Sunteți pe pagina 1din 9

MASS-MEDIA SI SOCIETATE IN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST

In niciun un moment al istoriei mass-media i n nicio ar nu poate fi identificat un singur sistem normativ corespunztor unui rol unic atribuit presei; din contr, dezvoltarea mass-media dovedete c relaia sa cu ideologiile, cu constituiile i cu sistemele legislative, cu structurile puterii sau cu formele de guvernare a mbrcat forme diferite. Din persepectiva comunismului, presa nu poate fi altceva dect o arm a Puterii, dotat cu misiuni i sarcini precise: educarea maselor, mobilizarea lor pentru ndeplinirea unor obiective politice i economice, precum combaterea dumanilor, preamrirea realizrilor regimului. Presa este conceput ca o form de exercitare i de legitimare a puterii, ca un instrument al propagandei, menit s modeleze gndirea i comportamentul indivizilor, ca o aren a luptelor mpotriva dumanilor ideologici, ca un loc al prezentrii mitologizate a superioritii regimurilor comuniste. Realizarea unor astfel de obiective nu era posibil fr obinerea controlului total asupra sistemului mass-media. Instaurarea comunismului a nsemnat pentru presa acceptarea si promovarea unui tip de discurs total neadaptat societatii civile si nevoilor sale de informatie si de

cunoastere. n contradictie cu presa scrisa dinaintea comunismului, unii jurnalistii se transformau n propagandisti, iar scriitura lor era disimulata, mobilizatoare si falsa. Mesajele mass-media facilitau ndoctrinarea cu idei comuniste, eliminnd aproape complet rolul sau de informare, de cunoastere si de ndrumare a opiniei publice spre alte orizonturi nafara celui comunist, iar perioada de tranzitie de la jurnalismul de obedienta la cel de opozitie a avut dificultati dintre cele mai diverse, de la cele de natura tehnologica, pna la cele legate de mentalitate, greu de eradiat. Cenzura Printre caracteristicile regimului comunist asupra presei scrise, aspectul cel mai drastic il reprezinta cenzura, fiind suprimat, chiar nainte de publicare, orice cuvnt, expresie a unei pareri, a unei idei n contradictie cu ideologia comunista. Din nefericire, masurile restrictive nu se impuneau doar n presa scrisa, cenzura si cenzorii de diferite specializari subzistau si n cinematografie, teatru, opera sau literatura, unde nici o carte, film sau alta opera artistica nu putea fi exploatata daca nu primea viza de control. Poate sectorul cel mai afectat de cenzura il reprezinta televiziunea si radioul, unde cenzorii erau cei mai numerosi. Faptul ca, Televiziunea Romna transmitea din anul 1959 un program de 81 de ore pe saptamna, iar dupa anii '80 a ajuns sa transmita n jur de 14 - 30 saptamnal, iar n grila de programe majoritatea emisiunilor erau politice si patriotice, demonstreaza ca mesajul

transmis nu era altceva dect propaganda comunista. Totusi, trebuie sa mentionam ca emisiunile de divertisment erau produse de jurnalisti cu talent, iar, n limita timpului disponibil, se transmiteau spectacole de teatru, emisiuni culturale si filme artistice care erau vizionate cu multa placere de catre telespectatori. cest control al Partidului Comunist Romn si mai cu seama controlul exercitat de catre Ceausescu si Elena, devine evident pe la mijlocul anilor '70, atingnd proportii patologice n urmatoarea decada. Era aproape imposibila aparitia unor mass-media alternative sau de opozitie, cele cteva tentative de a publica materiale critice la adresa autoritatii comuniste erau repede nabusite, nsa, cu timpul, oamenii au nvatat sa citeasca printre rnduri. Totusi, teama sanctiunilor sau a represaliilor de orice natura, ii conducea pe jurnalisti sa isi fixeze interdictii dincolo de cele impuse de autoritati, ii conducea la autocenzura, iar o astfel de autolimitare reprezenta o amenintare mai mare pentru libertatea de exprimare si de informare. In concluzie, posibilitatile cetatenilor de a se informa corect, dintr-o sursa sau alta, erau infime, iar interdictiile impuse, fie pentru mpiedicarea aparitiei publicatiilor ilegale sau clandestine, erau exagerate. S-a ajuns pna la neputinta de a-ti procura o masina de scris proprie doar cu aprobarea scrisa a autoritatilor. Este evident ca, pentru introducerea doctrinei comunis 535b19f te si a cultului personalitatii, Ceausescu s-a folosit de toate mijloacele si tehnicile manipularii n masa si a reusit, ce-i drept si prin forta, sa-si duca la bun sfarsit strategia.

