Relația mass-media – sfera politică

Mass media în relația cu sfera economică

Mass media și rolul ei în contextul social. Funcții, efecte, necesități

Concluzii

Bibliografie

Dintre toate componentele societăţilor moderne, mijloacele de informare

în masă cunosc cea mai mare și mai rapidă creştere. Astfel, secolului al XIX-lea,
caracterizat de acesul la informaţie a unui public restrâns ca număr, secolul al
XX-lea îi opune o diversificare şi o multiplicare prodigioasă a mediilor,
concomitent cu atragerea unor audienţe din ce în ce mai mari, toate acestea
rezultate în urma inovaţiilor tehnologice.

Ce reprezintă sistemul de comunicare în masă, ce este mass media și care sunt

efectele acesteia asupra societății – la acestea dar și la alte întrebări importante vom
răspunde în cele ce urmează. Potrivit lui Denis McQuail mass media reprezintă în
primul rând ”instituții care desfășoară o activitate fundamentală ce constă în
producerea, reproducerea și distribuirea cunoașterii, a cunoașterii ce ne permite să
conferim un sens lumii, modelează percepția noastră și contribuie la cunoașterea
trecutului și asigurarea continuității noastre actuale.” La rândul său, cercetătorul
francez Regis Debray, vorbind despre sarcinile mediologiei
(a științei mass media), accentuează că aceasta ”pretinde să abordeze funcțiile sociale
superioare (religia, politica, ideologia, mentalitățile) în relațiile lor cu structurile
tehnice de transmitere a informației”. Pentru evaluarea rolului masiv al mass media în
domeniul politic, economic și social este nevoie de înțelegerea unor smart-întrebări
adresate cititorilor lor de Melvin DeFleur și Sandra Ball-Rokeach în finalul
capitolului ”Teoria dependenței de sistemul mass media” din lucrarea ”Teorii ale
comunicării de masă”: ce s-ar întâmpla dacă dintr-un motiv inexplicabil ar dispărea
brusc mass media? ” Cum ar putea lumea înțelege lumea în care trăiesc, acționează și
își joacă rolurile, dacă n-ar exista nici un mijloc de comunicare de masă? Cum și-ar
îndeplini grupurile și organizațiile țelurile de înțelegere, acțiune și recreare? Cum ar fi
menținute ordinea și stabilitatea, cum ar avea loc schimbarea social, cum ar fi tratate
și rezolvate conflictele comunitare sau naționale, cum s-ar realize adaptarea la mediile
schimbătoare? Și cum am crea și menține semnificațiile commune care fac posibilă
societatea noastră complex?”

Relația mass-media – sfera politică

Utilizarea tot mai frecventă a mijloacelor mass-media de către oamenii

politici și apariția noilor tehnici de persuasiune bazate pe strategiile de
marketing electoral reprezintă unul din cele mai interesante fenomene care a
reținut atenția începând de la cel de-al doilea Război Mondial până în prezent.
Majoritatea țărilor occidentale devin din ce în ce mai mult prada mediatizării
vieții politice, ceea ce este interpretat de unii specialiști drept un proces de
ameliorare a dialogului dintre guvernanți și societatea pe care aceștia o
reprezintă. Pe de altă parte însă nu sunt puțini nici aceia care afirmă că această
îmbunătățire la nivel de dialog constituie o regresie a dezbaterii democratice.
Dar, întrebarea principală în cadrul acestui capitol al prezentului studiu de caz
este dacă influența mijloacelor de comunicare în masă este pozitiv-informativă
sau negativ-manipulativă, dacă ne referim la aspectul social.

Canalele mediatice, în special, televiziunea reprezintă una din cele mai

veridice surse de informare pentru un cetățean. Mai mult decât atât, conform studiilor
efectuate, anume ea se bucură de cel mai înalt grad de credibilitate din partea
cetățenilor. Acest mijloc de comunicare în masă le permite să fie mai bine informați
și, prin urmare să-și perfecționeze modul de gândire. Nu trebuie omis din vedere însă
nici faptul că televiziunea poate deveni unul din instrumentele principale ale puterii și
poate exercita o influență negativ-manipulativă asupra cetățenilor. Poate fi
privilegiată forma în dauna sensului, fondului; poate fi privilegiat spectacolul în
dauna argumentării, iar toate acestea constituie veritabile riscuri de sărăcire a
dialogului societate-politică și poate reduce viața politică la jocul unor prestații
televizate.

