UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE

SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

SOCIOLOGIE POLITICA

Relatia dintre mass-media si cultura politica

Studenti: , Gr.3
Anul 3, SO

Braşov
06 iunie 2007
, An.III, Gr. 3 15.06.2007

Relatia dintre mass-media si cultura politica

Rezumat
Libertatea politica este legata de participarea la viata politica adica la dreptul de a
fi corect informat in legatura cu problemele vietii politicie si de a actiona prin libera
exprimare a opiniei.
Societatea a evoluat de la o democratie participativa la o democratie
„deliberativa”. Societatea de astazi este una a informatiei si datorita dezvoltarii noii
tehnologii, indivizii detin mai multa informatie, examineaza argumentele si pretentiile
avansate de ceilalti fara sa fie nevoie de un spatiu comun pentru exprimarea opiniilor (ca
la democratia participativa). Deci putem spune ca institutiile mass-media joaca un rol
special in dezvoltarea politicilor deliberative pentru ca ele sunt mijloacele principale prin
care indivizii dobandesc informatie si intalnesc diferite puncte de vedere despre probleme
asupra carora ei pot forma judecati rationale.
In Romania functia informativa a mass-mediei este trecuta in planul secundar,
principalul ei scop fiind de a atrage atentia. Nici macar CNA-ul, prin reglementarile sale
stricte pe care le-a dat, nu poate sa faca fata celor cu influenta care daca chiar vor sa
manipuleze o vor face folosind mijloace media. In plus avem parte de jurnalisti slabi, care
fac emisiuni politice lipsite de profesionalism, acestea ramanand deseori fara audienta.
Urmarirea regulata a politicii prin mass-media, precum si obiceiul de a discuta politica
duc la sanse mari de crestere a informatiei politice si de a pune accentul pe ideologia si
programele prezentate.
Pentru a avea o democratie „deliberativa”, Romania are nevoie de o institutie de
mediere intre cetateni si politicieni care sa nu fie sub controlul statului, partidelor sau
Guvernului si care sa ofere informatii clare si precise despre viata politica.

1
 , An.III, Gr. 3 15.06.2007

Introducere
“Prin politica, in sensul cel mai larg, se intelege un asamblu de decizii, coordonate
si concentrate, care urmaresc sa atinga un obiectiv precis, adoptat de instantele
responsabile ale unei colectivitati umane, cel mai adesea adoptata de stat”.1
“Activitatea politica, pentru oamenii muncii si ai culturii devine, si va deveni tot
mai mult, mijlocul si instrumental de eliberare si emancipare din sclavia economica si
culturala a oranduirii capitaliste-imperialiste.”2
“Politica – treburile cetatii in trecut, apanajul activitatii unor cercuri restranse de
oameni in prezent- devine in conditiile contemporane, o problema interna a omului, o
latura fundamentala a activitatii sale.”2 Calitatea democratiei intr-o tara e data de
drepturile si libertatile cetatenesti. Acestea trebuiesc cladite, aparate si promovate de o
baza materiala si culturala reala. Libertatea politica este legata de participarea la viata
politica adica la dreptul de a fi informat in legatura cu problemele vietii politicie si de a
actiona in consecinta de cauza prin libera exprimare a opiniei si nu numai. In tarile
capitaliste democratice, participarea cetatenilor la viata politica are o mare importanta in
functionarea institutiilor democratice. Societatea de astazi este o societate informatica,
deci “sistemul politic al societatii informatice trebuie sa fie prin natura sa o democratie
participativa, adica (sa existe) participarea directa a cetatenilor la luarea deciziilor
politice, atat la nivel de stat cat si al administratiilor locale”.3
Nivelul presei dintr-o societate este un indicator important pentru calitatea
democratiei. Voi prezenta in continuare despre legatura presupusa intre cultura politica a
jurnaistilor sau a liderilor de opinie si consumatorilor de media.

Democratie participativa vs democratie deliberative (mediata)

