CUPRINS

Introducere..........................................................................................................................
CAPITOLUL I
ROLUL MASS - MEDIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA
- FACTOR DETERMINANT AL DEMOCRAȚIEI ACTUALE – .....................................

§1. Mass – media; etimologie, noțiune și concept.....................................................................

§2. Mass-media din Republica Moldova: Quo –vadis?............................................................
§3. Mass-media în România. Între independență și imixtiunea politicului și a grupurilor de
interese. Prezent și perspective.....................................................................................................
CAPITOLUL II
LEGEA PRESEI DIN R. MOLDOVA ȘI ROMÂNIA
ÎNTRE ACTUALITATE ȘI DEZIDERAT...............................................................................

§1. Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.1994 publicată în Monitorul Oficial al R.Moldova
nr.2/12 din 12.01.1995. Critici și tendințe.
§2. Libertatea presei în România anului 2019. Critici și analiză. Legea nr. 3 din 28 martie
1974 (*republicată*) - Legea presei din Republica Socialistă România.
CAPITOLUL III
CADRUL LEGISLATIV AL MASS-MEDIA
DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA
- STUDIU COMPARATIST-.............................................................................................................

§1. Cadrul legislativ al Mass-media din Republica Moldova și România; crearea unui climat
al denocrației. Scurtă analiză
comparatistă.......................................................................................
§2. Drepturile și libertățile fundamentale ale omului exprimate prin prisma Mass-media;
cadrul legislativ oferit de R. Moldova și România.....................................................................
2.1. Mass – media și libertatea de exprimare garantată și recunsocută de legislația
R. Moldova și România...............................................................................................................
2.2. Accesul la informaţie al Mass-media în R.Moldova și România – cadrul
legal...............................................................................................................................................
2.3. Mass – media și cadrul legal privind transparenţa în procesul decizional din
R.Moldova și România.................................................................................................................
2.4. Cadrul legislativ al Mass-media audiovizuală din R.Moldova și
România................

CONCLUZII:..............................................................................................................................

1
 CADRUL LEGISLATIV AL MASS-MEDIA DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI
ROMÂNIA
( STUDIU COMPARATIV)

Introducere
Mass-media reprezintă principalul instrument al unei societăţi democratice şi
presupune două drepturi fundamentale : dreptul la informare şi libertatea de expresie. Dincolo
de funcţiile sale, însă, Mass-media este un produs al societăţii care se formează şi
funcţionează.
În acest cadru caracterizat de libertate şi participare, Mass-media deţine un rol de
consolidare a noii societăţi, de susţinere şi monitorizare a unei democraţii adevărate, participă
la o guvernare dreaptă şi la dezvoltarea economică. În calitate de a "patra putere în stat”, presa
creează noua opinie publică şi noua societate civilă. Riscurile de a îşi duce la bună îndeplinire
datoria şi îndrăzneala de a îşi pune în aplicaţie libertatea de exprimare au avut însă, nu de
puţine ori, iremediabile consecinţe.
Trebuie de reținut însă un aspect deosebit de important: Mass-media se afirmă ca
drept fundamental al individului în societate, fără putință de tăgadă.
Desigur, pentru ca libertatea de exprimare a omului în societate să biruie în faţa unor
voci dominante, trebuie să se ţină cont de diferenţele enorme privind accesul la putere şi la
mijloacele de comunicare în masă.
Mass media , se bazează pe crearea concretă a unor condiţii necesare unui ciclu
pozitiv de comunicare. Acest ciclu presupune căutarea, primirea sau difuzarea, ascultarea sau
procesul de a fi ascultat, înţelegerea, crearea sau reproducerea de informaţie. Drepturile
indivdului prin exprimarea sa în Mass-media cuprind astfel dreptul de a participa la propria
cultură şi de a utiliza propria limbă, de a beneficia de avantajele societăţii etc.
Ca participantă la temelia sacră a drepturilor umane, libertatea de exprimare a Mass-
media este menţionată în numeroase tratate, convenţii sau acorduri internaţionale şi este
garantată sub diferite forme în aproape toate constituţiile şi legislaţiile naţionale.
Astfel, Mass-media este considerată ca fiind unul dintre stâlpii de bază ai societăţii
democratice, fiind vitală pentru procesul de prevenire a cenzurii şi condiţie sine qua non a
existenţei unei media libere şi eficace.

2
 CAPITOLUL I

ROLUL MASS - MEDIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA

- FACTOR DETERMINANT AL DEMOCRAȚIEI ACTUALE –

§1. Mass – media; etimologie, noțiune și concept.

După părerea noastră, cele două concepte, „Mass-media” şi „Democraţia”, nu pot

exista unul fără celălalt. Încă din definiţia delor doi termeni se poate constata acest lucru.
Astfel, Mass-media, este un cuvânt compus, preluat din engleză, care se traduce
literal prin „mijloace de masă“ şi liber prin „mijloace de comunicare în masă“. Dar, la
origine, această expresie reuneşte două cuvinte de origine latină Massa, prin care se înţelege
"o cantitate mare de entităţi agreate" şi medium (pl. media), "mijloc de transmitere a ceva",
se referă la "mijloacele de comunicare în masă", înţelese ca "seturi de tehnici şi metode de
transmitere, de către furnizori centralizaţi, a unor mesaje unei audienţe largi, eterogene şi
dispersate geografic"
Pe de altă parte, Democraţia - în traducere literală "conducere de către popor", din
grecescul - demokratia (demos, "popor," şi kratos, "conducere"); ea reprezentând acea
modalitate de conducere a unui sistem social caracterizată prin participare, în diferite forme, a
membrilor respectivului sistem la procesul de conducere.
Cu alte cuvinte, democraţia poate fi definită ca o formă de organizare şi conducere
politică a societăţii prin consultarea cetăţenilor, ţinând cont de voinţa acestora, de interesele
şi aspiraţiile de progres ale ţării. Dreptul la libera exprimare, libertatea religiei, dreptul de a
candida, dreptul la proprietate sunt drepturile şi libertăţile care sunt considerate necesare
pentru ca idealul democratic să se realizeze.

§2. Mass-media din Republica Moldova: Quo –vadis?