I.2. Limbajul de lemn Despre limbajul de lemn se vorbeste din ultimele decenii ale secolului nostru, iar n spatiul romnesc, doar dupa revolutia din decembrie 1989. Fenomenul lingvistic este anticipat de catre George Orwell n romanul O mie noua sute optzeci si patru dar mai cu seama n eseul Politics and English Language si The Principles of Newspeak. Limbajul de lemn este o trasatura a regimurilor totalitare si era utilizat n mod determinat pentru a masca realitatea si pentru a impune formelor de comunicare sociala si membrilor societatii, posibilitatea de ai manipula pe altii, de a le induce moduri de gandire conforme cu ideologia. Ca subsistem al unei limbi, nouvorba, asa cum mai este denumita, desemneaza elemente lexicale si unitati frazeologice specifice, cu caracter de expresii fixe si clisee, ceea ce ofera o minima transparenta si o exprimare codificata. Astfel, prin receptarea si utilizare frecventa n diverse mijloace de comunicare, se ajunge la anihilarea gndirii maselor receptoare si supunerea lor unei sugestii colective. Totusi, acest stil de lemn nu a fost folosit doar de regimurile totalitare sau de factori de putere, il intalnim si astazi n discursurile politice din tari democratice, unde politicienii evita prin limbaj sa spuna adevarul, il ocolesc. Cert este ca, n societatea romneasca, acest bluestem lingvistic a dainuit ani de zile dupa extirparea comunismului si il ntlnim, de multe ori si n

mass-media, chiar daca sub o forma mai noua, sau n anumite profesii, unde sunt reproduce mecanic fraze prefabricate care ne dau impresia unei cunoasteri superioare, cand de fapt, acele expresii sunt lipsite, aproape complet, de informatii. Chiar si cu mult timp in urma, limba de lemn era folosita, dintr-un motiv sau altul, n diferite situatii. Dramaturgul I.L.Caragiale ne-a daruit o ampla descriere, parodiata ce-i drept, asupra societatii n care traia, societate plina de frantuzisme si expresii fara sens, o societate n care personajele vorbeau despre exacte ceea ce le lipsea. Defapt, daca analizam bine situatia, limbajul de lemn este etern si universal, caci pana si Platon, in urma cu 400 de ani naintea erei noastre, scria si i ironiza pe sofisti cu ale lor "vorbe n vnt". Fiind cel mai puternic instrument de influentare a opiniei publice, mass-media a jucat un rol foarte important n transmiterea noului limbaj si educarea maselor prin intermediul acestuia. Ceausescu si Partidul au stiut sa profite de pe urma mass-mediei si au controlat, astfel, fiecare compartiment al acesteia, pentru a ndoctrina poporul. n presa scrisa, ca principal mijlocul de comunicare n masa la acea vreme, indivizii erau intoxicati si hraniti cu articole ideologice, iar prin folosirea limbajului de lemn se amestecau adevaruri partiale cu minciuni credibile, care creeau un produs numit de comunisti "informatia oficiala". Fiecare actiune a dictatorului era prezentata sub forma unei elogii, iar cuvintele ca "cel mai iubit fiu al poporului roman", erau foarte des ntlnite n scriitura jurnalistilor. Orice eveniment, fie el sportiv sau din alte domenii,

era formulat printr-o anumita fixitate, si anume, expresii ca "noi culmi de progres si civilizatie", sau "savant de renume mondial". Astfel, ziaristii erau obligate sa-si publice articolele printr-o forma ce prezenta, de fapt, o imagine falsa a realitatii, reusitelor si progresului. Realitatea era filtrate cu grija, evenimentele dispareau si erau nlocuite cu expresiile sablonarde si cuvintele doctrinare ale limbii de lemn. Regimul comunist se caracterizeaz prin distribuia centralizat a resurselor: un grup redus de oameni monopolizeaz controlul asupra diferitelor resurse i fixeaz criteriile de distribuire, conform intereselor lor specifice. Sistemul comunist se concentra asupra celei mai importante resurse a mass-medie, i anume informaia. Prin monopolizarea informaiei, Puterea creeaz i distribuie o entitate bastard, amestec de adevruri pariale i minciuni credibile, de real i iluzoriu, de spus i presupus acest produs hibrid este informaia oficial. Astfel, jurnalitii aveau obligaia s scrie i s vorbeasc despre ceva diferit de ceea ce triau i vedeau n peregrinrile lor de zi cu zi, s prezinte o fals realitate a reuitelor, a progresului, a bunstrii, a adeziunii i a mobilizrii maselor, s produc i s reproduc un discurs oficial, golit de coninut i de adevr. Accesul la informaie era posibil numai prin intermediul instanelor stabilite de Putere: comitete de propagand, agenii de pres de stat, documente oficiale, edine, congrese i conferine minuios regizate. Acestea ofereau date filtrate, reorganizate, cu valoare propagandistic, nu informativ.