Printre trăsăturile caracteristice mass media formulate de McQuail figurează și

structurarea în mod symbolic a relațiilor de putere, elaborarea și reconstituirea sferei
opiniei publice

Pentru evaluarea rolului masiv al mass media în domeniul politic este nevoie
de înțelegerea unor smart-întrebări adresate cititorilor lor de Melvin DeFleur și
Sandra Ball-Rokeach în finalul capitolului ”Teoria dependenței de sistemul mass
media” din lucrarea Teorii ale comunicării de masă: ce s-ar întâmpla dacă dintr-un
motiv inexplicabil ar dispărea brusc mass media? ”Cum ar putea lumea înțelege
lumea în care trăiesc, acționează și își joacă rolurile, dacă n-ar exista nici un mijloc de
comunicare de masă? Cum și-ar îndeplini grupurile și organizațiile țelurile de
înțelegere, acțiune și recreare? Cum ar fi menținute ordinea și stabilitatea, cum ar
avea loc schimbarea social, cum ar fi tratate și rezolvate conflictele comunitare sau
naționale, cum s-ar realize adaptarea la mediile schimbătoare? Și cum am crea și
menține semnificațiile commune care fac posibilă societatea noastră complex?”

Deși în acest fragment nu este menționat cuvântul ”politică”, îl subînțelegem, în mod

evident, pentru că anume politica este cea care ar suferi cel mai mult în urma unei
atare opoziții. Or, anume mass media reprezintă o resursă specifică a societății,
destinată controlului social. Ea este arena pe care, la nivel național și în mare măsură
la nivel internațional, se structurează jocul politic.

În continuare voi analiza strict beneficiile pe care le are politica în urma stabilirii
unei relații cu mass media. Voi începe analiza prin enumerarea principalelor funcții
sociale pe care le îndeplinește mass media și de care beneficiază în mod direct sfera
politică.

1. Funcția de informare – permite furnizarea informațiilor referitoare la faptele

și situațiile ce se produc în societate, în special, a informațiilor relevante
 pentru sistemul democratic care vizează fenomenul participării civice,
inovațiile și procesul schimbărilor, adaptarea la multitudinea circumstanțelor
vieții sociale.

2. Funcția de corelare – permite oferirea comentariilor, criticilor și

interpretărilor evenimentelor produse, contribuind astfel la procesele de
socializare, la menținerea ordinii sociale, la dezvoltarea unui consens și la
procesul de integrare. Aici pot fi menționate, în egală măsură și posibilitatea
stabilirii relațiilor și a coordonării numeroaselor activități politice.

3. Funcția de asigurare a continuității – permite exprimarea claselor

dominante dar și a celor minoritare, stimulează identitatea lor în timp și le
conferă importanță în urma procesului de mediatizare constant

4. Funcția de mediere – un răspuns la o chestiune de ordin foarte important și

permanent, identificat, în acest context cu mass media care facilitează
acordurile și relațiile și reprezintă un support pentru a reuni publicul.

Mai jos vom studia aspectele altor funcții ale mass media, cum ar fi cea de
filtru și interpretare.

Importanța mass media pentru mediul politic constă în unicitatea

acestui instrument de face cunoscute puterii necesitățile sociale ale cetățenilor
statului în cadrul căruia activează. În sens invers, tot mass media transmite
mediului social deciziile provenite din sfera politicului, încorporând tălmăcit
ideile care fac parte din dezbaterea social. Astfel, concluzia primă la care
ajunge este că mass media îndeplinește două roluri de bază: cel propriu, de
interpretare, și politic - de mediere.

Mass media îndeplinește funcția de filtru al avenimentelor care au loc

în domeniul politic. Ea estompează formele tradiționale ale comunicării
politice, diversificându-le și făcându-le mult mai accesibile compoziției
diferite a auditoriului mass media. Forme persuasive care pot fi aduse drept
exemplu în acest sens sunt sondajele de opinie, a datelor cu privire la anumite
ratinguri politice, organizarea anchetelor, prolifierea emisiunilor radio și TV
în formă de talk-show.

Procesului filtrării informației, evidențierii și accentuării elementelor ei, în

raport cu importanța lor îi revine un rol extraordinar în configurarea tabloului
informațional al actualității.