De mulți ani, Mass-media din R.Moldova este a doua instituție în care oamenii au
cea mai mare încredere, după Biserică. În același timp, partidele politice sunt instituțiile cu
cea mai mică încredere din partea oamenilor, iar majoritatea instituțiile media aparțin
politicienilor sau persoanelor apropiate cercurilor guvernamentale.
Cetățenii R.Moldova privesc în prezent idealizat presa din Occident, crezând că
aceasta chiar este a patra putere în stat și nu este controlată politic. Din acest motiv, este

3
important să vedem direcțiile în teoriile legate de influența Mass-media, cel puţin pentru a
defini termenii în care am putea desfăşura o dezbatere despre independența presei.
Autoritățile au încercat și încearcă și în prezent, să mențină controlul asupra
instituțiilor Mass-media. În majoritatea țărilor post-sovietice, noua elită a admis legitimitatea
controlului asupra instituţiilor de presă, considerând că „în măsura în care noile guverne au
fost alese în mod democratic, ele merită să fie sprijinite și au dreptul de a utiliza posturile
radio și televiziune pentru a promova procesul de reformă.”1 De asemenea, Mass-media a fost
văzută ca un instrument de coeziune socială și de construire a unei comunităţi naționale; prin
urmare, aceasta urma să susțină noua conducere.
De la un an la altul, în R. Moldova se observă tot mai mult reflectarea tendențioasă a
evenimentelor în presă. Informarea și discuțiile legate de două incidente au alertat
organizațiile Mass-media: primul a fost cazul Pădurea Domnească; și al doilea – scandalul
legat de Banca de Economii. Acest lucru a făcut experții Mass-media să declare că,
„Mass-media nu este un câine de pază al democrației, dar a unor politicieni sau oameni de
afaceri.”2
Dincolo de lipsa de tradiție a unei Mass-media independente, R. Moldova a dat
dovadă de deficiențe în cadrul său legal și în speţă în ccea ce priveşte monopolul și
proprietarii instituţiilor media din zonele offshore.
S-a observat că cadrul legal privind funcționarea Mass-media are nevoie de multe
îmbunătățiri. R. Moldova are două caracteristici importante: este o țară mică și este bilingvă.
În ciuda acestor limite, în RM există 184 de ziare, 227 de reviste, 58 de posturi radio și 57 de
posturi TV.3 Multe din aceste ediții sunt locale, altele sunt anuale sau neoficial închise, prin
urmare există doar câțiva actori relevanți care ar lupta pentu atragerea publicităţii, a cărei
profitabilitate este estimată de experții economici la 45-50 de milioane de dolari anual, cifră
din care televiziunii îi revine aproximativ 20 de milioane. Din aceste 20 de milioane, „Casa
Media” încasează aproximativ 70%. Casa Media aparținea omului de afaceri și politicianului
Vlad Plahotniuc.
Privitor la ziare, unii experți susţin că piața este mică și aceasta nu dă semne de
extindere, mai ales din cauza nivelului ridicat de sărăcie (Prohnitchi 2009, p. 6). Piața media
mai este caracterizată de apariții și dispariții spontane ale publicațiilor, determinate în mare
parte de ciclurile electorale și interesele sponsorilor4 (Caraus 2004, p. 336). Bilingvismul
divizează piața și mai mult.
1
Jakubowicz, K., Sükösd, M., 2008. Finding the Right Place on the Map Central and Eastern European Media
Change in a Global Perspective. IntellectBooks, TheMill, ParnallRoad, Fishponds: Bristol, pag.170
2
Europa Libera, 2013, http://www.europalibera.org/content/article/24712445.html
3
Europe and Eurasia Media Sustenability Index 2013, p.196
4
Caraus, T., 2004. Media Ownership and Its Impact on Media Independence and Pluralism. [online] Peace
Institute: Ljubljana, p.336. Available through: http://www2.mirovniinstitut.si/media_ownership/pdf/moldova.pdf

4
 Ziarele, care sunt mai puțin costisitoare, ar putea încerca să fie independente. Dar și
aici există o situaţie de monopol impusă de Poșta Moldovei, care deține dreptul exclusiv de
distribuire a ziarelor; această instituție percepe cam 40% din costul unui ziar, iar prețurile
cresc o dată sau de două ori pe an. Noua guvernare pro-europeană a promis să rezolve această
situație, dar nimic nu s-a schimbat până acum, din câte spun spun jurnaliștii.
Potrivit opiniei generale, Mass-media este mai liberă acum decât a fost sub
guvernarea Partidului comuniştilor: există mai puține amenințări asupra libertăţii de
exprimare; monopolul statului asupra presei a slăbit, dacă nu a dispărut cu totul. Au apărut în
schimb noi proprietari de presă care „fie se află aproape de cercurile guvernamentale, fie deţin
chiar funcții importante în stat”; instituțiile publice (ministere, agenții) au adoptat coduri de
conduită mai „europene”, inaugurând servicii de presă, dar care „sunt talentate de a ascunde
informații de la jurnaliști”.
Există o mare diferență între libertatea de exprimare în presa scrisă și la televiziune.
Fiind mai scumpă și mai populară în rândul publicului – televiziunea este urmărită zilnic de
81% din populație, în timp ce ziarele sunt citite zilnic de doar 9% –, televiziunea este supusă
unei cenzuri mai stricte.
Piața media a fost dominată până de curând de trei personalități: Vladimir
Plahotniuc, membru influent al Partidului Democrat, care deținea înaintea fugii sale, cu cinci
canale de televiziune cu acoperire națională; Chiril Lucinschi, care deține două canale de
televiziune și Dan Lozovanu, care deține 7 radiodifuzori cu acoperire națională și regională.
Cadrul legal defectuos, piața mică și instabilă, lipsa unei tradiții de Mass-media
independente şi nepărtinitoare și a unor organizații care să promoveze puternic libertatea
Mass-media duce la patronaj politic. Acest patronaj nu a fost niciodată transparent: politicienii
au cumpărat și au vândut televiziuni, au împărțit instituții media, fără ca acest lucru să fie
cunoscut publicului larg. Este un tip de proprietate gen matrioşka: fondatorul sau proprietarul
unei instituții media este o întreprindere comercială, care la rândul ei este fondată sau aparține
unei alte întreprinderi comerciale5
Acest lanț de întreprinderi comerciale face dificilă aflarea adevăratului proprietar.
Interesant este mai ales cazul Publika TV: la început acest post de televiziune a aparținut
controversatului mogul media, Sorin Ovidiu Vântu, apoi canalul a fost cumpărat de Dumitru
Țâra, fostul manager. Momentul cel mai controversat din istoria postului a fost publicarea
numelui noului proprietar – Anatoli Zoșciuc, născut în Ucraina, de profesie tractorist, fost
pompier, apoi manager al unei companii de telefonie mobile. Compania sa, care deține în

5
Costin, D., Andguladze, M., 2012. Transparency of media ownership in the Republic of Moldova. Center for
Independent Journalism: Chisinau, pag,13

