Facultatea de Stiinte Economice

Specialitatea Management

ANALIZA SERVICIILOR LA NIVEL

INTERNATIONAL ŞI ÎN ROMÂNIA

-2020-
 1. Evoluţia sectorului serviciilor media la nivel
internaţional
În niciun un moment al istoriei mass-media şi în nicio ţarã nu poate fi identificat
un singur sistem normativ corespunzãtor unui rol unic atribuit presei; din contrã,
dezvoltarea mass-media dovedeşte cã relaţia sa cu ideologiile, cu constituţiile şi cu
sistemele legislative, cu structurile puterii sau cu formele de guvernare a îmbrãcat forme
diferite.
Din persepectiva comunismului, presa nu poate fi altceva decât o armã a Puterii,
dotatã cu misiuni şi sarcini precise: educarea maselor, mobilizarea lor pentru îndeplinirea
unor obiective politice şi economice, precum combaterea duşmanilor, preamãrirea
realizãrilor regimului. Presa este conceputã ca o formã de exercitare şi de legitimare a
puterii, ca un instrument al propagandei, menit sã modeleze gândirea şi comportamentul
indivizilor, ca o arenã a luptelor împotriva duşmanilor ideologici, ca un loc al prezentãrii
mitologizate a superioritãţii regimurilor comuniste. Realizarea unor astfel de obiective nu
era posibilã fãrã obţinerea controlului total asupra sistemului mass-media. Regimul
comunist se caracterizeazã prin distribuţia centralizatã a resurselor: un grup redus de
oameni monopolizeazã controlul asupra diferitelor resurse şi fixeazã criteriile de
distribuire, conform intereselor lor specifice.
Sistemul comunist se concentra asupra celei mai importante resurse a mass-
media, şi anume informaţia. Prin monopolizarea informaţiei, Puterea creeazã şi distribuie
o entitate bastardã, amestec de adevãruri parţiale şi minciuni credibile, de real şi iluzoriu,
de spus şi presupus – acest produs hibrid este informaţia oficialã. Astfel, jurnaliştii aveau
obligaţia sã scrie şi sã vorbeascã despre ceva diferit de ceea ce trãiau şi vedeau în
peregrinãrile lor de zi cu zi, sã prezinte o falsã realitate a reuşitelor, a progresului, a
bunãstãrii, a adeziunii şi a mobilizãrii maselor, sã producã şi sã reproducã un discurs
oficial, golit de conţinut şi de adevãr. Accesul la informaţie era posibil numai prin
intermediul instanţelor stabilite de Putere: comitete de propagandã, agenţii de presã de
stat, documente oficiale, şedinţe, congrese şi conferinţe minuţios regizate. Acestea
ofereau date filtrate, reorganizate, cu valoare propagandisticã, nu informativã.
Controlarea informaţiei conduce la generalizarea caracterului planificat al
activitãţii mass-media: ziarele şi revistele apar în tiraje fixate, stabilite dinainte, indiferent
de reacţiile sau interesele publicului; grilele de programe respectã strategii
propagandistice, adeseori în contradicţie cu ritmul vieţii casnice a populaţiei; temele sunt
fixate conform calendarului evenimentelor oficiale, fapt ce plaseazã presa într-o ipostazã
de „campanie” de mobilizare şi propagandã permanentã.
Conform doctrinei liberale, presa nu contribuie numai la circulaţia ideilor şi a
informaţiilor, ci şi la controlarea instanţelor Puterii. Deoarece indivizii nu pot urmãri
permanent acţiunile instanţelor politice şi administrative, ei „transferã” aceste atribuţii
unei altei instanţe: mass-media. Aceasta va controla activitatea Puterii, în interesul
cetãţeanului, acţionând ca un „câine de pazã”: observând nereguli, ea va informa
publicul. Astfel, prin capacitatea să de a informa, precum şi prin posibilitatea de a
mobiliza masele, presa se manifestã ca o „a patra putere”.
 Acţiunea presei este indirectã: distribuind informaţii şi idei despre modul în care