În același context al relației dintre mass-media și politică apare ideea

dependenței și interdependenței dintre aceste două component-părți de relație.
Condiționarea produsului mediatic în urma pactizării realizate între sfera
informațională și totalitatea forțelor corporative, instituționale,
guvernamentale , de decizie, politice – în interesele acestora, - limitează
libertatea de expresie, și, practic, așa cum afirmă și cercetătorul american
Herman Chomsky, se află în serviciul obiectivelor promovate de o
determinată elită. ”Subordonate logicii puterii și fiind un veritabil instrument
al puterii în vederea controlului consensului și disensiunii” mass media ”se
integrează unui sistem de piață dirijat”. Această dirijare este de cele mai multe
ori încredințată sau permisă guvernului, liderilor comunității, marilor
proprietary iar logica acțiunii acestora coincide deseori cu aceea a
proprietarilor mass media. Ea poate fi asemuită cu solidaritatea ”caracteristică
vânzătorilor de piață.”

Cu toată aparența pluralismului, mass media occidentale actuale,

pentru exemplu, dețin cel mai înalt grad de funcționalitate pentru puterea
existent și sunt extreme de sensibile și receptive la necesitățile guvernanților și
ale principalelor grupuri de putere. Mărturiile jurnaliștilor, sunt edificatoare în
acest sens, afirmă Victor Moraru în Mass media vs Politica. ”Proximitatea
față de putere este un de fect al jurnaliștilor. Aceștia prezintă cele declarate de
funcționarii guvernului drept adevăr, știind că mint, și astfel dezinformează
frecvent.”

Unii cercetători nord-americani, explicând, de exemplu, funcția presei

de construire a semnificației, arată și ei că ”știrile transimse de mass media
nu-și propun în mod deliberat să creeze iluzii sau să inducă în eroare, cel puțin
în majoritatea sociatăților occidentale. Dimpotrivă, codurile etice ale
jurnalismului accentuează condiția ”obiectivității”, corectitudinii,
”meticulozității” și ”relatării stricte a faptelor”. Dar aceasta este o bătălie
pierdută încă înainte de a fi începută. Pentru că acțiunea de distorsionare a
știrilor sunt produsele factorului antropic și anume produsele unor factori
importanți care scapă controlului reporterilor, editorilor, producătorilor și
proprietarilor de ziare.

Societatea modernă, cea ”electronizată”, declară unii autori, este mult

mai ușor supusă guvernării și manipulării decât societatea aalfabetizată. Aici
explicația este simplă. Eficiența propagandei realizate prin intermediul
mijloacelor electronice este mai mare, producând în consecință, fenomenul
”noilor analfabeți” (Hans Magnus Enzesberger), a celor, pentru care mass
media, substituind orice altă formă, este unicul canal de informare, formare și
culturalizare. Din ființe reale în marionete.

Promotorul ”societății deschise”, Karl Popper avansează ideea

necesității limitării puterii mass media (cu referire la televiziune). El afirmă că
televiziunea ca să fie credibilă, trebuie să fie transparentă, adică suspusă unor
limite ca și toate celelalte puteri nelegitime cum sunt armele, drogurile,
abuzurile, privilegiile ce nasc corupție în final. El subliniază că nici măcar
inamicii democrației nu conștientizează pe deplin urmările puterii televiziunii,
iar când își vor da seama de ceea ce pot face cu ajutorul ei, o vor utilize în
toate formele, inclusive în cele mai periculoase situații. Și atunci, spune el,
”va fi prea târziu.”
 În aceeși ordine de idei, nu mai puțin severe sunt ideile și concluziile
la care ajung acei cercetători care critic concepția, tipică pentru ideologia
constituțională liberalăcu privire la sistemul informațional ca bastion al
libertății expresiei. Un astfel de statut al mass media , valabil într-un context
democratic suferă schimbări semnificative tocmai din motivul conformării, cu
precădere, a mijloacelor de comunicare nu atât la interesele pluraliste de ordin
ideologic, cât mai ales la interesele mercantile, fenomen care, de altfel,
constituie expresia vie a unui model de sociatate predeterminat. Jurgen
Habermas a numit această tentă mercantilistă de care este cuprinsă actual mas
media drept o eră a omniprezentului fenomen al comerțului și logicii acestuia.
Anume această comercializare a mijloacelor de comunicare în masă prin
intermediul cărora se produce dezbaterea dintre actorii sociali, fie cel de la
putere, fie cetățeanul, favorizează apariția figurii consumatorului. Este vorba
despre un consummator detașat de figura unui cetățean rațional, apt de a-și
manifesta atitudinea critic față de un regim politic sau altul. Acest fenomen l-
aș numi fatalism politic, iar argumentul pe care l-aș aduce ar fi că o societate
este democratică în măsura în care cetățenilor acesteia le revine rolul de
gestiune a problemelor publice sau cel puțin participare și implicare în
gestiunea acestora. Dacă gândirea lor este însă controlată sau subjugate
anumitor circumstanțe, cum ar fi cele ideologice sau și mai rău, economice, ei
vor fi constrânși și nu vor mai avea un rol semnificativ în procesul decizional
și de gestiune a puterii. Fatalismul politic în acest caz, reprezintă viziunea prea
categorică și radicală a publicului, lipsit de statutul de actor politic și
participant autonom la comunicarea politică și despre reducerea lui la apatie,
despre marginalizarea lui pentru a nu admite intervenția sa în chestiunile pe
care și le-a apropiat elita determinată și, în consecință, pentru a inocula acestui
om ”iluzia necesară” – iluzia de a crede că este informat.

