Discursul Preşedintelui Traian Băsescu în Piaţa Universităţii
Discursul pe care îl voi analiza, este rostit de Preşedintele României, Traian Băsescu în data de 19 aprilie 2007, când Parlamentul a propus suspendarea lui ,pe motiv că ar fi încălcat Constituţia.În acest context Preşedintele ,Traian Băsescu rosteşte un discurs prin care insuflă încredere în randul populaţiei, urmărind susţinerea din partea poporului. Sosirea Preşedintelui în Piaţa Univesităţii provoacă mare larmă. Acesta îşi creează imaginea unui om patriot prin fluturarea steagului României înainte de a îşi tinea discursul. După o mică pauză în care Traian Băsescu aruncă o privire asupra publicului pentru a se acomoda cu audienţa, acesta salută poporul într-o manieră oficială:”Bună seara”iar feed-back-ul din partea audienţei nu întârzâie. Din punct de vedere al comunicării paralingvistice imagine lui Băsescu este cea de om stăpân pe sine şi impunător: timbrul vocii este unul sobru,tonalitatea este diversificată pentru a accentua „punctele forte”ale discursului, viteza rostirii este una medie, care nici nu plictiseşte, nici nu oboseşte audienţa , volumul fiind puternic deoarece discursul este ţinut în aer liber intervenind astfel sursa de zgomot. În acest discurs întâlnim elemente de kinezică care conferă acestuia complexitate. Afirmaţiile Preşedintelui sunt întărite de gesturile de reglaj („avizul Curţii Constituţionale”),de mişcări afective(zâmbeşte la începutul discursului) şi ilustratorii:ideografe(„înainte de a ne despărţi”),mişcări ritmice(„se pare că până se îndeplinesc toate formalităţile”), bastoane( prin care Preşedintele încearcă să atragă atenţia publicului ,încearcă să domine).Ceea ce ne uimeşte la discursul acesta este modul prin care Băsescu reuşeşte să obţină linişte:prin folosirea unei embleme(ridică mâna sus spre public)şi acesta încetează cu aclamaţiile. Ţinuta vestimentară este una corespunzătoare unui Preşedinte de stat iar faptul că acesta nu poate sta în acelaşi loc denotă că este puţin agitat. Expresia feţei lui Băsescu este una nu tocmai senină,am citi de pe faţa lui mai degrabă o temere mascată pe cât posibil de acesta. Discursul nu pare a fi unul elaborat înainte , Preşedintele vorbeşte liber şi are momente de ezitare. Aceasta dă dovadă de naturaleţe, de capacitatea Preşedintelui de adaptare la orice situaţie şi de spiritul creativ şi oratoric al acestuia. Există o singură situaţie în care Preşedintele, aclamat de mulţime îşi pierde ideea(Un Preşedinte …un Preşedinte….) continuând cu altă idee..Important este că nu s-a pierdut cu totul şi a intervenit imediat cu altă frază. Totodată aceste aclamaţii ale mulţimiii adunate îi oferă Preşedintelui prilej de reculegere. Pe parcursul întregului discurs, Băsescu păstrează acel contact vizual cu publicul ceea ce inspiră încredere publicului şi încredere în sine. Băsescu aflându-se în mijlocul poporului , este adesea întrerupt de public, de aceea discursul acesta este presărat de secvenţe fatice precum: „ăăă”, „vă rog”, „dar..dar”. Alături de secvenţele fatice sunt şi micro-expresiile precum:repetarea cuvintelor ( forţa poporului..forţa poporului, vă asigur..vă asigur,am..am..am), prelungirea ultimei silabe (Românieiiii, neee întâlnim din nouuu) şi frazele corectate (am rugămintea/am marea rugăminte). Aceste mărci ale ezitării au apărut în mare parte din cauza publicului care părea că nu mai sfârşeşte cu aclamaţiile. Discursul lui Băsescu îndeplineşte cele 3 caracteristici necesare unui dicurs convingător (logos, patos, ethos), se supune în cea mai mare parte regulilor formale ale gramaticii, este coerent şi respectă codul de comunicare cunoscut şi acceptat de public.