celelalte puteri îşi exercitã mandatul, ea creeazã o opinie publicã, mobilizeazã cetãţenii în
favoarea unei cauze, iar aceştia, prin presiunea pe care o exercitã asupra factorilor politici
şi legislativi, obţin modificarea atitudinii celorlalte puteri. Din aceastã cauzã, statutul de
„a patra putere” implicã mai mult responsabilitãţi decât drepturi: o greşealã a presei poate
declanşa o mişcare publicã ce poate conduce la reacţii politice cu efecte deosebit de
grave. Ceea ce înseamnã cã nu atât libertatea de expresie defineşte puterea presei, cât
responsabilitatea expresiei jurnalistice. Informând publicul, presa exercitã, inevitabil, o
acţiune educativã: ea contribuie la formarea conştiinţei civice şi la construirea
individului-cetãţean, fãrã de care viaţa democraticã este imposibilã.
În modelul liberal, legile pieţei devin factorii reglatori ai sistemului mass-media.
Sub presiunea acestora, presa ajunge sã fie un serviciu vândut de douã ori: o datã
cititorilor şi, a doua oarã, firmelor care doresc sã facã publicitate. Evoluţia spre un sistem
liberal generalizat riscã sã anuleze chiar premisele teoretice definite de pãrinţii spirituali
ai acestui model: goana dupã profit face sã disparã atât grija pentru „piaţa liberã a
ideilor”, cât şi rãspunderea faţã de informarea individului-cetãţean.
Orice stat democratic are obligaţia de a sprijini sistemele mass-media orientate
spre informare şi spre educare, ca o garanţie a menţinerii bazelor democratice ale
respectivului stat. Acest sprijin se concretizeazã atât prin prevederi constituţionale, care
garanteazã libertatea de expresie, cât şi prin mecanisme legislative şi economice, care
garanteazã existenţa liberã şi stabilã a presei. Pe lângã acestea, statele democratice
sprijinã şi dezvoltã dialogul cu diferite instituţii preocupate de pãstrarea şi perfecţionarea
funcţionãrii corecte a presei.
În România postcomunistã, modelul de organizare cel mai rãspândit în mass-
media este cel liberal. Formele concrete în care s-a aplicat şi dezvoltat acest model în
ţãrile postcomuniste au stârnit numeroase analize şi comentarii; în esenţã, voci autorizate
susţin cã este vorba mai mult de un model „libertarian” decât de unul liberal, datoritã
elementelor evidente de încãlcare a principiilor economiei de piaţã, de non-reglementare,
de goana oarbã dupã profitul rapid şi de abdicarea de la responsabilitãţile elementare ale
presei. Pe de altã parte, complexitatea transformãrilor sociale şi politice, varietatea
posibilitãţilor de construire a instituţiilor mass-media şi multitudinea influenţelor interne
şi externe au fãcut ca în aceastã perioadã de tranziţie niciun model de organizare a presei
sã nu fie dominant. Mai degrabã, ceea ce dã specificul perioadei de tranziţie este tocmai
aceastã configuraţie care permite unei varietãţi de sisteme mass-media sã funcţioneze mai
mult sau mai puţin simultan.
Supravegherea performanţelor pe care le obţin diferite instituţii sau produse mass-
media s-a generalizat de abia în ultimii ani şi nu fãrã a întâmpina numeroase obstacole.
Faptul în sine este o dovadã evidentã a stabilizãrii sistemului mass-media românesc, a
integrãrii sale, chiar dacã nu complet definitivatã, în mecanismele de funcţionare
consacrate de presa occidentalã. Evident cã acest proces de impunere a standardelor
internaţionale şi de acceptare a verdictelor date de instituţiile specializate a venit ca
urmare a nevoii celor care cumpãrã spaţiu şi timp pentru reclame de a şti dacã banii lor
sunt investiţi corect.
 2. Perspective privind evoluţia serviciilor media la nivel
internaţional (studiu Deloitte)