Mass media în relația cu sfera economică

Industria mijloacelor de comunicare urmează legile şi structurile specifice
celorlalte activităţi economice, utilizând, pentru cuantificare, aceiaşi indicatori şi
aceleaşi strategii.

Economiştii americani operează, în mod uzual, cu o grilă de activităţi

economice care cuprinde patru sectoare: cel agricol, cel industrial, cel al
bunurilor şi serviciilor şi cel informaţional. După declinul activităţilor
agricole, începând cu 1900, economia a preluat conducerea, până în 1960,
paralel cu industria bunurilor şi serviciilor. După 1965, sectorul informaţional
se va impune, autoritar, pe piaţa economică, devansându-le, la nivelul
cheltuielilor şi veniturilor, dar şi al impactului social, pe celelalte. Brutalitatea
dezvoltării sale, totuşi, relevă anumite particularităţi evolutive. Schematic,
principalele media au cunoscut următoarele perioade:

- Etapa de prototip: rezultatele descoperirilor ştiinţifice au trecut, de la faza

de laborator, la cea de aplicaţie;
- Perioada de tatonare (de încercare): cei mai curioşi au trecut la
experimentarea acestor prototipuri şi le-au descoperit utilizările şi beneficiile;
- Perioada de răspândire: noile echipamente se răspândesc în societate în
cercuri concentrice, într-un grad destul de mare;
- Adoptarea: societatea adoptă definitiv noua tehnologie, o legitimează
astfel; această etapă aduce o expansiune brutală a echipamentelor, la toate
nivelurile societăţii;
- Perioada de regresiune: după ce echipamentele ating un înalt grad de
penetrare, consumul lor începe să scadă; acest lucru arată că piaţa a ajuns la
saturaţie, nemaiputând să absoarbă acelaşi produs, moment în care se lansează
alte prototipuri, pe care cei mai receptivi la nou le experimentează, le atestă,
ceea ce conduce la adoptarea lor la scară mare, procesul fiind mereu reluat.
Este necesar să operăm, încă de la început, o distincţie elementară:
informaţia, cunoştinţele, opiniile nu sunt industrii, chiar dacă sunt transmise şi
produse cu tehnici industriale. Media sunt cele care fac o industrie, pe care se
spijină informaţia, cunoştinţele – bunurile culturale, în definitiv. Sistemul
media este, în ansamblu, marfa, iar bunurile culturale reprezintă conţinutul lor.
Economia informaţională ridică deja semne de întrebare, cu precădere
pentru ţările bine dezvoltate. Dilema cu care se confruntă are ca punct de
plecare lipsa unui răspuns evident la întrebarea: este noua economie cauza sau
efectul creşterii economice generale? Altfel formulat, dezvoltarea sectoarelor
informaţionale, a instrumentelor şi activităţilor lor, poate determina dezvoltarea
şi a altor sectoare economice? Raporturile industriei comunicaţiilor sunt ele
îndeajuns de puternice pentru a genera asemenea consecinţe, există, de fapt, un
raport de dependenţă a celorlalte sectoare de activitate de comunicare?
Orice tentativă de clarificare a acestor chestiuni trebuie să ia în
considerare gama de activităţi pe care o desfăşoară acest sector. În acest caz,
identificăm cel puţin două dimensiuni demne de reţinut: în primul rând,
diversitatea mijloacelor şi a formelor de comunicare generează trei poli
distincţi, dar economiceşte interdependenţi: polul de producţie şi de difuzare a
materialelor, polul conceperii şi exploatării reţelelor de transmisiune şi polul
producerii, distribuţiei şi exploatării conţinuturilor. Or, aceşti trei poli –
materiale, reţele, programe – trebuie localizaţi în amonte sau în aval de
întreprinderile mediatice.
În amonte îşi desfăşoară activitatea agenţiile de presă, băncile de date,
agenţiile publicitare, cele de creaţie, aşadar instituţii specializate în oferirea de
informaţii întreprinderilor mediatice, pe diferite suporturi: hârtie, bandă
magnetică sau peliculă, ce conţin text, imagine şi sunet, de la caz la caz.