5
proprietate şi Publika TV, face parte dintr- un lanț de alte companii din Noua Zeelandă, care
nu au nicio legătură cu jurnalismul.6
Există un anumit optimism în ceea ce privește dezvoltarea Mass-media din Republica
Moldova, dar și o dezamăgire legată de noua elită politică şi mai ales față de prestaţia
jurnaliștilor. Entuziasmul moderat este motivat de lipsa unor intimidări evidente vizavi de
piaţa media (cu excepţia cazului susmenţionat al închiderii postului NIT TV) și a unui guvern
mai transparent şi mai deschis faţă de presă; pesimismul rămâne totuşi din cauza
„acomodării” presei (şi totodată a opiniei publice) la interesele proprietarilor instituțiilor
media.
În urma unei analize care a cuprins istoria presei locale, tradiția presei, cadrul legal,
un efort de monitorizare a pieței Mass-media, precum și analiza rapoartelor făcute de
organizațiile Mass-media și a interviurilor cu jurnaliști și experți media, putem spune că în
R. Moldova există un pluralism fără libertate, ceea ce presupune o lipsă a unor constrângeri
puternice din partea statului în domeniul Mass-media, garantarea libertății de exprimare și a
fondării instituțiilor media. Totuşi, constrângerile venite din partea pieţei și a unui sistem
politic și economic instabil duc la o concentrare netransparentă a proprietății Mass-media și,
drept urmare, reflectă interesele deseori obscure ale proprietarilor.
Pluralismul fără libertate la etapa actuală, conduce la o prezentare și la o interpretare
tendențioasă a evenimentelor din societate.
Din păcate, procesul concentrării instituțiilor Mass-media în R.Moldova, devine tot
mai vizibil, mai ales odată cu plecarea echipei ziarului Adevărul. Iar televiziunile nici măcar
nu își mai ascund partizanatul, aflându-se cumva în aceeaşi zonă de interes a unor instanţe
private. În perioada campaniei electorale nu ne putem aștepta la modificări efective în Codul
Audiovizualului şi cu atât mai puţin la o executare corectă a lui.
În situația actuală, Mass-media din R. Moldova este dominată de un număr mic de
persoane (şi tot mai mult de una singură), care capturează treptat instituțiile media; populația
continuă să aibă încredere în Mass-media; mecanismele legislative sunt ineficiente, iar
societatea civilă este mult prea slabă pentru a sensibiliza populația și a face presiune pentru
instituirea unui mecanism legislativ corect.

6
Propriety profile: Publika, 2013. The Association of Independent Press: Chisinau. Available through:
http://api.md/files/profilpublika.pdf, pag.2-3

6
 §3. Mass-media în România. Între independență și imixtiunea politicului și a
grupurilor de interese. Prezent și perspective.

În prezent, România este pe locul 70 în lume la libertatea presei, alături de țări

precum Paraguay, Congo sau Guineea-Bissau. Şi asemenea afirmaţii nu mai miră pe nimeni,
întrucât toată lumea ştie că presa nu este liberă. Iar această idee comporta mai multe
semnificaţii, chiar dacă efectul, până la urmă, este acelaşi. Pe parcursul lucrării voi încerca să
evidenţiez toate acestea, exemplificând.
În şcolile de jurnalism studenţii sunt învăţaţi că « presa este a patra putere în stat».
Suntem de acord că presa este o putere, însă încă nu putem vorbi de o adevărată a patra putere
în stat, atâta vreme cât mai sunt multe probleme de rezolvat la nivelul presei româneşti.
Libertatea de exprimare, independența Mass-media şi responsabilizarea sunt nişte
deziderate care pot fi înfăptuite numai printr-o voinţa comună, un acord, a tuturor celor
implicaţi pe piaţa media, jurnalişti, patroni, angajaţi, organizaţii sindicale .s.a.m.d. în scopul
îndeplinirii unui unic deziderat: informarea promptă şi corectă a publicului. Aceasta este
însăşi esenţa jurnalismului şi ceea ce trebuie să-i conducă pe jurnalişti. Numai că nu se
întâmplă tocmai aşa. Cele mai arzătoare probleme ale salariaţilor din presa românească sunt
siguranţa locurilor de muncă, salariul şi condiţiile de muncă. Ordinea este aleatorie. Poate
pentru fiecare jurnalist, ea arată altfel. Lipsa libertăţii de exprimare este semnalată de
asemenea, ca să nu mai spun, privită cu maximă seriozitate, de forurile europene şi
internaţionale.
Ne punem întrebarea oarecum legitimă...Mai există în România vreo publicaţie,
vreun post de radio sau de televiziune care să nu aibă culoare politică?...
Cele mai severe condiţionări ale libertăţii jurnaliştilor se înregistrează în presa
politica, deţinută de persoane sau grupuri interesate mai degrabă de propria imagine. În acest
sens se poate spune că ziarele sunt autonome, independente de guvern, dar nu şi indivizii,
grupurile, organizaţiile care le deţin. Presa este autonomă şi în acelaşi timp subordonată
intereselor economice şi politice ale proprietarilor. Se poate observa că de câţiva ani presa a
intrat într-o perioadă de concentrare a proprietăţii. Există trusturi de presă în România cu o
influenţă majoră asupra pieţei media: Media Pro, Intact, Realitatea Media, Ringier.
Cu o situaţie financiară fragilă, fără a beneficia de suficiente avantaje fiscale,
Mass-media este foarte vulnerabilă în fata influenţelor politice. Cum stau lucrurile: într-o
societate democratică ( fie ea şi în veşnică tranziţie), guvernată de un stat de drept, jurnalistul
se poate exprima în deplină libertate constituţională. Dacă politica editorială a publicaţiei la
care lucrează este în concordanţă cu convingerile sale, atunci jurnalistul poate lucra fără
constrângeri. Dacă nu, are posibilitatea de a pleca la o altă publicaţie a cărei politica editorială