Conform unui studiu Deloitte, în. predicţiile pentru televiziune spun că îşi vor
consolida poziţia de supermedia, în ciuda profeţiilor care până nu de mult le vedeau în
cădere, din cauza noilor tehnologii, care permit evitarea pauzelor publicitare. Deloitte se
aşteaptă ca televiziunea să rămână lider în toate privinţele: ca audienţă, ca încasări din
publicitate, abonamente, licenţe, pay per view.
Valoarea publicităţii TV la nivel mondial a crescut în 2011 cu 10 miliarde de
dolari faţă de 2010, audienţa TV din întreaga lume va urmări cu 140 de miliarde mai
multe ore de televiziune, iar numărul de telespectatori va creşte cu 40 de milioane. Cifrele
sunt impresionante pentru cei care considerau ca penetrarea aparatelor de înregistrare
video (DVR) va conduce la migrarea bugetelor publicitare către alte medii, din cauza
faptului că acestea dau posibilitatea de a evita reclamele.
Însă, potrivit Deloitte, deşi până la sfârşitul anului acesta, DVR-urile vor atinge o
rată de penetrare de peste 50% în gospodăriile unde există televizoare, publicitatea nu va
fi aproape deloc afectată, întrucât majoritatea proprietarilor de astfel de dispositive vor
continua să urmărească în direct cea mai mare parte a programelor televizate. Analiştii
Deloitte consideră că este puţin probabil că progresul tehnologic să schimbe acetse
obişnuinţe de consum în viitorul apropiat.
Televiziunea îşi va păstra şi cea mai mare influenţă în ceea ce priveşte crearea
conţinutului creativ în alte sectoare media. TV-ul este un mediu în jurul căruia alte
sectoare se pot dezvolta. De exemplu, vânzările de carte ar putea fi impulsionate cu
sprijinul unor vedete de televioziune. Comeptitiile musicale derulate la TV cresc cererea
pentru muzica artiştilor câştigători. Un alt exemplu se referă la televiziune că factor
important pentru stimularea vânzărilor de reviste, datorită programelor TV incluse în
acestea. Situaţia aceasta se datorează faptului că televiziunea rămâne cel mai mare
influentator din societate, iar ceea ce aceasta selectează pentru a difuza devine eveniment
în cele mai multe cazuri.
Aşteptările consumatorilor sunt din ce în ce mai mari în ceea ce priveşte calitatea
vizuală a programelor. Migraţia clară către televiziunea High Definition (HD) ar adduce
oportunităţi semnificative pentru vânzarea către abonaţi a pachetelor TV premium.
Tehnologia HD este o provocare şi pentru producătorii de conţinut mai mici, care trebuie
să se adapteze, în condiţiile în care producţiile HD reprezintă o nouă miza pentru
creşterea numărului de abonaţi. De asmenea, creşterea gradului de penetrare a
televizoarelor cu ecran plat va mări imactul vizual al programelor şi al publicităţii.
Deloitte consideră că statutul de lider al televiziunii nu va fi afectat nici de
evoluţia altor medii online sau offline care vin să o concureze pentru bugetele publicitare.
Timpul de vizionare va fi în 2011 de 3 ore şi 17 minute pe zi, mult peste cele 15 minute
pe zi dedicate reţelelor sociale şi peste cele 33 de minute dedicate Internetului de către
cetăţenii SUA.
În privinţa reţelelor sociale, se estimează că acestea vor depăşi pragul de un
milliard de membri. Totodată, el ear putea atrage peste 2000 de miliarde de mesaje
publicitare. Totuşi, veniturile din publicitate aferente vor rămâne modeste, la o valoare de
4 dolari pe membru, însumând aproape 5 miliarde de dolari (sub 1% din veniturile
publicitare globale).
În 2012, istoria reţelelor sociale va continua să fie scrisă fără concluzii clare.
Acestea ar putea atinge un nivel de asimilare ce părea de neconceput în urmă cu câţiva
ani, însă rămân un business în dezvoltare, bazat pe inovaţie. Întrebările care se pun acum
sunt cum îşi vor putea susţine această traiectorie de creştere şi dacă vor găsi căi mai bune
pentru a se monetize.
Cristian Mucichescu, Managing Director OMD România consideră că “şi în 2012
cea mai mare parte a bugetelor de publicitate va fi direcţionată spre TV (în 2010, 65% din
bugetul de comunicare a revenit TV-ului). Depinde foarte mult cât de eficient va rămâne
acest mediu în raport cu celelalte. Dacă preţurile vor mai scădea, atunci va continua să
atragă şi mai mulţi jucători., până la consumarea a 100% din inventarul GRPs. ZCu toate
acestea, nu cred că vor fi creşteri specatculoase în acest moment, ca şi cotă de piaţă în
mix”.