Activităţile desfăşurate în aval de sistemul mass-media cuprind

operaţiunile de difuzare şi sunt realizate de către întreprinderi complementare,
dar indispensabile bunei funcţionări a mass-media, precum: firme de distribuţie,
servicii poştale, de vânzare cu amănuntul, societăţi de telecomunicaţii, de cablu.

Toate aceste industrii conexe accentuează dependenţa media de

electronică, de informatică, de sistemele de producţie de informaţie brută, de
cele de comercializare, închiriere şi, nu în ultimul rând, de reparaţii.
 Mass media și rolul ei în contextul social

În societatea actuală, mass-media joacă un rol crucial în viața socială, devenind,

de-a lungul timpului, o putere crescândă și indispensabilă, cu o influență
puternică asupra segmentelor societății. Prezenta lor activă se simte în viața
financiar-bancară, în dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viața
politică, dar și în viața cotidiană, construind la rândul lor o industrie proprie.

Într-un stat democratic, ele au rolul de a informa, comenta și critica, fiind considerate
"centrul vital al vieții publice".

Subiectului mass-media, fiind de neepuizat prin interdisciplinaritatea

și evoluția continuă a fost interesant cercetătorilor din sociologie, psiho-sociologie și
antropologie care au încercat să definească rolul lor și influența pe care acestea le au
în societate. Supranumite și " a patra putere în stat", "mass- media au devenit, în
lumea modernă, un fel de centru gravitațional în raport cu care se poziționeaza toate
celelalte segmente ale societății”.

Pentru a putea percepe mai bine relația dintre mass media și societate,
consider că înainte este necesară o introducere în sistemul mass-media și o prezentare
a evoluției și a semnificațiilor pentru a observa mai îndeaproape rolurile și impactul
în viața socială.

În limbajul uzual și în unele lucrări de specialitate, mass-media sunt

considerate sinonime cu noțiunile de comunicare de masă și cea de mijloace de
comunicare în masă. Termenul de "mass-media" s-a format prin sinteza dintre
cuvântul anglo-saxon "mass", cu sensul de masă, caruia i s-a adăugat
latinescul"media", cu forma sa de plural, însemnând mijloace. Prin urmare, mijloacele
media sunt, în general, definite ca "suporturi tehnice care servesc la transmiterea
mesajelor către un ansamblu de indivizi”.Cu ajutorul acestor mijloace, se stabilește o
relație de comunicare între creatorul de mesaj și receptorul său, purtând numele
de comunicare mediată, deoarece se folosește de acel instrument de mediere pentru a
permite unuia sau mai multor emițători să difuzeze informații către unul sau mai
mulți receptori. Altfel spus, medierea se referă, așa cum am menționat și în cazul
dialogului dintre forțele politice și mass media la " acele suporturi care se interpun în
actul comunicării, între emițător și receptor".

Conceptul de comunicare de masă  poate fi definit ca "orice formă de

comunicare în care mesajele, având un caracter public, se adresează unei largi
audiențe, într-un mod indirect și unilateral, utilizându-se o tehnologie de
difuzare”.   Astăzi, caracterul unilateral este diminuat prin încercarea de a susține o
relatie de interacțiune între cele doua părți prin feed-back.

Dimensiunea industrială a comunicării de masă a dus la crearea unei "culturi

de masă", care a avut drept consecință standardizarea produsului, simplificarea
conținuturilor,  eliminarea dimensiunilor intelectuale în favoarea atributelor afective
și valorizarea după criteriul economic, adică profitul. "Cultura de masă este definită
nu de faptul că este cultura maselor sau că este produsă pentru a fi consumată de
mase, ci de faptul că ei îi lipseste atât caracterul reflexiv și subtilitatea culturii
"înalte" a elitelor sociale, culturale și academice, cât și simplitatea și concretețea
culturii folclorice din societatea tradițională".