7
este în consonanţă cu convingerile sale. Aceasta mutare poate să fie urmată de o alta, nu se
poate şti.
Putem vorbi şi despre corupţie în presă: pe de o parte patronatul şi şefii instituţiilor
de presă, pe de altă parte, jurnalistul simplu. Ne referim aici la modul cum este abordat şi
prezentat un subiect sau chiar absenţa lui. Sunt cazuri în care un jurnalist accepta foloase
necuvenite pentru a scrie sau a nu scrie ceva. Dar la acest nivel, jurnalistul este cel care face
alegerea şi nu se poate plânge de lipsa libertăţii presei. Mai grav este când vorbim de corupţia
la nivelul cel mai înalt în presă, atunci când şefi de gazete sau patroni de presă fac eforturi
pentru eliminarea unui subiect doar pentru că au astfel anumite avantaje materiale. Acesta este
cazul cel mai răspândit.
În ciuda tuturor limitărilor, jurnaliştii au găsit o nouă cale de exprimare liberă:
pe Internet. Controlul asupra presei electronice nu este nici pe departe la fel de riguros că în
celelate domenii. Acesta a devenit răspunsul pentru mulţi jurnalişti care au avut de suferit de
pe urmă cenzurii. Problema e că românii nu sunt tocmai încrezători în această formă de presă,
care ia totuşi amploare cu fiecare clipă. Încrederea va veni totuşi cu timpul.
Libertatea presei a fost un punct dureros pe lista de obligaţii a României din partea
Uniunii Europene. Avertismentele Bruxelles-ului au provocat reacţii la Bucureşti. Aceasta a
fost una dintre condițiile esențiale pentru aderarea României la U.E. Eforturile au fost mari
pentru a se rezolva problema,
Problema libertăţii presei inclusiv a Mass-mediei românești, a existat de mulţi ani, în
prezent fiind oarecum atenuată......ceea ce este de remarcat este faptul că, numai la presiunile
U.E și a multor O.N.G. –uri atât din țară cât și din străinătate, s-a reușit acea destindere a
presei românesti – scrisă și radio-TV.

8
 CAPITOLUL II
LEGEA PRESEI DIN R. MOLDOVA ȘI ROMÂNIA
ÎNTRE ACTUALITATE ȘI DEZIDERAT

§1. Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.1994 publicată în Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.2/12 din 12.01.1995. Critici și tendințe.
Legea Presei din R. Moldova, este criticată aspru și în present, mai ales pentru
terminologia învechită și irelevanța în ceea ce priveşte asigurarea independenței Mass-media.
Jurnaliștii din R. Moldova, din presa scrisă și audio-vizual, reclamă faptul că în
această țară, accesul presei la informații publice este tot mai dificil. jurnaliștii s-au plâns la o
conferință la Chișinău că se confruntă cu tot mai multe cazuri în care autoritățile refuză să le
răspundă solicitărilor de informație de interes public. Acționarea autorităților în justiție este o
cale de urmat, dar cu șanse incerte de succes și, în tot cazul, o cale îndelungată: informația
obținută în cele din urmă poate fi perimată. Una dintre soluţii ar trebui căutată chiar în
interiorul breslei jurnaliștilor, crede juristul Vladislav Gribincea de la Centrul de Resurse
Juridice din Moldova.7
Există cazuri, si nu puține când avocații din R. Moldova au apărat drepturile
jurnalistilor și a Mass-media vis-à-vis de incalcarea de către autorități a libertăații presei prin
îngradirea drepturilor acestora la liberă exrimare, manifestat prin – cenzură.
Asrfel, Avocata Tatiana Puiu a apărat de mai multe ori interesele jurnaliștilor în
instanță. Ea constată că acționarea autorităţilor în judecată pentru violarea dreptului de acces
la informaţii nu ar fi soluţia cea mai bună, pentru că după un an sau doi de proces informațiile
care fuseseră solicitate nu mai sunt de actualitate. Avocata spune că problema nu ar fi atât în
calitatea legii privind accesul la informaţii, cât mai curând în felul în care diferite instituţii o
interpretează şi o aplică.8

Jurnaliștii de la Ziarul de Gardă, au prezentat mai multe situații în care demnitari și

instituții publice le-au refuzat, din varii motive, accesul la informații sau, pur și simplu, le-au
ignorat solicitările. Directoarea săptămânalului de investigație, Alina Radu, este profund

7
Vladislav Gribincea Centrul de Resurse Juridice din Moldova, După părerea lui, jurnaliștii nu ar fi suficient de
uniți în a-și apăra interesele și drepturile. O altă soluţie pentru facilitarea accesului la informaţii publice ar trebui
să vină din sfera politicului
8
Avocata Tatiana Puiu, precizează: „Uneori o aplică prea restrictiv, uneori nu o aplică deloc. Asistăm la o
situaţie fără precedent de restricţionare a dreptului de acces la informaţii. De regulă se invocă secretul comercial,
secretul de stat şi, mai nou, date cu caracter personal.”

9
nemulțumită de reacția autorităților cu privire la solicitarile Mass-media privind anumite
evenimente.9
Pentru că deseori sunt rugați să solicite în scris informaţii și rareori obţin răspunsuri,
s-au le primesc mai târziu de 15 zile, termen prevăzut în Lege, Alina Radu a înmânat patru
sute de scrisori cu diverse solicitări celor câţiva reprezentanţi ai serviciilor de presă de la
instituții publice prezenţi la dezbatere. Alina Radu a spus că e un gest prin care ar vrea să
sensibilizeze funcţionarii faţă de problemele breslei. De cealaltă parte, ofiţerii de presă s-au
justificat mai curând afirmând că încearcă să răspundă tuturor demersurilor ziaristice şi că
doar în anumite situaţii le solicită în formă scrisă, aşa cum le-o cere şi legea.
Mai mulţi jurnalişti şi ong-uri de media au pichetat de mai multe ori Parlamentul
R.Moldova, scopul lor fiind acela de a atrage atenția Legislativului R. Moldova, asupra
nerespectării Legii presei nr. 243 - XIII, accesul liber la informație şi încetarea amenințărilor
și presiunilor împotriva jurnaliștilor sunt doar câteva dintre cerințele pe care le-au înaintat
deputaţilor.

§2. Libertatea presei în România anului 2019. Critici și analiză. Legea nr. 3 din
28 martie 1974 (*republicată*) - Legea presei din Republica Socialistă România.

De remarcat este faptul că, în prezent, activitatea jurnalistică din România este
reglementată de către Legea nr. 3 din 28 martie 1974 (*republicată*)- Legea presei din
Republica Socialistă România.care în timp, a suferit modificări și completări după cum
urmează: Decizia nr. 178 din 26 septembrie 2000 privind excepţiile de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 69, 70 şi 77 din Legea presei nr. 3/1974, republicată, Decizia nr. 179 din 26
septembrie 2000 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69, 70 şi 77 din
Legea presei nr. 3/1974, republicată și Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996 referitoare la
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. 2 şi ale art. 75 alin. 2 din Legea
presei din Republica Socialistă România nr. 3/1974.
România a coborât trei locuri, până pe poziția 47, în cel mai nou clasament
internațional al libertății presei, dat de organizația Reporteri fără frontiere. Aceasta descrie
starea presei din România în termeni extrem de duri, vorbind despre efectele pe care le au
asupra media încercările politicienilor de a scăpa de dosarele de corupție.