Controlarea informaiei conduce la generalizarea caracterului planificat al activitii mass-media: ziarele i revistele apar n tiraje fixate, stabilite dinainte, indiferent de reaciile sau interesele publicului; grilele de programe respect strategii propagandistice, adeseori n contradicie cu ritmul vieii casnice a populaiei; temele sunt fixate conform calendarului evenimentelor oficiale, fapt ce plaseaz presa ntr-o ipostaz de campanie de mobilizare i propagand permanent. Transfigurarea propagandistic a realitii afecteaz nsi esena actului jurnalistic: cei care lucreaz n mass-media comunist nu mai sunt cuttori ai informaiilor neateptate, anchetatori ai adevrurilor ascunse sau generatori ai dezbaterilor sociale controversate; ei devin o instan ce reproduce, aproape mecanic, discursul oficial, neag atributele creativitii i contestrii i se tranform n birocrai ai adevrului. Modelul comunist de pres, construit de ideea exercitrii unui control integral asupra sistemului mass-media, nu a condus niciodat i nicieri la stpnirea total a fluxurilor de mesaje puse n circulaie de ctre pres; existena unor publicaii i programe audiovizuale alternative, apariia unor voci jurnalistice disidente i, mai ales, dezvoltarea tehnicilor de comunicare ntemeiate pe dublul discurs au dovedit imposibilitatea transpunerii n practic a controlului total al presei i, prin aceasta, a minilor oamenilor.

Altfel spus, modelul comunist trebuie neles din perspectiva proceselor complexe de negocieri care legau mai multe tipuri de centre de interes: aparatul puterii, preocupat de reproducerea sistemului i de supravieuirea n funcii de conducere; instituiile de pres, dominate de strategii de adaptare i de meninere a sistemului de lucru birocratic; jurnalitii, pendulnd ntre un comportament oficial absent-obedient i un comportament mai activ, n alte sfere ale vieii culturale; publicul, cu tehnicile sale de evadare din discursul oficial i de interpretare printre rnduri a tuturor mesajelor mass-media. Libertatea presei i libertatea de exprimare sunt printre cele mai importante caracteristici ale unei societi democratice. Aceste drepturi fundamentale sunt protejate, n mod formal de toate statele. Se tie, ns, c n perioada regimurilor totalitare toate instituiile au fost centralizate, prin urmare i mass-media au avut de suferit. O ultima remarca asupra situatiei presei nainte de '89, dar nu cea mai putin importanta, ar fi cadrul legislativ, care, sintetizat, reprezenta dependenta totala a mass-mediei fata de politica PCR. Din Legea Presei tragem cateva concluzii, si anume, faptul ca ntreaga scriitura jurnalistica avea o tematica directionata si concretizata n misiunea de faurire a "societatii socialiste multilateral dezvoltate", ceea ce elimina posibilitatile de exprimare jurnalistica, ngradite mai ales n genuri comparative si comentative. Articolul al doilea din Legea Presei stabileste raporturile presei cu partidul, unde ntreaga activitate a presei era direct subordonata si controlata

de PCR, fapt ce cultiva n randul maselor constiinta socialista, iar prin ndoctrinare crestea treptat nivelul de cunoastere a ideologiei comuniste n randul populatiei Este bine cunoscut faptul c mass-media n Romnia s-a dezvoltat rapid dup cderea comunismului. Numrul publicaiilor a crescut considerabil din 1989 pn n prezent, toate formele de mass-media radio, pres i televiziune devenind accesibile tuturor, oferind astfel posibilitatea diseminrii informaiei.