Ca efect al culturii de masă, produsele mediatice au început să fie variate,

caracterizate de accesibilitate și afectivitate excesivă. Acestea se orientează în funcție
de preferințele "omului mediu", așa cum l-a numit Adolphe Quotelet: "omul mediu
este, pentru o națiune, ceea ce este centrul gravitațional pentru un corp; aprecierea
tuturor mișcărilor sau a echilibrului unei națiuni trebuie să se raporteze la el”.  În
consecință, stilul, structura și conținutul unui astfel de produs mass-media trebuie
asamblate astfel încât să fie înțeles de un public cât mai larg, cu acces simplu și
direct. Produsele mediatice sunt fabricate și multiplicate după principiul bandei
rulante, fiind privite ca un bun comercial. Pe de altă parte, acestea au un caracter
perisabil din cauza nevoii permanente a auditoriului de a consuma ceva nou,
îmbunătățit și frumos "ambalat", dar și de a fi la curent cu evoluția sistemelor
societății actuale, aflate într-o permanentă schimbare și producere de fluxuri de
informații și evenimente care trebuie transmise.

O altă caracteristică a comunicării de masă, în contextul relației acesteia cu

societatea, este canalul de transmitere. Prin dezvoltarea tehnologiei, modalitățile de
transmitere a mesajelor s-au diversificat.  Prin apariția audiovizualului și posibilității
de a transmite cu rapiditate informațiile, mijloacele media au ajuns să fie caracterizate
de simultaneitateape care o stabilesc cu evenimentul. Astfel, timpul dintre momentul
aflării unei informații sau desfășurării unui eveniment și receptarea lor a ajuns să fie
foarte scurt, uneori chiar nul. Posibilitatea transmiterii în direct captează atenția
publicului și păstrează interesul, ajungându-se, la o dependență de mijloacele media.
Chiar dacă este vorba despre televizor, radio sau internet (new media), oamenii caută
în permanență să-și satisfacă nevoia de informare, de acces la cultură sau de
divertisment pentru a-și ocupa timpul liber. Desigur, această dependență a apărut și
din cauza rutinei zilnice și a comodității cu care omul actual se multumește. În
accepțiunea freudiană, oamenii îți impun singuri aceste ritualuri, având tendința
înnăscută de a reveni la situația inițială, la repetarea acelorași gesturi sau situații.

Mass-media au o contributie puternica la crearea și păstrarea ritualurilor

pentru că ele semnalează și amplifică evenimente de rutină. Însă, privind ideea din
altă perspectivă, putem spune că este doar o problemă de decizie:  "acești oameni
consumă un produs mass-media în urma unei decizii liber asumate", în ciuda faptului
că ei au la îndemână o mulțime de alte modalități de relaxare și de petrecere a
timpului liber.

În continuarea dezbaterii asupra relatiei dintre mass-media și societate mă voi

apro în special, asupra unor concepte – funcții , efecte și roluri - considerate
importante pentru a înțelege menirea mijloacelor de comunicare în masă și influența
lor în schimbarea de atitudini și comportamente ale indivizilor. Mass-media
reprezintă sistemele de legătură între individ și societate. Ele răspund astfel unor
nevoi și aspirații ale indivizilor sau colectivităților și, la rândul lor,  sunt modelate de
acestea.

Modelandu-se dupa nevoilor din ce in ce mai diversificate ale indivizilor,

functiile mass-media sunt multiple. In continuare, voi incerca o prezentare a celor mai
importante dintre acestea:

1.      Funcția de informare.

Indivizii simt în permanență nevoia de a controla mediul înconjurător, pentru a

acționa și a lua decizii în funcție de realitatea imediată. Funcția de informare vine în
sprijinul nevoii societății, grupurilor și a indivizilor de a controla mediul înconjurător.
Oamenii evalueaza, pe baza informațiilor pe care le primesc, importanța
evenimentului ce ar putea să-i afecteze în mod direct, anticipează unele tendințe și
iau, în cunostință de cauză, anumite decizii.