9
Alina Radu, Directoarea săptămânalului de investigație Ziarul de Gardă, „ Ni se solicită scrisori, solicitări de
informaţii în scris atunci când nu e cazul, atunci când informaţia trebuie deja să fie publică, atunci când este
vorba despre bugete, bani, despre interese, despre firmele miniştrilor şi deputaţilor, despre copii deputaţilor şi
miniştrilor angajaţi prin ministere sau ambasade. Asta nu trebuie solicitat prin scrisoare. Trebuie instituţia să fie
interesată să demonstreze o capacitate de transparenţă cât mai mare.”

10
 Lipsa interesului guvernului pentru jurnalism și media, cenzura politică tot mai mare
și creșterea autocenzurii sunt principalele trăsături ale actualului peisaj media românesc sunt
caracteristici ale presei actuale și ale Mediei.
Jurnaliștii din România au sesizat faptul și au atras atenția asupra tendinețelor acruale
ale Mass-media românească: aceasta a fost transformată treptat în instrumente de propagandă
politică.
Sunt foarte politizate, mecanismele lor de finanțare sunt opace sau chiar corupte, iar
politicile lor editoriale sunt subordonate intereselor proprietarilor. Aceste fenomene
tulburătoare au devenit o obișnuință în România.
Principala preocupare a politicienilor guvernului, între timp, pare să fie evitarea
condamnărilor cu închisoarea, prin amendarea legilor anticorupție și prin a se asigura că ei
controlează sistemele judiciare și instanțele. Coaliția de guvernământ a înlocuit o parte din
managementul televiziunii publice și a făcut-o dependentă de finanțarea de la bugetul de stat.
CNA nu își îndeplinește cu adevărat rolul de reglementare și nu condamnă abuzurile. Circa 10
proprietari media sunt în prezent ținta unor proceduri penale de către DNA sau Parchet.
Autoritățile presează constant jurnaliștii să-și dezvăluie sursele și să încerce să
oprească orice critică la adresa sistemului. Agenți ai guvernului, pozând ca jurnaliști, au
început să se infiltreze în organizații de știri. Câteva instituții media independente reușesc să
supraviețuiască alături de marile grupuri media, dar sunt ținta unor inspecții fiscale arbitrare
de câte ori critică politicieni cu influență. Autoritățile, companiile din sectorul privat și
persoane fizice au început recent să invoce GDPR ca pretext pentru a refuza accesul la
informații sau să amenințe și să ancheteze jurnaliști în legătură cu investigațiile lor de presă.

Așadar, din cele prezentate mai sus putem observa cu ușurință un singur aspect
relevant și anume: încălcarea dreptului de acces la informaţii sesizat de nemulțumirile
jurnalistilor din R. Moldova, dar și a celor din România, raportat la tendintețe actuale ale
politicului și grupurilor de influență, cu privire la libera exprimare și cenzura autorităților.

11
 CAPITOLUL III
CADRUL LEGISLATIV AL MASS-MEDIA
DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA
- STUDIU COMPARATIST-

§1. Cadrul legislativ al Mass-media din Republica Moldova și România; crearea

unui climat al denocrației. Scurtă analiză comparatistă.

Transformările produse în ultimii 30 ani în media din R. Moldova, au fost dramatice,

profilând probleme cu totul noi pentru jurnaliştii şi profesia lor. Pe de o parte, formele brutale
de cenzură şi monopolul impus de stat şi partidul aflat la guvernare până în 2009 au fost
răsturnate, iar pe de altă parte, s-a trecut la forme mai subtile din partea politicului şi a elitei
comerciale, ceea ce submină dezvoltarea media independente.
Organizaţiile jurnaliştilor din R. Moldova, au elaborat şi au propus Parlamentului o
Concepţie naţională de promovare şi dezvoltare a presei libere, adoptată în februarie 1999, au
participat la elaborarea proiectelor de legi privind audiovizualul public, au dezbătut critic
adoptarea Legii presei, a fost elaborat şi a adoptat Codul Deontologic al Jurnalistului din
Moldova, co-semnat şi de toate ONG-urile din domeniul Mass-media.
În linii generale, legislaţia R. Moldova creează condiţii favorabile pentru
exercitarea dreptului la informaţie, fapt recunoscut atît la scară naţională, cît şi internaţională.
Totuşi, anumite acte normative şi prevederi continuă să contravină standardelor
internaţionale, normelor constituţionale privind accesul la informaţie.
În România ultimolor 30 de ani, s-au produs transformari deosebite și structurale în
ceea ce priveșste noile abo rdări ale Mass-media românească Acesta cuprinde aspectele
fundamentale ale legislaţiei romînești precum și bunele practici ale activităţii mijloacelor de
informare în masă: accesul la informaţie; libertatea de exprimare; defăimarea (lezarea onoarei,
demnităţii şi reputaţiei profesionale); securitatea informaţională a societăţii şi a persoanei;
politica de stat şi competenţele autorităţilor de drept public în domeniul Mass-media;
constituirea reorganizarea şi lichidarea agenţilor din domeniul Mass-media; reglementarea
juridică a publicităţii; campania electorală şi activitatea Mass-media; aspecte privind
autoreglementarea Mass-media etc

12
 §2. Drepturile și libertățile fundamentale ale omului exprimate prin prisma
Mass-media; cadrul legislativ oferit de R. Moldova și România.

2.1. Mass – media și libertatea de exprimare garantată și recunsocută de

legislația R. Moldova și România.

Astfel, libertatea de exprimare a Mass – media garantată și recunsocută de legislația

