iluminismul (http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-etica-religioasa/iluminismul-
71758.html), 24 iulie 2012, Vasile Musca, CrestinOrtodox.ro
Ce a schimbat iluminismul în mentalitatea românească? (http://historia.ro/exclusiv_web/genera
l/articol/ce-schimbat-iluminismul-mentalitatea-romaneasca), 12 mai 2011, Irina Maria Manea,
Historia

Vezi și
Dialectica Iluminismului

Iluminism
Persoane celebre după țară
Austria: Iosif al II-lea | Leopold al II-lea | Maria Terezia
Franța: Pierre Bayle | Fontenelle | Montesquieu | François Quesnay | Voltaire | Baronul de Buffon | Jean-
Jacques Rousseau | Denis Diderot | Helvétius | Jean le Rond d'Alembert | Baronul d'Holbach | Marchizul de
Sade | Condorcet | Antoine Lavoisier | Olympe de Gouges | vezi și: Enciclopediștii francezi
Germania: Erhard Weigel | Gottfried Wilhelm von Leibniz | Frederic al II-lea | Immanuel Kant | Gotthold
Ephraim Lessing | Thomas Abbt | Johann Gottfried von Herder | Adam Weishaupt | Johann Wolfgang von
Goethe | Johann Christoph Friedrich Schiller | Carl Friedrich Gauss
Marea Britanie: Thomas Hobbes | John Locke | Isaac Newton | Samuel Johnson | David Hume | Lord
Monboddo | Adam Smith | John Wilkes | Edmund Burke | Edward Gibbon | James Boswell | Jeremy Bentham
| Mary Wollstonecraft | vezi și: Iluminism scoțian
Italia: Cesare Beccaria | Francesco Mario Pagano | Giambattista Vico
Olanda: Hugo Grotius | Baruch Spinoza
Polonia: Stanisław Leszczyński | Stanisław Konarski | Stanisław August Poniatowski | Ignacy Krasicki | Hugo
Kołłątaj | Ignacy Potocki | Stanisław Staszic | Jan Śniadecki | Julian Ursyn Niemcewicz | Jędrzej Śniadecki
Rusia: Ecaterina a II-a | Petru cel Mare | Ecaterina Dașkova | Mihail Lomonosov | Ivan Șuvalov | Nikolai
Novikov | Alexandr Radișcev | Mihail Șcerbatov
Spania: Gaspar Melchor de Jovellanos | Leandro Fernández de Moratín
Statele Unite: Benjamin Franklin | David Rittenhouse | John Adams | Thomas Paine | Thomas Jefferson
Transilvania: György Aranka | Daniel Georg Neugeboren | Petru Maior | Gheorghe Șincai | Samuel Micu |
József Benkő | Ioan Budai-Deleanu | vezi și: Școala Ardeleană
Concepte înrudite
Capitalism | Libertăți civile | Gândire critică | Deism | Democrație | Empirism | Absolutism luminat | Piață liberă
| Umanism | Liberalism | Filozofie naturală | Raționalitate | Rațiune | Sapere aude | Știință | Secularism

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iluminism&oldid=13691083
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 noiembrie 2020, ora 16:57.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.