Cele mai multe dintre mesajele mediatice receptate zilnic, din cadrul interacțiunii
continue cu mass-media, sunt informații generale, care se adresează mai puțin
sensibilității ori nevoilor curente. Din cauza pătrunderii mijloacelor de comunicare în
relația dintre individ și mass-media, oamenii își îmbogățesc bagajul de cunoștințe prin
aceste informații mediatice.

Informațiile utilitare sunt prioritare pentru public. Fie că este vorba despre
programul la cinematograf sau la teatru, de situația transportului urban, starea vremii
sau cotațiile bursiere, oamenii își orientează activitatea zilnică în funcție de ele și
controleaza mediul imediat.

2.      Funcția de "legătură" (de comunicare)

Mass-media răspund nevoii oamenilor de comunicare, de implicare în comunitate

și de identificare cu o anumită cauză, temă sau subiect. De aceea, această funcție
poartă și numele de integrare socială. Nivelul la care acționează mijloacele media
poate fi unul local, național sau global. Însă, indiferent de diferența dintre receptori
(naționalitate, religie sau cultură), aceștia au în comun consumul aceluiași produs
mediatic, bazat pe proximitatea informațională. Sloganul unei campanii publicitare, o
știre de ultimă oră sau subiectul controversat al unui talk- show pot face oricând
subiectul unei discuții cu cei apropiați și nu numai. Astfel, mijloacele media ajută la
socializarea în interiorul unei comunități.

3.      Funcția educativ- culturală

Mass-media au preluat din rolul social al familiei și al instituțiilor de învățământ

în procesul de educare a copiilor. Ele transmit valori și modele culturale ale societății
și au un rol important în formarea gândirii și comportamentului indivizilor, în special,
în rândul tinerilor. Mijloacele media au posibilitatea de a face să circule diferite
modele de comportament general acceptate de societate, răspunzând nevoii de
perpetuare a valorilor comunității. Ele transmit de la o generație la alta mituri, tradiții
și principii "care îi conferă individului o identitate etnică sau națională". Prin
transmiterea valorilor, "mass-media contribuie la realizarea stabilității sociale și la
menținerea, în timp, a structurilor culturale". Rolul lor este să transmită cunostințe și
să formeze oameni cultivați.

4. Funcția de interpretare.

Granița dintre informație și opinie este greu de stabilit. Unii specialiști consideră că
influențarea are loc încă de la primele etape prin care trec informațiile: selecția și
ierarhizarea. Alegerea prezentării unei informații, a unui eveniment în detrimentul
altora, precum și punerea lor într-o anume ordine reprezintă un act interpretativ.

5.      Funcția de divertisment.

Într-o lume a vitezei și a provocărilor continue, mass-media răspund nevoii

oamenilor de a se deconecta de la viața cotidiană. Indiferent dacă este vorba de un
film, o emisiune de divertisment la tv sau un talk-show la radio, oamenii privesc
mijloacele media ca pe o modalitate de petrecere a timpului liber, de relaxare, dar și
un mod de evadare. Consumatorii de divertisment vor să scape de presiunea
cotidianului și să intre într-o lume imaginară, lipsită de grijile și problemele zilnice,
pentru a trăi imaginar evenimente, experiențe sau sentimente pe care în viața reală nu
au posibilitatea să le încerce, nu îndrăznesc sau nu ar ajunge să le trăiască niciodată.
Cercetătorul britanic Bertrand Russell, căruia i-a fost acordat în 1950 Premiul Nobel
pentru Literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează
umanitarismul și libertatea de conștiință, observă că mijloacele media "stimulează
(emoțiile sau intelectul) și tot ele calmează (prin distracție sau catharsis)."

6.      Funcția de vorbire și de limbaj ale mass-media

Supuși în permanență mesajelor mediatice, tindem să împrumutăm cuvinte sau

sintagme din limbajul mediatic în comunicarea interpersonală. Consumul produselor
mediatice influențează atât limbajul, cât și vocabularul nostru. Astfel, ele creează noi
termeni, expresii, arhetipuri și extind înțelesul unor termeni deja existenți sau
substituie noi înțelesuri. În timp, ele ajung să construiască un vocabular simbolic pe
care o persoană îl poate utiliza zilnic, iar dacă acest lucru este caracteristic unei
colectivități mai mari de oameni atunci există posibilitatea ca unele din aceste noi
cuvinte și înșelesuri să fie atât de populare încât să poată fi incluse oficial în
dicționare și cărți de specialitate.