R. Moldova este prezentă prin Legea nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de
exprimare, publicată în Monitorul Oficial nr.117-118/355 din 09.07.2010 și a intrat în
vigoare în octombrie 2010.
Ea reprezintă o compilare a standardelor europene în domeniul libertăţii de
exprimare şi a protecţiei vieţii private. Pe scurt, Legea conţine prevederi care se referă la
extinderea dreptului la libera exprimare, la aspectele specifice ale libertăţii de exprimare a
Mass-media, la interdicţia cenzurii, la libertatea de a critica statul şi autorităţile publice,
dreptul la respectul vieţii private, inclusiv viaţa privată a persoanelor publice, la efectele
prezumţiei nevinovăţiei în raport cu libertatea de exprimare, la protecţia surselor etc. În lege
se limitează măsurile de asigurare a acţiunilor care pot fi aplicate în cauzele de defăimare, se
clarifică sarcina probaţiunii şi prezumţiile care urmează să fie aplicate în astfel de cauze, se
explică modul de publicare a dezminţirii şi replicii, modul de evaluare a prejudiciilor morale
cauzate persoanelor fizice şi juridice şi circumstanţele care exclud răspunderea pentru
defăimare. Legea cu privire la libertatea de exprimare contribuie în mod decisiv la examinarea
adecvată a cauzelor cu privire la defăimare. Aplicarea corectă a legii va exclude practic
posibilitatea violării dreptului la libera exprimare, ceea ce va reduce simţitor eventualele
condamnări ale R. Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).
În legislația României, Mass – media și libertatea de exprimare este prezentă în
Constituția României în art. 30 dând posibilitate omului de a-şi exprima prin viu grai, prin
scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, gândurile,
opiniile, credinţele religioase şi creaţiile spirituale de orice fel. Aşa cum este reglementată la
nivel constituţional libertatea de exprimare are un conţinut complex. Ea este una din cele mai
vechi libertăţi cetăţeneşti, o libertate de tradiţie, cunoscută fie sub această denumire, fie sub
denumirile diferitelor aspecte ale sale, libertatea cuvântului sau libertatea presei. 10
Așadar, suntem de părere că, în prezent, datorită regimului politic actual al
R.Moldova dar și a presiunilor exercitate de diferitele grupuri de interese, sunt aduse grave
prejuridicii dreptului la liberă exprimare a Mass-mediei.

10
Detalii: https://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-30-Cnstituție

13
 Astfel, Constituția Republicii Moldova, (adoptată la 29 iulie 1994 publicată în
Monitorul Oficial nr. 1 din 12.08.1994) respectiv, art. 34, stipulează că dreptul persoanei de
a avea acces la orice informaţie nu poate fi îngrădit; autorităţile publice, potrivit
competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra
treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal; dreptul la informaţie nu trebuie să
prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională; mijloacele de
informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei
publice; mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.
Astfel, normele constituţionale consfinţesc şi garantează exercitarea dreptului la
informaţie, servind drept bază pentru adoptarea actelor normative legislative.
Alte prevederi privind democraţia şi pluralismul politic; dreptul fiecărui om de a-şi
cunoaşte drepturile şi îndatoririle; libertatea opiniei şi a exprimării sunt incluse în:

2.2. Accesul la informaţie al Mass-media în R.Moldova și România – cadrul

legal.

Acesta este reglementat de Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din
11.05.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 88-90 din 28.07.2000,11 aceasta întrunind cerinţele de
bază ale legislației internaţionale: legea consfinţeşte principiul maximei transparenţe; instituţiile
publice sunt obligate să-şi publice din oficiu documentele importante; instituţiile publice trebuie să
promoveze activ transparenţa în procesul guvernării; orice persoană care solicită informaţiiîn
condiţiile Legii privind accesul la informaţie, este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul
pentru informaţiile solicitate; excepţiile sunt strict delimitate şi clar formulate, acestea urmând a servi
interesul public; cererile de informaţii vor fi soluţionate neîntârziat şi corect; solicitanţii nu trebuie să
fie descurajaţi să depună cereri din cauza costurilor mari; şedinţele instituţiilor publice vor fi deschise
publicului; persoana care se consideră lezată întrun drept sau interes legitim de către furnizorul de
informaţii poate ataca acţiunile sau inacţiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară, cît şi direct
în instanţa de judecată.12
În mod practic, nu fiecare cetățean are timp să solicite informații, iar Mass-media
îndeplinește această funcție esențială de a informa corect și rapid cetățeanul. Pentru aceasta
Mass-media are dreptul de acces la informația publică spre beneficiul cetățeanului. În era

11
Conform art. 4 din Legea nr. 982/2000 privind accesul la informație, oricine are dreptul de a căuta, de a primi
și de a face cunoscute informațiile oficiale pe care le poate primi de la furnizorii de informații oficiale:
Parlamentul Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, administrațiile publice locale, autoritățile
judecătorești, instituțiile publice de nivel local sau central. Cu alte cuvinte, fiecare cetățean poate solicita
informații de interes public, întrucât el este plătitor de impozite, iar toate instituțiile nominalizate trebuie să
servească, în limitele legii și statului de drept, interesului său.
12
Conform unui raport de monitorizare, publicat de „Acces-Info" in decembrie 2008, din cele 4839 cereri de
informatii, adresate autoritatilor/institutiilor publice, solicitantii au primit raspunsuri doar in proportie de 19,3%.
Organizatiile nonguvernamentale au primit 18,5% de raspunsuri; Mass-media - 21,2% de raspunsuri; cetatenii -
17,2%. Sursa: www.acces-info.org.md.

14
tehnologiilor, digitalizarea informației, care a presupus transformarea tuturor tipurilor de
informație (tipărită, audiovizuală) în format digital, a contribuit semnificativ la asigurarea
accesului la informație. Astăzi toate instituțiile statului din R. Moldova sunt obligate să
expună informația publică pe site-urile lor web oficiale, pe care cetățenii le pot accesa
oricând.
În România, accesul la informaţie inclusiv al Mass-media este reglemenatat de
Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public publicată în
Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001.
Astfel, una dintre cele mai importante realizări din ultimii ani în privinţa creşterii
transparentei instituţiilor publice, a controlului societăţii civile asupra acestora şi, implicit, a
consolidării democraţiei, a constituit-o adoptarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public. Apariţia acestei legi a creat premisele pentru că art. 31 din
Constituţia României, cel care garantează dreptul cetăţenilor și al Mass-mediei de a avea
acces la informaţiile publice, să fie cu adevărat respectat.
România este o țară democratică care, din păcate, se caracterizează și în prezent
printr-un nivel de corupţie ridicat. Transparenţa instituţională şi responsabilitatea
guvernanţilor şi a instituţiilor publice sunt minime, cultura respectării drepturilor individuale -
inclusiv a dreptului de acces la informaţii - lipseşte, libertatea presei este îngrădită în diverse
feluri, controlul politic asupra instituţiilor statului este extrem de redus. În aceste condiţii,
accesul real şi constant la informaţiile de interes public este un element cheie în procesul de
democratizare
Accesul la informaţii permite Mass-media să aibă o imagine adecvată şi să-şi
formeze o opinie critica cu privire la societatea contemporană şi la autorităţile care
guvernează; încurajează participarea informată a persoanelor/grupurilor/comunităţilor/media
la chestiunile de interes public; ajută la creşterea eficienţei administraţiei, legislativului şi
justiţiei şi la menţinerea integrităţii acestora prin reducerea riscului corupţiei; contribuie la
legitimitatea administraţiei ca serviciu public şi la creşterea încrederii în instituţiile şi
autorităţile publice. Accesul la informaţii are capacitatea să conducă la transparenta
instituţională, transparenta în gestionarea banului public, responsabilitatea funcţionarilor
publici, expunerea corupţiei şi, nu în ultimul rând, la satisfacerea intereselor individuale ale
persoanelor care doresc informaţii de interes public. Practic, accesul real al persoanelor şi al
presei la informaţiile de interes public determină în mod esenţial evoluţia spre o democraţie
stabilă.
Astfel, în prezent, Legea 544/2001 este cel mai util instrument pentru jurnaliştii care
caută informaţii în instituţile publice. Această lege stabileşte condiţii şi termene clare în care
instituţiile publice au obligaţia să prezinte informaţii jurnaliştilor.