Din punct de vedere moral se poate vorbi de un model direct, participativ al
democratiei, in care “problemele care au afectat vietile oamenilor ar fi activ discutate
intre ei, oricine este preocupat de o problema ar avea dreptul de a-si exprima opinia
despre ea si deciziile s-ar baza pe consimtamantul ( poate chiar consensul) celor
implicati”.4 Acest model presupune mai intai de toate o amplasare spatio-temporala pe
care indivizii sa o aiba in comun si in care sa se adune pentru a discuta probleme de
interes comun.. Apoi aceasta democratie participativa, presupue un proces dialogal prin
care indivizii sa poata sa-si exprime punctele de vedere, sa puna in discutie punctele
celorlalti de vedere, sa se angajeze in argumentare si dezbatere, si astfel sa ajunga la o
judecata formata discursiv, care sa formeze o vointa colectiva.
In prelungirea democractiei participative vine in ajutor democratia “deliberativa”.
Prin “democratie deliberativa” se intelege un proces prin care cu cat indivizii detin mai
multa informatie, cu atat examineaza argumentele si pretentiile avansate de ceilalti si cu
atat mai mult ei au posibilitatea de a pune in discutie si de a-si modifica treptat punctele
de vedere. Principiul majoritatii asigura o baza justificativa pentru luarea deciziilor.
Democratia deliberativa nu are nevoie de un spatiu comun pentru exprimarea opiniilor.
Din aceasta perspectiva putem intelege ca institutiile mass-media joaca un rol special in

1
Vladimir Trebici - Populatia Terrei. Demografie mondiala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991, p.313
2
HAGAN TROFIN – Politica si democratia, Casa de editura “SARMIS”, Cluj-Napoca, 1995, p. 40,p.211
3
idem 2, p. 203
4
JOHN B. THOMPSON – Media si modernitatea – Teorie sociala mass-media, Ed. Antet, 1994, p. 242

2
 , An.III, Gr. 3 15.06.2007

dezvoltarea politicilor deliberative pentru ca ele sunt mijloacele principale prin care
indivizii dobandesc informatie si intalnesc diferite puncte de vedere despre probleme
asupra carora ei pot forma judecati rationale.
In conditiile actuale ale societatii moderne, o democratie deliberativa ar fi, prin
urmare o masura semnificativa, o democratie mediata in sensul ca procesele de deliberare
ar depinde de institutiile mass-media, atat ca niste mijloace de informare, cat si ca
mijloace de exprimare.
Ar fi ingenios sa presupunem ca aceste democratii deliberative ar reusi sa
solutioneze sau sa amelioreze intr-o masura semnificativa problemele cu care se
confrunta politicile democratice in epoca moderna.
Rolul pe care il are masa-media intr-o democratie poate fi explicitat prin distinctia
facuta de Dahrendorf ( apud cuilenburg, Scholten, Noomen, 2000, pg.280 apud Claudiu
Coman – Comportamentul de vot, pg. 108) intre “deschiderea activa” constituita dintre
cei care sunt la putere si “deschiderea pasiva” constituita de cei care nu sunt implicati in
luarea deciziilor politice decat prin participarea la vot si care reprezinta intre 90% si 99%
din populatie.
La un moment dat mijloacele media erau folosite doar pentru a prezenta
informatia pentru dezbatere. In prezent oamenii politici utilizeaza media pentru a capta
atentia, in scopul convingerii, functia informativa fiind trecuta in plan secundar. H.
Savigny ( apud Claudiu Coman, p. 109) lanseaza idea ca Internetul, care este in afara
controlului statului, al guverneleor si partidelor politice, ofera potentialul de a revolutiona
comunicarea politica precum si natura formarii si a exprimarii opiniei politice. Singura
problema in Romania ar fi ca nu toti cetatenii cu drept de vot au acces la internet ( iar cei
care au trebuie sa isi doreasca sa si participe).

Consum de mass-media
Romania are o presa privata puternica, ce include doua retele nationale de
televiziune si sute de posturi de radio si televiziune.
In plus, in jur de 40% ( in anul 2002) dintre romani, ceea ce inseamna toata
populatia urbana, este conectata la reteaua de cablu TV. Presa scrisa, care este formata in
cea mai mare parte din “tabloids”, adica ziare de boulevard tipice si atipice (adica
politice) este integral privata si nu este supusa nici unui fel de reglementare legala.
Radioul si televiziunea sunt reglementate prin Legea audiovizualului, iar media publica si
prin legi propri de organizare si functionare a televizorului si radioului public.
Media, in mare proportie e proprietatea unor oameni de afaceri autohtoni, a
devenit mai ales un instrument de castigat influenta politica sau de intermediat afaceri,
deci oamenii de afaceri sunt dispusi sa subventioneze canale media doar pentru a avea o
arma de santaj sau distribuit servicii, valoare mult mai insidioasa.
Efectul mass-media este “constatarea unei schimbari de atitudine la nivelul
publicului in urma consumului de media”.5
Pentru a vedea efectele media Alina Mungiu-Pippidi in Politica dupa comunism a
incercat sa compare doua lucruri: publicul consumator de politica prin media in campanie
si in afara ei, ca si publicul inainte si dupa expunerea mai intensa din campania electorala
din anul 2000. Campania din anul 2000 a fost caracterizata de stricte reglementari ale
Consiliului National al Audiovizualului (CNA) prin decizia 240 din 9 octombrie. Aceasta
55
ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002, p.137