Concluzii

            În fiecare zi, oamenii petrec mult timp în fața televizorului, ascultă postul de
radio preferat sau citesc presa. Mijloacele media au ajuns să aibă un impact puternic
asupra indivizilor și să contribuie la procesul de educare și culturalizare. Influența lor,
fie puternică, fie limitată, constituie o preocupare majoră a cercetătorilor în Științele
Comunicării de multe decenii. Efectele observate în rândul indivizilor conduc la o
mulțime de întrebări: citirea regulată a ziarelor impune ideologia clasei dominante?
Aparițiile repetate ale oamenilor politici la televiziune provoacă schimbări de opinie
sau de intenție de vot în rândurile electoratului? Copiii care privesc multe scene de
violență pe micul ecran sunt oare înclinați mai mult decât alții să adopte un
comportament agresiv? Sunt întrebări care dovedesc cât de necesar este astăzi studiul
efectelor, reale sau presupuse, ale mass-media. Cunoștințele în materie încep să se
înmulțească, deși uneori răspunsurile oferite de specialiști în legătură cu acest subiect
nu sunt foarte clare, date fiind părerile lor atât de diferite.

            Efectele mass-media au fost prima dată observate ân timpul primului război

mondial. Dacă până atunci populațiile civile nu fuseseră implicate în război, de
această dată mass-media a reușit să mobilizeze populația, să mențină moralul și să
convingă oamenii să se alăture armatei. Din cauza apariției și formării societății de
masă, se simțea nevoia creării unor legături afective între oameni, bazate pe
solidaritate. Societatea de masă era văzută ca o "trecere de la un sistem social
tradițional și stabil, în care oamenii erau strâns legați unul de altul, la unul de o mai
mare complexitate, în care indivizii erau izolați din punct de vedere social".

Dorința de mobilizare a sentimentelor și a loialității pentru propria națiune și

de inducere a fricii și urii pentru dușmani a determinat declanșarea unei propagande
prin mass-media. Mesajele propagandistice invadaseră orice produs mediatic de la
acea vreme. Astfel, mijloacele de comunicare în masă au devenit principalele
instrumente de convingere și persuadare ale cetățenilor. Ele au devenit cai de
mobilizare și orientare a maselor și de modelare a opiniei publice în direcția dorită de
comunicator.

Mesajele mass media vin ca niște ”gloanțe magice”, care au o putere

nemăsurată de a influența în mod direct opiniile, compartamentele umane; ele pot
ifluența masele și crea noi moduri de percepere a lumii și a evenimentelor ce au loc în
jurul unui individ încadrat într-un mediu social. Altfel spus, receptorii oferă un
răspuns direct și imediat la mesajele lansate de mass media, reacționând ca la o
injecție. Mijloacele comunicării de masă nu beneficiază de autonomie în raport cu
puterea economică și politică, ele fiind cele care servesc permanent la perpetuarea
ideologiei dominante și la manipulare.

Bibliografie

Moraru, V. Mass media vs politica. Chișinău: Universitatea de Stat din

Moldova,
 2001. 206 p.

CHOMSKY, N. El miedo a la democracia. Barcelona: Critica

COMAN, M. Mass media, societate, cultură. București: Universitatea

București,
1995

FISICHELLA, D. Știința politică: probleme, concepte teorii. Chișinău:

Universitatea de Stat din Moldova

MALCOCI, L. Mass media în Republica Moldova: studiu sociologic.

Chișinău,
1998

MALCOCI, L. Mass media și opinia publică în societatea de tranziție.

Chișinău,
2000

MARIN, C. Comunicare instituțională. Chișinău: CCRE Presa, 1998

MARIN, C. Mass media din Moldova: între partizanatul politic și jurnalismul

liber. Chișinău: Universitatea de Stat din Moldova, 2000.

LESCU, M. Rolul presei în Republicii Moldova în democratizarea sistemului

politic al societății. Chișinău: Academia de Științe a Republicii Moldova,
1997.

McQUAIL, D. Introducere în teoria comunicării de masă. Barcelona: Paidos.

DEFFLEUR, M; BALL-ROKEACH, S. Teorii ale comunicării de masă.

POPA, D. Structura economică a mass media și relațiile acestora cu politicul.

In: Mass media – sistem și proces. Iași: ”Universitatea Al. I. Cuza”, 2008.

Mass media ca factor de influență asupra individului. Disponibil:

http://www.scritube.com/jurnalism/Massmedia-ca-factor-de-influen22963.php