15
 Fără revizuiri majore, putem presupune ca Legea nr. 544/2001 va servi, intr-un viitor
destul de apropiat, doar pentru aflarea programului de lucru, a sediului si a datelor de contact
ale autoritatilor/institutiilor publice.

2.3. Mass – media și cadrul legal privind transparenţa în procesul decizional din
R.Moldova și România.

În R.Moldova, transparenţa în procesul decizional este reprezentat de Legea privind

transparenţa în procesul decizional nr. 239-XVI din 13.11.2008, Monitorul Oficial nr. 215-
217/798 din 05.12.2008.

Domeniul de aplicare al legii îl constituie totalitatea raporturilor juridice, stabilite în

cadrul procesului decizional, dintre cetăţeni, Mass – media, asociaţii, alte părţi interesate, pe
de o parte, şi autorităţile publice, pe de altă parte. Sub incidenţa legii cad autorităţile publice
centrale, autorităţile administraţiei publice locale și persoanele juridice de drept public şi
privat care gestionează şi utilizează mijloace financiare publice. În pofida faptului că din
legislația autohtonă nu lipsesc prevederi ce reglementează dreptul la informație, transpunerea
lor în practică nu întotdeauna este asigurată.
Nici în legea privind accesul la informație și nici în legea privind transparența în
procesul decizional nu este prevăzut un anumit mecanism de obligare a funcționarilor publici
să respecte normele legale. În caz că accesul la informație este refuzat sau nu este acordat
conform prevederilor, cetățeanul ce se consideră limitat în drepturile sale, poate merge în
instanța de judecată.13
Cadrul legal al transparenţei în procesul decizional din România este realizat de
Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, republicata
2013 cu modificările și completările ulterioare.
Legea urmăreşte realizarea deschiderii şi transparenţei în activitatea autorităţilor
administraţiei publice, centrale şi locale şi, prin acesta, sporirea gradului de responsabilitate a
acestor autorităţi publice faţă de cetăţean și inclusiv față de Mass-media, prin două căi:
atragerea cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative (prin participarea la
şedinţele publice organizate de autorităţile administraţiei publice); implicarea cetăţenilor în
procesul de elaboarare a actelor normative, începând din chiar faza incipientă a acestui proces,
respectiv, odată cu redactarea proiectelor de acte normative. Subliniem că este vorba doar
despre elaborarea actelor administrative cu caracter normativ, nu şi a celor cu caracter
13
Veaceslav Berbeca, Cornel Ciurea, Marin Gurin „Auditul sistemului democratic în Republica Moldova :
Antologie de studii asupra guvernării " ,IDIS “Viitorul”, 2011, pag. 54.

16
individual. Actele normative sunt cele care au aplicabilitate generală, produc efecte “pentru
toţi”, deci cu caracter general şi impersonal (art. 3 lit. a din lege).
Principala problemă legată de funcţionarea acestei legi constă în lipsa unor sancţiuni
eficiente care să asigure respectarea sa de către autorităţi.
Exista asociatii (spre exemplu, APADOR-CH) care au propus in urma cu cativa ani
sisteme complete, substantiale de revizuire a Legii nr. 52/2003, avand in vedere tocmai
experienta acumulata prin studii de caz, proiecte si litigii strategice. Din pacate, aceste
initiative de eficientizare a mecanismelor legale care asigura transprenta activitatii
autoritatilor publice au rams doar la stadiul de propuneri.

2.4. Cadrul legislativ al Mass-media audiovizuală din R.Moldova și România.

În R. Moldova, Mass-media audiovizuală este reglementată de Codul serviciilor

media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174 din 08.11.2018 publicat în Monitorul
Oficial nr.462-466/766 din 12.12.2018.
Acest cod aduce o premieră în Republica Moldova, deoarece legislația europeană cu
cea mai recentă directivă a Uniunii Europene este transpusă în legislația Republici Moldova.
De mai mult timp organizațiile ce monitorizează Mass-media au făcut presiuni pentru
adoptarea unui nou Cod al Audiovizualului, care ar asigura transparența în ceea ce priveşte
proprietarii instituțiilor media. Codul actual are unele prevederi generale privind proprietatea
Mass-media și pluralism, dar aceste prevederi au fost considerate declarative și ineficiente și
nu ar prevede mecanisme pentru a verifica respectarea acestei obligații. Unii politicieni sunt
de părere că noul Cod al Audiovizualului, votat în prima lectură, va asigura transparența
necesară, astfel încât oamenii să știe cine sunt proprietarii instituțiilor Mass-media; totuși
acesta nu prevede un mecansim clar de implementare și de control asupra înregistrării
radiodifuzorilor moldoveni în zonele offshore.
În discuţiile purtate în 2014 cu reprezentanţii Mass-mediei și ONG-urilor, aceștia și-
au exprimat lipsa de încredere în CCA, mai ales în privinţa modului în care își îndeplinește
această instituţie sarcinile. Intervievaţii îi acuză pe membrii CCA că ar fi părtinitori, din
cauza modalităţilor în care sînt numiţi; unii dintre ei mai leagă imaginea CCA de un scandal
de corupţie care implică fosta conducere14. Rapoartele mai recente ale societăţii civile constată

14
Fostul președinte al CCA, Gheorghe Gorincioi, și unul dintre angajaţii CCA, fostul șef al Direcţiei
administrative, au fost cercetaţi penal pentru luare de mită. Acesta din urmă a fost condamnat penal în 2012
pentru trafic de influenţă, dar urmărirea penală împotriva fostului președinte a fost suspendată pentru că acesta s-
a îmbolnăvit de o boală gravă. (Sursa: „Raport asupra situaţiei presei în Republica Moldova în anul 2012“,
publicat de Centrul pentru Jurnalism Independent, Chișinău, 2013, pagina 7). CCA a fost acuzat și că a acordat,
de-a lungul timpului, licenţe de emisie terestră în mod preferenţial.