3
 , An.III, Gr. 3 15.06.2007

interzicea difuzarea spoturilor electorale in cadrul altor emisiuni cu exceptia celor

dedicate in intregime campaniei electorale si restrangerea si discutarea chestiunilor legate
de campanie la aceste emisiuni, interzicand in mod special buletinelor de stiri includerea
stirilor referitoare la campanie.
Prezenta candidatilor in buletinele de stiri era permisa doar in masura in care
stirile erau legate de campanie si alese doar in functie de valoarea informativa. Alte
paragrafe interziceau candidatilor sa se atace reciproc, iar gazdele emisiunilor erau,
facute raspunzatoare pentru desfasurarea in contitii civilizate a dezbaterilor. Acest cadru
suprareglementat, poate justificat de campanile politice negative trecute, nu a avut efecte
pozitive. Cei care au dat aceasta decizie au uitat o simpla realitate a societatii romanesti,
anume ca in cultura legala permisiva romaneasa nu se paote asigura respectarea regulilor
de catre cei influenti si cu tupeu, mai ales de catre o institutie slaba precum CNA.
Crearea de emisiuni electorale speciale punea in dificultate resursele umane si logistice si
asa reduse ale televiziunilor, rezultatul fiind emisiuni formale, moderate de gazde care
actionau ca niste centralisti telefonici care nu facea decat sa mute legatura de la un
participant la altul. Pe scurt, regulamentul CNA-ului a facut ca jurnalistii, mai ales cei de
la canalele publice, sa faca emisiuni lipsite atat de profesionalism cat si incapabile sa
serveasca interesului public – acela de a facilita participarea in cunostinta de cauza.
Publicul si-a prezentat nemultumirea prin parasirea canalelor pe care se purtau discutii
pentru a privi in final la prezentarea rezultatelor.
Presa scrisa nu a fost supusa nici unei reguli, ceea ce a facut partidele sa
foloseasca acest lucru pentru a publica reclame negative sau incercand sa prezinte
sondaje de opinie considerate favorabile. In concluzie, realitatea informatiei primate prin
mass-media este discutabila, dar avem masuri clare ale interesului pntru campanie si
expunerii la aceasta.

Table 1. Consumul de politica prin mass-media6

Urmaresc emisiunile Discuta politica
politice la Tv
Zilnic/apoape zilnic 49% 33%
De cateva ori pe saptamana 30% 36%
De cateva ori pe luna 11% 15%
Deloc 9% 14%

Din cercetarile facute si mentionate in lucrarea Alinei Mungiu-Pippidi – Politica

dupa communism, p. 142 , reiese ca educatia este un determinant important al
competentei subiective a politicii , a cunoasterii importantei ideologiei politice si al
programelor politice, in sensul ca oamenii educati atribuie mai mare importanta
programelor politice, sunt mai la curent cu ele si se simt mai competenti totodata.
Rezidenta la urban la radul ei creste sansele ca o persoana sa fie mai competenta,
atat obiectiv cat si subiectiv.
Cine urmareste regulat politica la televiziune are sanse mai bune sa-si creasca
informatia politica pentru doi oameni care au aceeasi educatie, acelasi venit, locuiesc in
localitati de aceeasi marime, sunt de varste apropiate si au urmarit cam la fel campania
electorala.

6
ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002, p. 141

4
 , An.III, Gr. 3 15.06.2007

Obiceiul de a discuta despre politica determina un inteles crescut pentru

campanie, dat fiins ca aceasta e un subiect principal de discutie. Urmarirea frecventa a
campaniei la televiziune are efecte pozitive pe toata linia, mai putin in ceea ce priveste
importanta ideologiei, subiect prea abstract pentru a fi discutat in stirile de televiziune
urmarite de majoritatea reporterilor. Este cauza principala a imbunatatirii performantei
cognitive din turul unu in turul doi, ceea ce are o semnificatioe speciala: daca oamenii se
bazeaza numai pe televiziune pentru a mai invata in ultima clipa lucruri menite sa-i ajute
sa-si clarifice optiunea, prestatia televiziunii si mai ales calitatea showrilor devine
esentiala.
Urmarirea campaniei electorale in ziare reinoieste interesul pentru politica si
alimenteaza competenta politica subiectiva, contribuie de asemenea la cunoasterea
programelor si atribuirea de importanta ideologiei. Discutia cu prietenii si familia are un
rol similar, mai putin in ce priveste atribuirea importantei programelor. Cu alte cuvinte “a
discuta politica este essential pentru socializarea si interesul politic, dar joaca un rol si in
imbunatatirea cunostintelor politice”.7
Schimbarea optiunii de vot din runda intai in runda a doua este asociata cu
rezidenta in urban si cosumul mare de campanie televizata, si invers corelata cu dicutia
de grup. Cu alte cuvinte, in cercul restrans in care s-a dus batalia electorala, adica in
urban, cine e in genere mai legat de grupul sau de apropiati cu care discuta politica si-a
mentinut optiunea. Cine mai individualist si mare consumator de politica la televizor are
mai marei sanse sa-si schimbe optiunea in functie se ceea ce i se ofera nou in campanie.
Pentru a modifica optiunile celor care depind mai mult de discutia in grup ar trebui sa
poti influenta tot grupul.