3. Perspective privind evoluţia serviciilor media în

România
Cea mai puternică schimbare care se va petrece în acest sector în viitorul apropiat
constă în trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea digitală.
Tranziţia de la televiziunea analogică la cea digitală ar putea aduce românilor 42
de canale TV gratuite la începutul lui 2012. Miza de business implică zeci de milioane de
euro, peste 1 milion de români direct afectaţi, dar şi creşterea competiţiei pe piaţa
serviciilor de televiziune.
Dacă promisiunile autorităţilor se vor concretiza, până la 1 ianuarie 2012
România va efectua tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră.
Acest lucru ar implica un număr de 42 de canale ce urmează a fi recepţionate gratuit,
calitate superioară a imaginilor şi a sonorului, recepţia pe dispozitive mobile, servicicii de
informare îmbunătăţite - precum ghidurile de programe afişate pe ecran -, spectru radio
economisit care va putea fi folosit pentru servicii broadband, precum şi posibilitatea de
implementare a unor funcţii superioare precum video-on-demand.
Trecerea de la analogic la digital are loc în toată Europa şi în lume, unele state
definitivând deja procesul. Unul dintre principalele scopuri ale tranziţiei este eliminarea
standardului analogic pentru faptul că ocupă foarte multă lăţime de bandă, spectrul de
radio frecvenţe fiind limitat şi neputând fi mărit. Un canal digital ocupă de până la 8 ori
mai puţină lăţime de bandă. Spectrul eliberat astfel urmează a fi folosit pentru servicii 4G
şi Internet broadband.
România şi-a asumat în faţă Uniunii Europene faptul că va definitiva procesul de trecere
de la televiziunea analogică la cea digitală până la 1 ianuarie 2012.
Cine sunt cei mai afectaţi de faptul că de la acea dată ar urma să fie întrerupt
semnalul analogic? Conform ANCOM, autoritatea de reglementare în industria telecom,
în România sunt circa 1,4 milioane gospodării ce recepţionează canale TV prin antenă
individuală, gratuit, din eter. Majoritatea dintre acestea sunt, după cum este şi de aşteptat,
în mediul rural. Până la 1 ianuarie 2012 aceste gospodării vor trebui să aleagă una din
mai multe opţiuni pentru a putea recepţiona în continuare canale TV. Însă nu numai
aceste gospodării vor fi vizate, ci şi cei care în prezent recepţionează semnalul TV prin
antenă de satelit a unui operator telecom. 1,98 milioane gospodării sunt abonate la
platforme DTH - DigiTV FocusSat, Boom TV sau Dolce. Cei mai stabili şi greu de făcut
să renunţe la abonamentul actual vor fi românii din cele 3,6 milioane de gospodării care
urmăresc semnalul TV prin cablu.
Cei mai mulţi români folosesc recepţia prin cablu pentru care plătesc un
abonament lunar, alţii plătesc pentru servicii TV prin satelit, unii şi-au instalat propria
antenă de satelit, iar alţii, într-o pondere foarte redusă în prezent, plătesc pentru TV prin
tehnologie IP (IPTV). În cazul în care membrii celor 1,4 milioane gospodării care acum
folosesc antene terestre individuale nu doresc să plătească pentru a vedea canale TV, ei
pot opta pentru noul sistem digital, însă trebuie să deţină receptoare pentru semnalul TV
transmis în sistemul DVB-T (DigitalVideo Broadcasting - Terrestrial). Unele dintre
televizoarele mai noi - LCD-uri şi plasme au deja încorporat un tuner DVB-T.
Televizoarele cu tub (CRT) nu pot recepţiona în digital, fiind nevoie de un set-top box
(un decodor) care preia semnalul digital şi-l livrează în analogic, astfel că orice televizor,
fie el şi pe lămpi, alb-negru, va putea recepţiona după încetarea transmisiilor în analogic.
Toţi clienţii vor avea de asemenea nevoie de o antenă de mici dimensiuni pentru a capta
semnalul din eter. Ca şi alternativă, se pot folosi set-top-box-uri cu antene încorporate.
Costul pachetului set-top-box + antena va fi de circa 200-250 de lei, şi trebuie achitat de
utilizatorul final.
La cele 1,4 mil. gospodării se adaugă încă circa 470.000 (circa 6% din total) care
nu au deloc acces la servicii de televiziune. Prin primele două multiplexuri ar urma să fie
transmise programele operatorilor cu licenţă naţională terestră - TVR 1, TVR 2, Pro TV,
Antena 1, Prima TV, Realitatea TV şi Naţional TV. Celelalte şapte posturi care vor emite
în sistem digital vor fi desemnate de CNA ţinând cont de conţinutul programelor oferite
şi de diversitatea acestora.
Pentru a trata evoluţia pieţei media din punct de vedere financiar, îl vom cita pe
Bogdan Prajisteanu, director general MEC România: “România continuă să fie atipică
faţă de trendul global. Criză economică îşi va pune accentual mai ales pe investiţiile din
TV, care într-un scenario economic optimist vor avea un maxim de +2% creştere în 2011
faţă de 2010, astfel se va înregistra o scădere de minim 5 %. Din punctual de vedere al
audienţei TV, în 2009, după o creştere cu 5% a numărului de telespectatori, în 2010 s-a
înregistrat o mică scădere de -2%. Aşadar, criza nu a reuşit să aducă semnificativ mai
mulţi privitori în faţa micilor ecrane faţă de nivelul anului 2008, an în care industria TV a
înregistrat cele mai mari valori de încasări din publicitate. Din punctual de vedere al
investiţiilor în social media, în 2010 Facebook a înregistrat o dinamică spectaculoasă,
reuşind o creştere de aproape cinci ori a numărului de conturi active. Şi în 2011 s-a
înregistrat aceeaşi tendinţă de creştere, Facebook reuşind să atragă o audienţă
impresionată. Pe lângă acestea, reţeaua socială oferă posibilităţi tehnologice superioare de
targetare şi implicare active a consumatorului. În concluzie, credem că Facebook va
devein o oportunitate din ce în ce mai greu de ignorat de către investotorii în publicitatea
online, având potenţial de creştere de investiţii de minim 100% faţă de 2010.