17
totuși că s-au făcut progrese în activitatea acestei instituţii, atît la nivel de aplicare a legii, cît
și în colaborarea cu actorii neguvernamentali15.
În România, Mass-media audiovizuală este reglementată de Legea audiovizualului
nr. 504/2002 cu modifăcile și completările ulterioare şi Decizia nr. 141 din 28 martie
2013 pentru modificarea și completarea Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului
nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu completările
ulterioare. Iinformarea corectă a publicului a fost deseori sancțiunată de Consiliul Național
al Audiovizualului (CNA) conform prevederilor sale.
Modalitățile în care posturile de televiune înţeleg să abordeze subiectele mondene,
punctele de vedere controversate care sunt prezentate, precum şi titlurile afişate pe ecran și
care sunt de natură să prejudicieze atât imaginea persoanei, cât şi viaţa privată a familiei sale,
dar şi dreptul la informare a publicului căruia nu i se pune la dispoziţie informaţii pe baza
cărora acesta să îşi poată forma propria opinie în legătură cu evenimentele prezentate.16
Deși aprogate inițial prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, art. r art. 205, 206 şi
207 din Codul penal, faptele de insultă şi de calomnie nu au mai fost incriminate. Pe data de
13 iunie 2013, Curtea Constituțională a revenit asupra dezincriminiării insultei și calomniei,
restabilind, pentru viitor, efectul general și obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale
nr. 62/2007 şi a aplicării normelor de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi
206 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal privind proba verității.

CONCLUZII:

15
„Indicele Libertăţii Presei. Moldova, iulie-septembrie 2013“, publicat de Centrul pentru Jurnalism
Independent; vezi pag. 10.
16
Postul TV Z a solicitat Curții de Apel București anularea Deciziei CNA nr. 15/2013. Curtea de Apel
Bucureşti a respins cererea ca nefondată, prin hotarârea nr. 1570/10.05.2013; Astfel, Art. 3. - (1) Prin difuzarea
şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea
culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi
a drepturilor fundamentale ale omului. (2) Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure
informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera
formare a opiniilor. (3) Răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor
comerciale audiovizuale, revine, în condiţiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale.
Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice
comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială
sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere
de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de
persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie,
categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

18
 Pe viitor, atât legislația privind Mass-media din R.Moldova și România, va trebui să
sufere noi reglementări, mai ales în ceea ce privește garantarea demnității umane, libertății de
exprimare a presei scrise si audio-vizuale care ocupă un loc important în rândul drepturilor și
libertăților omului și în cel al libertăților constituționale.
Din conținutul reglementărilor cuprinse în instrumentele juridice nașionale din
R. Moldova și Romînia, în materia drepturilor Mass-media, fie sub denumirea de „drept la
libertatea de exprimare a Mass-media", fie sub denumirile unora din aspectele sale: libertatea
cuvântului și libertatea presei. Este de remarcat că se folosesc ambele noțiuni, atât cea de
drept, cât și cea de libertate, libertatea de exprimare fiind un drept și o libertate în același
timp, atâta timp cât opinia majoritară în literatura juridică de specialitate este în sensul
echivalenței celor doua noțiuni.
Considerăm că, în lumina celor arătate mai sus, în ceea ce privește raporturile dintre
Mass – media și cadrul legal privind transparenţa în procesul decizional în R. Moldova ca
propunere de lege ferenda se impune modificarea și completarea legislației în scopul
reglementării detaliate a mecanismului responsabilizării individuale a funcționarilor, inclusiv
a persoanelor alese în funcţii de conducere, pentru încălcările prevederilor legale și
nerespectarea cerințelor de transparență, crearea unui organism la nivel central care să
controleze respectarea normelor legale referitor la transparență în teritoriu
Pentru existenţa unei sancţiuni eficiente, care să asigure respectarea
Legii nr. 52/2003 din România, ca propunere de lege ferenda este necesară o modificare
legislativă prin care să se introducă sancţiunea nulităţii absolute pentru orice act normativ
adoptat sau, după caz, pentru orice decizie adoptată cu încălcarea prevederilor legii
transparenţei decizionale. O astfel de prevedere ar constitui o garanţie deosebit de eficientă
pentru respectarea întocmai a dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 de către autorităţile
administrative în relația cu Mass-media și cu cetățemii.
Chiar și în prezent, activitatea presei românești este reglemntată de un text de Lege
vechi., respectiv Legea nr. 3 din 28 martie 1974 (*republicată*) - Legea presei din Republica
Socialistă România.
.De aceea, considerăm faptul că, este imperios necesar a se adopta o nouă lege a
presei românești, în corelație cu legislația Europeană.

BIBLIOGRAFIE:

19
 1. CERCELESCU Carmen Monica, Regimul juridic al presei. Editura Teora,
2002.
2. DAN Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Editura
Științifică, București, 1997.
3. DABU Valerica, Dreptul comunicării sociale, Bucuresti, 2001
4. DERIEUX, Emmanue Droit européene et înternațional des médias, L.G.D.J.,
2003
5. DRĂGANU Tudor, Protectia constitutionala a libertatilor de opinie. Editura
Lex, Bucuresti, 1999
6. FRIEDMAN Valerica Michel , Libertati si raspunderi ale ziariștilor și ale
autorilor. Editura Humanitas, 1991
7. MURARU Ioan, Protectia Constitutionala a libertatilor de opinii. Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 1999
8. RUNCAN Miruna, Introducere in etica si legislatia presei. Editura All,
Bucuresti, 1998
9. STATOMIR Ioan, Libertatea de exprimare și dreptul la înformatie: drepturi și
responsabilități ale jurnaliștilor, vol. Manual de jurnalism, coordonator Mihai Coman, Ed.
Polirom, 2005.
10. WACHSMANN Patrick, Libertés publiques. Dalloz, 1996

Pagini web:

http://www.beyondintractability.org/essay/Mass_communication/
http://www.scribd.com/doc/42727968/Teoria-Mass-Media-1
http://www.europalibera.org/content/article/24712445.html
http://www2.mirovni-institut.si/media_ownership/pdf/moldova.pdf
http://www.freedomhouse.org/sites/default/files/inline_images/NIT-2011-
Moldova.pdf
http://www.europalibera.org/content/article/24976312.html
http://api.md/files/profilpublika.pdf
http://eep.sagepub.com/cgi/content/abstract/17/3/454

20