Efecte mass-media
 Teoriile videomalaise – atribuie mediei un rol negativ, considerand ca
preocuparea pentru senzational si conflict duce la pervertirea prezentarii politicii
in mass-media si finalmente la cresterea cinismului publicului fata de politica
 Teoriile mobilizarii – considera ca persoanele care urmaresc politica in mass-
media sunt mai bine informate, voteaza mai des si participa mai mult in
organizatii politice.
Toate dovezile la noi pledeaza pentru a doua varianta. In modele diferite, dar cu
consecventa, consumul mass-media este un predictor semnificativ pentru intentia de
participare la vot si pentru o competenta politica mai ridicata, si nu este o cauza
semnificativa pentru o incredere mai scazuta in institutii si nici pentru perceptia
catastrofica. Adica “nu am gasit decat efecte pozitive ale consumului de lunga durata a
stirilor politice in presa scrisa sau la televiziune”8
Un cititor de ziare este sigur mai competent politic decat un necititor: dar calitatea
ziarului sau a televiziunii conteaza, desi dovezile noastre arata ca oamenii nu
internalizeaza pasiv interpretarile mass-media si nu este vina publicului pentru tonul
vulgar si violent din presa noastra.
“Campania electorala duce numai la cresterea sentimentului propriei competente
politice, deci la mobilizare; dar nu am gasit dovezi ca ar avea un impact semnificativ

7
ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002, p. 143
8
ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002, p.145

5
, An.III, Gr. 3 15.06.2007

asupra invatarii politice si deci nici la cresterea importantei atribuite ideologiei.

Majoritatea continua sa spuna ca pentru ei nu coneaza daca un candidat e de dreapta sau
de stanga, si numai lectura ziarelor politice (deci nu televiziunea) determina cresterea
importantei ideologiei politice. Presa scrisa […] ramane calea cea mai buna catre
competenta politica.”9
Oamenii care sunt mai influentati de catre liderii de opinie pe care ii vad la
televizor sunt mai probabil rezidenti in urban cu educatie crescuta.

Concluzie
Efectele mass-media sunt determinate de interesul cetatenilor pentru programele
si ideologia politica. Persoanele bine informate in legatura cu viata politica din tara nu
sunt usor de pacalit si de manipulat in campanii. Deasemenea este foarte important ca
oamenii sa discute intre ei despre ceea ce se intampla. Deci accentual se pune pe
acceptarea influentei comunicative.
Credibilitatea campaniilor politice este legata direct de credibilitatea mass-media.
Mass-media din Romania mai are mult de muncit ca sa fie calitativa si sa reprezinte intr-
adevar o democratie „deliberativa”. Ceea ce este rau e ca mass-media din Romania e
influentata de puterea banului, nu ii informeaza pe cetateni ci e folosita pentru
manipularea cetatenilor.
Romania are nevoie de o institutie de mediere intre cetateni si politicieni care sa
nu fie sub controlul statului, partidelor sau guvernului care sa ofere informatii clare si
precise despre viata politica.

BIBLIOGRAFIE
1. ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti,
2002
2. CHARLES ZORGBIBE – Constructia europeana. Trecut, prezent, viitor, Ed. Trei,
1998
3. COMAN CLAUDIU – Comportamentul de vot, Ed. Economica, Bucuresti, 2004
4. FRANCIS DEMIER – Istoria politicilor sociale, Europa, sec XIX-XX, Ed. Institultul
European 1998
5. HAGAN TROFIN – Politica si democratia, Casa de editura “SARMIS”, Cluj-Napoca,
1995
6. JOHN B. THOMPSON – Media si modernitatea – Teorie sociala mass-media, Ed.
Antet, 1994
7. VLADIMIR TREBICI - Populatia Terrei. Demografie mondiala, Ed. Stiintifica,
Bucuresti, 1991

9
ALINA MUNGIU-PIPPIDI – Politica dupa comunism, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002, pg. 145